România Liberă, ianuarie 1949 (Anul 7, Nr. 1340-1363)

1949-01-04 / nr. 1340

IriflSg*£.& typ I Jti +3L &-4L *iE,aA" KIM PUL E CU N O I de ILY A EHRENBURG (Urmare din paf. M) călăii, ca Levfi Blum și ienicerii turci, cu „declarația drepturilor omului“ și cu „democrații greci“ care împodobesc tunurile lor a­­mericane, noi-nouțe, cu țestele scalpate ale tinerelor fete tortu­rate de ei, în bună înțelegere cu toată lumea! Dar numai cu timpul nu! Dacă ar sta in puterea lor, ei ar distruge toate ceasurile și ar svârli în joc toate calenda­rele. Ar proclama căi timpul nu există. Ei știu să facă mină bună când jocul merge prost; vor sărbători cu o veselie de comandă venirea anului 1949; ei au doar multă șampanie, mulți muzicanți tocmiți și mulți lingăi la masa lor. Dar m­ă îndoiesc­­ că își vor ura unul altuia ca anul nou să fie cu adevărat nou. Nu vorbesc de Guang-Kai-Shek — nu-i arde lui acum de felicitări — și nici de Tsandaris, care își pleacă urechea mai degrabă la bubuitul tunurilor decât la bătaia ceasului. Nu vorbesc de pa­­latele tremurânde, silite să râdă atunci când ar vrea să plângă­ de Jules Moch — acest Noske în miniatură, model postbelic — care se închircește super­stițios când vede o franțuzoaică în doliu sau de signor Scelba, care nu și-a revenit încă de pe urma furtunii de astă vară, când Indignarea a răzvră­tit orașele Italiei. Nu vorbesc despre dictatorii și semi­dictatorii din America Latină, fabricați în serie la Washington și care cunosc prea bine natura vulca­nică a solului țării lor. Vorbesc despre stăpâni. Tremură di el, acești linșori democrați și majori republicani, gen­tlemeni cu o pofte de dihorî, richori cu apucături de tigri, fabricanți de bombe atomice gata să nimicească omenirea, dar care aruncă priviri bănuitoare pe fe­reastră, se uită chiorâș în băiatul de la ascensor, la primul venit: n’o fi cumva, un comunist? Tremură imperialiștii atot­­puternici, care visează să cucerească planeta și care, până una alta vânează actrițe suspecte, tremură milionarii, care aspiră să devină miliardari și care noaptea văd în vis când pe Mickey Mouse prins în fla grantf delict de acti­vitate antiamericană, când „vinerea neagră” sau pur și simplu nodul alb al cravatei lor. Ei sunt fericiți că au mai trăit un an, fericiți de bilanțurile lor, fericiți de dividendele lor, și când se felicită unii pe alții în pragul noului an, se gândesc în sînga lor: poate că anul care-i pe ducă n'a plecat chiar de-a binelear Le place ca predicatorii să vorbească despre viața veșnică, dar vi­sul lor e mult mai modest: ei se roagă ca moartea lor să fie amânată. Anul care se încheie a fost un an greu. Priviți înapoi și veți înțelege mâhnirea și mânia oamenilor. Aminti­­ți-vă de :bucuria parizienilor întâmpi­nând libertatea printre baricadele care mai stăteau în picioare; entuziasmul italienilor care ardeau portretele Duce­lui, încrederea tuturor mamelor strân­gând în brațe, fericite, pe copiii lor; ușurarea oamenilor din lumea întreagă care surâdeau păcii, muncii și fericirii. E atât de mult de când s’au petrecut toate acestea? Abia trei sau patru ani... Ce a adus lumii 1948? La începutul anului 1948 se vorbea cu insistență despre „pericolul de răz­boi”; aceleași cuvinte odioase mar­chează și sfârșitul său. Ele ne vin din America, pe toate undele, lungi și scurte, le culeg linotipiștii dela toate ziarele, îe înregistrează stenografele dela toate congresele, dela toate se­­siunile, de la toate conferințele. Ele sunt rostite cu suspine ipocrite și tai­nice speranțe: lumea banilor, a cruzi­mii și a minciunii, această lume con­damnată, crede că-și poate prelungi existența agitând fără încetare spectrul războiului, care face pe oameni să-și piardă capul. Să aruncăm o privire asupra istoriei anului trecut, țesută din ură și perfi­­die. Unchiul Sam se travestise în Moș Crăciun. Dar zorzoanele au căzut re­pede și Europenii au văzut că la tolbă, unchiul (sau moșul) avea, pe lângă făina de porumb și bretelele de proastă calitate, niște daruri neașteptate, pla­nuri de baze militare, impozite noi, șomaj, gaze lacrimogene, uniforme pen­tru Englezi, pericolul german pentru Francezi, puțin aur pentru nonagenarul Sophuu­s și puțin plumb pentru tânărul cioban din Thesalia. Sub ochii popoarelor înmărmurite, imperialiștii americani creau baze mili­tare, elaborau planuri de mobilizare. „Curând vor cădea undeva bombe“, trâmbițează Muncii, membru al Congre­sului, adăugând ca un șarlatan patentat ce este: „Avem șanse 73 până la 87 la sută de a câștiga războiul“. Amiralul Zainarias bâlbâie cu sfială: „Suntem în posesia unei arme cu ajutorul căreia putem nimici oamenii, animalele și plan­­tele de pe orice teritoriu“. Profesorul Oppenheimer, un apostol al războiului atomic, ne împărtășește visul său: „A­­păsând pe un buton, pot să nimicesc în 24 de ore șaptezeci de milioane de oa­­meni“. Americanii sunt deprinși cu ex­presia „a apăsa pe buton“. George East­man, fondatorul Casei Kodak, care a sfârșit prin a se sinucide, acoperea toate gardurile din America cu reclamele lui: „Apăsați pe buton, restul îl vom face noi“, imperialiștii din Statele Unite știu bine că profesorul Oppenheimer calcă pe urmele lui Tartarin. Ei spun cu un aer protector statelor vasale: „Noi vom a­păsa pe buton, iar voi veți face restul, veți merge la atac, veți arde în văzduh, vă veți înneca în mări, veți îngheța pe pământ... Noi vom apăsa, iar voi veți muri"... Fără a se mulțumi cu țările pe care le-au cumpărat, imperialiștii americani continuă să recruteze mercenari. Domnul Farley, proprietarul firmei „Koca-Rola“ și unul din marii trăgători de sfori ai partidului democrat, a plecat în Spania. El a d­us tratative cu generalul Franco. De astă dată, domnul Farley nu vindea marfa lui; ci cumpăra sângele Spanioli­lor. D. Farley a apus: »Cinnci nlp de milleme dolari jm «i­. rap* ca a răspuns zâmbind: „Cinci sute de mii de soldați sub arme“. O mie de do­lari de cap — ei sunt foarte generoși de felul lor... Intre timp, mareșalul Mont­gomery era însărcinat de șefii săi ame­ricani să încheie o alianță militară cu generalul Baros Rodriguez. Intr’o gos­podărie bună orice poate fi de folos, chiar și soldații portughezi». In cursul anului trecut, țările Americii Latine și-au pierdut ultimele rămășițe de independență. Washington a cumpă­rat pe cei care puteau fi cumpărați și i-a înlăturat pe cei incoruptibili. Preșe­dintele Statului „Chili, Gonzales Videla, pe care l-au adus la putere masele popu­­lare, a căzut la învoială cu yankeii. El a înțesat închisorile cu alegătorii săi de ieri și a încredințat apărarea țării unor străini. Președintele Venezuelei, Rémak­­e Gallegos, nu s-a lăsat cumpărat; el e un democrat cinstit, un bun scriitor și un om curajos. La ultimele alegeri a în­trunit 70 la sută din voturi. Atunci ,,de­mocrații“ de la Washington, care țipă pe toate undele — lungi și scurte — că ei respectă voința popoarelor și drepturile națiunilor mici, nu s-au sfiit să-l înlă­ture. Un prieten mi-a povestit că vizitând odată o casă de nebuni, a rămas puțin in urma medicului. S-a apropiat de el un necunoscut. „Eu sunt medicul șef“, a spus el și l-a condus apoi prin săli dân­­­du-i explicații. „Acesta e un schizofrenic pestăîalt are mania granidoarei“, până când în cele din urmă a revenit medicul adevărat care i-a spus: „Ia seama, e ne­­bunul cel mai periculos, se crede doc­tor“, îmi amintesc de această întâmpla­re când aud povestindu.se cum rasiștii din Mississipi vor să-i vindece pe cei din Bavaria și cum prietenii lui Parnell Thomas ii reeducă pe amicii lui Josef Goebbels. Dealtminteri, farsa denazifi­­cării se apropie de sfârșit. Magnații Ru­­hrului zâmbesc satisfăcuți, au scăpat cu o mică spaimă. Generalul Clay a grațiat-o de curând pe Ilse Koch, femeia-călău, căreia i-a mers vestea pentru că făcea abat-jour-uri de lampă din pielea deținu­ților. Și nu pentru că generalul s-ar fi lăsat înduioșat, gestul a fost calculat. Revista catolică „Esprit“ a observat foarte just că nu se poate lipsa împo­triva fascismului fără o înțelegere cu comuniștii, tot așa cum nu se poate lup­­ta împotriva comuniștilor fără sprijinul fasciștilor. Imperialiștii americani care pregătesc o nouă „cruciadă“ sunt în căutare de „cruciați“, și­­ Ilse Koch e bună pentru ei... Generalul Halder, una din stelele Reichsswehrului, a ținut de cu­rând o conferință de presă la proprietatea lui, nu departe de Frankfurt. Și-a oferit serviciile sale Americanilor. Are un sta­­giu frumos: câte­ sate și orașe rusești a ars el! „Puterile occidentale trebue să atace“ — a declarat el cu mult tempe­rament, „aceasta e cea mai bună apă­rare“. Și nu s’a scumpit la sfaturi: „Cel mai bine ar fi d­e a folosi bazele din Iran sau de pe, litoralul Mării Negre“. Ce să mai adaugi la asta? că „Social-democra­­tul“ Büchler declară pe sin ton amenin­țător: „Dacă nu ni se dă Breslau și Koe­­nigsberg-ul, un al treilea­­ război­­ mondial este inevitabil“? Sau că „național-demo­­cratul,, Karl Schaefer cere Metz și Strassburg-ul? „într’un anumit sens, noi suntem americani“, a declarat nu de mult gene­­ralul Franco. Se gândea la comuniștii împușcați și la dolarii făgăduiți: „în­­­tr'un anumit sens, sunt și eu ameri­cană”, poate spune la rândul ei lise Koch când citește Frankfurter Rund­schau la lumina dulce a unei lămpi cu abat-jour din piele de om. Raportul ministrului de război al Sta­telor Unite arată cu cinism rolul pe care trebue să-l joace țările căzute sub stăpânirea noilor pretendenți la domina­­ția mondială: „Ele pot fi comparate cu pionii unui joc de șah, care servesc ca să-l acopere pe rege. Posibilitățile lor sunt foarte limitate, dar atâta timp cât sunt la locurile lor și-l apără pe rege, acesta e in siguranță”. Sărmanul domn Kevin, ișî dă atâta­ osteneală ca să ia un ton demn de o mare putere, și iată că i se spune că nu e nici măcar un nebun, că nu e decât un simplu pion. Anul trecut popoarele vândute și tră­date de guvernanții orbi sau necinstiți au golit încă odată cupa amărăciunii, in Franța capitulanții de ori pozează in învingători, nu o lună în care să nu fi repurtat „victorii” asupra muncitorilor dezarmați. Au făcut uz de tancuri îm­potriva minerilor și, vrând să-l întreacă pe Stülpnagel, au stropit cu sânge fran­cez străzile orașelor din Franța. A curs sânge și în Italia, unde poporul, revol­tat de uneltirile neofasciste și ale tră­dătorilor de totdeauna, de atitudinea nunțiilor americani și de foametea din țară, s’a ridicat în repetate rânduri pentru a-și apăra drepturile călcate in picioare. In Grecia, pământul ars de soare era roz­­el e roșu acum, roșu de sânge. Tot ceea ce s’a spus despre drep­turile omului” n’a împiedicat pe oamenii americanilor să ucidă în massă insti­tutori și muncitori, studente și ciobani, în orașe și în munți, in lupte și in temnițe, și toate acestea cu excelente gloanțe „democratice” americane. Fas­ciștii germani, SS-ii, călăii din Oradour s' Lichte, purtând uniforma „Legiunii străine” franceze au masacrat oameni lipsiți de apărare in Viet­ Nam, iar un ilustru poet francez a scris ode în onoa­rea asasinilor. Tot anul a curs sângele în Palestina, in India, în Malaia, Fran­cez sau indian, evreesc sau chinez, grec sau italian, acest sânge a curs pentru că așa a vrut America și pentru gloria Americii. Dar ce a adus acest an tulbure Ame­ricii însăși? Abatele Bottlier, profesor la Universitatea catolică din Paris, scrie: „in Statele Unite domnește panica, o panică artificial provocată, fabricată, propagată. Acolo se vinde acum răz­boiul cum se vinde săpunul de bărbie­rit”. Da, în America le e frică tuturor, și celor care înșeală, și celor care sunt înșelați. Potentații Americii văd indig­narea popoarelor, văd semnele pe care foamea și mânia le pun pe obrazul Eu­ropei ruinate; văd furtuna care suflă deasupra Asiei deșteptate; văd calmul sostru,*­ omului sovietic, Și văd de lae­­*WKM*mt*S**l «B*ld»M»KÎld suis* lociu, nedumerirea lui formă in neîncredere, neliniștea lui surdă. Frica li cuprinde pe cei care sunt denumiți atot-puternici. Ea ti face să-și piardă capul: ei rostesc discursuri beli­coase, amenință cu bomba atomică și, cuprinși de groază, văd „roșii” pretu­tindeni. In Venezuela. În studiourile din Hollywood și până și sub patul lor. Înnebuniți, ei se dedau, în zgârie-norii lor, la interogatorii medievale, invocă charta libertăților pentru a înscena pro­cese care î-ar putea face invidios pe Hitler. Trimit pe banca acuzaților co­muniști a căror singură crimă este de a avea idei marxiste. Dacă în 1948 gu­vernul Statelor Unite a îndrăznit să însceneze „procesul celor doisprezece”, aceasta nu a fost pentru că se simțea puternic, ci pentru că îi era frică, în­grozitor de frică. Totul îi inspiră teamă: recoltele din U. R. S. S. și romanele lui Fast, mine­rii din Chili și Charlie Chaplin, comu­niștii din Franța și criza din America, propunerea sovietică de reducere a înar­mărilor și grevele din Detroit. Ei în­deamnă în război și le e frică de război. Se jură că apără pacea, dar se tem de ea mai rău decât de război. Să nu crea­dă cititorul că mă las ispitit de dorința de a obține efecte de antiteză, iată o telegramă, foarte puțin poetică, expe­diată din New­ l­ork, la 10 Noembrie, de Agenția Economică și Financiară: „Acum, reprezentanții cei mai de vază ai lumii financiare cred că nu este ex­clus ca anul 1949 să fie un an al „fricii de pace” (peace scare”). Aruncând o privire asupra anului ca­re s’a scurs, putem spune: a fost un an (s*§«5> o fruffli ea fnr.)*flf pentru noi, pentru oamenii viitorului. Mult sânge a curs în acest an și multe lacrimi, multă amărăciune a că­șunat, dar a dus la disperare pe adver­sarii noștri și ne-a unit mai strâns, ne-a călit, ne-a dat puteri noi. Calomniatorii pretind că muncitorii francezi au fost învinși. Ei își prăznuesc „victoria­“ asu­pra minerilor. Ei nu vor să înțeleagă că lupta a unit poporul francez, a smuls masca de pe fața spărgătorilor de greve și a trădătorilor, a făcut să se nască noi mâini și noi speranțe. „Tuciurii” li se spu­ne în Franța minerilor; putem spune acum că domnului Jules Moch nu-i este mai puțin frică de „tuciurii” decât îi este plantatorului din Mișsiș și pi de oamenii cu pielea neagră. Mândra Italie nu a fost îngenunchiată. Când niște derbedei au ridicat mâna asupra lui Togliatti, un val de indignare a sguduit întreaga țară, iar guvernanții ei, devotați „Bisericii roma­­no-catolice militante“, precum și sectei militante de la Washington, erau departe de a avea un aer marțial. Ei înțelegeau ce furtună s-ar deslănțui dacă ar în­­drăsni să atenteze la onoarea și con­știința Italiei. La sfârși­tul verii, postu­rile de radio americane anunțau lumii că toți insurgenții­ greci au fost nimiciți. Două luni­ mai târziu ele au fost nevoi­te să transmită un comunicat al Statu­­lui-major al monarho-fasciștilor cum ci insurgenții așa ziși „nimiciți“ trecuseră la'"óféhsi$u*E' óare nevoie" să amintim ceea ce a adus anul trecut șerifilor a­­mericani din China? Oricât ar fi de o­­bișnuiți diplomații americani cu ritmu­rile vertiginoase, cursele de automobil și urmăririle pe ecran, ci nu s’au putut ține de administratorii lor chinezi care fugeau de le scăpărau călcâile. In țările de democrație populară, ma­rea ofensivă a Departamentului de Stat nu s’a soldat decât cu câteva mici pro­cese. Domnii din Wall-Street au putut constata că popoarele nu simt ca mem­brii Congresului, nu se poț­ câștiga cu dolari. In Cehoslovacia s’a întărit pute­rea oamenilor muncii, iar Washingtonul nu s’a ales decât cu niște trofee du­bioase — vreo sută, două de noi minge­care se tram­­bu­de. Renașterea Yu­yorfelF $9 .Wmcpv-1..« L,’un­ recolta bună din România, noile fabrici și căi ferate din Bulgaria, — toate acestea nu pot fi considerate, desi­gur, victorii ale imperialismului ameri­can. Nu mai vorbesc de URSS, prin însăși natura sa. Statul nostru îi duce la disperare pe regii de peste Atlantic. Ei credeau că vor semăna printre noi panica, dar noi continuăm să trăim, să clădim orașe, să scriem cărți, să cre­ștem copii. Fabricanților de bombe ato­mice, care pretind „că ajunge să >­pese pe un buton““, no; le-am răspuns prin­­tr un plan grandios de luptă împotriva secetei. Nu ne este ușor să refacem o țară pustiită de război, nu avem încă destul timp pentru odihnă, dar când privim în­dărăt, vedem că suntem mai puternici astăzi, decât acum un an. Am mai câ­știgat un an. Noi nu suntem ca Filip al IV-lea, iubim timpul pentru că merge în­­nainte. In Statele Unite s’au schimbat multe lucruri in cursul acestui an. America­nul mijlociu se orientează greu în poli­tica internațională, dar el are și inimă și minte; el a dovedit că nu-i place lo­zinca: „ajunge să apăsam pe un buton“; el a dovedit că, vorbindu-l de război, e greu să-l mâni la război, și nici mă­car la urne.­­El nu e încă prea știu­tor, acest american mijlociu, dar e de o sută de ori mai civilizat decât un Par­nell Thomas, și el a dovedit că intero­gatoriile medievale sau tribunalele care amintesc de inchiziție nu sunt pe plă­cul său. La sfârșitul anului s’a putut observa o anumită zăpăceală in rândurile imperia­liștilor belicoși. De câte ori n’au repetat ei că participarea comuniștilor la guver­­nul uneia sau altei țări constitue un pe­ricol pentru pace. Noi n’am uitat cum au șantajat ei pe italienii și francezii înfo­metați. Iată Însă că d-l Hoffman, prin­cipalul reprezentant al cămătarilor ame­ricani, declară în mod public, că ar fi bine ca în guvernul chinez să intre și comuniști. Ce-i sugerează oare domnului Hoffman idei atât de liberale? Specta­colul mercenarilor Americii care fug de le scapără călcâiele. Ei trebue să bată în retragere nu nu­mai în China ci chiar și acasă la ei. Au „amânat” procesul conducătorilor Parti­dului Comunist, sub pretext că Foster e bolnav. Acest gest nu va înșela pe ni­­meni: nu e vorba de sănătatea lui Foster , ci de desgustul pe care acest proces îl inspiră oricărui American cinstit. Nu am nimic de obiect al unor retra­geri de genul acesta; se găsesc mult mai decente decât toată vorbăria cu privire la­­ distrugerea a șaptezeci de milioane de oameni sau decât lucrările­­„Comisiunii pentru activitatea antiamericană”. Și de­­asemenea nu aș avea nimic împotrivă ca anul 1949 să devină pentru imperialiștii a­­mericani un an al „fricii de pace”. Cu cât această frică îi va face să tremure mai mult, cu atât mai liniștite vor putea privi mamele jocul copiilor lor. Cine știe, poate­­ că­ domnul Hoffman va­ trebui sa­ mai afac,o frică și alte decla­r­rații neașteptate, nu numai în China, dar și în Europa? Poate că Americanilor va începe să le fie rușine nu numai cu Tho­mas sau cu Mundt, ci și cu d-l Dulles? Căci chiar de­­ a­ sfărîma toate ceasurile, vremea nu o poți opri în loc. ’ In ultimul său poem ,,Să se deștepte pădurarul”, Pablo Neruda scrie: „In trei încăperi din vechiul Kremlin Locuește un om căruia îi zice Iosif Stalin. Noaptea târziu, lumina mai lucește în fereastra lui...” Tot anul această fereastră a luminat ca un far: lumina ei a luptat cu ceața galbenă, sângerândă, cu noaptea Ameri­cii. Această lumină strălucește in pragul anului nou și ne urm­ple de încredere. Noi știm bine că anul nou e cu noi, că timpul e cu r­ oi. MARILE SUCCESE REPURTATE DE U. R. S. S­­IN »UZAREA GRANDIOSULUI PLAN DE TRANSFORMARE A NAT­URII (Urmare din pag. 1-a) todei alternării culturilor de cereale cu cele de furaje. In comunicat se dau date numeroase ce caracterizează îndeplinirea hotărîrii consiliului de miniștri URSS și a CC al PC (b) al URSS. Ministerul economiei forestiere și a­­cademia de științe agricole au început să organizeze lucrări de cercetari și e­­laborări de proecte tehnice în domeniul plantării de perdele de păduri protec­toare. 94 de exploatări forestiere vor lua parte la realizarea lucrărilor pe tra­seele perdelelor de păduri protectoare. Ele vor începe în primăvara anului 1949, cele dintâi lucrări de plantare. Au fost organizate 6 expediții, care au în­ceput să delimiteze terenurile pentru perdelele de păduri protectoare, ce au fost stabilite în două direcții: Penza— Ecaterinovgrad — Veșcenskaia—Kamensk Donețul de nord, Kamîșin—­Stalingrad, la confluența Volgei cu râul N­ovi, Sta­­lingrad—Cerkesk-ul de stepă și Saratov —Astrahan, Voronej—Rostov pe Don, pe unul din malurile fluviului Don și altele. Institutul de cercetări științifice al A­­cademiei de științe din URSS cerce­tează datele caracteristice condițiilor climaterice și condițiilor solului de pe traseele fiecărei regiuni în curs de îm­pădurire. Pentru a pregăti creearea ma­rilor sisteme de regiuni cu păduri pro­tectoare, ministerul economiei forestiere face cercetări în vederea descoperirii tuturor masivelor păduroase de valoare, atât in regiunile de stepă cât șî acelea de stepă păduroasă din partea euro­peană a URSS. în aceste regiuni ale țării există 2.942.000 hectare pădure. In comunicatul consiliului de miniștri și Comitetul Central al PC (b) sunt date informații cu privire la desvoltarea plan­tărilor de păduri protectoare în câm­piile colhozurilor și sovhozurilor. Se a­­nunță că, actualmente, se întocmesc planuri unitare ce privesc lucrările d­e împădurire, in republica Ucrairn­ană, în regiunile Stalingrad, Voronej, Kuibîșev, și în republica Bașkiriei, elaborarea pla­nurilor unitare a luat sfârșit. F&aît* «rtel hMifri­m­mm în toate regiunile părții europene a țării. In anul 1948, colhozurile, sovhozurile și leshozurile din zona de stepă și zona de stepă păduroasă din partea europea­nă a Uniunii Sovietice, au plantat pă­duri protectoare pe o suprafață de 123,9 mii hectare sau 103,6 la sută din plan. Aceste gospodării au pregătit solul ne­cesar plantării de păduri din anul 1949, sol ce se întinde pe o suprafață de 969,8 mii hectare, ceea ce va face ca planul de plantări de păduri din anul 1949 să fie îndeplinit încă din primă­vară. Actualmente se duce o mare muncă in vederea organizării brigăzilor de plantări de păduri. A mai mult de 20.900 brigăzi au fost organizate până ac­um in colhozuri. Pentru îndeplinirea planului de plantări de păduri protec­toare se duce o muncă intensă în vede­rea pregătirii cadrelor. In comunicat se spune că numai pen­tru îndeplinirea muncilor în vederea plantării de păduri în perioada de toamnă și iarnă a anului 1948—1949, in regiunile de stepă și stepă păduroa­să ale Uniunii Sovietice, vor fi pregătiți în cadrul unor cursuri rapide 72.000 brigadieri pentru plantarea pădurilor, necesari colhozurilor și sovhozurilor. Se are în vedere, de asemeni, pregătirea în școlile agricole a 7.200 brigadieri silvici. Pentru a se mări cât mai mult numărul de specialiști calificați în eco­nomia forestieră și mecanizare, se mă­rește numărul locurilor de intrare in facultățile și școlile tehnico-silvice și agricole, se deschid noi facultăți pe lângă universitățile existente, se reor­ganizează instituțiile de învățământ e­­xistente, se constituesc altele noui. Pro­moțiile de specialiști în silvicultură vor da în anul 1949 1.650 de absolvenți ai facultăților și 3.440 absolvenți ai insti­tutelor tehnice. In comunicat se vorbește despre mă­surile de împădurire a regiunilor nisi­poase pe o suprafață de 22,4 mii de hectare. Ministerul silviculturii a și în­ceput cercetările suprafețelor nisipoase și pregătirea materialelor necesare ame­lorării acestor r«»n­3t10 in vederea aten­­tun di plante taraj«­ ­/•Wf-cWrwy Ții .«-SW« '«BȘwft- «P** și pini. Deasemeni, sunt pe cale de a se elabora măsuri în vederea unor largi însămânțări, în regiunile nisipoase, de diferite varietăți de ierburi, cu scopul ca în anii următori suprafețele nisipoase să se transforme în regiuni favorable agriculturii și pășunatului. Intr’unul din paragrafele comunicatu­lui, se aduc date în vederea creșterii răsadurilor în pepinierele forestiere­ ale colhozurilor și sovhozurilor. Pentru plan­­tarea, în anul 1949, de păduri protect­­oare ca și în vederea împăduririi râpe­lor, malurilor de lacuri și râuri, sunt pregătite în pepinierele de stat și acelea ale colhozurilor, 1.868,5 milioane de pueți răsădiți pe o suprafață de 7.000 hectare. In afară de aceasta, sunt pre­gătite terenurile necesare pepinierelor, în primăvara următoare, în suprafață de 9.790 hectare. S’au organizat 71 de pe­piniere de stat, în vederea lucrărilor de împădurire și s’a dus o muncă de pregătire pentru organizarea în anul ce vine a 72 pepiniere de stat. S’a trecut deasemeni în organizarea pepinierelor forestiere ale colhozurilor. Numai in colhozurile Ucrainei, în anul 1948, au fost organizate 246 pepiniere. Planul însămânțărilor de primăvară din anul 1949, în­­ pepinierele forestiere, este asigurat cu semințe provenite de la arbori și arbuști. A fost dusă o muncă intensă în v­ederea selecției se­mințelor de arbori și arbuști, mai ales ale celor de stejar,­­ca fiind cele mai de preț și cu­­­•vira o-­ mai lungă. În total, în regiunile de stepă și de stepă pădu­roasă" ale părții europene a URSS, sunt pregătite cca 8000 tone de semințe de arbori, arbuști și pomi roditori; în regi­­unile de stepă și de stepă păduroasă ale părții europene a țării s-au făcut culturi de plante ierboase prin aso­­lamente in 6.055 colhozuri. In anul 1949,­­‘ustările de plante ierboase, prin asola­­m­ent­e se vor face iu­­ 10.886 colhozuri. Actualmente se duc munci, de pregătire în vederea­­ asigurării planului de­ cultură prin asolamnete. Pentru asigurarea hra­­nei vitelor din colhozuri, alături de cul­­turile prin asoîamente se vor face, cul­turi de plante furajere, în colhozuri­ joasă, au fost însămânțate până la 20 Decembrie 1948, aproape 180.000 centneri de semințe de ierburi pe­rene (ce trăesc mai mulți ani). Sovhozurile pendinte de ministerul sov­­hozurilor au alcătuit în anul trecut brazde cu ierburi perene, în suprafață de două ori mai mare decât aceia din anul 1­947, și au însămânțat plante pe­rene în cantitate de 53,8 mii centneri. Au fost deasemeni dedicate însămânțării cu plante perene în timpul anului vii­tor,­­razele în sup­rafață de 195.000 dec­­tare, aparținând colhozurilor. In comunicatul consiliului de miniștri și Comitetul Central al PC (b) se vor­­bește despre faptul că, în vederea ame­liorării mai departe a solurilor prin uti­lizarea apelor locale, colhozurile din re­giunea de stepă și de stepă păduroasă din partea europeană a țării au construit in anul 1948, 2.812, iazuri și rezervoare de apă. In anul 1949, se vor construi in colhozuri 4.300 de noui iazuri. In ve­­derea mecanizării lucrărilor agricole, lu­­crarilor de plantare de păduri și de con­­trucții de iazuri și rezervoare de apă s-au constituit puncte de activitate in 110 sta­țiuni de plantare de păduri protectoare. Pentru înzestrarea stațiunilor de împă­­durire, sunt trimise numeroase mașini speciale, printre care mai mult de 5.000 tractoare de diferite construcții, multe pluguri, cultivatoare, grape și altele. O mare parte din utilajul amintit a și fost livrat stațiunilor de împădurire, cealaltă parte va fi livrată în cursul anului 1949. In încheiere comună , că alcătuirea , n­ t . doar" pădui censi ■ dus­­­ucciea și > _,ciof $i «iepar­ 1 consiliului de i­C.Csl!& (b) IMS.. .!)►*“•• LISTA DECORAȚILOR CU ȘI­E STEAUA REPUBLICII (Urmare din plf. I-s) MumeFt" asa li"­a Domnilor: prof. P. Cons­tan­tine­scu­lași, Sadoveanu Mihail, Niculi Ion, Ma­rin Fiorea Ionescu, Vaida Vasile, Profi­ri Nicolae, Iordăchescu Teodor, Stanciu Stoian, Vințe Ion, Bucur Schiopu, Me­­zincescu Eduard, Bârlădeanu Alexandru, Borilă Petre, Crăciun Constanța, Dră­­ghici Alexandru, Florescu Gheorghe, Pârvulescu Constantin, Rangheț Iosif, Petrescu Dumitru, Stoica Gheorghe, Bu­­ghici Simions, Vass Ghizela, Jianu Marin, Tănăsescu Stelian, Zeigher Simion, Sen­­covici Alexandru, Gheorghe Gaston Ma­rin, Ana Tom­a, Bariu Constantin, al. .maestru sondor; Sovrompetroî Țintea- Prahova; Kiss Carol, miner Valea Jiu­lui; Pain Atanasie, maestru frez. Uzi­nele Trăitorul-Brașov; Csachi Iosif, maestru #motor;­­ Uzinele Laminorul­București;­Șerban Gheorghe, topitor­i­­Uzinele ISp-Hunedoara; Cosac Floarea, lucrătoare Steaua Electrică; Fieni-Dâm­­bovița; Iacobescu Dumitru, cond. teh­­nic, Uzinele Electrice­ Brașov; Doboș Ștefan, șef de tren CFR, P. Neamț; Gherghișan Constantin, cazangiu, Pro­­­gresul, Brăila; Dascălu Maria, filatoa­re, Soc. Rom. Ind. Bumbacului-Bucu­­rești; Horvat Aladar, topitor oțelar, ISS Hunedoara; Popa Alexandru, prim to­pitor oțelar, ISS­ Hunedoara; Druca A­­dolf, șef secție turnătorie, UDR-Reșița; Chiju Ioan, maestru, UDR-Reșița; Po­­doleanu Jacques, Gum­ă Nicolae; UTM; Vîdrașcu Ion, Hahn Emeric, Controlul Economic; Munteanu Vasile, ministerul Agriculturii; ing. Anghel Nicolae, mini­sterul Agriculturii; Barbu Radu, mini­sterul Silviculturii; ing. Lăzărescu Con­stantin, ministerul Silviculturii; Tigoiu Mircea, Loncear Carol, ministerul In­dustriei (Reșița); Raluca Ripan, Bădăran Eugen, Mih­u Ștefan, Eusebiu Camilar, scriitor; Marce! Breslașu, scriitor; Dra­­goș Petru, scriitor; Sahighian Ion, regi­­zor; Sonia Cluceru, artistă, Teatrul Na­­țional; JLrgea Macovei, pictorița; Gheor­ghe Vida, sculptor; Mihai Andricu, com­pozitor. IliuipeiJ* CÎjgțsa 11-a Domnului Matveev Alertei, teh­nician TARS: sj Orsfíit­íI Mterșpii* Clasa Ii l-a Domnilor: Alexa Augustin, Sudor Vi­liam, Sălajeanu Leonîin, Bontea Ștefan, Ceaușescu Nicolae, Ionescu Vasile, Ma­nele Ofelia, Vasile Modoran, Ludovic Taka­cs, Constantin Prîsnea, Emanoil Vi­­nea, Colin Dumitru, Babenco Simion, Gri­gore Preoteasa, Păsculescu Elena, Holeșteanca Petru, ajustor mecanic, Șantierul Galați, Dima Horobăț, maes­trul turnător, șantierul Galați, Bârzin­­că Ion, nntul­tor, șef de echipă, Șantie­rul T. Severin; Bârlan Marian, maestru șcular. Șantierul T. Severin; ■Șțascăru’ Gheorghe, strungar fier, Șantierul T. Severin;1. Arislea Ion, miner, , Minele de aur Niunedoara-Pera; Cuclineti Lorentz, miner,­ Minele de aur #lunedoar­a­­ Dáva; Steolca Iosif, miner, Minele de aur Hu­­nedoara-Deva; B­reha­ion, miner, Minaur, Valea Roșie; Fuchs­ion­îi, miner, Dealul Crucii, Baia Mare; Gheorghe M. Gheor­ghe, strungar, Concordia-Ploești; Șer­­ban Ioan, turnător, Concordîia-Ploești; Rădulescu Dumitru, sondor. Regionala H­a Sovrompetrol; Bohan Fiorea, miner, Valea Jiului; Filat loan, miner, Valea Jiului; Deac Ventzel, miner, Valea Jiu­lui; Zamfir Ștefan, maestru, Soc. TZÎRS; Moșova Niculae, marinar, Turnu Seve­rin; Iosif Mihai, miner, Odorheiu; Már­tan Aurel, curățitor turnătorie; Uzinele •Steagul Roșu, Brașov: Marik Ion, for iar Uzinele Flamura Roșie, Arad; Cimpoiaș Ion, muncitor industr. Uzinele Flamura Roșie, Arad; Văcăreanu N, maestru ti­nkfolc U;­jirago« IftihafE «tóitóft, Udm* Tbc. Iom­­, Brașov; Stom^T Carol, strun­gar, Uzinele Tractorul, Brașov; Chiriac Maria, ajutoare lucrătoare, Uzinele Trac­torul, Brașov; Nicoară Nfstor, lăcătuș­­ajustor, IMS­ Sibiu; Barză Nicolae, lă­cătuș, Uzinele Cugir, Hunedoara; Popa Dumitru, fierar, Vicova, Sibiu; Szabó Franc­isc, lăcătuș. Independența, Sibiu; Cosza Sigismund, lăcătuș. Independența Sibiu; Zaharia Dumitru, luptător Uzine­­le IRMC Maia-Prahova; Câmpeanu Ale­xandru, maestru electrician, Uzinele Il­iie Pintilie Măr­gineanca Pepeni-Praho­va; Stănescu Gheorghe, maestru turnă­tor; Uzinele Fero Email, prahova; Io­­nescu Gheorghe, matriței, Uzinele Va­­sile Roaită, București;­ Onu Alexandru lucrător nituitei­, Șantierul 7 Noembrie Galați; Ion chiar Matei, techn. mecanic, fabrica Gr­erul, Galați; Munteanu Gheor,­ghie, sudor autogen, UDR-Reșița; Mor­tan Vasile, miner, Mina Anina-Caraș; Runcan Vasile, miner, Mina Anina-Ga­­raș; Erdei Mihai, mecanic, Victoria, Hu­nedoara; Kiss Eremos, mecanic, Victoria Hunedoara; Gheju Petre, lăcătuș, Uzi­nele ISS, Hunedoara; Toplsnariu Ru­dolf, turnător Uzinele ISS, Hunedoara; Covaci Iuliu, prim laminor, Ciocanul- Hunedoara; Corob­anca Ion, lamina­tor, Întreprinderea Nicolae Cristea, Galați; Biro Caro­, turnător; Vlahița-Odorhei; Szocz Bela, fumător fier; Vlahța-Odor­­hei; Ruegg Matei, muncitor, I.­ C. Fri­­m­u, Sin­aia-Prahova; Pârvu Gheorghe, teh­nician, șef de secție, Uzina Elec­trică Grozavești-Bi­curești; Pluscal Gheorghe, electrician, Soc. Electrică, Brașov; Maxim Grigore, electrician Soc. Electrică, Brașov; Georgescu Florica, lucrătoare filatoare, Industria Bumbacu­­lui-București; Mircea Ral­ra, lucrătoare țesătoare, Fabrica Industria Română- Mediaș; Roza Ana, lucrătoare­ țesătoare, Fabrica Industria Română-Mediaș; Og­­neanu Silvia, lucrătoare-țesătoare, Fa­brica Industria Română-Mediaș; Dinu Ioan, strungar, Fabrica Trainica-Dâm­­bovița; Ionescu Victor, inginer, Fabrica de Hârtie, Bușteni,Prahova: Anghel Ior­dan, maestru,­ Zărnești-Brașov; Balint Iosif, șef uzinei butelii; Fabrica de Gea­muri târnă­veni; Neagu Grigore, fochist Fabrica Ciment-Dâmbovița; Beleanu Ion muncitor maestru mecanic; Fabrica Re­­cord-Mediaș; Filimon Ana, lucrătoare, Fabrica de Cauciuc-Brașov; Zaharia Constantin, frânar; Serv. CFR p. Neamț: Ancuța Nicolae, fochist, Serv. CFR P. 1 Neamț: Ferecan Sirr5TM-" "nu-nra­iu,­­SS­­I Hunedoara; Istvan I­tor, UD­ Reșița; Sații UD­Reșița; Ciudleni Tui 1RN Brăila; Albui loa, n. 1., U­zinele Chimice Tom Ilie, muncitor, Uzinele : T­­ veni, Szily Tiberiu, mur or En., Jonás Herbac. Clu­j; Har­­t Fa­brica lorsas Herb; ■ i .j. . Tra­ian, matrițer. Uzinele o: Au Bucu­rești; Dominico stelier m­ecanic?, IRN-S’răi ... r,1 lu­­crător turnător, 5­mbrie IMS-Galați; Drago. . . pestru lamundtor, Uzinele .­­• ; Jop­dan Gheorghe, mai . ; • ], Bu­curești; Herșcu L , Gscoil­ București; Sumăm o : IMS­Sîbîu; Teleki Am­­abrica Elastic, Sibiu; Ier, r, M­a­cazul-Ploesti; Cr munci­tor, Industria Sa­ro ;. . m­­ : Vasi Ru­salia, topitor, pl­­<-in; Ju­de Petru, Hlusvi­tor șef UDR-Reșița; Hir Anghel Eliza, Ardeleanu­­­­ u Mar­gareta, Schuster Mihai, Vasilico Vladimir .­c, Con­­stantinescu Mihail, Miso­­ist, Du­­­­mitrescu Petre, Ionaș Petru, Iorda; Ni­­culescu Marin, Dîmbovița; Petre Lu­dovic, Oradea; Vasile M. Topan, Roman; Habriea Elisabeta, Baia; Victor Albu­, Teleorman; Bomflea Scarlat, Dolj; Kope­ «ORDINUL MUNC POPULARE ROMÂNE» sos Ecsterina, Aradț Cireș sur Brașov; Constantin Marin, Băn­pădstu Constantin, CGM; Haber CGM1; Eva Rab, CGM; Sand CGM; Maria Niculae, UFDR; Ion, UTM; Asian Ana, Dona Hi zietar; Maria Banuș, scriitor; a­na Ion; Zimbrea Octav, Contres­nomic, Brașov; Coman Aron,­­ Economic, Timișoara; Fiacs f Controlul Economic, Brăila, Ea­vel, ministerul Minelor și pe Ganiski Sergiu, Ministerul Mine­­trolului; Chirilă Panait, Minister­lor și Petrolului; Stănescu Lii­­sterul Comunicațiilor; Ion C-tin Comunicațiilor; Jeac Vasile, M­eanțelor; Nistor Ion, Minist. Járas Rezső, mi retorul Artete formațiilor; Tudor Vlad, minist­rele­ și Informațiilor; Petcu Ti­nisteri­l Lucrărilor Publice; Cap Ministerul Muncii; Breban , misterul Agriculturii; Alexandri­dru, ministerul Agriculturii; M Ion, ministerul Agriculturii; Heinrich, ministerul Silvicultori cu Andrei, Prefectura Poliției Anker Emeric, Perfectură Po­litelei; Gheorghiu Adrian,­­P Poliției Capitalei; Nicolau Vie­dre Iordache, MAL Covu­rlui; I mitou, MAI, Satu Mare; Re Prefect, Arad; Horia Marian Cluj; Filoreta Onțescu, soră Spitalul Elias; Ilea Teodor, a Sănătății; Stanciu Nicolae, mini­facerilor Externe; Ing. Uzuno cin Gha’ar. Ordinul 1j Ștes­ssa F bSisii Re Clasa II -a Domnilor: Leonte Răutu, Hosu, Aurel Vi­jon­, Ivanea­nu Ordinul 5s Steat £ as F foi­isii Re Clasa Iii-a Domnilor: Simulescu Dumitr­­u Popescu, Măilescu Radu, On­nel, Adorian Gheorghe, Cușmit­ra, Anastasiu Petre, Barbu M .dan Eugen, Mihai­ Aurelia,­,. Serghie, CGM; Goldenberg Avt­da­ FI­AP: Rad lean, Sulumna Iincsen, Controlul Economic; S Ambrus Coloman, Gonciaruk Pi­gănescu Victor, MA! Direcția Bairu Mihail, MA I Direcția Po­­ciu Petre, ministerul Afaceri» ne; Elena Georgescu, ministe­rerilor Externe; Pompei Dimi­tru Brucan, gazetar; Bălănesci gazetar; Alexandru Jar, scrib Atanase. OreS­ i­ UMS „Steaua F folieiI Populare Rc CI «sa IV-a Domnilor: Radu Tănase, I Ion, Baciu Lîdia, Moscuna Ada tre Nesia, Corin Aurel, Marci vici, Jacob Adam-FateKs,Jevi, Vasile, Manole Tud­orache, Vajt Galsinschi Elvira, Abramovici 1­riță), Raiiu Ludovic, Cluj; Ar­iel, Târnava Mică, Moldovean­ghe, IMS; Crainic Roman, Val ■ Schuster Carol, Trei Scaune; Iosif, Brașov, Dărăbăneanu Teo,­stashca; Paicu Ton, Mehedinți; Vasile, Dolj; Nistor ; Constări Hărătu Constantin, Baia; Mitit­ria, Putna; Bayerle I­osif. Reșî Solomon, Slobodă Ion, Gher, Deva; Velcescu Gheorghe, CC ■ladanschi Iacob, CGM: Szekely ca; UFDR; Brezoianu Ecaterin; Comnacu Nicolae, Frontul p Ileana Răd­anui UFDR; Lt. a Vasile DSP; Lt. col. Mănesa DSP; Marga Cornn, Controlul­­ Tudor Ion, Controlul Economic Tiulescu Constantin, ministere țel­or; Oprișan Nicolae, ministe­rământului Public; Marinescu ,ministerul Industriei; Nicolschi­dru, Fuchs Beriș, Birtaș Gavf Nicolae MAI; Petriia Florian,­­ Spiridon Dumitru, MAI; Szilagi Prefect Odorhei; Banu Ion, ii­tor, gazetar; Beate Fredanov Jules Cazaban, artist; Alfred­sohn, compozitor; Szönyi Ștefa Timișoara, General Irit. NicuR­stantin. Ordinul »Steaua p fol­ici Populare R ® Clasa V-a Domnilor: Dragomirescu 0 strungar, Concordia-Ploești, Fr­usina, muncitoare, Fita, Arad­­ion, Protopopegi U Eti, Nichit, Szekely Sari, Schor Anghel, Ilie, Iosub Blanca, Mănescu EI­berger Fani, Cristea Ilie, Bărbi­ghe, Seciu Ștefan, Cristea Aur Ciopor Ludovic, Mureș, Medve t­ârnava Mare; Butyka Francisc Baciu Ion, Brașov; Belu Damit Tudose Ilie, Teleorman;­ Zidăre Buzău; Mihai Nicolae, Tulcea; Agatei, Botoșani; Tubic Dumitru Balaban Vasile, Brăila; Roșu G Roman; Rădulescu Ștefan, Fălc­ean Ene, Suceava; Croitoru M miș Torontal; Bragoev Milorad Leș Ion, Satu Mare; Baum Zasi­mureș; Manea Ciobotaru, Hagic Mraz Suzana, Cluj; Tita Nicolae Târnoveanu Cornel, UTM; Gheorghe, Frontul Plugarilor; Ion, Frontul Plugarilor; Ciochir» FIMP; Szabó Etan, UPM; Tomp UPM; Cpt. Jelev Ioan, DSP; I. Eugen DSPA; Locic I. Alexam Satu Mare; Cosma Valeriu M. Jurca Aron, MAI, Oradea;­­­ Marin, MAI Roșiorii de Vede;­­ V. Mircea, MAI; Antonie Mar­id­iie; Eugenia Luncaș; F­AP; Leon­­da, ministerul Justiției; Ci­­moi!, ministerul de Finanțe; C •nu>u, ministerul Sănătății; f. Misu Bughici Ana, ministerul­­ țxterne; Bojan Agneta, m ți­. Cuțuleapu Stefu (Stei »| Afacerilor Externe. .. festivitatea care a avut lol I­ul Afacerilor Externe în s­­ei de 30 Decembrie 1948, d. pro ! Parhon, Președintele Prezidiult .Adunări Naționale, a înmânat de celor distinși Tot cu acel prilej, ai fasi îi decorații­« și cela? »ij șttogi îs RP­R. 1­1

Next