România Liberă, martie 1951 (Anul 9, nr. 2000-2026)
1951-03-01 / nr. 2000
r Pentru menţinerea şi consolidarea păcii in lumea intreagă! BL Sesiunea de la Berlin a Consiliului Mondial al Păcii a pus la dispoziţia mişcării partizanilor păcii documente de excepţională valoare. Astfel înarmate cu un progran precis, concret şi eficace, corespunzător actualei situaţii internaţionale, popoarele lumii, hotărâte să ia soarta păcii în propriile lor mâini vor păşi la traducerea în fapt a măreţului program, menit să salveze omenirea de măcelul pe care îl pregătesc un pumn de criminali setoşi de sânge şi aur. Ales la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii de la Varşovia, de către delegaţii popoarelor din 81 de ţări, Consiliul Mondial al Păcii îşi îndeplineşte astfel înalta misiune de for reprezentativ al popoarelor pornite în lupta organizată pentru împiedicarea unui nou război mondial. Sarcinile, a căror rezolvare şi-a asumat-o prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii — sunt mari şi de extremă importanţă: să demaşte în faţa opiniei publice mondiale descompunerea Organizaţiei Naţiunilor Unite, devenită o unealtă a politicii agresive a imperialiştilor americani arătând în acelaş timp că acest organism internaţional trebue să-şi reia rolul de reazim al păcii şi securităţii mondiale drept care a fost creată; să condamne ruşinoasa hotărîre votată de „majoritatea mecanică’ a O.N.U., prin care R. P. Chineză a fost declarată „agresoare”; să fie convocată o conferinţă a marilor puteri pentru soluţionarea paşnică a problemelor germană şi japoneză; să se organizeze o largă campanie mondială care lămurind adevărul, să demaşte planurile agresive ale aţâţătorilor la război; să organizeze rezistenţa popoarelor împotriva curmei înarmărilor care aduce după sine masiva scădere a nivelului de trai al manşelor largi populare. Aceste sarcini ale sesiunii Consiliului Mondial al Păcii decurg din situaţia încordată ce a fost creată pe plan internaţional de către imperialiştii americani şi sateliţii lor „atlantici”, cu scopul de a împinge lucrurile spre deslănţuirea unui nou război mondial. Faţă de pericolul mereu crescând care ameninţă pacea lumii, sutele de milioane de oameni cinstiţi de pretutindeni îşi strâng rândurile în uriaşul front organizat al păcii. Prezenţa, în cadrul acestei mişcări mondiale, a unor forţe de pace, constituite în state, îi dă o deosebită greutate. In fruntea acestor state, Uniunea Sovietică constitue un nedesminţit exemplu şi imbold în lupta care se exprimă deopotrivă în relaţiile internaţionale ale Uniunii Sovietice şi în măreţele ei realizări pe drumul comunismului. In fruntea acestui bastion al păcii şi prieteniei între popoare, eră primul ostaş al păcii Marele Stalin care a arătat popoarelor lumii întregi drumul sigur ce duce spre victoria cauzei păcii, înscriind pe steagul lor de luptă genialele cuvinte staliniste că „pacea poate fi menţinută şi consolidată dacă popoarele vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt”, — sutele de milioane de oameni cinstiţi din lumea întreagă vor porni să traducă în fapt istoricele rezoluţii adoptate de adevăraţii lor reprezentanţi,in sesiunea Consiliului Mondial al Păcii. Cel mai important dintre acestei documente este Apelul cu privire la încheerea unui pact al păcii adresat oamenilor cinstiţi din întreaga lume. Apelul 11 cheamă să ceară încheerea unui pact al păcii între cele cinci mari puteri. Intr’adevăr, un asemenea pact, încheiat între statele care prin însăşi situaţia pe care o ocupă în politica Internaţională poartă şi răspunderea pentru menţinerea păcii, ar constitui o realizare deosebit de preţioasă pentru atenuarea actualei încordări internaţionale. De aceia, Apelul Consiliului Mondial al Păcii precizează că refuzul oricărei mari puteri de a participa la încheerea unui pactal păşii, va fi considerat ca o dovadă a intenţiilor agresive ale guivernului respectiv. In acelaş timp, Rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unite este menită să pună în vedere O.N.U.-ului în faţa răspunderilor ce-i incumbă, cerându-i să o examineze şi să se pronunţe cu privire la Apelul ce i-a fost adresat de către Congresul de la Varşovia, arătându-i în acelaş timp că trebue „să revină la rolul ce l-a fi fost fixat de Chartă pentru a de■venl un for pentru înţelegerea în‘tre guverne şi nu unealtă a vreunui grup dominant’’. Consiliul Mondial a hotărît să trimeată la I O.N.U. o delegaţie, alcătuită din figuri proeminente ale vieţii publice internaţionale şi împuternicită să prezint© acestei organizaţii cererile Consiliului Mondial al Păcii. Sesiunea de la Berlin a adoptat deasemenea „Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane” prin care, salutând lupta poporului german pentru pace, cheamă popoarele din toate ţările să impună guvernelor lor încheerea în acest an a unui tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace şi unită, a cărei demilitarizare asigurată printr’un acord Internaţional va constitui cea mai bună garanţie a păcii în Europa. „Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze”; „Rezoluţia cu privire la hotărîrea O.N.U., care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Coreea”; „Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene”; „Rezoluţia cu privire la lupta pentru pace în ţările coloniale şi dependente”; „Rezoluţia cu privire la revista „Pace” şi aceea „cu privire la premiile Internaţionale ale păcii”. Documentele sesiunii Consiliului Mondial al Păcii sunt expresia voinţei de pace a popoarelor. Nu trebue să existe nici un om cinstit care să nu-şi aştearnă numele pe înflăcăratul mesaj al păcii. Astfel se va desfăşura forţa imensă a popoarelor hotărîte să apere pacea. Apelul de la Stockholm, purtând cele 500 milioane de semnături a fost în stare să Împiedice pe canibalii de peste Ocean să arunce bomba atomică asupra Coreei. Semnarea pe o scară şi mai largă a Apelului cu privire la încheerea unui pact al păcii între marile puteri, va trebui să obţină traducerea în viaţă a acestui important deziderat al popoarelor, menit să constitue un important pas pe calea consolidării păcii în întreaga lume. Poporul nostru, constructor al socialismului, salută cu Înflăcărare istoricele hotărîri adoptate de Consiliul Mondial al Păcii. Aceste hotărîri exprimă propriile sale năzuințe pentru triumful păcii în lume. Conthiderându-se mobilizat în marea lupă pentru traducerea în viaţă a acestor hotărîri, el este conştient de sarcinile importante pe care Ie are în faţă. El va îndeplini cu cinste aceste sarcini consacrându-şi toată forţa lui creatoare luptei pentru victoria măreţei cauze a păcii. * 103 ani de la apariţia Manifestului Partidului Comunist Citiţi ! KARL MARX şi FRIEDRICH ENGELS: Manifestul Partidului Comunist. KARL MARX şi FRIEDRICH ENGELS :, Opere alese in două volume, vol. I. B. ZAHARESCU: Manifestul Partidului Comunist, manifestul program al mişcării muncitoreşti din lumea întreagă. — 100 de ani de la apariţia „Manifestului Partidului Comunist“, de Karl Marx şi Friedrich Engels. Culegere de articole. Apărute în EDITURA PARTIDULUI MUNCITORESC ROMAN PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ ! Mimin litpra Anul IX. — Nr. 2000— 4 pagini — 4 lei— Joi 1 Martie 1951 ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ • Ideile atotbiruitoare ale Manifestului Partidului Comunist. • Imperialiștii americani și englezi — dușmani din totdeatma poporului român. • Raportul de activitate prezentat de Mathias Rákosi la cel de al doilea Congres al Partidului celor ce muncesc din Ungaria. • Salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Partidului celor ce niunicesc din Ungaria. • Raportul prezentat de Boleslav Bierut la plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez. In corpul aratului ! ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE A SESIUNII CONSILIULUI MONDIAL AL BACII BERLIN 27 (Agerpres). — TASS transmite: In seara zilei de 26 Februarie a avut loc Sub preşedinţia secretarului general al Consiliului Mondial al Păcii, Jean Laffitté (Franţa), şedinţa de închidere a primei sesiuni a Consiliului. Laffitte a dat cuvântul lui De Chambrun (Franţa), raportorul Comisiei pentru chestiunile organizatorice, care a citit textul rezoluţiei asupra chestiunilor organizatorice, in această rezoluţie se vorbeşte despre necesitatea de a populariza prin toate mijloacele In Intreaga lume „Apelul către ONU”, adoptat la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. Rezoluţia propune de asemenea Comitetelor naţionale ale partizanilor păcii să întreprindă acţiuni In vederea prezentării in parlamentele ţărilor respective a unor proiecte de legi pentru apărarea păcii, aceste acţiuni urmând să fie sprijinite de masele largi populare. REZOLUȚIA APROBA PRINTRE ALTELE CONVOCAREA DE CĂTRE UNIUNEA FRANCO-BELGIANA ÎMPOTRIVA REMILITARIZARII GERMANIEI, A UNEI CONFERINȚE A POPOARELOR TARILOR EUROPENE, ALE CĂROR GUVERNE AU SEMNAT PACTUL ATLANTICULUI DE NORD, CU PARTICIPAREA POPORULUI GERMAN. Laffitte a pus la vot rezoluţia Consiliului Mondial al Păcii. Rezoluţia a fost adoptată în unanimitate de membrii Consiliului Mondial al Păcii. Toţi cei prezenţi au salutat cu aplauze furtunoase adoptarea acestei rezoluţii atât de importante, a carei înfăptuire trebue să contribue la extinderea mişcării pentru apărarea păcii in toate ţările de pe glob. Raportorul Comisiei politice, Attal (India), a dat citire textului rezoluţiei asupra soluţionării paşnice a chestiunii coreene. Participanţii la sesiune au adoptat în unanimitate această rezoluţie. A luat apoi cuvântul raportorul Comisiei politice, Emi Siao (China), care a dat citire textului rezoluţiei cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze. Membrii Consiliului Mondial al Păcii au adoptat in unanimitate această rezoluţie. Darr, (Statele Unite), a dat citire textului rezoluţiei cu privire la hotărîrea ONU care condamnă in mod nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare” in Coreea, rezoluţie adoptată apoi in unanimitate de către membrii Consiliului Mondial al Păcii. D’Arboussier (Africa Neagră), a citit apoi textul rezoluţiei cu privire la lupta pentru pace in ţările coloniale şi dependente. In această rezoluţie, Consiliul Mondial al Păcii subliniază că ONU a înşelat speranţele popoarelor coloniale şi dependente şi subliniază că lupta pentru pace in întreaga lume este un factor hotărîtor in lupta popoarelor coloniale şi dependente pentru dreptul la autodeterminare. In rezoluţie se spune de asemenea că rezistenţa crescândă a popoarelor coloniale şi dependente faţă de agresiune, asuprire şi înăbuşirea libertăţilor, reprezintă o contribuţie substanţială la cauza menţinerii păcii. Toţi membrii Consiliului Mondial al Păcii au ridicat ca un singur an mai,ralic, votând pentru adoptarea acestei rezoluţii. Abatele Boulier (Franţa) a dat citire rezoluţiei cu privire la revista PACE, in care se vorbeşte despre necesitatea realizării unei difuzări mai largi a revistei şi a extinderi cercului cititorilor ei. Consiliul îl roagă pe Pierre Cot (Franţa) să-şi asume conducerea revistei, ajutat fiind de un comitet alcătuit din personalităţi de frunte din viaţa internaţională. Rezoluţia subliniază necesitatea de a schimba caracterul revistei şi de a o transforma într’un însemnat organ pentru răspândirea ideilor păcii. Această rezoluţie a fost de asemenea adoptată în unanimitate. Borsari (Brazilia) a dat citire rezoluţiei cu priivire la premiile internaţionale ale păcii. Rezoluţia stabileşte procedura exactă pentru decernarea premiilor internaţionale ale Păcii şi propune alegerea unui juriu pentru premiile internaţionale ale păcii pe 1951, alcătuit din următorii: Preşedinte: Pietro Nenni (Italia); vicepreşedinţi: Mao Dun (China) şi Pierre Cot (Franţa); membri: Wasillewska (U.R.S.S.), Makarovski (Cehoslovacia), Cosambi (India), Hewlett Johnson (Marea Britanie), Uphaus (Statele Unite), Lundkvist (Suedia), Jara (Mexic), Weigel-Brecht (Germania), El Bendari-Paşa (Egipt), Patlament (Polonia), D’Arboussier (Africa Neagră) şi Picasso (Spania). Această rezoluţie a fost adoptată în unanimitate de Consiliul Mondial al Păcii. Apoi, Fernand Vigne (Franţa) a dat citire textului rezoluţiei cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane. Rezoluţia constată că în prezent se înfăptuieşte remilitarizarea Germaniei, încălcându-se voinţa popoarelor. Consiliul Mondial al Păcii subliniază totodată că forţele iubitoare de pace ale Germaniei cresc şi pregătesc un referendum care trebuie să exprime voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării Germaniei şi a încheierii unui tratat de pace. CONSILIUL MONDIAL AL PĂCII FACE APEL LA POPOARELE LUMII SA IMPUNĂ GUVERNELOR LOR SA ÎNCHEIE IN ACEST AN UN TRATAT DE PACE CU O GERMANIE IUBITOARE DE PACE SI UNITA. Consiliul a adoptat în unanimitate această rezoluţie. De Chambrun (Franţa) a amintit participanţilor la sesiune că Congresul de la Varşovia a dat indicaţii Consiliului Mondial al Păcii să-şi extindă componenţa şi, în legătură cu aceasta, s-au făcut o serie de propuneri de a se coopta noi membri în Consiliul Mondial al Păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidaţi la locul de membri al Consiliului: Marea Brltanie: Kernan, Crowford, Brown şl Duncan Jones; Argentina: d-na Jerarda Scolamierl; Belgia: Isabelle Blume Cavenaille; Germania: Friedrich, Bertold Brecht, Reinau, Wlllmann, Krüger; Danemarca.' d-na Appel; Irlanda: Dr. Jeffers; Iran: Hormes, Borgal; Italia: Mario Valori, Berlinguer; China: Mao Dun, Mel Ju Áo, Cen Han Cen; Luxemburg: Blrmann; Siria: Dln-Ez-Zaim; Statele Unite ale Amerlcll: Kennard; Tallanda: Kularp Sal, Pradit, Fetal Chotlnuchl, Sama Şuravas; Franţa: Gerard de Bemls, Jacques Denis; Cehoslovacia: Hromadka; Japonia: Yoshltaro Hlrano, Sumio Takakuwa, Sukeharu Yoshlda, Kelan Kumakura, Tokusaburq Tan, Tetsuo Mäsudza, d-na Fukl Kushlda. Participanţii la sesiune au salutat cu aplauze furtunoase fie noii membri ai organului suprem al mişcării mondiale a partizanilor păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidaţi pentru Biroul Consiliului Mondial al Păcii: Mao Dun (China), Friedrich (Germania), Isabelle Blume (Belgia), Stover (USA), Ikuo Oyama Hirano (Japonia), Tihonov (U.R.S.S.), Hromadka (Cehoslovacia) și Tabet (Liban). Membrii Consiliului Mondial al Păcii au aprobat în unanimitate candidaturile propuse. Apoi, la propunerea lui De Chambrun, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat următoarea hotărîre privitoare la candidaturile pentru secretariatul Consiliului Mondial al Păcii: Să se propună următoarelor ţări să numească secretari ai Biroului Consiliului Mondial al Păcii: Marea Britanie, Belgia, Franţa, Italia, Suedia, Argentina şi ţările Orientului Apropiat. In cuvântarea sa de închidere, Jean Laffitte care prezida şedinţa, a subliniat însemnătatea documentelor istorice adoptate de Consiliul Mondial al Păcii, arătând că ele constitue actualmente baza activităţii partizanilor păcii în toate părţile globului. El a chemat pe luptătorii pentru pace să treacă imediat la traducerea în viaţă a hotărîrilor adoptate cu privire la intensificarea luptei împotriva războiului, şi Ie-a urat succes în Îndeplinirea acestor măreţe sarcini. Apoi Laffitte a declarat închisă prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii. Rezoluţii adoptate de prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane Incălcându-se voinţa popoarelor în al căror nume au fost semnate tratatele care conţin hotărîrea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt reînviate forţele militariste şi naziste. Această reconstituire a forţelor armate şi a industriei de război a Germaniei reprezintă un foarte serios pericol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii subliniază cu satisfacţie creşterea forţelor iubitoare de pace în Germania şi succesul Congresului Păcii de la Essen. El salută pe toţi prietenii păcii din Germania, care Împreună cu toate curentele iubitoare de pace, pregătesc organizată unui referendum, care va exprima voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării ţării sale şi a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situaţiei ameninţătoare existente. Consiliul Mondial al Păcii chiamă toate ţările, care sunt cel mai direct ameninţate, să se unească într’un puternic protest, pentru ca milioane de bărbaţi şi femei să impună guvernelor lor să Încheie In acest an un tratat de pace cu o Germanie Iubitoare de pace şi unită, a cărei demlitarizare, asigurată printr’un acord Internaţional, va constitui cea mal bună garanţie a păcii in Europa. , Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze In aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial, Consiliul Mondial al Păcii condamnă cu hotărîre remilitarizarea Japoniei Înfăptuită de o putere de ocupaţie In ciuda voinţei poporului japonez. Consiliul Mondial al Păcii consideră necesară organizarea In Japonia ş.în ţările interesate din Asia, America şi Oceania, a unei consultări populare asupra remilitarizării Japoniei şi asupra Încheierii unui tratat de pace cu o Japonie demilarizată și iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consideră că tratatul de pace trebua să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chineză, Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de toate ţările interesate. După Încheierea tratatului de pace, trupele de ocupaţie trebue imediat retrase din Japonia. Poporului japonez trebue să i se dea garanţia unei existenţe paşnice şi democratice. Toate organizaţiile şi instituţiile militare declarate şi secrete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie trebue trebută pe picior de pac®. Consiliul Mondial al Păci chiamă pe toţi prietenii păcii din Asia şi de bazinul Pacificului Inclusiv prietenii japonezi, să se întrunească paşnic în viitorul cel mai aprobat Intr’o conferinţă regională pentru apărarea păcii, pentru a traduce realmente in viaţă soluţionarea paşnică a chestiuni.1 Japoniei In scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului tn Extremul Orient. Rezoluţia cu privire la hotărîrea O.N.U., care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineza ca «agresoare» în Coreea Consiliul Mondial al Păcii aminteşte definiţia noţiunii de agresiine, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii: „adrolusiunea este un act criminal săvârşit de acel stat care foloseşte primul for ca armată împotriva altui stat, indiferent sub ce pretext” şi califică drept ng. justă şi ilegală hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a ONU, care declară Republica Populară Chineză ca „agresoare” In Coreea. Această hotărtre constitue un serios obstacol în calea soluţionării PM,nice a chestiunii coreene, crează pericolul extinderii războiului în Extremul Orient şi prin aceasta pericolul izbucnrii unui nou război mondial. CONSILIUL MONDIAL AL PĂCII CERE DIN ANULAREA ACESTEI HOTĂRÎRI. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene In scopul soluţionării paşnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere convocarea imediată a unei conferinţe a tuturor ţărilor interesate. Ne adresăm oamenilor iubitori de pace din toate ţările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea imediată a conferinţei mai SUS menţionate. CONSILIUL MONDIAL AL PĂCII SE MENŢINE CU HOTARIRE LA PAREREA CA TRUPELE STRĂINE TREBUE RETRASE DIN COREEA, PENTRU A SE DA POPORULUI COREEAN POSIBILITATEA DE A-ŞI SOLUŢIONA SINGUR AFACERILE INTERNE. Apelul pentru Pactul Păcii de CEZAR PETRESCU I" limpede. Acest an 1951 din a fui a doua jumătate a veacului a purces în lumea capitalistă sub semnul unei frenetice curse a înarmărilor. Sunt oameni care mai speră ceva dela un al treilea război mondial. Și care-l pregătesc cu sânge rece, în cabinetele diplomatice, în cancelariile statelormajore, în laboratorii, în uzini, în cazărmi, în depozitele cu muniţii, în porturile cu vapoarele de transportat arme şi trupe, subpresiune. Toate, nu sunt oare de mult cunoscute celor cu tâmplele astăzi cărunte ? Nu tot aşa erau pregătirile dinainte de 1914 şi dinainte de 1939? Intr’o singură viaţă, două amare experienţe, n’ajung, chiar pentru oamenii cei mai opaci? Totul s’a petrecut sub ochii lărgiţi de oroare şi durere, pe cel mai vast şi însângerat câmp de luptă care a existat vreodată. Europa întreagă de două ori pustiită de bombardamente, de incendii, de înaintări şi de retrageri; cimitire la fiecare hotar; exodurile populaţiei civile; lagărele de prizonieri şi de concentrare — barbaria tehnicizată, omuciderea motorizată. Toate le-am trăit, le-am simţit, au muşcat din carnea noastră a tuturora, căci cine nu are astăzi îngropat undeva măcar un mort de război? Cine n’a avut prilej să măsoare tn cele două războaie monstruozitatea acestei realităţi a tehnicei pusă în slujba exterminării? Cine, de pe câmpurile de luptă, nu s’a întors cutremurat de sadicul «progres» al celor care s’au întrecut in «arta» de a nărui, a incendia, a pândi, a schilodi, a ucide — după ce a izbutit printr’un miracol să scape nestrivit de sub teascul extrarapidelor, hiperblindatelor, supragigantelor, ultrapreciselor mașini de ucis? Și furiei destructive cu care naziştii s’au năpustit ieri asupra lumii, ei sunt azi moştenitori imperialiştii americani şi englezi care dealtfel îşi recrutează mercenari din rândurile experimentaţilor asasini din S.S. Repet. Mai este nevoie de vreo argumentare şi de vreo altă demonstraţie, pentru a dori pacea, a voi pacea, a lupta pentru pace? Iată de ce lupta activă, pozitivă a Consiliului Mondial al Păcii a mobilizat voinţa de pace a atâtor sute de milioane de oameni, iată dece Apelul acestui Consiliu pentru încheerea unui pact al păcii intre cele cinci mari puteri — Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, Marea Britanie şi Franţa — a aflat pretutindeni răsunet puternic încă nu s’au cicatrizat rănile celor două războaie, încă nu s’au ridicat toate oraşele şi satele din ruini. Omenirea mai are atâtea de făcut ; şi atâtea ii pun la îndemână mijloacele tehnice pentru a transforma planeta Intr’un adevărat paradis! Ce stă în calea acestui viitor? Spectrul rânjit al războiului Aceasta o ştie, o simte, o înţelege acum oricare din sutele de milioane de oameni care vor pacea şi deci cer încheerea pactului între cele cinci mari puteri. Precum mai ştie oricine, după o veche experienţă a mileniilor, că cel ce scoate sabia de sabie va pieri istoria n’a dezminţit niciodată acest banal adevăr. I CEA DE A 2-a SESIUNE A SFATURILOR POPULARE COMUNALE ŞI ALE ORAŞELOR DE SUBORDONARE RAIONALĂ In a doua jumătate a lunii Decembrie, pe întreg cuprinsul ţării noastre au avut loc sesiunile de constituire ale Sfaturilor Populare, în cadrul cărora au fost formate — pe baza propunerilor deputaţilor , Comitetele Executive şi Comisiunile Permanente, imediat după alegerea lor, Comitetele Executive au trecut la realizarea sarcinilor înscrise în planurile de muncă ale fostelor Comitete Provizorii, asigurând astfel continuitatea activităţii organelor locale ale puterii de Stat. Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare de pe întreg cuprinsul ţării au obţinut o serie de importante succese. Comitetul Executiv al Sfatului Popular orăşenesc Ploeşti de pildă, a înfiinţat pe lângă şcolile din diferite cartiere il cantine. Comitetul Executiv al Sfatului Popular al raionului Griviţa Roşie din Capitală a îngrijit de înfiinţarea a două noi centre de pâine, a două noi magazine „Alimentara”, şi a unui cămin de zi pentru copiii muncitorilor din raion. Ar trebui pagini întregi ca să putem înşira toate realizările pe care Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare sprijinite de cetăţeni, le-au înfăptuit în timpul destul de scurt de când au luat fiinţă şi şi au început activitatea. O sarcină importantă care a revenit Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare în această primă perioadă de m muncă, a fost planificarea și organizarea muncii Paralel cu munca de organizare internă, Comitetele Executive și-au întocmit proectele pentru planurile de muncă pe anul în curs. Obiectivele planurilor de muncă pentru anul în curs sunt fixate în Planul nostru Cincinal. Pe baza acestor obiective şi ţinând seama de necesităţile, posibilităţile şi specificul fiecărei unităţi, Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare şi-au alcătuit proectul planului de muncă pe anul 1951. Aceste proecte vor fi discutate în cadrul sesiunii care — pentru comune şi oraşele de subordonare raională — începe Joi 1 Martie a. c. Ordinea de zi a sesiunii prevede aprobarea planului de muncă şi a planului financiar pe anul în curs, precum şi discuţii în legătură cu campania însămânţărilor şi colectărilor. Sesiunile sunt un prilej pentru ca planurile de lucru ale Sfaturilor Populare să fie complectate cu propunerile primite de către deputaţi din partea alegătorilor in timpul campaniei electorale, precum şi cu sugestiile pe care oamenii muncii le-au făcut în primele două luni de activitate ale Sfaturilor Populare. Experienţa Comitetelor Executive ale Sovietelor locale a dovedit că au putut fi îndeplinite cu succes numai acele planuri de muncă ce au fost întocmite pe baza unei perfecte cunoaşteri a condiţiilor economice specifice fiecărei comune şi unităţi respective, pe baza cunoaşterii nevoilor celor mai importante din punctul de vedere al urgenţei, al posibilităţilor care există în unitatea respectivă şi al sugestiilor venite din mase. Discuţiile la cea de a doua sesiune a Sfaturilor Populare nu trebue să se poarte în jurul chestiunilor de ordin secundar, nu trebue să se piardă în amănunte, poate uneori interesante dar nu întotdeauna importante şi urgente. La sesiune vor participa şefii secţiunilor precum şi cetăţeni care formează colectivele Comisiunilor Permanente. Aceştia vor aduce propuneri şi sugestii, vor critica lipsurii», în activitatea uneia sau alteia din secţiuni, vor arăta problemele care au fost neglijate în cursul primelor două luni de activitate. In afară de faptul că ele constitue un prilej de analiză a muncii desfăşurate precum şi de pregătire a muncii viitoare, sesiunile Sfaturilor Populare sunt un mijloc de a lua un contact strâns cu alegătorii, de a asculta criticile maselor de cetăţeni, de a primi sugestii şi propuneri de la aceşti cetăţeni. Organizând sesiunile şi purtând discuţiile în sesiune conform acestor principii, deputaţii vor face ca cea de-a doua sesiune a Sfaturilor Populare să îmbunătăţească şi să îmbogăţească munca pe care ei o desfăşoară în slujba intereselor oamenilor muncii din ţară noastră.