Revista Fundaţiilor Regale, ianuarie-martie 1938 (Anul 5, nr. 1-3)
1938-01-01 / nr. 1
« LIMBAJELE SECRETE » 14J Simbolismul sofist este aşadar perfect tradiţional. Ironiile adresate de poeţii sofişti « ortodocşilor » şi « ipocriţilor » nu trebuesc rău înţelese; nu e vorba de «protestantism», de exaltarea experienţei personale împotriva normelor şi a riturilor. Sofiştii, întemeiaţi pe autoritatea boranică, au numai o atitudine antiprofană; dispreţuiesc şi ironizează pe cei care cred că realizează Islamul respectând litera Koranului. Ei nu vorbesc în numele lor personal, ci în numele « secretului » care li s’a revelat, după multe rugăciuni şi « iniţieri », asupra cărora, cam întotdeauna, documentele nu fac decât aluzii prudente. Este o « trăire » patetică, o « experienţă mistică » profundă în sufism, şi totuşi această « trăire » nu conduce la protestantism, ci, dimpotrivă, restaurează realul în inima Islamului. « Limbajul secret » al sofiştilor dovedeşte că tradiţia metafizică a Islamului e trăită experimental, este « realizată ». Vom avea prilejul să stăruim pe îndelete, la încheierea acestor note, asupra caracterului « dramatic » al limbajelor intenţionale. Intr’adevăr, « limbajul secret » exprimă în termeni de dramă această « trăire » a adevărurilor tradiţionale care, în alte cicluri istorice, puteau fi cunoscute direct, fără «pathos». MIRCEA ELIADE