România Liberă, mai 1946 (Anul 4, Nr. 527-552)

1946-05-01 / nr. 527

r 7 / HMl 118 Mr. 52? Radacfia și Administrata București, Str. Sărindar 5-7-9 Centrala telefonică: 6.34.95 Cont Cec poștal Nr. 1378 PAGIMI 200 LEI IflîBl­­e francare Buttts to numerat conf, aprobării Direcțiunii generale P.T.T. Nr. 108.828/15 Septembrie 1944 ABONAMENTE CAPITALA ȘI PROVINCIA: MUNCITORI ȘI STUDENȚI: AUTORITĂȚI, INSTITUȚII, SOCIETĂȚI 1 lună 4.500 lei 1 lună 4.000 lei — 3 luni 10.000 lei 100.000 lei pe an 3 luni 12.000 lei Abonamentele încep la 1 ți 15 ale lunii și se fac sub rezerva urcării prețului REDACTORI RESPONSABILI: GRI­GORE PREOTEASA NICULAE BELLU Sărbătorirea­ luptei pentru dreptate ■ f .< • ’ J _ 1 I î ~U­w l­ I _ îl 5 J. 4 ' 'ItAsS­­­t iM Nu știu dacă ziua de mâine va fi cu soare sau ploioasă. Nu știu dacă vom sărbători ! Mai scăl­­dați în lumina soarelui BBSS*** sau sub plcurile dese ale unei ploi stăruitoare- Oricum ar fi, în sufletele noastre va fi tot lumină. Bucurie de va fi soare, pe care îl putem admira acum cu sentimentul libertații asigurate, bucurie de va fi ploaie, care aduce belșugul­­ de care — pentru prima oară — poporul va profita cu adevărat. Cândva, 1 Mai, împărțea țara în două. Anii care vedeau în această zi pretext de petrecere pe iarba verde. Era — după trecerea temei __ un prim contact al citadinului cu perspectiva câmpu­lui, cu peisagiul naturii eliberate. încântării ochiului i se adăuga mulțumirea pântecului, îmbinarea­ acestor două satisfacții dădea, unora, conținutul zilei de 1 Mai. Pentru muncitori, ziua de 1 Mai însemna altceva. Ce? Să lăsăm pe cel mai ilustru luptător al cauzei mun­citorești să spună ce înseamnă 1 Mai. „In ziua de 1 Mai ■*- spunea Le­nin — muncitorii din toate țările săr­bătoresc deșteptarea lor la viața conștientă, sărbătoresc unirea lor în lupta împotriva oricărei silnicii și a oricărei subjugări a omului de către om, în lupta pentru eliberarea mi­lioanelor de muncitori de foame, de mizerie și de umiliri". Intr'o astfel de luptă, pentru o astfel de cauză, trebuie să se uneas­că numai muncitorii? Nul Lupta îm­potriva oricărei silnicii și a oricărei subjugări a omului de către om e lupta poporului întreg. E marea cau­ză a fiecărui popor și a tuturor po­poarelor lumii. întâi Mai e, astfel, zi de înfrățire generală, înfrățire în luptă, nu în petrecere, înfrățire în hotărîrea de a înlătura definitiv sil­nicia și subjugarea omului de către om. I'*'­ J . Această Înțelegere a semnificației lui 1 Mai a pătruns, astăzi, adânc în rândurile m­asselor poporului român- Nu știu dacă mai sunt și din aceia care se gândesc numai la petrecerea pe iarbă verde. Știu, însă, că imen­sa majoritate a acestui popor, care a trăit cumplita experiență a răz­boiului, dă idilicului numai o impor­tanță sufletească minoră pentru a-și închina întreaga preocupare marilor probleme ale timpului. Pentru poporul român, hotărîtoare și, azi, lupta pe care o dă cu reac­țiunea, adică cu clica acelora care ar voi să readuciăi domnia silniciei și a subjugării omului de către om. Lupta aceasta­­ are două aspecte: unul politic și unul economic. Cel politic e dominat de problema a­­legerilor, cel economic e format de redresarea economică a țării. Alegerile, nu sunt nici cele ce­ au mai fost, nici acelea care vor mai fi în viitor. Alegerile ce se vor ține anul acesta constituie un moment unic în viața poporului român. In trecut, alegerile erau o luptă pe beneficiile puterii între coteriile aceleași reacțiuni. In viitor, alege­rile vor fi o luptă întâietate în­tre forțele democrației. Azi, însă, lupta se dă între reacțiune și demo­crație, între întuneric și lumină, în­tre înapoiere și progres. Apucăm pe un drum sau pe un altul.’ Suntem, azi, la o răspântie. Rezultatul alege­rilor va arăta dacă am apucat pe calea pe care o indică democrația sau ne înfundăm în mocirla unei noui stăpâniri a reacțiunei. Lumina din sufletele celor care vor sărbători, mâine, adevărata sem­nificație a zilei de 1 Mai, lumină ce scaldă, azi, sufletul imensei ma­jorități a poporului român, asigură biruința democrației. Uniți sunt mun­citorii între ei căci, în van, au în­cercat reacționarii să le spargă uni­tatea­­— uniți sunt și intelectualii cu muncitorii ogoarelor țării, plugărimea stau azi elitele spirituale ale po­porului român- Uniți sunt cu ei și­ muncitorii ogoarelor țării, plugărmea care e conștientă acum de locul po­litic pe care trebuie să-l ocupe în această hotărîtoare bătălie pentru libertate, dreptate și progres. Da, aceasta e semnificația primu­lui întâi Mai pe care îl sărbătorim de la înfrângerea militară a fascismu­lui internațional, de la deschiderea perspectivei luminoase a definitivei biruințe a democrației. Pentru a ob­ține această biruință trebuie să mo­bilizăm toate forțele progresului: întâi Mai 1946 să fie zi de luptă pentru mobilizarea acestor forțe, pen­tru consolidarea unității depline de acțiune a tuturor acelora care vor sincer înlăturarea definitivă a silniciei și a subjugărei omului de către om. Al. C. Constan­tinescu STUDENȚII PRINTRE MINERII DIN­ VALEA JIULUI Un grup au luptat Valea Jiului Reportajul în corpul ziarului. DEMOCRATIZAREA BUGETULUI M­ĂRFURILE DESTINATE SALARIAȚILOR TREBUESC EFTENITE prin degrevarea impozitelor indirecte DE IMPOZITE SE PERCEP ASTĂZI LA ARTICOLELE DE MARE CONSUM ȘI CUM POATE STATUL SĂ-ȘI ACOPERE DIFEREN­ȚELE CARE AR REZUL­TĂ DIN DEGREVĂRI Intr’o serie de reporta­li prece­dente am căutat să înfățișăm cetito­­rilor noștri care sunt principalele probleme care se pun în cadrul lup­tei pentru democratizarea bugetu­­lui. Am arătat cu acest prilej că un buget democratic trebue să-și rezer­ve majoritatea sarcinelor sale, nu pe umerii salariaților, așa cum s’a întâmplat până acum, ci pe aceia ai celor care câștigă mai mult decât au nevoie, ai celor care realizează prin speculații și alte mijloace ve­nituri și averi care sfidează lipsurile generale. έn­tre impozitele directe și cele indirecte O asemenea distribuire dreapta și firească a greutăților sarcinelor Sta­tului nu se poate realiza decât prin mijlocul unei reforme a structurii sistemului fiscal. In ce constă acea­stă reformă? In primul rând în a­­dâncirea locului pe­­ care îl ocupă în buget impozitele directe, adică a­­cele impozite care se iau în raport cu veniturile pe care la are fiecare cetățean­­ și în ușurarea impozitelor indirecte pentru mărfurile destinate maselor de salariați. Măsura aceasta se impune deoare­ce salariile au rămas mult î­n urma prețurilor, care­­ au crescut vertiginos mărind „foarfecă“1 existentă între ele și salarii. La această creștere a prețurilor determinată de setea nestăvilită de câștig a anumitor cercuri financiare și industriale, care speculează lipsa de producție pe care tot ele o pro­voacă și o întrețin, se adaugă excesul de­ fiscalitate a Statului la circulația mărfurilor de mare consum. Câteva cifre chiirolin­iense Pentru­ a vedea până la ce proporții a crescut această fiscalitate excesivă, vom aminti că — după calculele noastre — totaluul taxelor fiscale, impozite, timbre etc­ la articolele de Încălțăminte repre­zintă astăzi aproape 75% din prețul ofi­cial de vânzare la consumator. Adică din prețul oficial, 75% sunt drepturile cuvenite Statului­­ și 25% re­­prezintă costul mărfii! Aceeaș situație — încă și mai mult agravată — în sectorul textilelor, unde, bunăoară, la prețul oficial al unui me­tru de b­ifon, taxele fiscale, impozitele, timbrele etc­ ating aproape 84%. La ura metru de doc pentru economare, aceleași­­ Continuare la pag. " aj I Mai Ittesen de Valentină Ităi'di\ Când se sfârșește a­nul școlar Școlile secundare, care au început cursuri la La 28 Octombrie, să le in­chei la 13 Iunie, iar cele ce au in­caput mai târziu la 30 Iunie. Cursu­­rila claselor -4-a și 8-a vor înceta la 21 Iunie. Semestrul 2 la toate clasele se va încheia la 15 Ianier, restul tim­pului urmând să fie folosit pentru re­petarea materiei și a reexaminării e­­levilor slabi care vor da un examen, oral, de sinteză, D. JOHN MACK A PĂRĂSIT ROMÂNIA TIMIȘOARA, 29 (Agerpres).­­ Duminică la 3 de­a­ a sosit in Timi­șoara deputatul englez John Mack- Seara, d-sa a făcut declarații dele­gaților muncitorilor. Dri dimineață la orele 10, d-sa a fost transportat cu avionul ministe­­rului informațiilor la Stavara Mora­vi­­a, punct de frontieră, de unde și-a continuat drumul spre Belgrad cu mațin­s­­co î-31 Iași.­T­­isă la cU­&poz giție de Mareșalul Tițo. Mier­curi I Mai 194 ® «AURĂ DE MĂREȚIE»... de ZAHARIA STANCU Ce plăcut adversar este d- A- B. de la „Dreptatea”!... Articolele sale sunt pline de idei, Încărcate de sugestii, ca niște poeme de imagini. Fiecare frază poate fi reținută și discutată. Iată de pildă, din articolul „Prietenie cu plecăciuni”, publicat în numărul de Paști al ziarului „Dreptatea’", articol pe care noi nu ne mai saturăm să-l citim și să-l savurăm­ Ce talent frumos,pus în slujba unei cauze strâmbe! Pentru azi, să reținem fraza aceasta: „Ținuta înainte de toate, i-a fost pre­cept călăuzitor­­ și bun călăuzitor, fi­indcă adoptând-o ca îndreptar, partidul și-a atras asupra-i o aură de măreție și demnitate, a imprimat luptei sale demo­cratice, fir diriguitor, un plus de con­secvență”. Partidul de „ținută”, partidul care „*și,a atras asupra-i o aură de măreție și demnitate”, este, cum ați bănuit, par­­tidul s­­a­ț­i­o­tb­al -ță­r­ănesc al cărei oficios este „DrePitatea”, ziar al cărui redactor, printre alții, este și confratele A­­R­­Să vedem cum stau lucrurile într’ade­­văr, întâi cu „ținuta” și apoi cu faptele care ,i-au adus acestui partid pretinsa ,jaui­ă de măreție și demnitate”­­Partidul național-țărănesc a început să se numească astfel de prin 1920, dată nu mă înșel, dată la care partidul național din Ardeal, de sub șefia d-lui Iuliu Ma­niu — ce "fuzionase mai înainte cu epa­ 1­vele ciocnești ale fostului partid al­ lui I­­ake Ionesen — după lungi pertractări,­­ — Ca să folosim $1 un cuvânt atât de drag d-lul C­­C­, tot de la „Dreptatea” — s­a unit deplin cu partidul țărănesc din Regat, înființat și condus până la acea dată, cu destulă dârzenie de altfel, de către d- Ion­ Mihalache. Fuziunea aceasta, care a avut răsunet la­ timpul cuvenit atât In opinia publică din țară cât și din străinătate, a făcut din ti. Ion Mihalache un subaltern al dlui Iuliu Maniu, iar din acesta șeful unui partid cu ramificații asupra intre­­gei țări. Noul partid a căpătat desigur o­ importanță deosebită in viața politică r­omânească. Mai presus de orice și atunci, d- Iuliu Maniu a vorbit despre ,,ținută” și despre morală7 — despre „m­orala creștină” care se pare că prin ținuturile Blajului pe unde și-a trăit co­pilăria și tinerețea d- Maniu, e în mare c­inste­ Prin restul țării, pe la Pitești bunăoară, prin Oltenia sau pe la Iași, oamenii sunt oameni pur și simplu- Nu prea fac caz de creștinătatea lor, intre noi fie vorba, nu prea fac caz nici de moralitate- Se mulțumesc să fie de treabă sau ticăloși, fiecare după firea lui, își trăiesc viața Și își fac politica lor, unii după credințele de care sunt însuflețiți, alții dună interesele care îi frământă, alții pentru orgoliul care-î macină. Este o specialitate a celor cu veștminte negre și haină încheiată până sus, sub nodul gâtului, să facă mereu caz de ,.morala creștină’” char atunci când numai cu prea creștine afaceri nu se îndeletnicesc,. - .7 Cunoaștem destul Iași cu fețe pioase glas blajin, dar cu Inimă mai mult­ele« cât mârșavă­ 3 Să revenim însă la ,,ținută”. Este ade­­vărat, d- Iuliu Maniu a avut șî continua să aibă ,,ținută”, — dacă prin aceasta, se înțelege un trai modest, o față încrun­tată­, haină de doliu, niciun surâs pe buza nici o mână caldă întinsă cuiva ffirteza« nește. I s’a­și spus, nu mai îmi aduc aminte de către cine, șeifnlul de azi al partidului național țărănesc, „Sfinxul de la Bădăcin”. Porecla a circulat o vreme prin presă — prin suresa liberală mai ales. Pe urmă s’a pierdut. ..Ținuta” d-în­ Maniu a constat mai ales nu în cuvântările sale în care se ocupa de ,,putreziciunea’’ íapiüiei Bră­­tianu de ,,hoțiile” băncilor liberale, —ci să ne scuze confrații dela ,,Liberalul’’ expresiile acestea nu sunt ale noastre, sunt ale d-lui Iuliu Maniu de pe vremuri, — cât în tăcerile șî în retragerile în care d- Iuliu Maniu, o recunoaștem este maestru. De câte ori țara a trecut prîn­tr’o îm­prejurare grea, de Câte orî cstățenii an , rămas cu oricîi țintă spre oamenii ei po­­litici, să se unească înțelepțește șî să scoată cazul statului din im­pas, d- Iuliu Maniu n’a găsit ni­mic altceva mai potrivit să facă decât să se supere, să tacă și să se re­­tragă, — ca odinioară plebea pe Aven­(Dentiotare in pag. i­o) I A

Next