România Liberă, mai 1946 (Anul 4, Nr. 527-552)
1946-05-01 / nr. 527
r 7 / HMl 118 Mr. 52? Radacfia și Administrata București, Str. Sărindar 5-7-9 Centrala telefonică: 6.34.95 Cont Cec poștal Nr. 1378 PAGIMI 200 LEI IflîBle francare Buttts to numerat conf, aprobării Direcțiunii generale P.T.T. Nr. 108.828/15 Septembrie 1944 ABONAMENTE CAPITALA ȘI PROVINCIA: MUNCITORI ȘI STUDENȚI: AUTORITĂȚI, INSTITUȚII, SOCIETĂȚI 1 lună 4.500 lei 1 lună 4.000 lei — 3 luni 10.000 lei 100.000 lei pe an 3 luni 12.000 lei Abonamentele încep la 1 ți 15 ale lunii și se fac sub rezerva urcării prețului REDACTORI RESPONSABILI: GRIGORE PREOTEASA NICULAE BELLU Sărbătorirea luptei pentru dreptate ■ f .< • ’ J _ 1 I î ~Uw l I _ îl 5 J. 4 ' 'ItAsSt iM Nu știu dacă ziua de mâine va fi cu soare sau ploioasă. Nu știu dacă vom sărbători ! Mai scăldați în lumina soarelui BBSS*** sau sub plcurile dese ale unei ploi stăruitoare- Oricum ar fi, în sufletele noastre va fi tot lumină. Bucurie de va fi soare, pe care îl putem admira acum cu sentimentul libertații asigurate, bucurie de va fi ploaie, care aduce belșugul de care — pentru prima oară — poporul va profita cu adevărat. Cândva, 1 Mai, împărțea țara în două. Anii care vedeau în această zi pretext de petrecere pe iarba verde. Era — după trecerea temei __ un prim contact al citadinului cu perspectiva câmpului, cu peisagiul naturii eliberate. încântării ochiului i se adăuga mulțumirea pântecului, îmbinarea acestor două satisfacții dădea, unora, conținutul zilei de 1 Mai. Pentru muncitori, ziua de 1 Mai însemna altceva. Ce? Să lăsăm pe cel mai ilustru luptător al cauzei muncitorești să spună ce înseamnă 1 Mai. „In ziua de 1 Mai ■*- spunea Lenin — muncitorii din toate țările sărbătoresc deșteptarea lor la viața conștientă, sărbătoresc unirea lor în lupta împotriva oricărei silnicii și a oricărei subjugări a omului de către om, în lupta pentru eliberarea milioanelor de muncitori de foame, de mizerie și de umiliri". Intr'o astfel de luptă, pentru o astfel de cauză, trebuie să se unească numai muncitorii? Nul Lupta împotriva oricărei silnicii și a oricărei subjugări a omului de către om e lupta poporului întreg. E marea cauză a fiecărui popor și a tuturor popoarelor lumii. întâi Mai e, astfel, zi de înfrățire generală, înfrățire în luptă, nu în petrecere, înfrățire în hotărîrea de a înlătura definitiv silnicia și subjugarea omului de către om. I'*' J . Această Înțelegere a semnificației lui 1 Mai a pătruns, astăzi, adânc în rândurile masselor poporului român- Nu știu dacă mai sunt și din aceia care se gândesc numai la petrecerea pe iarbă verde. Știu, însă, că imensa majoritate a acestui popor, care a trăit cumplita experiență a războiului, dă idilicului numai o importanță sufletească minoră pentru a-și închina întreaga preocupare marilor probleme ale timpului. Pentru poporul român, hotărîtoare și, azi, lupta pe care o dă cu reacțiunea, adică cu clica acelora care ar voi să readuciăi domnia silniciei și a subjugării omului de către om. Lupta aceasta are două aspecte: unul politic și unul economic. Cel politic e dominat de problema alegerilor, cel economic e format de redresarea economică a țării. Alegerile, nu sunt nici cele ce au mai fost, nici acelea care vor mai fi în viitor. Alegerile ce se vor ține anul acesta constituie un moment unic în viața poporului român. In trecut, alegerile erau o luptă pe beneficiile puterii între coteriile aceleași reacțiuni. In viitor, alegerile vor fi o luptă întâietate între forțele democrației. Azi, însă, lupta se dă între reacțiune și democrație, între întuneric și lumină, între înapoiere și progres. Apucăm pe un drum sau pe un altul.’ Suntem, azi, la o răspântie. Rezultatul alegerilor va arăta dacă am apucat pe calea pe care o indică democrația sau ne înfundăm în mocirla unei noui stăpâniri a reacțiunei. Lumina din sufletele celor care vor sărbători, mâine, adevărata semnificație a zilei de 1 Mai, lumină ce scaldă, azi, sufletul imensei majorități a poporului român, asigură biruința democrației. Uniți sunt muncitorii între ei căci, în van, au încercat reacționarii să le spargă unitatea— uniți sunt și intelectualii cu muncitorii ogoarelor țării, plugărimea stau azi elitele spirituale ale poporului român- Uniți sunt cu ei și muncitorii ogoarelor țării, plugărmea care e conștientă acum de locul politic pe care trebuie să-l ocupe în această hotărîtoare bătălie pentru libertate, dreptate și progres. Da, aceasta e semnificația primului întâi Mai pe care îl sărbătorim de la înfrângerea militară a fascismului internațional, de la deschiderea perspectivei luminoase a definitivei biruințe a democrației. Pentru a obține această biruință trebuie să mobilizăm toate forțele progresului: întâi Mai 1946 să fie zi de luptă pentru mobilizarea acestor forțe, pentru consolidarea unității depline de acțiune a tuturor acelora care vor sincer înlăturarea definitivă a silniciei și a subjugărei omului de către om. Al. C. Constantinescu STUDENȚII PRINTRE MINERII DIN VALEA JIULUI Un grup au luptat Valea Jiului Reportajul în corpul ziarului. DEMOCRATIZAREA BUGETULUI MĂRFURILE DESTINATE SALARIAȚILOR TREBUESC EFTENITE prin degrevarea impozitelor indirecte DE IMPOZITE SE PERCEP ASTĂZI LA ARTICOLELE DE MARE CONSUM ȘI CUM POATE STATUL SĂ-ȘI ACOPERE DIFERENȚELE CARE AR REZULTĂ DIN DEGREVĂRI Intr’o serie de reportali precedente am căutat să înfățișăm cetitorilor noștri care sunt principalele probleme care se pun în cadrul luptei pentru democratizarea bugetului. Am arătat cu acest prilej că un buget democratic trebue să-și rezerve majoritatea sarcinelor sale, nu pe umerii salariaților, așa cum s’a întâmplat până acum, ci pe aceia ai celor care câștigă mai mult decât au nevoie, ai celor care realizează prin speculații și alte mijloace venituri și averi care sfidează lipsurile generale. Între impozitele directe și cele indirecte O asemenea distribuire dreapta și firească a greutăților sarcinelor Statului nu se poate realiza decât prin mijlocul unei reforme a structurii sistemului fiscal. In ce constă această reformă? In primul rând în adâncirea locului pe care îl ocupă în buget impozitele directe, adică acele impozite care se iau în raport cu veniturile pe care la are fiecare cetățean și în ușurarea impozitelor indirecte pentru mărfurile destinate maselor de salariați. Măsura aceasta se impune deoarece salariile au rămas mult în urma prețurilor, care au crescut vertiginos mărind „foarfecă“1 existentă între ele și salarii. La această creștere a prețurilor determinată de setea nestăvilită de câștig a anumitor cercuri financiare și industriale, care speculează lipsa de producție pe care tot ele o provoacă și o întrețin, se adaugă excesul de fiscalitate a Statului la circulația mărfurilor de mare consum. Câteva cifre chiiroliniense Pentru a vedea până la ce proporții a crescut această fiscalitate excesivă, vom aminti că — după calculele noastre — totaluul taxelor fiscale, impozite, timbre etc la articolele de Încălțăminte reprezintă astăzi aproape 75% din prețul oficial de vânzare la consumator. Adică din prețul oficial, 75% sunt drepturile cuvenite Statului și 25% reprezintă costul mărfii! Aceeaș situație — încă și mai mult agravată — în sectorul textilelor, unde, bunăoară, la prețul oficial al unui metru de bifon, taxele fiscale, impozitele, timbrele etc ating aproape 84%. La ura metru de doc pentru economare, aceleași Continuare la pag. " aj I Mai Ittesen de Valentină Ităi'di\ Când se sfârșește anul școlar Școlile secundare, care au început cursuri la La 28 Octombrie, să le inchei la 13 Iunie, iar cele ce au incaput mai târziu la 30 Iunie. Cursurila claselor -4-a și 8-a vor înceta la 21 Iunie. Semestrul 2 la toate clasele se va încheia la 15 Ianier, restul timpului urmând să fie folosit pentru repetarea materiei și a reexaminării elevilor slabi care vor da un examen, oral, de sinteză, D. JOHN MACK A PĂRĂSIT ROMÂNIA TIMIȘOARA, 29 (Agerpres). Duminică la 3 dea a sosit in Timișoara deputatul englez John Mack- Seara, d-sa a făcut declarații delegaților muncitorilor. Dri dimineață la orele 10, d-sa a fost transportat cu avionul ministerului informațiilor la Stavara Moravia, punct de frontieră, de unde și-a continuat drumul spre Belgrad cu maținsco î-31 Iași.Tisă la cU&poz giție de Mareșalul Tițo. Miercuri I Mai 194 ® «AURĂ DE MĂREȚIE»... de ZAHARIA STANCU Ce plăcut adversar este d- A- B. de la „Dreptatea”!... Articolele sale sunt pline de idei, Încărcate de sugestii, ca niște poeme de imagini. Fiecare frază poate fi reținută și discutată. Iată de pildă, din articolul „Prietenie cu plecăciuni”, publicat în numărul de Paști al ziarului „Dreptatea’", articol pe care noi nu ne mai saturăm să-l citim și să-l savurăm Ce talent frumos,pus în slujba unei cauze strâmbe! Pentru azi, să reținem fraza aceasta: „Ținuta înainte de toate, i-a fost precept călăuzitor și bun călăuzitor, fiindcă adoptând-o ca îndreptar, partidul și-a atras asupra-i o aură de măreție și demnitate, a imprimat luptei sale democratice, fir diriguitor, un plus de consecvență”. Partidul de „ținută”, partidul care „*și,a atras asupra-i o aură de măreție și demnitate”, este, cum ați bănuit, partidul sațiotbal -țărănesc al cărei oficios este „DrePitatea”, ziar al cărui redactor, printre alții, este și confratele ARSă vedem cum stau lucrurile într’adevăr, întâi cu „ținuta” și apoi cu faptele care ,i-au adus acestui partid pretinsa ,jauiă de măreție și demnitate”Partidul național-țărănesc a început să se numească astfel de prin 1920, dată nu mă înșel, dată la care partidul național din Ardeal, de sub șefia d-lui Iuliu Maniu — ce "fuzionase mai înainte cu epa 1vele ciocnești ale fostului partid al lui Iake Ionesen — după lungi pertractări, — Ca să folosim $1 un cuvânt atât de drag d-lul CC, tot de la „Dreptatea” — sa unit deplin cu partidul țărănesc din Regat, înființat și condus până la acea dată, cu destulă dârzenie de altfel, de către d- Ion Mihalache. Fuziunea aceasta, care a avut răsunet la timpul cuvenit atât In opinia publică din țară cât și din străinătate, a făcut din ti. Ion Mihalache un subaltern al dlui Iuliu Maniu, iar din acesta șeful unui partid cu ramificații asupra intregei țări. Noul partid a căpătat desigur o importanță deosebită in viața politică românească. Mai presus de orice și atunci, d- Iuliu Maniu a vorbit despre ,,ținută” și despre morală7 — despre „morala creștină” care se pare că prin ținuturile Blajului pe unde și-a trăit copilăria și tinerețea d- Maniu, e în mare cinste Prin restul țării, pe la Pitești bunăoară, prin Oltenia sau pe la Iași, oamenii sunt oameni pur și simplu- Nu prea fac caz de creștinătatea lor, intre noi fie vorba, nu prea fac caz nici de moralitate- Se mulțumesc să fie de treabă sau ticăloși, fiecare după firea lui, își trăiesc viața Și își fac politica lor, unii după credințele de care sunt însuflețiți, alții dună interesele care îi frământă, alții pentru orgoliul care-î macină. Este o specialitate a celor cu veștminte negre și haină încheiată până sus, sub nodul gâtului, să facă mereu caz de ,.morala creștină’” char atunci când numai cu prea creștine afaceri nu se îndeletnicesc,. - .7 Cunoaștem destul Iași cu fețe pioase glas blajin, dar cu Inimă mai multele« cât mârșavă 3 Să revenim însă la ,,ținută”. Este adevărat, d- Iuliu Maniu a avut șî continua să aibă ,,ținută”, — dacă prin aceasta, se înțelege un trai modest, o față încruntată, haină de doliu, niciun surâs pe buza nici o mână caldă întinsă cuiva ffirteza« nește. I s’ași spus, nu mai îmi aduc aminte de către cine, șeifnlul de azi al partidului național țărănesc, „Sfinxul de la Bădăcin”. Porecla a circulat o vreme prin presă — prin suresa liberală mai ales. Pe urmă s’a pierdut. ..Ținuta” d-în Maniu a constat mai ales nu în cuvântările sale în care se ocupa de ,,putreziciunea’’ íapiüiei Brătianu de ,,hoțiile” băncilor liberale, —ci să ne scuze confrații dela ,,Liberalul’’ expresiile acestea nu sunt ale noastre, sunt ale d-lui Iuliu Maniu de pe vremuri, — cât în tăcerile șî în retragerile în care d- Iuliu Maniu, o recunoaștem este maestru. De câte ori țara a trecut prîntr’o împrejurare grea, de Câte orî cstățenii an , rămas cu oricîi țintă spre oamenii ei politici, să se unească înțelepțește șî să scoată cazul statului din impas, d- Iuliu Maniu n’a găsit nimic altceva mai potrivit să facă decât să se supere, să tacă și să se retragă, — ca odinioară plebea pe Aven(Dentiotare in pag. io) I A