România Liberă, martie 1951 (Anul 9, nr. 2000-2026)

1951-03-01 / nr. 2000

r Pentru menţinerea şi consolidarea păcii in lumea intreagă!­ BL Sesiunea de la Berlin a Consiliului Mondial al Păcii a pus la dispoziţia mişcării partizanilor păcii documente de ex­cepţională valoare. Astfel înar­mate cu un progra­n precis, con­cret şi eficace, corespunzător ac­tualei situaţii internaţionale, po­poarele lumii, hotărâte să ia soar­ta păcii în propriile lor mâini vor păşi la traducerea în fapt a măreţului program, menit să sal­veze omenirea de măcelul pe care îl pregătesc un pumn de crimi­nali setoşi de sânge şi aur. Ales la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii de la Varşovia, de către delegaţii po­poarelor din 81 de ţări, Consiliul Mondial al Păcii îşi îndepli­neşte astfel înalta misiune de for reprezentativ al popoarelor por­nite în lupta organizată pentru împiedicarea unui nou război­ mondial. Sarcinile, a căror rezolvare şi-a asumat-o prima sesiune a Consi­liului Mondial al Păcii — sunt mari şi de extremă importanţă: să demaşte în faţa opiniei publice mondiale descompunerea Organi­zaţiei Naţiunilor Unite, devenită o unealtă a politicii agresive a imperialiştilor americani arătând în acelaş timp că acest organism internaţional trebue să-şi reia ro­lul de reazim al păcii şi securi­tăţii mondiale drept care a fost creată; să condamne ruşinoasa ho­­tărîre votată de „majoritatea me­canică­’ a O.N.U., prin care R. P. Chineză a fost declarată „agre­soare”; să fie convocată o confe­rinţă a marilor puteri pentru soluţionarea paşnică a probleme­lor germană şi japoneză; să se or­ganizeze o largă campanie mon­dială care lămurind adevărul, să demaşte planurile agresive ale a­­ţâţătorilor la război; să organizeze rezistenţa popoarelor împotriva cu­rmei înarmărilor care aduce după sine masiva scădere a nive­lului de trai al manşelor largi populare. Aceste sarcini ale sesiunii Con­siliului Mondial al Păcii decurg din situaţia încordată ce a fost creată pe plan internaţional de către imperialiştii americani şi sateliţii lor „atlantici”, cu scopul de a împinge lucrurile spre des­­lănţuirea unui nou război mon­dial. Faţă de pericolul mereu crescând care ameninţă pacea lumii, sutele de milioane de oameni cinstiţi de pretutindeni îşi strâng rândurile în uriaşul front organizat al păcii. Prezenţa, în cadrul acestei mişcări mondiale, a unor forţe de pace, constituite în state, îi dă o deose­bită greutate. In fruntea acestor state, Uniunea Sovietică constitue un nedesminţit exemplu şi imbold în lupta care se exprimă deopotri­vă în relaţiile internaţionale ale Uniunii Sovietice şi în măreţele ei realizări pe drumul comunismului. In fruntea acestui bastion al păcii şi prieteniei între popoare, eră primul ostaş al păcii Marele Stalin care a arătat popoarelor lumii întregi drumul sigur ce duce spre victoria cauzei păcii, în­scriind pe steagul lor de luptă ge­nialele cuvinte staliniste că „pacea poate fi menţinută şi consolidată dacă popoarele vor lua în pro­priile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la ca­păt”, — sutele de milioane de oa­meni cinstiţi din lumea întreagă vor porni să traducă în fapt isto­ricele rezoluţii adoptate de adevă­raţii lor reprezentanţi,­in sesi­unea Consiliului Mondial al Păcii. Cel mai important dintre acestei documente este Apelul cu privire la încheerea unui pact al păcii a­­dresat oamenilor cinstiţi din în­treaga lume. Apelul 11 cheamă să ceară încheerea unui pact al păcii între cele cinci mari puteri. Intr’adevăr, un asemenea pact, încheiat între statele care prin însăşi situaţia pe care o ocupă în politica Internaţională poartă şi răspunderea pentru menţinerea păcii, ar constitui o realizare de­osebit de preţioasă pentru atenua­rea actualei încordări internaţio­nale. De aceia, Apelul Consiliului Mondial al Păcii precizează că re­­­fuzul oricărei mari puteri de a participa la încheerea unui pact­­al păşii, va fi considerat ca o do­vadă a intenţiilor agresive ale gu­­ivernului respectiv. In acelaş timp, Rezoluţia privi­toare la Organizaţia Naţiunilor Unite este menită să pună în ve­dere O.N.U.-ului în faţa răspun­derilor ce-i incumbă, cerându-i să o examineze şi să se pronunţe cu privire la Apelul ce i-a fost adre­sat de către Congresul de la Var­şovia, arătându-i în acelaş timp că trebue „să revină la rolul ce l-a fi fost fixat de Chartă pentru a de­­■venl un for pentru înţelegerea în­­‘tre guverne şi nu unealtă a vre­unui grup dominant’’. Consiliul Mondial a hotărît să trimeată la I O.N.U. o delegaţie, alcătuită din figuri proeminente ale vieţii pu­blice internaţionale şi împuterni­­­cită să prezint© acestei organizaţii cererile Consiliului Mondial al Păcii. Sesiunea de la Berlin a adoptat deasemenea „Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chesti­unii germane” prin care, salutând lupta poporului german pentru pace, cheamă popoarele din toate ţările să impună guvernelor lor încheerea în acest an a unui tra­tat de pace cu o Germanie iubi­toare de pace şi unită, a cărei de­militarizare asigurată printr’un acord Internaţional va constitui cea mai bună garanţie a păcii în Europa. „Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze”; „Rezoluţia cu privire la hotărîrea O.N.U., care condam­nă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Co­­reea”; „Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene”; „Rezoluţia cu privire la lupta pentru pace în ţările colo­­niale şi dependente”; „Rezoluţia cu privire la revista „Pace” şi aceea „cu privire la premiile In­ternaţionale ale păcii”. Documentele sesiunii Consiliului Mondial al Păcii sunt expresia voinţei de pace a popoarelor. Nu trebue să existe nici un om cinstit care să nu-şi aştearnă numele pe înflăcăratul mesaj al păcii. Astfel se va desfăşura forţa imensă a popoarelor hotărîte să apere pacea. Apelul de la Stock­holm, purtând cele 500 milioane de­ semnături a fost în stare să Îm­piedice pe canibalii de peste O­­cean să arunce bomba atomică a­­supra Coreei. Semnarea pe o sca­ră şi mai largă a Apelului cu pri­vire la încheerea unui pact al păcii între marile puteri, va tre­­bui să obţină traducerea în viaţă a acestui important deziderat al popoarelor, menit să constitue un important pas pe calea consoli­dării păcii în întreaga lume. Poporul nostru, constructor al socialismului, salută cu Înflăcărare istoricele hotărîri adoptate de Consiliul Mondial al Păcii. Aceste hotărîri exprimă propriile sale năzuințe pentru triumful păcii în lume. Conth­iderându-se mobilizat în marea lup­­ă pentru traducerea în viaţă a acestor hotărîri, el este conştient de sarcinile importante pe care Ie are în faţă. El va înde­plini cu cinste aceste sarcini con­­sacrându-şi toată forţa lui crea­toare luptei pentru victoria mă­reţei cauze a păcii. * 103 ani de la apariţia Manifestului Partidului Comunist Citiţi ! KARL MARX şi FRIEDRICH ENGELS: Manifestul Parti­­dului Comunist. KARL MARX şi FRIEDRICH ENGELS :, Opere alese in două volume, vol. I. B. ZAHARESCU: Manifestul Partidului Comunist, manife­stul program al mişcării muncitoreşti din lumea întreagă. — 100 de ani de la apariţia „Manifestului Partidului Comu­nist“, de Karl Marx şi Friedrich Engels. Culegere de articole. Apărute în EDITURA PARTIDULUI MUNCITORESC ROMAN PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ ! Mimin litpra Anul IX. — Nr. 2000— 4 pagini — 4 lei— Joi 1 Martie 1951 ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ • Ideile atotbiruitoare ale Mani­festului Partidului Comunist. • Imperialiștii americani și en­glezi — dușmani din totdeatma­­ poporului român. • Raportul de activitate prezen­tat de Mathias Rákosi la cel de al doilea Congres al Partidului celor ce muncesc din Ungaria. • Salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Partidului celor ce niuni­­cesc din Ungaria. • Raportul prezentat de Boleslav Bierut la plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez. In corpul arat­ului ! ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE A SESIUNII CONSILIULUI MONDIAL AL BACII BERLIN 27 (Agerpres). — TASS transmite: In seara zilei de 26 Februarie a avut­ loc Sub preşedinţia secretarului general al Consiliului Mondial al Păcii, Jean Laffitté (Franţa), şedinţa de închidere a primei sesiuni a Consiliului. Laffitte a dat cuvântul lui De Cham­­brun (Franţa), raportorul Comisiei pen­­tru chestiunile organizatorice, care a citit textul rezoluţiei asupra chestiuni­­lor organizatorice, in această rezoluţie se vorbeşte despre necesitatea de a populariza prin toate mijloacele In In­­treaga lume „Apelul către ONU”, a­­doptat la cel de al doilea Congres Mon­dial al Partizanilor Păcii. Rezoluţia propune de asemenea Comitetelor na­ţionale ale partizanilor păcii să între­prindă acţiuni In vederea prezentării in parlamentele ţărilor respective a unor proiecte de legi pentru apărarea păcii, aceste acţiuni urmând să fie sprijinite de masele largi populare. REZOLUȚIA APROBA PRINTRE AL­­TELE CONVOCAREA DE CĂTRE UNIUNEA FRANCO-BELGIANA ÎM­POTRIVA REMILITARIZARII GER­MANIEI, A UNEI CONFERINȚE A POPOARELOR TARILOR EUROPENE, ALE CĂROR GUVERNE AU SEMNAT PACTUL ATLANTICULUI DE NORD, CU PARTICIPAREA POPORULUI GER­­MAN. Laffitte a pus la vot rezoluţia Consi­liului Mondial al Păcii. Rezoluţia a fost adoptată în unanimitate de membrii Consiliului Mondial al Păcii. Toţi cei prezenţi au salutat cu aplauze furtu­noase adoptarea acestei rezoluţii atât de importante, a carei înfăptuire tre­bue să contribue la extinderea mişcării pentru apărarea păcii in toate ţările de pe glob. Raportorul Comisiei politice, Attal (India), a dat citire textului rezoluţiei asupra soluţionării paşnice a chestiunii coreene. Participanţii la sesiune au adoptat în unanimitate această rezoluţie. A luat apoi cuvântul raportorul Co­­misiei politice, Emi Siao (China), care a dat citire textului rezoluţiei cu pri­vire la soluţionarea paşnică a chestiu­­nii japoneze. Membrii Consiliului Mondial al Păcii au adoptat in unanimitate această re­zoluţie. Darr, (Statele Unite), a dat citire textului rezoluţiei cu privire la hotărî­­rea ONU care condamnă in mod ne­drept Republica Populară Chineză ca „agresoare” in Coreea, rezoluţie adop­­tată apoi in unanimitate de către mem­­brii Consiliului Mondial al Păcii. D’Arboussier (Africa Neagră), a citit apoi textul rezoluţiei cu privire la lup­­ta pentru pace in ţările coloniale şi de­pendente. In această rezoluţie, Consi­liul Mondial al Păcii subliniază că ONU a înşelat speranţele popoarelor coloniale şi dependente şi subliniază că lupta pentru pace in întreaga lume este un factor hotărîtor in lupta popoarelor co­­loniale şi dependente pentru dreptul la autodeterminare. In rezoluţie se spune de asemenea că rezistenţa crescândă a popoarelor coloniale şi dependente faţă de agresiune, asuprire şi înăbuşirea li­bertăţilor, reprezintă o contribuţie sub­­stanţială la cauza menţinerii păcii. Toţi membrii Consiliului Mondial al Păcii au ridicat ca un singur an mai,­ralic, votând pentru adoptarea acestei rezoluţii. Abatele Boulier (Franţa) a dat citire rezoluţiei cu privire la revista PACE, in care se vorbeşte despre necesitatea re­alizării unei difuzări mai largi a revis­­tei şi a extinderi cercului cititorilor ei. Consiliul îl roagă pe Pierre Cot (Fran­­ţa) să-şi asume conducerea revistei, a­­jutat fiind de un comitet alcătuit din personalităţi de frunte din viaţa inter­­naţională. Rezoluţia subliniază necesi­tatea de a schimba caracterul revistei şi de a o transforma într’un însemnat organ pentru răspândirea ideilor păcii. Această rezoluţie a fost de asemenea adoptată în unanimitate. Bor­sari (Bra­­zilia) a dat citire rezoluţiei cu priivire la premiile internaţionale ale păcii. Re­­zoluţia stabileşte procedura exactă pen­­tru decernarea premiilor internaţionale ale Păcii şi propune alegerea unui juriu pentru premiile internaţionale ale păcii pe 1951, alcătuit din următorii: Preşedinte: Pietro Nenni (Italia); vicepreşedinţi: Mao Dun (China) şi Pierre Cot (Franţa); membri: Wasi­­llewska (U.R.S.S.), Makarovski (Ce­hoslovacia), Cosambi (India), Hewlett Johnson (Marea Britanie), Uphaus (Statele Unite), Lundkvist (Suedia), Jara (Mexic), Weigel-Brecht (Germa­nia), El Bendari-Paşa (Egipt), Patla­­ment (Polonia), D’Arboussier (Africa Neagră) şi Picasso (Spania). Această rezoluţie a fost adoptată în unanimitate de Consiliul Mondial al Păcii. Apoi, Fernand Vigne (Franţa) a dat citire textului rezoluţiei cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii ger­mane. Rezoluţia constată că în prezent se înfăptuieşte remilitarizarea Germa­niei, încălcându-se voinţa popoarelor. Consiliul Mondial al Păcii subliniază totodată că forţele iubitoare de pace ale Germaniei cresc şi pregătesc un referendum care trebuie să exprime voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării Germaniei şi a încheie­rii unui tratat de pace. CONSILIUL MONDIAL AL PĂCII FACE APEL LA POPOARELE LU­MII SA IMPUNĂ GUVERNELOR LOR SA ÎNCHEIE IN ACEST AN UN TRATAT DE PACE CU O GERMA­NIE IUBITOARE DE PACE SI U­NITA. Consiliul a adoptat în unanimitate această rezoluţie. De Chambrun (Franţa) a amintit participanţilor la sesiune că Congre­sul de la Varşovia a dat indicaţii Con­siliului Mondial al Păcii să-şi extindă componenţa şi, în legătură cu aceasta, s-au făcut o serie de propuneri de a se coopta noi membri în Consiliul Mon­dial al Păcii. De Chambrun a dat citire următoa­rei liste de candidaţi la locul de mem­bri al Consiliului: Marea Brltanie: Kernan, Crowford, Brown şl Duncan Jones; Argentina: d-na Jerarda Scolamierl; Belgia: Isa­belle Blume Cavenaille; Germania: Friedrich, Bertold Brecht, Reinau, Wlllmann, Krüger; Danemarca.' d-na Appel; Irlanda: Dr. Jeffers; Iran: Hor­­mes, Borgal; Italia: Mario Valori, Ber­­linguer; China: Mao Dun, Mel Ju Áo, Cen Han Cen; Luxemburg: Blrmann; Siria: Dln-Ez-Zaim; Statele Unite ale Amerlcll: Kennard; Tallanda: Kularp Sal, Pradit, Fetal Chotlnuchl, Sama Şuravas; Franţa: Gerard de Bemls, Jacques Denis; Cehoslovacia: Hro­­madka; Japonia: Yoshltaro Hlrano, Sumio Takakuwa, Sukeharu Yoshlda, Kelan Kumakura, Tokusaburq Tan, Tetsuo Mäsudza, d-na Fukl Kushlda. Participanţii la sesiune au salutat cu aplauze furtunoase fie noii membri ai organului suprem al mişcării mon­diale a partizanilor păcii. De Chambrun a dat citire următoa­rei liste de candidaţi pentru Biroul Consiliului Mondial al Păcii: Mao Dun (China), Friedrich (Germania), Isabelle Blume (Belgia), Stover (USA), Ikuo Oyama Hirano (Japonia), Tihonov (U.R.S.S.), Hromadka (Cehoslovacia) și Tabet (Liban). Membrii Consiliului Mondial al Pă­cii au aprobat în unanimitate candi­daturile propuse. Apoi, la propunerea lui De Chambrun, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat următoarea h­otă­­rîre privitoare la candidaturile pentru secretariatul Consiliului Mondial al Păcii: Să se propună următoarelor ţări să numească se­cretari ai Biroului Consiliului Mondial al Păcii: Marea Britanie, Belgia, Franţa, Italia, Suedia, Ar­gentina şi ţările Orientului Apropiat. In cuvântarea sa de închidere, Jean Laffitte care prezida şedinţa, a subliniat însemnătatea documen­telor istorice adoptate de Consi­liul Mondial al Păcii, arătând că ele constitue actualmente baza activităţii partizanilor păcii în toate părţile globului. El a chemat pe luptătorii pentru pace să trea­că imediat la traducerea în viaţă a hotărîrilor adoptate cu­ privire la intensificarea luptei împotriva războiului, şi Ie-a urat succes în Îndeplinirea acestor măreţe sar­cini. Apoi Laffitte a declarat în­chisă prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii. Rezoluţii adoptate de prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane Incălcându-se voinţa popoarelor în al căror nume au fost semnate trata­tele care conţin hotărîrea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt reînviate forţele militariste şi naziste. Această reconstituire a forţelor armate şi a industriei de război a Ger­maniei reprezintă un foarte serios pe­­ricol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii sublini­ază cu satisfacţie creşterea forţelor iu­bitoare de pace în Germania şi succesul Congresului Păcii de la Essen. El salută pe toţi prietenii păcii din Ger­mania, care Împreună cu toate curen­­tele iubitoare de pace, pregătesc organizată unui referendum, care va ex­prima voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării ţării sale şi a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situaţiei ameninţătoare existente. Consiliul Mondial al Păcii chiamă toate ţările, care sunt cel mai direct ameninţate, să se unească într’un pute­rnic protest, pentru ca milioane de bărbaţi şi femei să impună guvernelor lor să Încheie In acest an un tratat de pace cu o Germanie Iubitoare de pace şi unită, a cărei dem­­litarizare, asigurată printr’un acord Internaţional, va constitui cea mal bună garanţie a păcii in Europa. , Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze In aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial, Consiliul Mon­dial al Păcii condamnă cu hotărîre re­militarizarea Japoniei Înfăptuită de o putere de ocupaţie In ciuda voinţei p­oporului japonez. Consiliul Mondial al Păcii consider­ă necesară organizarea In Japonia ş.î­­n ţările interesate din Asia, America şi Oceania, a unei consultări populare asupra remilitarizării Japoniei şi asupra Încheierii unui tratat de pace cu o Japonie demil­­arizată și iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consideră că tratatul de pace trebu­a să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chineză, Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de toate ţările interesate. După Încheierea tratatului de pace, tru­pele de ocupaţie trebue imediat retrase din Japonia. Poporului japonez tre­­bue să i se dea garanţia unei existen­ţe paşnice şi democratice. Toate organizaţiile şi instituţiile mi­litare declarate şi secrete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie tr­ebue treb­ută pe picior de pac®. Consiliul Mondial al Păc­i chiamă pe toţi prietenii păcii din Asia şi d­e bazinul Pacificului Inclusiv prietenii japonezi, să­ se întrunească paşnic în viitorul cel mai aprobat Intr’o conferinţă regională pentru apărarea păcii, pentru a traduce realmente in viaţă soluţionarea paşnică a chestiuni.1 Japo­­niei In scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului tn Extremul Orient. Rezoluţia cu privire la hotărîrea O.N.U.,­­ care condamnă pe nedrept Republica Pop­ulară Chineza ca «agresoare» în Coreea Consiliul Mondial al Păcii aminteşte definiţia noţiunii de agresiine, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii: „adrolu­siunea este un act criminal săvârşit de acel stat care foloseşte primul for ca armată împotriva altui stat, indiferent sub ce pretext” şi califică drept ng. justă şi ilegală hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a ONU, care de­­clară Republica Populară Chineză ca „agresoare” In Coreea. Această hotărtre constitue un serios obstacol în calea soluţionării PM,­nice a chestiunii coreene, crează pericolul extinderii războiului în Extremul Orient şi prin aceasta pericolul izbuc­n­rii unui nou război mondial. CONSILIUL MONDIAL AL PĂCII CERE DIN ANULAREA ACESTEI HOTĂRÎRI. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene In scopul soluţionării paşnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere convocarea imediată a unei conferinţe a tuturor ţărilor interesate. Ne adresăm oamenilor iubitori de pace din toate ţările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convo­carea imediată a conferinţei mai SUS menţionate. CONSILIUL MONDIAL AL PĂCII SE MENŢINE CU HOTARIRE LA PAREREA CA TRUPELE STRĂINE TREBUE RETRASE DIN COREEA, PEN­TRU A SE DA POPORULUI COREEAN POSIBILITATEA DE A-ŞI SOLU­ŢIONA SINGUR AFACERILE INTERNE. Apelul pentru Pactul Păcii de CEZAR PETRESCU I" limpede. Acest an 1951 din a fui a doua jumătate a veacului a pur­ces în lumea capitalistă sub sem­nul unei frenetice curse a înarmărilor. Sunt oameni care mai speră ceva dela un al treilea război mondial. Și care-l pregătesc cu sânge rece, în cabinetele diplomatice, în cancelariile statelor­­majore, în laboratorii, în uzini, în ca­zărmi, în depozitele cu muniţii, în por­turile cu vapoarele de transportat arme şi trupe, sub­­presiune. Toate, nu sunt oare de mult cunoscute celor cu tâmplele astăzi cărunte ? Nu tot aşa erau pregătirile dinainte de 1914 şi dinainte de 1939? Intr’o singură viaţă, două amare ex­perienţe, n’ajung, chiar pentru oamenii cei mai opaci? Totul s’a petrecut sub ochii lărgiţi de oroare şi durere, pe cel mai vast şi în­sângerat câmp de luptă care a existat vreodată. Europa întreagă de două ori pustiită de bombardamente, de incen­dii, de înaintări şi de retrageri; cimitire la fiecare hotar; exodurile populaţiei civile; lagărele de prizonieri şi de con­­centrare — barbaria tehnicizată, omu­ciderea motorizată. Toate le-am trăit, le-am simţit, au muşcat din carnea noastră a tuturora, căci cine nu are astăzi îngropat undeva măcar un mort de război? Cine n’a a­­vut prilej să măsoare tn cele două războaie monstruozitatea acestei realităţi a tehnicei pusă în slujba exterminării? Cine, de pe câmpurile de luptă, nu s’a întors cutremurat de sadicul «progres» al celor care s’au întrecut in «arta» de a nărui, a incendia, a pândi, a schi­lodi, a ucide — după ce a izbutit prin­­tr’un miracol să scape nestrivit de sub teascul extrarapidelor, hiperblindatelor, supragigantelor, ultrapreciselor mașini de ucis? Și furiei destructive cu care na­ziştii s’au năpustit ieri asupra lumii, ei sunt azi moştenitori imperialiştii a­­mericani şi englezi care dealtfel îşi recrutează mercenari din rândurile ex­perimentaţilor asasini din S.S. Repet. Mai este nevoie de vreo argu­mentare şi de vreo altă demonstraţie, pentru a dori pacea, a voi pacea, a lupta pentru pace? Iată de ce lupta activă, pozitivă a Consiliului Mondial al Păcii a mobi­lizat voinţa de pace a atâtor sute de milioane de oameni, iată dece Apelul acestui Consiliu pentru încheerea unui pact al păcii intre cele cinci mari pu­teri — Statele Unite ale Americii, Uniu­nea Sovietică, Republica Populară Chi­neză, Marea Britanie şi Franţa — a aflat pretutindeni răsunet puternic încă nu s’au cicatrizat rănile celor două războaie, încă nu s’au ridicat toate oraşele şi satele din ruini. Omenirea mai are atâtea de făcut ; şi atâtea ii pun la îndemână mijloacele tehnice pen­­tru a transforma planeta Intr’un adevă­rat paradis! Ce stă în calea acestui viitor? Spectrul rânjit al războiului Aceasta o ştie, o simte, o înţelege acum oricare din sutele de milioane de oa­meni care vor pacea şi deci cer încheerea pactului între cele cinci mari puteri. Precum mai ştie oricine, după o veche experienţă a mileniilor, că cel ce scoate sabia de sabie va pieri istoria n’a dezminţit niciodată acest banal adevăr. I CEA DE A 2-a SESIUNE A SFATURILOR POPULARE COMUNALE ŞI ALE ORAŞELOR DE SUBORDONARE RAIONALĂ In a doua jumătate a lunii Decem­brie, pe întreg cuprinsul ţării noas­tre au avut loc sesiunile de constituire ale Sfaturilor Populare, în cadrul cărora au fost formate — pe baza pro­punerilor deputaţilor , Comitetele Executive şi Comisiunile Permanente, imediat după alegerea lor, Comite­tele Executive au trecut la realiza­rea sarcinilor înscrise în planurile de muncă ale fostelor Comitete Provizo­rii, asigurând astfel continuitatea ac­tivităţii organelor locale ale puterii de Stat. Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare de pe întreg cuprinsul ţării au obţinut o serie de importante suc­cese. Comitetul Executiv al Sfatului Popular orăşenesc Ploeşti de pildă, a înfiinţat pe lângă şcolile din diferite cartiere il cantine. Comitetul Execu­tiv al Sfatului Popular al raionului Griviţa Roşie din Capitală a îngrijit de înfiinţarea a două noi centre de pâine, a două noi magazine „Alimen­tara”, şi a unui cămin de zi pentru copiii muncitorilor din raion. Ar trebui pagini întregi ca să pu­tem înşira toate realizările pe care Co­mitetele Executive ale Sfaturilor Populare sprijinite de cetăţeni, le-au înfăptuit în timpul destul de scurt de când au luat fiinţă şi şi au început ac­tivitatea. O sarcină importantă care a revenit Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare în această primă perioadă de m muncă, a fost planificarea și or­ganizarea muncii Paralel cu munca de organizare in­ternă, Comitetele Executive și-au în­tocmit proectele pentru planurile de muncă pe anul în curs. Obiectivele planurilor de muncă pentru anul în curs sunt fixate în Planul nostru Cincinal. Pe baza aces­tor obiective şi ţinând seama de nece­sităţile, posibilităţile şi specificul fie­cărei unităţi, Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare şi-au alcătuit proectul planului de muncă pe anul 1951. Aceste proecte vor fi discutate în cadrul sesiunii care — pentru comu­ne şi oraşele de subordonare raiona­lă — începe Joi 1 Martie a. c. Ordinea de zi a sesiunii prevede a­­probarea planului de muncă şi a pla­nului financiar pe anul în curs, pre­cum şi discuţii în legătură cu campa­nia însămânţărilor şi colectărilor. Sesiunile sunt un prilej pentru ca planurile de lucru ale Sfaturilor Popu­lare să fie complectate cu propunerile primite de către deputaţi din partea alegătorilor in timpul campaniei elec­torale, precum şi cu sugestiile pe care oamenii muncii le-au făcut în primele două luni de activitate ale Sfaturilor Populare. Experienţa Comitetelor Executive ale Sovietelor locale a dovedit că au putut fi îndeplinite cu succes numai acele planuri de muncă ce au fost în­tocmite pe baza unei perfecte cunoaş­teri a condiţiilor economice specifice fiecărei comune şi unităţi respective, pe baza cunoaşterii nevoilor celor mai importante din punctul de vedere al urgenţei, al posibilităţilor care există în unitatea respectivă şi al sugestiilor venite din mase. Discuţiile la cea de a doua sesiu­ne a Sfaturilor Populare nu trebue să se poarte în jurul chestiunilor de ordin secundar, nu trebue să se piar­dă în amănunte, poate uneori intere­sante dar nu întotdeauna importante şi urgente. La sesiune vor participa şefii secţiunilor precum şi cetăţeni care formează colectivele Comisiunilor Permanente. Aceştia vor aduce pro­puneri şi sugestii, vor critica lip­su­rii», în activitatea uneia sau alteia din secţiuni, vor arăta problemele care au fost neglijate în cursul primelor două luni de activitate. In afară de faptul că ele constitue un prilej de analiză a muncii desfăşurate precum şi de pregătire a muncii vii­toare, sesiunile Sfaturilor Populare sunt un mijloc de a lua un contact strâns cu alegătorii, de a asculta cri­­ticile maselor de cetăţeni, de a primi sugestii şi propuneri de la aceşti cetă­ţeni. Organizând sesiunile şi purtând discuţiile în sesiune conform acestor principii, deputaţii vor face ca cea de-a doua sesiune a Sfaturilor Populare să îmbunătăţească şi să îmbogăţească munca pe care ei o desfăşoară în slujba intereselor oamenilor muncii din ţară noastră.

Next