România Liberă, iulie 1950 (Anul 8, nr. 1796-1822)

1950-07-01 / nr. 1796

PAGINA 2­0­ 1- ■ —— ŞEDINŢA DE MIERCURI DUPĂ AMIAZĂ In şedinţa de Miercuri după amiază au continuat interogatoriile acuzaţilor. Este introdus acuzatul Benţe Gheor­­ghe Mircea, care a arătat cum a primit o scrisoare de la Istanbul, scrisă cu cer­­neală simpatică, prin care Vasilache îi făcea propunerea să intre, împreună cu vărul său, in serviciul de spionaj stră­in şi să-i trimită înformaţiuni. Interogatoriul acuzatului Bente Gheorghe Mircea PREŞEDINTELE: Ce caracter aveau înform­atiunile care vi se cereau? ACUZATUL: Ni se cereau informa­­tiuni cu caracter militar, economic si politic. Cele cu caracter militar erau cu privire la trupele române şi sovietice, îi interesau deplasările din ţară, transpor­turile de materiale, transporturile arma-­ tei, organizarea miliţiei, organizarea se­curităţii, organizarea armatei, datele, unde se aflau cantonate trupele, indica­tivele trupelor și unde se află depozi­tele militare. Cele economice cuprin­deau date privitoare la industria side­rurgică, carboniferă, petroliferă, lem­noasă. Interesa numărul lucrătorilor a­­cestor industrii, calitatea mărfurilor, volumul mărfurilor care se produceau, numei fabricilor după naţionalizarea lor, date despre ceea ce putea produce fiecare fabrică. Ca date politice intere­sau cele despre situaţia din ţară, situa­ţia din Partidul Muncitoresc Român. Ni s’a cerut să indicăm dacă există gru­­puri subversive, în ce loc, şi organiza­rea în acelaş timp a echipelor de sabo­taj militar şi economic. PREŞEDINTELE: V’a arătat Vasi­lache în această scrisoare cu cine este în legătură? ACUZATUL: Ne-a spus că este cu „Comitetul National’’ de la Paris si cu generalul Rădescu. PREŞEDINTELE: Primele informa­­tiuni trimise la Istanbul de unde si prin cine le-ati căpătat? ACUZATUL: Prin Dan Teodosiu şi Spiru Raft­opal. Dan Teodosiu ne-a dat înformaţiuni privitoare la mişcarea de trupe în ţară, numele fabricilor după naţionalizare şi produsele lor, iar Spiru Raftopol ne-a dat alte înformaţiuni cu privire la mişcarea de trupe în ţară şi privitor la repararea podului peste Du­năre. PREŞEDINTELE: trimis la Istanbul? Prin cine le-aţi ACUZATUL: Ca răspuns la scrisoa­rea lui Vasilache tot prin Ciobanu Va­sie PREŞEDINTELE: In afară de calea aceasta de transmitere prin Ciobanu aui mai aranjat o nouă cale? ACUZATUL: Da, prin Nunciatura Apostolică din Bucureşti, vărul meu avea legături cu Ciobanu Alexandru, Ciobanu Ştefan şi cu Nicuşor Popescu, care erau în serviciul Nunciaturii. Interogatoriu! acuzatului Vâlsan Nicolae PREŞEDINTELE: I-ai cunoscut pe Petre Vasilache? In urma căror fapte ai ajuns în legătură cu el la Istanbul? ACUZATUL: In Septembrie 1948 cu ocazia voiajelor pe care le făceam pe motonava Transilvania, pe care mă aflam în calitate de ofițer. La Istanbul l-am cunoscut pe Vasilache Petre care ,,HO V­AM A UHURA­ Procesul grupului de spioni şi trădători în slujba spionajului imperialist Interogatoriul acuzaţilor ŞEDINŢA DE MIERCURI In şedinţa de Miercuri dimineaţa a procesului grupului de spioni şi trădători care a activat în diferite organe în PREŞEDINTELE: Tribunalul ar vrea să ştie ce servicii ai adus în calitate de pilot? ACUZATUL: Am fost detaşat la so­cietatea LARES, mai târziu la TARS şi am­ fost pilot al ex-regelui Mih­ai. PREŞEDINTELE: Unde făceai sbo­­ruri în această calitate? ACUZATUL: La societatea de naviga­ţie LARES făceam sboruri în ţară şi în străinătate. Acuzatul relatează apoi împrejurările în care a ajuns în Turcia şi declară: ,,După terminarea instrucţiei la sigu­ranţa turcă am fost predat serviciului de spionaj turc, care mi-a propus ca odată cu înapoierea mea în ţară să le transmit informaţiile ce mi le vor cere“. Cu ocazia recrutării lui şi a discuţii­lor ce s-au dus la serviciul de spionaj turc, acuzatul declară că a dat informa­ţii despre aerodromurile din ţară, despre localităţile unde se află, despre dimen­siuni şi date precise asupra lor, precum şi informaţii asupra posturilor de radio şi numărul de avioane existente in ţară. PREŞEDINTELE: La serviciul de spio­naj turc ce fugari români ai întâlnit acolo şi dacă ai avut discuţii cu ei şi ce anume discuţii? ACUZATUL: După ce am dat aceste înformaţiuni serviciului de spionaj turc, la ieşirea din birou am întâlnit un indi­vid în vârstă de aproape 40 de ani, blond, fie­statură potrivită care mi s’a prezen­tat sub numele de Mircea, dându-mi un­ bilet care provenea de la Abeles Constan­tin, fugit din ţară de mult. După aceea am constatat că Mircea se numeşte Vasi- Jache Petre, fost comisar în siguranţa română în timpul lui Antonescu şi fugit din ţară pentru că fusese condamnat pen­tru crime de război. PREŞEDINTELE: Cu ocazia aceasta cu cine ţi-a mai făcut dumitale legă­tura Vasilache Petre şi cu ce scop ? ACUZATUL: M’am prezentat unui ofi­ţer superior turc în locuinţa lui particu­lară. Acest ofiţer turc mi-a dat instruc­ţiuni să colectez informaţii în ţară, să le triez şi să le trimit lui Vasilache Petre, care era legătura mea superioară pen­tru serviciul de spionaj turc, în acel moment. PREŞEDINTELE: După înapoierea d-tale în ţară ai pus în practică instruc­ţiunile primite la Istanbul? ACUZATUL: Începând cursele interna­­ţionale, după înapoierea în ţară am pus în practică acest lucru, trimiţând scri­sori la Praga, Geneva, Paris şi Milano. PREŞEDINTELE: Ce informaţii ai transmis şi pe ce cale? ACUZATUL: Am dat date compli­mentare asupra informaţiilor pe care le dădusem verbal, am arătat numărul nes­chimbat de avioane care există la noi in ţară şi numărul unor avioane pe care le văzusem pe un anumit teren în Ungaria, cu ocazia unei curse pe care am execu­­tat-o în Elveţia. Acuzatul relatează apoi cum a venit la el Sanda Cernătescu care i-a adus o scrisoare de la Vasilache. Interogatoriul acuzatului Acuzatul Ciocâlteu St. Alexandru, după ce a relatat cum a ajuns în legătură cu grupul de spionaj de la Istanbul, prin intermediul lui Ciobanu, a arătat că a pri­mit cinci scrisori, din Aprilie 1949 şi până la arestare, din partea lui Vasilache, ultima fiind scrisă de acesta din Paris. In aceste scrisori i se cereau informa­ţiuni militare, economice şi politico-so­ ciale. început slujba statelor imperialiste l a interogatoriul acuzaţilor. Primul a fost interogat acuzatul Cio­­banu Vasile. PREŞEDINTELE: Ce instrucţiuni ai primit de la Vasilache cu ocazia acestei scrisori? ACUZATUL: Am primit instrucţiuni ca să intensific activitatea mea şi că de acum înainte legătura rămâne s'o fac cu Sanda Cernătescu, pentru că el şu­siu că la acea oră eu nu mai sburam. PREŞEDINTELE: Prin cine urma primească scrisorile Sanda Cernătescu? ACUZATUL: Primea scrisorile prin­­tr’un caic turcesc dela un anume Mamut. PREŞEDINTELE: Ce date militare, po­­litice şi economice ai trimis? ACUZATUL: Date militare, despre mişcări de trupe, despre felul armamen­tului, modul cum sunt îngrijite trupele, locul unde sunt cazate trupele, date în legătură cu aviaţia română şi sovietică, date obţinute de la căpitanul Zaharia Ion de la TARS, date în legătură cu starea de spirit din ţară, cu situaţia din fabrici, respectarea sau nerespectarea Planului de Stat şi totodată trebuia să mă inte­resez dacă există sau nu şi în ce loc şi în ce număr, grupe subversive. PREŞEDINTELE: Ţi-a arătat Vasila­che cu ocazia acelei scrisori din ce cauză are nevoie de aceste grupe subversive­ 1 ACUZATUL: Preciza că are nevoe ca să mărească reţeaua de spionaj. PREŞEDINTELE: Cu ce ocazie ai cunoscut pe Kiazim? ACUZATUL: Cu ocazia unei vizite la Constanţa. PREŞEDINTELE: Ce ţi-a spus San­da Cernătescu despre Kiazim? ACUZATUL: Mi-a spus că este curie­­rul care face legătura între Constanţa şi Istanbul. PREŞEDINTELE: Ce sumă de bani­­l-a trimis Vasilache prin Kiazim şi ce instrucţîi îţi trimitea cu această oca­zie ? ACUZATUL: in scrisoarea pe care mi-a dat-o Sanda Cernătescu, Vasilache îmi indica că mi-a trimis 300.000 de lei Trebuia să dau 50.000 lei concubinei lui Vasilache, 20.000 lei d-n­ei Virginia Duţescu Abeles, soţia lui Abeles Con­stantin de la Istanbul, 70.000 lei lui Sanda Cernătescu şi Vâlsan; restul trebuia să-l împart eu cu Ciocâlteu în părţi egale. PREŞEDINTELE: Ce te-a determinat sa fugi din ţară, adică să te hotărăşti la o fugă din ţară? ACUZATUL: Teama de a nu fi arestat. PREŞEDINTELE: Ce pregătiri ai fă­cut d-ta în această direcţiune? ACUZATUL: în acest sens am luat contact cu Spiru Raftopol şi cu Darius Teodosin, nepotul lui Rădescu, singurul mijloc fiind fuga tot cu avionul. Pern­­tru aceasta trebuia să întrebuinţez un narcotic pentru ostaşul care însoţea a­­vionul. In acest scop am vizitat de trei ori Legaţia Americană luând contact cu ataşatul militar naval Karaé pentru a-mi procura acest narcotic. Dar acesta a refuzat spunându-mi că nu-l are şi mi-a dat indicaţiuni să mă adresez la Paris. Ciocâlteu St. Alexandru PREŞEDINTELE: Asupra informaţiu­­nilor militare ce anume îţi cerea? ACUZATUL: Asupra informaţiunilor militare îmi cerea următoarele date: mişcări de trupe prin ţară, privind atât armata română, câtuşi cea sovietică; locul de cantonare, de cazare a diferite­lor unităţi militare, şi dacă este posibi, indicativul lor, dotarea în armament a acestor unităţi, forma nouă de organi­zare a armatei şi forma nouă de orga­­­nizare a­­miliţiei şi securităţii, m-a întrebat ce mai este nou în ţară. După ce i-am comunicat tot ce ştiam, mi-a spus că voeşte să facă o organi­zaţie de spionaj în ţară şi că are ca vechi colaborator pe Ciobanu Vasile, fost pilot al ex.regelui, întrebându-mă totodată dacă voesc să lucrez şi eu în această organizaţie precizându-mi că această organizaţie este condusă direct de Intelligence Service. Apoi, mi-a precizat că dacă voi admite să lucrez în această organizaţie voi fi plătit cu sume considerabile de bani. PREŞEDINTELE: După acceptare ce instruucţiuni ai primit ? PREŞEDINTELE: In ce împrejurări aţi cunoscut şi aţi ajuns în legătură cu organizaţia de spionaj de la Istanbul ? ACUZATA: La începutul toamnei anului 1948, un vechi prieten al meu, Vâlsan, care era îmbarcat pe vasul „Transilvania”, mi-a spus că in ultima cursă pe care a făcut-o fiind în trecere prin Istanbul, a coborît de pe vas ca să se întâlnească cu Ştefănescu, un bun prieten al meu. Acolo, întâlnind un român anume Vasilache zis Dom, acesta i-a propus să culeagă şi să tri­mită informaţii din ţară. Tot atunci, fiind vorba de distribuţia scrisorilor sosite din ţară şi de înformaţiuni, Vâl­san mi-a spus că m’a propus pe mine pentru treaba asta, ceea ce eu am acceptat. PREŞEDINTELE: Urma să fi retri­buită pentru această muncă? ACUZATA: Da PREŞEDINTELE: Ce te-a determi­nat să accepţi să intri în această afac­ere de spionaj? ACUZATUL: Instrucţiunile primi­te de la Vasilache au fost următoarele: să-i dau înformaţiuni în legătură cu mişcarea din portul Constanţa. Totodată mi-a spus ca să recrutez pe d­ na Sanda Cernătescu pe care o cunoaşte din cele arătate de Miron Ştefănescu. In afară de faptul de a aduce instrucţiuni de la Vasilache in ţară, ele a­duce mate­rialul informativ de la Ciobanu Vasile lui Vasilache, sarcina mea de bază era de a căuta să introduc în organizaţie diferite elemente certate cu regimul si care voesc să fugă din ţară si să acti­veze pe linie de spionaj la Istanbul. ACUZATA: Sunt contra regimului comunist. PREŞEDINTELE: Numai aceasta te-a determinat ? ACUZATA: M’au lentat şi banii. PREŞEDINTELE: Când ai luat con­tact cu Ciobanu? ACUZATA: in Februarie 1949, când am primit scrisoarea din Istanbul, prin Mamut, căpitanul cai­ului „Allah”. Acuzata a recunoscut apoi o serie întreagă de acţiuni duşmănoase săvâr­şite de grupul de spioni şi trădători împotriva Republicii Populare Române. Acuzata a relatat pe larg felul cum se informa întreaga bandă pentru a fur­niza aceste date spionilor aflaţi în slujba imperialiştilor. PREŞEDINTELE: Ciobanu pe ce cale a trimis corespondenţa ? ACUZATA: A trimis corespondenţa prin Mun­ciatura Apostolici din Bucu­­reşti. Şedinţa de joi dimineaţă In şedinţa de joi dimineaţă au conti­nuat interogatoriile acuzaţilor. Interogatoriu! acuzatului Kiazim Aktuan Este introdus acuzatul Kiazim Ak­­tuan, care este interogat prin interpret. PREŞEDINTELE: Din ce an lucrezi pentru serviciul de spionaj turc? ACUZATUL: De la începutul războiu­lui trecut, după ce nemţii au venit la Burgas, din 1942. PREŞEDINTELE: Ce te-a determinat să accepţi propunerea de a lucra pentru serviciul de spionaj turc? ACUZATUL: Înainte de a pleca în călătorie noi eram­ trimişi la serviciul ce spiona­­ unde ni se vizau documen­tele şi fără acceptarea misiunii date de el nu se permitea călătoria. PREŞEDINTELE: După acceptare, ce instrucţiuni ţi s’au dat de către ser­viciul de spionaj turc în legătură cu culegerea informaţiunilor? Ce informa­­ţiuni trebuia să adu­că ? ACUZATUL: Aveam misiunea de a transmite ştiri privitoare la situaţia economică, la situaţia din ţară şi situa­ţia populaţiei. In general, tot ce ve­deam urma să comunic. PREŞEDINTELE: Când ai plecat în România, ce informaţii ţi au indicat serviciul de spionaj turc că trebue să aduci din această ţară în 1947? ACUZATUL: Ca şi înainte, date pri­vitoare la situaţia armatei, mişcarea va­selor în porturi, date despre situaţia economică şi alte ştiri de această natură. PREŞEDINTELE: Iţi reaminteşti ce ştiri ai cules cu această ocazie, ce in­formaţion­ ai adunat din tara, după ce ai primit instrucţiunile, în anul 1947? ACUZATUL: înformaţiuni despre ar­mată, despre mişcarea vaselor, cum se administrează portul şi de către cine, ce dispoziţii sunt privitor la vase. PREŞEDINTELE: Tribunalul vrea să ştie dacă Lai cunoscut pe Regele Bey, ce ai discutat cu privire la activitatea de spionaj turc şi cu ce ocazie? ACUZATUL: Cu ocazia călătoriilor pe care le-am făcut în 1949, şi anume la a cincea călătorie. PREŞEDINTELE: Când ai făcut pri­ma călătorie? ACUZATUL: In Martie.Aprilie 1948. PREŞEDINTELE: Ce misiuni ai pri­­mit cu această ocazie? ACUZATUL: Să dau informaţii asu­pra situaţiei portului, mişcării vaselor, situaţiei economice. PREŞEDINTELE: Pe cine ai cunos­­cut cu această ocazie la Consulatul de la Constanţa? ACUZATUL: Am cunoscut o per­soană cu numele de Bariţ. PREŞEDINTELE: Fe Vasilache , l-ai cunoscut? ACUZATUL: Da. Un funcţionar dela serviciul de spioriaj. Hasanetis, mi.a făcut cunoştinţă cu el. PREŞEDINTELE: In ce scop? ACUZATUL: Mi s’a spus că tot ce predă Vasilache să aduc l în ţară, iar tot ce primesc din ţară să-i predau lui Vasilache. PREŞEDINTELE: Din partea servi­ciului de spionaj turc ce misiuni ai avut în legătură cu nişte fotografii? ACUZATUL: M­­ a dat misiunea să cer de la Bariţ să-i predea fotografii sau să fotografiez depozitele de petrol din port. Acuzatul povesteşte mai de­parte cum a cunoscut-o pe acuza­ta Sanda Cernătescu şi Pre acuzatul C­io. Este introdus acuzatul Popescu Nicu­lae, fost şofer şi curier la Nunciatura Apostolică din Bucureşti. PREŞEDINTELE: Când şi in ce îm­prejurări ai acceptat să expediezi la Istanbul scrisori cu caracter de spio­naj? ACUZATUL: Intâlnindu-mă cu Cio­câlteu Ștefan, cu care eram prieten, la începutul lui Iulie 1949, acesta m’a ru­gat foarte mult să-i trimit o scrisoare cu caracter de spionaj, în Turcia. I-a­m spus că sunt de acord, însă sub rezer­va dacă îmi va aproba monseniorul Del Mestri, secretarul cancelariei Nun­ciaturii. PREŞEDINTELE: Ai luat contact cu monseniorul Del Mestri şi ce răspuns ţi-a dat? ACUZATUL: Am luat a doua zi con­tact cu monseniorul Del Mestri şi l-am rugat dacă poate să trimită în Turcia o scrisoare cu caracter subversiv a unui prieten al meu. M’a întrebat cine este acest prieten. I-am spus că este Cio­câlteu Ştefan şi monseniorul mi-a răs­puns că îl cunoaşte, că ştie că a fost funcţionar la Ministerul de Ex­terne şi mi-a spus că primeşte să facă acest serviciu cu condiţia ca să păstrez cel mai desăvârşit secret şi să nu spun nimănui acest lucru. PREŞEDINTELE: Alte amănunte afa­ră de acestea ţi-a mai dat monseniorul? ACUZATUL: Tot el mi-a dat infor­­maţiuni cum să vină înapoi răspunsul din Turcia. PREŞEDINTELE: In ce sens? ACUZATUL: Cei care sunt in Turcia să pună scrisoarea în două plicuri, pe plicul interior să fie scris numele meu, iar pe cel exterior să fie scris. ..C/O monseniorului Guido Del Mestri, Nunciatura Apostolică Berna,Elveţia”. PREŞEDINTELE: Cu ce persoane din cadrul Nunciaturii ai menţinut le­gătura pe linie de spionaj? ACUZATUL: Conform instrucţiunilor primite chiar de la Nunţiul Apostolic trebuia să lucrez mai mult în această direcţie cu monseniorul Del Mestri. PREŞEDINTELE: Dar monseniorului O’Hara i-ai dat ceva înformaţiuni? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE: Cam ce? ACUZATUL: Am dat monseniorului O’Hara înformaţiuni cu privire la siste­mul de instruire al armatei noastre Am dat informaţiuni în ce priveşte gra­dul de pregătire al armatei, starea de spirit a armatei, cum sunt instruite re­gimentele de vânători de munte. Am dat la cerere informaţii asupra unor di­vizii ale, armatei, asupra modului de recrutare a oamenilor în Miliţie. Am însemnat pe o hartă centrele industriale mai însemnate şi în acelaş timp am mai dat o informaţie despre capacitatea de producţie a anumitor fabrici. PREŞEDINTELE: Dar lui Del Mes­tri i-ai dat ceva informaţii? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE: Cam ce infor­maţii? ACUZATUL: Prima informaţie a fost despre numărul ofiţerilor deblocaţi. Apoi despre mişcările de trenuri mili­tare în ţară, deplasări de trupe în ţară, concentrări de trupe, despre unităţile motomecanizate, materialul pe care-l posedă, dotarea autovehiculelor, mo­dele, sistem, etc. Apoi informaţiuni asupra Miliţiei, câte uniforme s’au făcut pentru miliţieni, starea de spirit in întreprinderile industriale şi starea de spirit din sânul populaţiei evreeşti. PREŞEDINTELE: De unde puteai obţine aceste informaţiuni? ACUZATUL: Aceste înformaţiuni le căpătăm parte din discuţiile pe care le provocam cu prieteni şi cunoscuţi, iar altă parte o ştiam personal, în calitatea mea de fost delegat al societăţii Itord pe lângă armată, doi ani de zile. PREŞEDINTELE: Cunoşti dacă pe altă cale chiar monseniorul Del Mestri culegea anumite informaţii? poţi să ne dai vreun caz în care chiar d-ta ai vă­zut acest lucru? ACUZATUL:: Da. Monseniorul Del Mestri căuta şi singur să capete infor­maţii. Astfel,­­plecând odată cu maşina banii şi cum la ordinele serviciului de spionaj turc ţinea legătura cu aceştia aducându-le instrucţiuni şi bani din Istanbul. PREŞEDINTELE: Când ai făcut al cincilea transport şi ce ai primit din partea lui V­asilache cu această ocazie pentru Constanţa? ACUZATUL:­ In lunile August şi Septembrie am făcut al cincilea tran­sport. Vasilache mi-a predat scrisori, un carnet şi 300.000 de lei. PREŞEDINTELE: Dar din partea ser­viciului de spionaj turc ce ai primit?, ACUZATUL: Mi-a dat instrucţiuni ca să-i comunic din nou la intoarcera constatările pe care ÎL voi face, iar un funcţionar de la serviciul de spionaj turc, cu numele de Emin, mi-a predat o scrisoare pentru consulul Regele Bey. PREŞEDINTELE: Cu cine ai luat contact la Constanţa? ACUZATUL: La Constanţa nu l-am găsit nici pe Vâlsan, nici pe Sanda şi am predat scrisoarea lui Regele Bey. PREŞEDINTELE: In momentul când ai plecat de la Istanbul ultima dată, Va­silache era în Istanbul ? ACUZATUL: După ce am primit ba­nii dela concubina lui Vasilache, la mijloc fiind Duminică, n’am putut si plec, iar Luni Vasilache a sosit la Îs-, tanbul. PREŞEDINTELE: Ce ai vorbit cu Vasilache şi ce ţi-a spus când s’a ina-, poiat dela Paris? Cu cine a luat legă­tura? ACUZATUL: Mi-a comunicat că la Paris a întâlnit pe fostul rege şi pe generalul Rădescu, precum şi mai mul­,­te persoane din anturajul lor. Mi-a ce­rut carnetul pe care-l primisem şi a mai adăugat diferite note, la Predeal şi fiind oprită bariera la Buşteni pentru că trecea un tren, mon­seniorul s'a dat jos şi l-a întrebat pe cantonier dacă vede câte trenuri­ mili­tare trec pe acolo şi direcţia lor. PREŞEDINTELE: Unde mergeau toate aceste informaţii? ACUZATUL: In străinătate, prin cu­rierul diplomatic, care deservea Nun-« ciatura şi la legaţia americană şi la O­­­ficiul de’ presă american. PREŞEDINTELE: In urma cărui fapt s’a ridicat problema fugii d-tale din ţară? ACUZATUL: In toamna anului 1948, după ce a fost arestat Gheorghiu, un fost funcţionar la Nunciatura Aposto­lică, atât monseniorul Del Mestri cât şi monseniorul O’Hara şi Kirk au in­trat în panică şi mi-au făcut cunoscut că­ ar fi bine să plecăm dîn ţară. I-au­ întrebat ce facem cu soţiile noastre Si ni s'a spus ca putem lua şi soţiile cu noi. PREŞEDINTELE: Ce am­ făcut? Aţi fugit? ACUZATUL: Am încercat să trecem graniţa însă nu am reuşit. Atunci ne-am­ întors la Bucureşti. PREŞEDINTELE: Ce instrucţiuni aţi primit la înapoierea în Bucureşti de la Del Mestri, O’Hara şi Kirk? ACUZATUL: Intorcându-ne la Bucu­reşti ni s’a spus că pericolul fiind tre­cut putem să ne reluăm posturile in primire şi in acelaş timp putem să continuăm mai departe activitatea noas­tră informativă. PREŞEDINTELE: Pe aceast­ă linie informativă, lucrai singur pentru Nun­­ciatură sau mai cunoşteai şi alţii care făceau acest lucru? ACUZATUL: Mi-am dat seama că nu ar­ lucrat numai eu singur. De multe ori seara eram invitat să trag maşina în curtea din spatele Nunciaturii, unde sa urcau în maşină diferiţi indivizi. Mon­seniorul Del Mestri cerea să duc aceste persoane unde voiau ei. Ei totdeauna îmi cereau să-i las la diferite staţii de tramvai, niciodată la vreo adresă pre­cisă. In interiorul Nunciaturii mai erau ascunşi, cred, diferiţi indivizi, deoa­rece am văzut chiar eu la etajul supe­rior pe cineva într’o zi, vorbind la te­lefon. Cum m’a văzut s’a retras într'o odaie alăturată. De atunci mi s’a in­terzis accesul la etajul superior. PREŞEDINTELE: Pe monseniorul Del Mestri îl duceai undeva în oraş? ACUZATUL: Da, de mai multe ori. Uneori cu aceste ocazii monseniorul Del Mestri ieşea un oraş pe ascuns, îm­brăcat în haine civile şi pentru a nu fi văzut de miliţianul din post, se culca în fundul maşinii. II duceam în oraş şi lipsea câteva ore sau chiar lipsea câ­teva zile şi-mi spunea unde să vin să-l iau.PREŞEDINTELE: Eşti sigur de acest lucru? Faptele acestea sunt de o gra­vitate excepţională pentru monseniorul Del Mestri. ACUZATUL: Mai avea şi un alt sis­tem. Se îmbrăca cu haine civile dede­subtul hainelor preoţeşti şi se desbră­­ca pe urmă de h­ainele preoţeşti în drum şi în felul acesta nu-l vedea mi­liţianul de la poartă cum a ieşit. Când ne întorceam la Nunciatura iarăşi îşi punea hainele preoţeşti deasupra. Mai erau cazuri când ieşea cu hainele preo­ţeşti, se sume ca ca să nu se vadă şi-şi punea un fular la gât. PREŞEDINTELE: Aceste lucruri le-ai văzut personal, sau ţi le-a spus cineva? ACUZATUL : Le-am­­ văzut eu personal. Dar puteţi să-i între­baţi şi pe dumnealor, sunt aici în sală. I-a văzut şi Finţescu şi Remus Io­­nescu şi toţi cei de la Nunciatură. ★ După o scurtă pauză, acuzaţii au fost introduşi în boxă şi primul grefier al Tribunalului Militar a dat citire depo­ziţiilor făcute la interogatoriu. Cu aceasta, şedinţa de dimineaţă a DIMINEAŢA Interogatoriul acuzatului Ciobanu Vasile ÎNDELETNICIRILE DE SPIONI ALE UNOR „DIPLOMAŢI“ ŞI „MONSEGNIORI“ Procesul grupului de spioni şi trădători care se ju­decă in faţa Tribunalului Militar din Bucureşti este în a doua zi a desbaterilor. Actul de acuzare publicat în ziarele de em­ a desvăluit poporului nostru şi lumii în­tregi noi şi mârşave uneltiri ale imperialismului ame­rican, care prin agenturile sale de la Paris, Istambul şi unele legaţii de la Bucureşti încearcă să submineze sta­tul nostru de democraţie populară. Pentru punerea în aplicare a acestui plan, niciun mijloc nu este dispre­ţuit de provocatorii la război. Interogatoriile spionilor şi trădătorilor judecaţi acum în Capitală au desvăluit şi mai larg filiaţiunea acţiunii de spionaj şi înaltă trădare descoperită. Fiecare cuvânt al bandiţilor din boxă trădează astfel rolul conducător pe care l-a avut in activitatea lor spionajul american şi agenturile lui din ţările marshalli­­zate. Una dintre sinistrele figuri ale procesului, Ciocâlteu Alexandru, povestea ori­cum îl instruia Petre Vasilache, criminal de război, fugit la Istambul, unde lucrează ca agent activ al spionajului imperialist. Recrutându-şi clientela din pleava societăţii, cu aju­torul trădătorilor fugiţi în străinătate, serviciile de spionaj imperialist ii puneau sub «ocrotirea» anumitor legaţii din Bucureşti. Ciobanu Vasile, când a vrut să fugă din ţară, s-a adresat legaţiei Statelor Unite din Bucureşti pentru a-i procura narcoticul de care avea nevoie în planul lui. Ataşatul naval american nu i-a dat narcotic, pentru că nu avea, dar l-a îndreptat protector către legaţia Franţei. Pentru orice eventualitate i-a procurat însă şi o sumă însemnată de dolari ca să fugă cu calcul peste mare. Un rol principal în activitatea grupului de spioni şi trădători l-a avut agentura de provocări americane din Turcia. Aici au găsit o serie de criminali de război din ţara noastră nu numai adăpost, dar şi sprijin în ac­ţiunile lor duşmănoase împotriva Republicii Populare Române. Procesul arată limpede cum informaţiile spionilor şi trădătorilor din boxă se scurgeau prin această agentură şi care era legătura, strânsă dintre serviciul de spionaj turc şi criminalii de­ război fugiţi in străinătate. Agentul turc Kiazim Aktuan, care se află acum în boxă şi care ţinea legătura cu spionii din ţară, declară astfel că toate informaţiile mergeau întâi la serviciul de spionaj turc şi apoi ajungeau în mâinile lui Petre Vasilache care le transmitea mai departe. Kiazim mai declară deasemeni că aceasta era mi­siunea lui şi că în Turcia toţi căpitanii de vase care pleacă în străinătate trebue să treacă pe la serviciul de­­spionaj. Niciun căpitan de vas turc nu poate pleca într’o ţară străină dacă nu devine mai întâi spion. Misfarteh lui Kiazim nu ’era număr aceea de agent de legătură. El trebuia să strângă informaţii proprii şi să le transmită serviciului de spionaj turc. Procesul desvălue astfel unul din rolurile care revin regimului fascist din Turcia şi arată cu cât zel îşi în­deplineşte guvernul de la Ankara funcţiunile de guvern marshalizat, la ordinele stăpânilor săi­­ anglo-ameri­­cani. Tot atât de bine îşi îndeplineşte funcţiunile şi agen­tura de spionaj american din Franţa. Interogatoriile luate ori acuzaţilor arată rolul pe care-l joacă şi această agentură. Sub oblăduirea guvernului francez, radioul este pus la dispoziţia spionilor şi trădătorilor de ţară cărora li se trimit pe calea undelor «­mesagii de încredere» m­e­­nite să-i incite la acţiuni criminale împotriva poporului şi ordinei noastre de stat. Prin grija guvernului francez se deschid porţile pentru toţi spionii şi trădătorii. Este bine să amintim aici că guvernul care interzice intra­rea mesagerilor Păcii în Franţa, încuviinţează şi dă în ascuns viză de intrare unui spion şi trădător urmărit de organele securităţii. Nu mai puţin grave sunt şi acţiunile la care s-au dedat trimişii „diplomatici” ai Vaticanului. In rândurile celor care asistau la proces cei doi reprezentanţi ai Nunciaturii Apostolice din Bucureşti ascultau, cu figuri crispate şi ştergându-şi de zor năduşeala, cum este demascată acti­vitatea lor de spionaj. Monsegniorul Guido del Mestri — care-şi camufla sub dublul travesti de prelat catolic şi de diplomat, aidevărata activitate — a putut astfel să audă ori din chiar gura spionului Nicolae Popescu, relatarea odioaselor lor acţiuni. Spionul Nicolae Popescu a arătat într’adevar pe larg cum Guido del Mestri a mijlocit trimiterea materialului de spionaj prin Nunciatura Apostolică la Berna, pentru a ajunge apoi la Istambul şi cum instrucţiunile de la Istam­bul ajungeau prin bunăvoinţa lui del Mestri în mâinile spionilor şi trădătorilor care activau în ţară. Guido del Mestri însuşi, ca şi Nunciul Apostolic, monsegniorul O’Hara, se îndeletnicea cu spionajul, travestindu-se când în preot, când în „civil”, şi făcând călătorii miste­rioase cu maşina. Din declaraţiile spionului Nicolae Popescu se lămureşte limpede cum Nunciatura Apostolică din Bucureşti a fost transformată într-o oficină de spionaj american şi de loc de refugiu pentru elementele duşmănoase regimu­lui nostru. Procesul care se judecă dovedeşte astfel odată mai mult cum unele legaţii, abuzând de dreptul interna­ţional şi violând acest drept, sunt transformate în an­tene ale spionajului imperialiştilor americani. Se înţelege că spionajul imperialist şi agenţii lui fo­losesc toate metodele, de la cele mai directe până la cele mai perfide, pentru a duce acţiunea lor duşmă­noasă împotriva poporului nostru şi împotriva Patriei noastre. Spionii au declarat deschis că ei s-au folosit de unel­te plătite, care le-au furnizat informaţii din domeniul militar, economic şi politic-social. Ei s-au folosit însă şi de elemente neplătite, incon­ştiente, care au boala pălăvrăgelii în legătură cu acti­vitatea lor şi cu lucrurile care se întâmplă în sectoarele lor de muncă. ♦ Cele relevate în proces trebue să fie de aceea puter­nic îndemn la o mereu sporită vigilenţă. De vigilenţa activă a întregului popor trebue să se lovească ca de un zid, toate încercările duşmanului de ..a culege­­infor-­­ maţii, de a unelti împotriva regimului nostru de de­mocraţie populară. Duşmanul şi agenţii lui trebue să simtă în orice clipă că suntem stăpâniţi de neţărmurită ură pentru fără­­­delegiia,imperialiştilor, trebue să simtă h­otărîrea noa­stră de a lupta cu dârzenie, fără cruţare, împotriva oricăror încercări de a stingheri mersul nostru înainte munca noastră paşnică pentru făurirea, unei vieţi feri­cite, a socialismului. iMihiai Apostelescu Interogatoriul acuzatei Cernătescu Aurelia Sanda Interogatoriul acuzatului Popescu Niculae Demascaţi de fosta lor uneal­tă, Niculae Popescu, ca iniţiatori şi organizatori ai acţiunilor f­e spio­naj, cei doi „monseniori” de la Nu­neratura Apostolică, Guido del Mas­tri şi Kirk, ascultă în sala­­Tribu­nalului, relatarea josnicelor lor m­a­nevre. In dreapta este monseniorul Guido dei Mestri cel care se lun­gea pe burtă pe podeaua maşinii atunci când pleca într’ascuns să culeagă „informaţii“. Lângă ei, mon­seniorul Kirk. In stânga, la fel de abătut, Celal Cales Kar, secretar al Ambasadei Turce, reprezentant al acelui stat care obligă pe toţi com­andanţii de vase să desfăşoare o a­ctivitate de spionaj.

Next