România Liberă, mai 1946 (Anul 4, Nr. 527-552)

1946-05-01 / nr. 527

i. I \ \ ' ^ \ PAG. 2-a MUNCA $1 CREAȚIE '..­rice existență care încearcă să se sustragă muncii este­­ sortită dezagregării. Ocolirea muncii, expulzarea ei din economia unei­­ vieți, dezarticulează, pulverizează acea economie. Aceas­tă sustragere nu provoacă numai delicii. In măsura în care ea introduce acea remușcare specifică, ci isvorăște din compararea cu cei ce își îndeplinesc datoria, ea face imposi­bilă, într’um timp extrem­­ de scurt, orice fericire promisă. Cel care nu muncește e în afara unor ritmuri și stiluri care au organizat de întotdeauna viața umanității și care au împiedicat orice existență individuală să alunece spre inform și haotic. In plus el nu cun­oaște decât niște impure bucurii, huzurul în care se complace fiind ros, alterat de remușcare. In felul acesta individul se declanșează, nu își mai găsește­­ rostul, se dezagregă­ încadrarea într-un ritm de muncă a creiat întotdeauna stiluri, un stil de viață, un stil cultural. Ea ne scoate din culpă, le dă vieții noastre o unitate după care tânjise, armonizează con­tradicțiile noastre și începe să justifice existența noastră care, fără de muncă, fără de creație, nu are nicio finalitate. Reîncadrarea într-un ritm de muncă ajunge să fie perce­­­­pută ca o excludere din normal și­ ca o vină. Fiindcă, așa cum spuneam și mai sus, omul se referă me­­­­reu la o imagine ideală a lui și, concomitent, la ceilalți oameni­­ cari își fac datoria. Și astfel, această dezinserție din muncă stă la baza Anultor nevroze mai ales contemporane.­­ Holo­erlin a prins, cu o rară acuitate, această excludere dintr’un f­ormal, dintr’un banal cotidian care ne este necesar în măsura în care ne organizează, excludere care sfârșește prin a se confunda cu însăși pierderea simțului realului. „Es lejeri die Sterblichen Von hohn und Arbeit; Wechselnd Mich und Ruh 1st alles freudig; warum schläft denn \ Nimmer nur mir in der Brust der Stachel”< (Muritorii trăiesc din muncă și simbrie, schimbând oste­­­­neală și odih­nă totul împrăștie bucurie; dece oare numai în I Pieptul meu nu mai adoarme niciodată acul? " • .Ajungerea la un ritm de muncă echivalează cu crearea unui stil de viață. La fel încadrarea normală a muncii ajunge să cre­eze într’o civilizație acel stil cultural care fiind „imi­tate în­ varietate” e semnul culturilor pe care nu le-a atins niciun morb all decadenței. ■fc Viziunea modernă fundamentează creația artistică pe muncă, p­e meșteșug, nu pe inspirație. Departe de a nega exis­tența elementelor ce țin de un domeniu al inconștientului, de­parte de a nega importanța proceselor psihice pe care noi ne-am obișnuit, să le numim inspirație, modemnul pune pe pri­mul plan munca, meșteșugul-Dacă în timpul romantismului, cercetătorii fenomenului artistic își imaginau cu destulă facilitate existența unui „Ra­fael fără mâini*­, adică dacă ei nu puneau accentul decât pe inspirație, modernul nu poate renunța la muncă. . Munca este aceea care împiedică blocarea fântânelor su­fletului, întinderea secetei lăuntrice și care crează o dispoziție interioară, o disponibilitate interioară care nu e altceva de­cât inspirația însăși. Pentru noi, modernii, inspirația nu mai e transcendentă, nu mai ne este ceva transcendent, ci este fructul muncii, al exercițiului la care se supune o sensibilitate de calitate, înzestrată cu toate darurile care fac posibilă ex­presia creatoare. De la Edgar Allan Poe la Baudelaire, Mallarmé, Valéry și Rainer Ma­ria Rilke-întreaga poezie modernă a afirmat necesi­tatea muzicii. In plastică un Van Gogh, un Cézanne, un Rodin, un Matisse sau un Picasso s’au claustrat în muncă așa cum unii se claustrează în singurătate. Astăzi s’a ajuns atât de departe încât acest lucru e de la sine înțeles. E un sem­­n al novicelui și în acelaș timp un gest impudic să mai vorbești astăzi de acest bun câștigat care e prezent, într’un chip latent, în fiecare poetică. Evoluția suprarealis­­mului, care a început se ridica împotriva muncii, a dat până în cele din urmă dreptate tezei adverse. Tânărul artist e obligat să muncească. Informația, con­tactul cu operele celorlalți, înaintași sau cotemporani, con­tactul cu lumea înconjurătoare și cu problemele ei sunt de fapt tot muncă. Boemul nu mai este astăzi iubit. Boema e semnul absen­ței unui stil semnul imposibilității de a asigura o continuitate, o operă de nuvelă și de certă imitate interioară. Esteticianul modern știe astăzi că poate disprețul fără grije precocii și boemii, precum și toate celelalte categorii de focuri de paie. s« * Trebuie astăzi să ridicăm din luine o lume întreagă, o civilizație, o cultură. Trebuie să ridicăm un om nou și să înălțăm o imaculată tablă de valori. Toate aceste nu vor fi posibile decât prin muncă. Avan­tajele trecerii imediate la acțiune sunt imense. „Acțiunile noastre sunt întotdeauna mai sincere decât actele noastre”, spunea un francez. In plus munca aduce cu sine o seamă de echilibrări reciproce, care dau măsură și unitate și armonie unei culturi. Nu cred să fi existat în istorie vreo generație care să se fi aflat în fața unor sarcini atât de mari, de imediate, de presante. Trebuie ca prin muncă să ridicăm o lume nouă și, pre­­făcând-o, să ne transformăm pe noi înșiși. Este singura ga­ranție că între noi și lumea în care vom locui nu va mai exista nici un hiatus. Este singura garanție că epoca scepti­­cianului, a blazării, a oamenilor cari nu își găsesc rostul, a boemilor va înceta. Eugen ScLiSerif O "1 \ \ g D­e totdeauna „omul care mun­cește’• a inspirat pe artist. Nu există artă care să nu fi fost atentă la cei mari, luptând împotriva forțelor naturii, fac viața lor și a semenilor lor posi­bilă. In arta occidentală, încă din evul mediu, această atenție, a­­cordată celor ce trudesc începe să sporească. In decorarea interioară a cate­dralelor, în tablouri și mai cu seamă în ilustrațiile ceasloavelor, începe să apară, mereu mai in­sistent, această temă, „Les Très Riches Heures du Duc de Berry”, opera fraților de Lîmbourg devine astfel o oglindă fidelă a acestor preocupări. In tablouri, chiar în cele cu su­­biecte religioase, țăranii, meser­­iașii sunt prezenți cu tot ce au mai propriu, mai caracteristic.­­ ■­f­ormarea comunelor, a ora­șelor, nu rămâne fără in­fluență asupra artei. Portretiștii Renașterii nu ezită să prezinte ln portretele lor croi­tori și alți meseriași, alături de cele în care modelele sunt alese din lumea patricienilor Renaș­terii italiene. έn secolul XVII fenomenul devine și mai evident. Ală­turi de pictorii acreditați pe lângă curte, arta franceză a se­colului al XVII-lea numără pic­tori ca frații Le Nain și ca Geor­ges Dumesnil de Latour, pictori ai țăranilor și ai burgheziei. I­­n secolele următoare munci­torul, problemele lui și ale muncii, se impun în toate sectoarele artei. Realismul se constru­e și prin descoperirea altor categorii de subiecte, de motive de inspirație, printre care, în primul rând, muncitorii. Courbet, Millet, Daumier, Meu­unier, au arătat în pânzele și sculpturile lor cum această lume a muncii e demnă să ocupe, prin­tre temele artiștilor, locul de frunte. C­hiar cei cari nu s’au situat pe o linie net­realistă, au simțit nevoia să dea drept de cetate unei lumi care se ri­dica. Un Degas nu a uitat lumea spălătoreselor, Pablo Picasso de asemeni. Niciun modern nu s’a ținut departe de această lume, de care nu s’a servit ca de un simplu pretext, ci pe care a căutat să o pătrundă, să o asimileze, să o privească din lăuntru. O Kaethe Kollwitz sau un Frans Masereel duc aceste preocupări mai departe. Sunt fiii unei epoci te care un Maxîm Gorki în romanul său imposibil de uitat, „Mama", zu­grăvește un impresionant 1 Maiu, iar un Romain Rolland, în­ Jean Christophe, cântă aceiași sărbă­toare a unor vremuri pe care le domină figura prometeică a muncitorului. Din lăuntrul poporului, din inima lui sbuciumată, fierbinte, plină de aspirații, s’a înălțat o nouă literatură, o nouă plastică. Pe latitudini diverse artiștii veacului au surprins-o și au imor­talizat-o. E lumea care va hotărî nouile configurații, lumea nădej­dilor noastre. έn literatura noastră contem­porană, grație câtorva ar­tiști atenți, muncitorii ogoa­relor și uzinelor au pătruns din nou, altfel decât eram obișnuiți de către semănătorism, orto­­doxism și alte curente reacțio­nare, într’o lume până atunci plină de jocuri secunde, și de drame potrivite. Geo Bogza, Eusebiu Camilar, Pavel Chihaia, Ion Coradon, Geo Dumitrescu și odată cu ei majo­ritatea poeților tineri au știut să regăsească linia temelor majore. In plastică M. H. Mețxy, Perar­hîm, G. Loewendal, Ligia Maco­­vei, Valentina Bar­bu, Florica și Moircel­a Cordescu, etc. în, foto­grafie, Aurel Bauh, au creiat e­­chivalențe plastice de înaltă ca­litate și de mare elocvență.­ema muncii și a muncitoru­lui e tema epocii noastre, punctul de joc al preocu­părilor unor artiști cari nu vor să rămână în afara realului. Prezența ei în opera unui ar­tist tânăr e o dovadă de lucidi­tate, mărturisește acceptarea u­­nei responsabilități depline și garantează" o plenitudine și o continuitate fără de care alune­carea spre decadență, spre­ e­­puizare, devine automată. F ROMANIA LIBERA OBIECTIV T *­­ * FRANS MASEREEL 1 MAI DE ZIUA ASTA De secole oamenii au pus în legătură aceste patru mari teme: acțiunea, munca, efortul și dato­ria. De secole, orice răspuns, du­cea către aceiași poartă, către acelaș imperativ, tă-ți datoria. In prag de lume nouă, ne place să dăm câteva din gândurile și credințele celor cari, prin efortul lor, înțelepciunea lor și lupta lor, sunt prezenți în fiecare cărămidă ce intră în zidirea acestei lumi noui. Concluziile lor nu sunt lecții. Sunt rezultate ale unor experien­țe. Actualitatea lor se menține. ■ [UNK]•Despre Acțiune A acționa fără nici un princi­piu e ca și cum ai consulta cea­sul după ce s-am întors acele la întâmplare. • M-me Roland ■ na Despre efort Am făptui mult mai multe lu­cruri, dacă am socoti mai puține lucruri drept imposibile. Malesherbes ■«■ Despre muncă Trăiască munca! Jeanne D’Arc Cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a făcut omului, este necesitatea de a munci. Voltaire­re despre datorie Ceea ce considerăm drept odih­nă și fericire nu e nici odihnă și nici fericire atunci când, pentru a le atinge, noi am sacrificat datoria. Louis Veuillot ecranul Un nou film cu subiect din lupta de rezistență a fost turnat de data aceasta în stu­diourile belgiene. Noua producție a fost intitulată „Teroriștii“ regia fiind semnată de Jean Gutti iar interpre­tarea asigurată de un ansamblu în frunte cu celebrii actori Marcel Jost și Germaine Lacroix. In prezent patru actrițe cu renume mondial se pregătesc — fiecare în parte — să cucerească publicul. Astfel, Ingrid Bergman turnează alături de Cary Grant și Claude Rains într-un film realizat de Alfred Hitchcock la „RICO. Radio”, intitulat „Notorius”. Hedy Lamarr turnează în colabora­re cu Georges Sanders, Louis Hey­ward și Gene Lockhart în filmul­ „The strange woman” (o femeie ciudată), produs de United Artists în regia lui Edgar Ubner. Myrna Loy­ formează împreună cu Don Ameche cuplul nouăi producții a lui Jack­ H. Shirball: „Genius în the family” în regia lui Frank Ryan, în timp ce Danielle Darrieux figurează în frun­­­tea ansamblului care turnează „Adtieu chérie” sub direcția artistică a lui Raymond Bernard. O distribuție ideală a fost recent propusă la Hollywood de către o echipă de specialiști ai ar­tei cinematografice: tipul de bărbat tânăr și puternic: John Hall; tipul de femeie tânără și frumoasă: Do­rothy Lamour; al al doilea bărbat: Victor Mature; a doua femeie: Lo­retta Young; o a tracțiune masculină: Cezar Romero; o atracțiune feminină: pa Miller; procedeul­ tehnicolor: reg ni Cecil-Elount de Mille, e«Ist*t de Walter Lang, durata filmului: trei ore și jumătate. Distribuția e într’adevăr promiță­toare. Totul a fost pus la punct afară de câteva mici detalii. Unul dintre acestea ar fi scenariul — care n’a fost încă scris — și găsirea producătoru­lui care să finanțeze... afacerea. Ciinecolor este un nou procedeu de realizare a filmelor colorate, pe care îl pune în aplicare—pentru prima dată—Andrew Marton în filmul „O stea pe cer“ (Star în Heaven) turnat la Metro Goldwin-Mayer. Noul sis­tem nu necesită instalații atât de complicate ca „tehnicolorul“ el fiind în acelaș timp și mult mai eficace, developările putând fi făcute în maximum 24 de ore. Eroii filmului vor fi încarați de Marshall Thomson (o nouă speranță a Hollywood-ului) și de Tay Garnett. Un nou clasam­ent al vedetelor a fost recent stabilit de celebrul institut american de statisti­că „Gallup” care a efectuat o amplă anchetă in­ publicul american cu pri­vire la cele mai prețuite „staruri”. Ci­­tăm rezultatele. Actrițe: Greer Gar­­son, Ingrid Bergman, Bette Davis, Judy Garland, Bette Grable. Actori: Bing Crosby, Spencer Tracy, Gary Cooper, Cary Grant și Bob Hope. VlivSatie Romance a semnat de curând un contract cu producătorul portughez Lopez Ribeiro pentru a turna într'un film ce se va realiza în studiourile de la Lisabona. Filmul va avea două versiuni:­ se por» tugu­esoft »1 un# te­arsbncoft. - < — [Viîerewi I Mai I34,S In străfund zăcea. Ca o inimă rea, Pe pat mineral, Stins, fără val, Sticlea în silă, Fixă pupilă, întoarsă adâncă, Sub vânătă stâncă, Și nici nu visa. Că deasupra sa, Pădurea mlădie Se joacă și’nvie, Că’n susul își taie Foaie cu foaie, Șiși pune cercei. Pentru pofta ei. Și nici n’auzea, In crâng cum pășea, Moale ca’n gând, Alunecând, Mânz de aramă, Cu­vântul în coamă, Mânz ne jugănit, Dela răsărit, Și nici nu-l vedea. Pe foi cum sburda. Murg tânăr și șui. Pentru pofta lui. MARIA BANUL I­Z­V­O­R­U­L Dar mi La simțit Izvor tăinuit Când murgul băiat Pe stânci s’a urcat. Să joace mai sus, Cu fruntea’n apus, S’adulmece iar, Și să sburde iar, Și mi La simțit, Către asfințit,« Când murgul băiat Din picior a dat, De a sângerat Și s’a despicat, Sub copita lui, Pieptul muntelui. Că-i ceas­­ de purces A fost înțeles, Ușor s’a’nclinat Izvorul pe pat, Iar ochiul s‘a‘nchis Așa cum e scris. De­ tuncea mereu, In cântecul meu, El cântă curat, El cântă curat. NOTE TEATRALE Inițiativa d-lui Massini, direc­­torul Operei Române, de a face un schimb de soliști români cu unguri, a fost încununată de cel mai deplin succes. Echipa por­nită la Buda­ Pesta, și formată din d-nele: Lucia Bercescu, Dora Massini, Arta Florescu, Maria Moreanu, Zenaida Pali și d-nii: Ștefănescu-Goangă, Șer­ban Tassian și Dinu Bădescu a fost primită atât de oficialități, cât și de public cu un entuziasm desăvârșit. După ce a interpretat „Tosca” și „Aida"’, această echipă va mai da încă 3 spectacole. Aceeași primire entuziastă au avut artiștii unguri la Bucu­rești. După spectacolele cu „Aida” și „Bărbierul din Sevil­la”, astăzi seara se va cânta „Ebreea”, Joi seara „Traviata”, și Vineri „Cavaleria Rusticană” însoțită de două ansambluri de balet cu „Sheherazada” și un balet unguresc după „Rapsodie in blue” de Gersehwin. Dansa­torii vor purta, jn acest balet fracuri și rochii de seară. Acea­stă interpretare modernă a ba­letului, pare să conțină în ea cheia unui nou succes. r * Astă seară va avea loc in sala Studio 1 Teatrul Național, premie­­ra celebrei piese a lui­­ Cehov­­, Unchiul Vania”. Direcția de scenă încredințată la început re­­gretatului Victor Ion Popa, a fost preluată de d. M. Ghelerter, care în afara unei înoiri în distribuție, a înțeles să impună și o viziune nouă, bazată pe linia unei atmos­­fere de realism istoric. Distribu­ția va avea in fruntea ei pe ma­­rii maeștri ai primei noastre sce­­ne: Aura Buzescu, Valentineanu și Emil Botta.­­ După fructuosul turneu cu ,,Răscoala” piesă scrisă de un grup de munci­tori­, teatrul Po­­porului a întreprins un al doilea turneu prin țară, cu acelaș spec­­tacol. Rezultatele primelor sate și orașe vizitate, vestesc un nou succes. Problema salariilor se pune as­­tăzi mai acut ca oricând în tea­tru. Din cauza concurenței de ac­tori, pe care și o fac directorii teatrelor particulare, aceștia au ajuns să revendice sume între 5 —12 milioane lunar. Dacă Sindicatele au reușit să obțină pentru actorii de mâna a doua și a treia, salarii omenești această supralicitație a actorilor­, vedete, tinde să sdruncine intrea­ga economie­ a teatrelor. Și e foar­te posibil să se ceară din nou o scumpire a biletelor de intrare. Io ar fi oare de dorit stabilirea unui plafon al salariilor? AURA BUZESCU Să făurim I o cultură națională înfloritoare ! V

Next