România Liberă, martie 1951 (Anul 9, nr. 2000-2026)
1951-03-01 / nr. 2000
I deile atotbiruitoare ale Manifestului Partidului Comunist Cei 103 ani care au trecut de la apariţia „Manifestului Partidului comunist” n’au făcut decât să întărească şi mai mult adevărul cuprins în acest prim document — program al mişcării muncitoreşti. Forţa şi măreţia ideilor pe care le exprimă „Manifestul” sunt confirmate de faptul că el este cea mai răspândită operă ştiinţifică pe care a cunoscut-o vreodată omenirea, încă ■ în acele momente, când măşcarea muncitorească era slab desvoltată, când în fiecare ţară muncitorii conştienţi se numărau doar cu rutele, cartea aceasta a fost tradusă în meci de limbi şi era cunoscută, după cum afirmă Engels, din Siberia până în California. Care este cauza puternicei Influenţe pe care această genială operă a lui Marx şi Engels, întemeietorii socialismului ştiinţific, a exercitat-o şi o exercită în întreaga lume? Puterea ideilor exprimate în „Manifest” rezultă din caracterul lor ştiinţific, dinfaptul că întreaga desvoltare a istoriei a confirmat pe deplin legile de desvoltare a societăţii formulate de Marx şi Engels, în anul 1348, în „Manifestul Partidului Comunist”. Marx şi Engels au arătat in „Manifestul Partidului Comunist1“ că în sânul societăţii capitaliste se ridică clasa cea mai revoluţionară, proletariatul, cine-şi asumă sarcina eliberării întregii societăţi din robia exploatării capitaliste, proletariatul este unica forţă capabilă a duce mai departe societatea, a realiza un progres social. In „Manifest“ se arată cu claritate deosebirea fundamentală între mişcarea revoluţionară a proletariatului şi foarte celelalte mişcări din trecut. „Toate mişcările de până acum — spun Mare şi Engels — au fost mişcările unor minoritati sau in interesul unor minorităţi. Mişcarea proletară este mişcarea de sine stătătoare a imensei majorităţi, în interesul imensei majorităţi. Proletariatul, stratul cel mai de jos al societăţii actuale, nu se poate ridica şi libera fără să arunce în aer întreaga suprastructură a păturilor care alcătuiesc societatea oficială" ( Marx şi P. Engels „Opere alese”- vol. I p. 21, Ed. P. M. R.). Autorii„Manifestului Partidului Comunist“ au scos cu deosebită claritate în evidenţă care sunt contrazicerile ce macină societatea capitalistă şi care o vor duce la pieire. Astfel, analizând relaţiile de producţie create de burghezie, Mare şi Engels trag concluzia că fundamentala contradicţie a capitalismului este aceea între caracterul din ce în ce mai social al muncii şi între caracterul din ce in ce mai individual al modului de repartiţie. Această concluzie este deosebit de însemnată pentru desvoltarea ulterioară a capitalismului, până in zilele noastre. Ca şi multe alte idei cuprinse in „Manifest“ şi aceasta este de o arzătoare actualitate. Strângerea bogăţiei sociale in mâna a numai câtorva grupuri de mari monopolişti este astăzi fenomenul obişnuit al capitalismului în stadiul imperialist, pe care Mare şi Engels n'au putut să-l prevadă când au scris „Manifestul Partidului Comunist”. Manifestarea cea mai puternică a acestei contradicţii o constitue lupta deschisă, necruţătoare între burghezie şi proletariat. „Manifestul Partidului Comunist” cuprinde o preţioasă învăţătură cu privire la atitudinea comuniştilor faţă de duşmanii mişcării muncitoreşti, al socialismului. Chiar în acest program al mişcării muncitoreşti internaţionale sunt demascaţi cu vigoare toţi acei care încearcă să se prezinte drept „salvatori“ ai celor exploataţi şi asupriţi, şi care în fond apără interesele capitaliştilor. Marx şi Engels au învăţat încă de acum mai bine de un secol proletariatul să demaşte în mod ştiinţific duşmanii, să-i sdrobească, pentru că numai astfel va putea fi victorios. Discipolii şi continuatorii lor, V. I. Lenin şi X. V. Stalin, au folosit din cin această învăţătură, întreaga lor activitate teoretică şi practică este caracterizată printr-o necruţătoare luptă împotriva duşmanilor proletariatului. Tovarăşul Stalin ne-a dat recent o pildă de ceeace înseamnă desvăluirea complectă a feţei adevărate a provocatorilor la război, cei mai odioşi duşmani ai omenirii muncitoare. Felul în care el a demascat în interviewul acordat la 16 Februarie 1951, corespondentului ziarului Pravda, pe social-imperialistul Attlee arată că aceasta este calea pentru a asigura înfrângerea duşmanilor păcii Dealtfel tovarăşul Stalin o spune chiar în interview: „De aceea, larga camparie pentru menţinerea păcii, ca mijloc de demascare a maşinatunilor criminale ale aţâţătorilor la război, are acum o importanţă primordială". „Manifestul Partidului Comunist” cuprinde în germene ideia care a stat la baza luptei victorioase a proletariatului: aceea că proletariatul trebue să cucerească prin forţă puterea politică, să devină clasă dominantă şi să lichideze vechea orânduire şi să făurească una nouă, cu totul deosebită de cea precedentă. Marx şi Engels arată că ..proletariatul va folosi domnia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a certraiza toate uneltele de producţie in mâinile statului, adică în mâinile proletariatului organizat ca clasă stăpânitoare, şi pentru a mări, cât se poate de repede, massa forţelor de producţie. La început acest lucru nu poate avea loc, fireşte, decât printr’o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze...“ (Op. cit. p. 30). Aceasta este în fond dictatura proletariatului, calea de construire a socialismului în toate ţările, fie ele înaintate sau nu. Minunate sunt paginile ..Manifesta lui“ care vorbesc despre poziţia si rolul comuniştilor în societatea capitalista întreaga desvoltare istorică a dat dreptate lui Mare şi Engels care vedeau in comunişti partea cea mai înaintată hiitărîtă, conştientă a clasei muncitoare. Faptul că comuniştii reprezintă şi apără interesele generale ale proletariatului, că luptă pentru unirea tuturor forţelor democratice şi revoluţionare, că ei reprezintă viitorul mişcării, este dovedit de măreţele succese ale luptei Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice, de succesele mişcării comuniste mondiale. Insuşindu-şi ideile lui Mare şi Engels, ale lui Lenin şi Stalin, sub îndrumarea marelui conducător al oamenilor muncii, tovarăşul Stalin, partidele comuniste au devenit încă din cursul ultimului război mondal forţa cea mai puternică în întreaga lume. Multe altele sunt încă învăţămintele pe care le putem trage din această operă genială a lui Marc şi Engels care cuprinde concepţia despre lume a proletariatului. Lenin a arătat că ,,Această cărticică valorează cât tomuri întregi, in spiritul ei trăieşte şi se mişcă până astăzi tot proletariatul organizat şi luptător din lumea civilizată". Bogăţia de idei şi actualitatea acestora, înarmează proletariatul în lupta pentru victoria definitivă împotriva imperialismului. Dar deosebit de semnificativ este pentru momentul actual a sublinia mai ales două idei pe care le cuprinde „Manifestul Partidului Comunist“ şi anume: poziţia comuniştilor faţă de patrie şi importanţa internaţionalismului proletar. Calomniatorii comuniştilor aşa zişii ideologi ai burgheziei imperialiste au dat un atac furibund împotriva teoriei minaist-leniniste legându-se de afirmaţia lui Marx şi Engels făcută în „Manifest“ şi anume: „Comuniştilor li sa imputat că ar voi să desfiinţeze patria, naţionalitatea. Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceea ce nu au. Proletariatul trebuind să cucerească mai întâi puterea politică, să se ridice la rangul de clasă naţională, să se constitue el însuşi ca naţiune, este naţional prin acest fapt, cu toate că nicidecum în înţelesul burghez". (Op. cit. p. 28). Oare nu apare Clar de aici dublul aspect al problemei patriotismului? Mare reneagă pe bună dreptate aşi zisul patriotism al burgheziei, care se baza pe ura şi asuprirea naţională, care ducea la înrobirea altor popoare, la categorisirea lor în popoare şi rase inferioare, ce trebuesc dominate de către popoarele şi rasele „superioare“. Care altă ideologie decât aceasta a mânat spre aventuri războinice şi apoi spre mormânt fascismul hitlerist şi mână acum spre alte aventuri războinice şi deasemeni spre mormânt pe fasciştii lui Truman? Proletariatul nu are nimic comun cu o astfel de patrie şi cu un astfel de patriotism. In schimb conţinutul patriotismului ,comuniştilor ,este legat de dragostea pentru popor, de lupta pentru eliberarea poporului din robia capitaliştilor, de lupta pentru creşterea bunei stări a poporului, de lupta pentru înflorirea Patriei, de la a cărei conducere au fost alungaţi exploatatorii. Chiar „Manifestul Partidului Comunist“ arată conţinutul acestui patriotism Mare şi Engels arată că misiunea eliberatoare a proletariatului nu se opreşte numai la propria sa emancipare economică şi politică. Eliberându-se pe sine, clasa muncitoare dă posibilitatea tuturor celor asupriţi să pornească pe calea vieţii noi. „Manifestul“ arată că lupta proletariatului are un caracter naţional, adică îşi pune în primul rând ca sarcină să lichideze burghezia din propria sa ţară. „Deşi nu în fond, totuşi în formă lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi luptă naţională. Proletariatul din fiecare ţară trebue s’o sfârşească, fireşte, in primul rând cu propria sa burghezie" (Opere alese, vol. I, p. 21 Ed. P.M.R.) Flecăreala despre patriotism a burgheziei ascunde în fond asuprirea poporului muncitor şi o astfel de pălăvrăgeală este străină clasei muncitoare. Marx şi Engels punând în faţa proletariatului sarcina de a deschide oamenilor muncii calea spre fericire, au formulat conţinutul patriotismului socialist, isvor de fapte măreţe în slujba bunei stări a celor ce muncesc. Oare nu au dovedit comuniştii Franţei, Italiei, şi ai altor ţări din Europa că sunt cei mai buni patrioţi ai ţării lor? Cei 75.000 comunişti francezi asasinaţi de gestapo sunt o mărturie. Oare nu comuniştii români au dus lupta hotărită pentru a împiedica fascizarea ţării, aservirea ei faţă de imperialismul american şi hiterist, asvârlirea poporului în prăpastia războiului antisovietic? Eroica luptă a Partidului Comunist Român care şi-a presărat drumul cu fapte ca: Lupeni, Griviţa, acţiunea de unificare a forţelor democratice pentru a scoate ţara din războiul antisovietic, este exprimată minunat de cuvintele tovarăşei Ana Pauker, la închiderea Congresului de constituire a Partidului Muncitoresc Român: „Ne-a fost dragă această casă — ţara noastră — şi atunci când am lucrat in ea sub bietul stăpânilor, dar pe el i-am unit şi am luptat pentru a-l sdrobi. Acum însă, când poporul devine stăpânul ei, cu cât avânt şi cu câtă dragoste muncim şi vom munci ca s'o facem mai frumoasă, mai bogată”. Avântul în lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea Planurilor de Stat pe anii 1949 şi 1950 şi a Planului Cincinal, faptul că în 7 ani, între 1948—1955 producţia noastră industrială va creşte de 5 ori, arată câtă putere de creaţie cuprinde patriotismul comuniştilor. Eroica epopee a construirii societăţii socialiste în Uniunea Sovietică, trecereaspre comunism, sunt rezultatul avântului furtunos izvorit din dragostea fierbinte de patrie a oamenilor sovietici. Patriotismul socialist este o forţă motrice a desvoltării societăţii sovietice, el înarmează pe oamenii Patriei lui Lenin şi Stalin cu puterea de a nimici orice încercare de agresiriîmpotriva statului sovietic Comuniştii îmbină patriotismul lor fierbinte cu cel mai puternic spirit internaţionalist. Mare şi Engels au arătat încă în «Manifestul Partidului Comunist» că victoria proletariatului pe scară mondială nu poate fi realizată fără unirea deplină a muncitorilor din toate ţările, fără solidaritatea lor in lupta pentru eliberare. Lozinca cu care se încheie Manifestul: «Proletari din toate ţările uniţi-vă» cuprinde ideea esenţială a internaţionalismului proletar. Unitatea internaţională a clasei muncitoare s’a impus ca o necesitate încă dein primii paşi ai mişcării muncitoreşti. Marx a fost fondatorul primei internaţionale Comuniste, care a luat naştere în Septembrie 1864. In Manifestul de constituire redactat de Marx era exprimată din nou necesitatea ca mişcarea muncitorească să facă din internaţionalismul proletar un bun al său. Iar în cea dintâiu adresă a Consiliului General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor cu privire la războiul francogerman se spune clar citându-se o declaraţie a membrilor parizieni ai Internaţionalei. Războita pentru o chestiune de preponderenţă sau pentru o dinastie nu poate fi în ochii muncitorilor decât o prostie criminală. Contra proclamaţiilor războinice ale celor care se răscumpără de la «tributul de sânge» şi nu văd în nenorocirea publică decât un prilej de speculaţii noi, protestăm cu hotărâre, noi cei care avem nevoie de pace şi muncă! Fraţi din Germania! Lipsa noastră de unitate nu ar avea ca urmare decât triumful deplin al despotismului pe ambele maluri ale Rinului..." op. cit. p. 501). Cât de actuale sunt aceste cuvinte ale lui Marx" Imperialiştii americani vor să deslănţuie un nou război mondial. Dar forţa mărea internaţionalismul’.’. proletar a căpătat odată cu victoria Marei Revoluţii Socialiste o consacrare istorică. Ea acţionează din ce în ce mai puternic ca o forţă itarice a desvoltării societăţii. Ea îşi spune cuvântul în sprijinirea mişcării revoluţionarie din toate ţările. Ea, a dus la lărgirea lumii socialiste cupă cel de al doilea război mondial. Datorită tocmai spiritului internaţionalist care animă Armata Sovietică, tarile din Estul şi Sud -Estul Europei au devenit libere, şi-au căpătat independenţa, au scăpat de robia imperialismului american, întreaga existenţă şi desvoltare a statului sovietic a pus în centrul atenţiei desvoltarea spiritului Internaţionalist. Tovarăşul Stalin a arătat in repetate rânduri că victoria revoluţiei din Octombrie şi statul socialist, făurit în urma acestei victorii, nu se consideră ca lucruri in sine, ci sunt menite a ajuta mişcarea muncitorească internaţională pentru a obţine victoria...împotriva exploatatorilor. Activitatea Partidului Comunist (bolşevic) al U.R.S.3. călăuzită de ideia internaţionalismului proletar este o pildă măreaţă pentru toate partidele comuniste şi muncitoreişti din lume, în această privinţă. Partidul Muncitoresc Român se preocupă îndeaproape de adâncirea sentimentelor internaţionaliste in rândurile oamenilor muncii. Aceste sentimente se manifestă din ce în ce mai puternic, in primul rând prin dragostea înflăcărată faţă de Uniunea Sovietică, patria socialismului biruitor. Oamenii muncii din R.P R. sunt solidari cu lupta pentru libertate a tuturor popoarelor asuprite şi ei sprijină cu deosebită căldură eroica luptă a gloriosului popor coreean, a cărui patrie a fost cotropită de imperialiştii americani, înaltele idei ale Internaţionalismului proletar odată însuşite de masse sunt o pavăză sigură împotriva propagandei otrăvite a imperialismului, care predică pe toate căile cosmopolitismul, a cărui conţinut este «alianţa, sacră a capitaliştilor din toate ţările deasupra intereselor patriei, pentru a lupta împotriva celor ce muncesc...» (L. Răutu „Lupta de clasă” nr. 4/1949). Steagul negru şi pătat de sânge al cosmopoliţilor fâlfâie deasupra noilor armate hitleriste, pe care le reorganizează Eisenhower în Vestul Germaniei. El justifică folosirea bombei atomice, în scopul «nobil» al nimicirii suveranităţii naţionale, aşa cum declară un „ilustru“ profesor din Chicago K. Right: «Bombele atomice, împreună cu alte genuri de armament modern au făcut ca statele cu suveranitate absolută să devină tot atât de învechite ca ducatele feudale ale evului mediu». împotriva acestor teorii canibalice stau mărturie luptele eroice ale popoarelor din Europa de Vest, ale poporului din China, Coreea, stau mărturie minunatele succese ale lagărului păcii în frunte cu Uniunea Sovietică. Toate aceste succese au fost dobândite sub steagul împurpurat şi plin de glorie al internaţionaliştilor, al Partidelor Comuniste din întreaga lume, îndrumate de geniul lui Stalin, în care se întruchipează ideile lui Marx, Engels şi Lenin, marii făuritori ai socialismului ştiinţific. ★ Victoria in întreaga lume a ideilor formulate de Marx şi Engels in «Manifestul Comunist» acum mai bine de un secol este inevitabilă. Tot ceeace s’a petrecut în omenire de atunci şi până astăzi confirmă, forţa şi adevărul acestor idei. Istoria ultimilor 40 de ani este în mare măsură determinată de faptul că ideile cuprinse în «Manifest» şi-au găsit întruchiparea în primul Stat socialist din lume. Forţa materială a ideilor lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin este capabilă, cu sprijinul masseilor pe care le-a cuprins, să frâneze planurile sângeroase ale imperialiştilor şi să înlăturie netan,totdeauna primejdia războiului. Aşa cum spune tovarăşul Stalin în recentul interview acordat civespondentului Pravdei: «Pacea va fi menţinută şi consolidată, dacă popoarele vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt». Iosif Bereu PAGíNA|-a RO.NAXIA LIBERA IMPERIALIŞTII AMERICANI ŞI ENGLEZI - DUŞMANI DIN TOTDEAUNA AI POPORULUI ROMAN Trăim vremea măreaţă a înfăptuirii visului care de veacuri a înflăcărat pe cei mai buni fii ai poporului: în Patria noastră, eliberată de stăpânirea exploatatorilor dinlăuntrul şi din afara graniţelor, poporul muncitor îşi construeşte cu avânt viitorul socialist. Pentru a ajunge la această măreaţă epocă poporul nostru a avut de purtat lupte grele, a dat jertfe dureroase. Şi astăzi, în inima poporului nostru, bucuria de a făuri minunata lume nouă şi recunoştinţa pentru cei ce au căzut croind drumul către această bucurie, se împleteşte cu ura denestins împotriva duşmanilor de ieri şi de azi ai ţării noastre şi ai fiilor ei, împotriva imperialiştilor americani şi englezi. ★ Trecutul stă mărturie ticăloşiei cu care imperialiştii americani şi englezi au jefuit bogăţiile ţării acesteia, au exploatat şi au asuprit masele muncitoare, au complotat împotriva independenţei Patriei noastre. Urmaşii celor care, în 1848, se înţelegeau cu feudalii otomani să sugrume revoluţia din Principate şi care mai târziu — în 1859 — unelteau împotriva unirii Moldovei cu Ţara Românească şi-au întins nesătulele tentacule din ce în ce mai mult peste economia ţării. Şi de aici intervenţia lor în treburile noastre politice a devenit din ce în ce mai directă, din ce în ce mai brutală. Nu s-au sfiit capitaliştii englezi bunăoară să propună cedarea către Austria a Principatelor; nu s’au sfiit imperialiştii americani să negocieze ţara noastră ca pe o moşie proprie. Au uneltit războaie şi ne-au târît în ele; au întocmit păci şi tratate şi ne-au vândut, ne-au închiriat cum le-a plăcut. Au socotit România un patrimoniu ce li se cuvenea «de drept». Faptele sunt pe cât de numeroase pe atât de grăitoare. Unele sunt bine cunoscute. Altele trebuesc să fie prezentate. Poporul nostru atâta amar de vreme ţinut în întuneric, căruia s’au ascuns cu criminală ştiinţă odioasele manevre ale duşmanilor lui din totdeauna, — imperialiştii americani şi englezi, — trebue să afle adevărul. Iată câteva fapte din noianul celor existente şi care demască odată mai mult politica de jaf a capitalismului american şi englez. 22.OGIR.000 lei costul lucrărilor şi peste 30.000.000 ...dobânzile Imixtiunea capitalului străin în țara noastră — a celui englez în deosebi — a devenit puternică încă din primele decade ale veacului trecut. Tratatul de la Paris (1856) a dat dreptul puterilor apusene, printre care Anglia, să efectueze un control direct asupra Dunării cu toate că aceste puteri nu erau nici riverane şi aici nu acordau ţărilor riverane vreo compensaţie. Această situaţie a durat până după cel de al doilea război mondial, când la Conferinţa Dunăreană din 1948 statele riverane - prin sprijinul efectiv primit din partea Uniunii Sovietice — au căpătat posiblitatea de a-şi exercita drepturile legitime asupra Dunării. Punând stăpânire pe marele drum de comerţ al Dunării, capitaliştii englezi au început a se interesa de căile de comunicaţie pe uscat, de căile ferate în primul rând. Pentru a putea să jefuiască cât mai mult bogăţiile ţării, capitaliştii englezi erau direct interesaţi în construirea unei reţele de cale ferată, însăşi construirea acestor căi ferate aducea venituri fabuloase marilor companii engleze. Astfel capitaliştii englezi prin firma Crawley & Comp. din Londra, obţin în anul 1875 concesiunea construirii liniilor ferate Ploeşti — Predeal şi Adjud — Tg. Ocna. Când România a cerut însă un împrumut pentru a putea face faţă finanţării acestor lucrări s’au pus condiţiuni extrem de împovărătoare. Ca urmare împrumutul nu a putut fi obţinut iar concesiunea a fost anulată. Statul Român nu a avut nici un folos, în schimb a avut foloase firma amintită, care a reuşit să ia o importantă sumă ca... despăgubiri. Deasemeni compania engleză John Trevor — Barclay, obţine concesiunea construirii liniei ferate Bucureşti — Giurgiu, iar mai apoi, tot Barclay în colaborare cu un alt om de afaceri anume J. Stanifforth obţine o altă concesiune privitoare la construirea a 19 poduri de fier. Felul cum înţelegeau capitaliştii englezi să «participe» la desvoltarea economică a ţării noastre se poate constata şi din faptul că pentru cele 19 poduri, capitaliştii englezi au reuşit să obţină aproape 63 milioane lei vechi. Ca să ne dăm seama de ceea ce însemna această sumă, trebue să amintim că costul lucrărilor — şi el destul de exagerat — reprezenta totuşi numai aproximativ 32.500.000 lei, iar restul de peste 30 milioane reprezenta... dobânzile. Adăugând la aceasta şi faptul că grupul capitalist care finanţase lucrarea obţinuse numeroase «garanţii» — ei puseră mâna pe veniturile salinelor care depăşeau cu mult valoarea lucrării, — ne putem închipui condiţiile ce ne erau fixate de către capitaliştii englezi şi de felul în care ei înţelegeau să jefuiască bogăţiile ţării. Scam®tosii financiare imperialiste Adânc au pătruns în economia românească capitalurile străine. In ajunul primului război mondial de pildă, 80,2% din capitalul învestit în industrie era străin, iar în întreprinderile bancare 57 la sută. Din acesta, peste 23 la sută era capital american şi englez. Urmarea acestui fapt a fost că în timp ce ostaşii români, târîţi în război, îşi dădeau viaţa şi sufereau — ca şi întregul popor — cele mai crunte lipsuri, «aliaţii» aveau grijă să devasteze în mod barbar bogăţiile ţării. O gazetă care apărea în acea vreme la Bucureşti arăta că prin criminalele distrugeri înfăptuite din ordinul guvernului englez în ţara noastră în timpul războiului, statul a pierdut peste un miliard lei din bogăţiile naţionale. Nu s-au mulţumit numai cu atât însă imperialiştii americani şi englezi. Nu numai că — după război — au avut cinismul să ne ceară despăgubiri pentru pagubele pe care ei le-au pricinuit ţării, dar au escrocat în mod criminal poporul român, chiar şi în vremea aplicării tratatului de după război. In conformitate cu prevederile tratatului dela Versailles, bunurile germane din ţara noastră trebuiau lichidate iar acţiunile cu participare germană trebuiau depuse la ştampilare. Se ştie că în urma convenţiei dela San Remo s’a hotărât ca acţiunile cu participare germană să fie împărţite astfel: 51 la sută României, iar restul Angliei şi Franţei. Ce s’a întâmplat însă? Printr’o serie de manopere făptuite în cârdăşie cu conducerea partidelor istorice o mare parte din capitalurile cunoscute ca germane s’au transformat peste noapte în capitaluri aparţinând capitaliştilor din ţările «aliate» care cereau să li se respecte «drepturile câştigate». Aşa de pildă capitalul austriac de la «Banca de credit Român» a devenit în cea mai mare parte capital englez. La fel de concludent este şi cazul societăţii «Steaua Română» care aparţinând unui grup german devenise dintr’odată societate pe jumătate «aliată» pentru că marile trusturi engleze «Royal Dutch» şi «Anglo-Persan Company» îşi însuşiseră 50 la sută din capitalul societăţii «Steaua Română». Astfel, din considerabila avere a acestei societăţi care era evaluată la 3 miliarde lei statul român s’a ales doar cu un pachet de acţiuni de numai 200 milioane lei. Acelaşi lucru s’a întâmplat şi cu lichidarea societăţilor germane, «Concordia» şi «Vega» din a căror avere de peste 2 miliarde lei statul s’a ales deabia cu vreo sută cincizeci milioane lei. Iată aşadar cum aplicau imperialiştii convenţia dela San-Remo. Reese limpede, că în timp ce soldaţii români îşi vărsau sângele convinşi fiind că luptă pentru independenţa naţională, în timp ce coloneii englezi incendiau bogăţiile ţării, imperialiştii încasau veniturile. Intr’adevăr capitalul englez şi american în economia noastră a crescut uimitor în timpul războiului. Numai în industria petrolului de pildă capitalul englez a crescut dela 23,64 la sută în 1914 la 30,64 la sută în 1920. Noi încercări — de astădata nereuşite In vremea celui de al doilea război mondial, corbii Sin Wall Street şi City au încercat reeditarea vechilor manevre în care se dovediseră atât de pricepuţi odinioară. Deşi erau în plin război cu Germania fascistă, imperialiştii americani şi englezi făceau tot ce le stătea în putinţă pentru a-i sprijini pe... inamici. Aşa, pentru a ajuta cât mai mult războiul hitlerist dus împotriva Uniunii Sovietice, trusturile americane şi engleze nu s’au sfiit să vândă petrolul lor nemţilor. Mai mult încă, au luat toate măsurile pentru sporirea producţiei de petrol, mărind simţitor investiţiile, instalând maşini şi aparate noi. Investiţiile societăţii «Astra Română» au sporit dela 8.517 milioane lei în 1941 la 12.822 milioane lei în 1943, iar producţia crescut dela 1.299.500 tone la 1.668.900 tone. La «Steaua Română» investiţiile au sporit, dela 1.254 milioane lei la 4.438 milioane lei, iar forajul — în decurs de numai un an (1941—1942) — a crescut dela 23.650 metri la 34.291 metri. Fără ruşine, neguţătorii de sânge americanişi englezi, printr’un memoriu — semnat de G. Mattingly, reprezentantul societăţii «Româno-Americană» şi de reprezentanţii de lă «Astra Română», «Steaua Română», «Unirea», etc. — adresat Ministerului Economiei Naţionale cereau autorităţilor române să ia măsuri «care să permită o intensificare a expedierii produselor petrolifere». Ei propuneau «să se cumpere de grupul german o cantitate de 100.000 tone benzină lunar». Pentru aceasta ei se ofereau «să facă o ușurare de plată mergând până la 50 la sută din valoarea produselor». Aceasta pentru ca mai târziu — după ce glorioasa Armată Sovietică a răpus fiara hitleristă în propriul ei bârlog — la conferinţa de Pace din August 1946 de la Paris aceleaşi trusturi americane şi engleze să ceară prin vocile delegaţiilor lor ca România să compenseze în întregime pierderile provocate de pe urma distrugerilor care şi de astă dată — ca şi în primul război mondial — au fost înfăptuite de înseşi forţele americane şi engleze. Vampirii imperialişti mai cereau ca guvernul român să ia în sarcina sa «toate cheltuelile făcute de supuşii Naţiunilor Unite care exploatează întreprinderi petrolifere în România, precum cheltuelile de curtaj, de bancă şi dobânzile împrumuturilor emise pentru a uşura, în contul guvernului român, livrările de produse petrolifere făcute în timp de război puterilor Axei». Câtă neruşinare! Adică România să plătească până şi dobânzi pentru livrările de petrol pe care imperialiştii americani şi englezi le făcuseră prin bună înţelegere şi de bună voie Germaniei hitleriste (vezi cazul de mai sus când aceiaşi imperialişti se ofereau să facă uşurări de plată). Dar, de astă dată nu le-a mai mers imperialiştilor, împotriva acestor obligaţii nedrepte s’a ridicat Uniunea Sovietică eliberatoarea Patriei noastre, care prin glasul lui V. M. Molotov a arătat că: «Uniunea Sovietică are o atitudine negativă faţă de toate încercările de a impune foştilor sateliţi ai Germaniei vreo intervenţie străină în viaţa lor economică, respingând faţă de aceste ţări asemenea cereri şi faţă de aceste popoare asemenea presiuni, care nu ar fi compatibile cu suveranitatea lor de stat şi demnitatea lor naţională». ★ Imperialiştii americani şi englezi, avizi poftitori ai bogăţiilor noastre s’ar dori stăpâni din nou ai poporului nostru, iar pe acesta din nou sărac în ţară bogată. Poporul nostru însă ştie’ la ce visează pregătitorii de masacre. Şi de aceea ura şi mânia lui se ridică nestăvilite împotriva monştrilor omenirii. De aceea fiecare om simplu din ţara noastră, fiecare om al muncii se rânduieşte hotărît în jurul forţei conducătoare în Stat — Partidul Muncitoresc Român — luptă tot mai activ pentru întărirea Patriei, e gata să o apere cu preţul oricâtor jertfe. Şi oricât de exasperaţi ar fi duşmanii, oricât de scelerate le-ar fi murdarele acţiuni, forţa poporului descătuşat, biruitor constructor al unei vieţi cum altă dată nici nu putea măcar visa, va face ca ticăloşiile de odinioară ale duşmanilor — imperialiştii americani şi englezi — să nu se mai poată repeta. D. Tărnăuceanu ! Ţărănimea muncitoare sprijină lucrările de înregistrare a vitelor Primul nostru Plan Cincinal prevede o importantă mărire a parcului de vite al ţârii noastre. Pentru a se putea trece la traducerea în faptă a prevederilor Planului Cincinal, în sectorul zootehnic, pentru a se putea trece la îmbunătăţirea rasei vitelor, la folosirea chibzuită a păşunilor şi la cultivarea cât mai largă a plantelor de nutreţ, într’un cuvânt pentru a se putea asigura toate condiţiile necesare bunei desvoltări a creşterii vitelor, trebue în primul rând să cunoaştem numărul tuturor vacilor, oilor, porcilor, etc., care există în ţara noastră. De aceea s’a luat hotărîrea de a se face o înregistrare a vitelor. Lucrările de înregistrare se desfăşoară în întreaga ţară. Ţăranii muncitori şi membrii gospodăriilor colective — fiind pe deplin lămuriţi asupra importanţei acestei înregistrări , primesc cu dragoste echipele care fac lucrările sprijinindu-le, pentru că acestea să-şi poată îndeplini sarcinile în cele mai bune condiţiuni. In fiecare comună din regiunea Galaţi ţăranii muncitori au primit cu dragoste echipele de înregistrare, ajutându-le în ducerea la bun sfârşit a sarcinilor ce le aveau. Bunăoară în comuna Fileşti în cadrul şedinţei ce a avut loc la căminul cultural — după ce au fost lămuriţi asupra însemnătăţii înregistrării vitelor — un număr mare de ţărani muncitori printre care şi Mihalache Oancea şi Mihai Ghevaş şi-au luat angajamentul să sprijine lucrările echipelor de înregistrare. îndată după şedinţă echipele împreună cu ţăranii muncitori au pornit din gospodărie în gospodărie pentru a face recensământul. Datorită ajutorului preţios dat de ţăranii muncitori, datorită dragostei cu care fiecare ţăran sărac şi mijlocaş şi-a declarat vitele pe care le are, numai în cursul primei zile echipa tov. Nicolae Catană, a înregistrat 887 vite. In comuna Fileşti, acţiunea de înregistrare continuă cu însufleţire, fiind sprijinită puternic de ţăranii muncitori din comună. ★ După ce şi-a întocmit un plan de muncă cu sarcini pe fiecare echipă, comisia de recensământ din comuna Simeria, regiunea Hunedoara, a început lucrările de înregistrare a vitelor. Echipele au mers din casă în casă lămurind pe ţăranii muncitori asupra rostului şi însemnătăţii acestui recensământ. Aflând de însemnătatea acţiunii ţăranii muncitori au întâmpinat cu bucurie echipele declarând toate vitele pe care le au. De pildă ţăranul mijlocaş Ioan Bărcean din satul Viscaria a invitat pe toţi tovarăşii care făceau parte din echipă să viziteze grajdul unde ţine cei doi cai şi grajdul unde ţine vaca. Cu aceiaşi dragoste au primit echipele şi ceilalţi ţărani muncitori din comună. Datorită acestui fapt în comuna Simeria înregistrarea tuturor viţelor a fost terminată într’o singură zi. ★ Ambasadorul R. F. Bulgaria, Boris Manolov a plecat la Sofia Marţi la amiază a părăsit Capitala plecând la Sofia ambasadorul R. P. Bulgaria, Boris Manolov. La plecare d.sa a fost salutat de membrii Corpului Diplomatic ai ţărilor prietene în frunte cu S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice, reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, personalul Ambasadei R. P. Bulgaria, membri ai coloniei bulgare şi reprezentanţi ai presei. (Agerpres). TEATRE Opera de Stat (ora 19,30): Rigoletto ; Teatrul Naţional Comedia (ora 20): Casa cu storurile trase ; Teatrul Naţional Studio (ora 20): Othello; Teatrul Tineretului (ora 20): Nevestele vesele din Windsor; Teatrul Municipal (ora 19,30): Cui i se supune vremea; Teatrul Armatei (Magheru) (ora 20); Vocea Americii; Teatrul Armatei (Uranis) (ora 19,30) ; Victoria e a noastră; Teatrul Muncitoresc C.F.R. (ora 19,30); Moștenirea Fatală; Teatrul Evreesc de Stat (ora 20): La umbra palmierului; Teatrul de Stat Opereta (ora 19,30): N’a fost nuntă mai frumoasă; Teatrul de Revistă (ora 20): Te văd, te văd; Circul Krateyl (ora 16 şi ora 20); Program Nr. 3. CINEMATOGRAFE Capitol: Scala, Dacia, Izbânda, Lira, Arta, Marna, Moşilor, Odeon: Misiunea secretă; Victoria, Flacăra, Aida, Mioriţa, Volga, Puşkin, Apollo: Zile furtunoase; Avrig: Pumnul de fier; Cultural: Zile şi Nopţi; Florida: Oameni curajoşi; Lumina; Marconi: Port străin; Noni : Nu-i loc de dragoste; Trianon: Patria; Invazia; Pax: Iubirea nu moare; Popular: Contele Mişka; Rahova: Balaurul ; Unirea: Moş Locomotivă; 7 Noembrie- Criviţa: Scutul lui Djurgai; Timpuri Noi Bulevard: In Coreea de Nord; Brigada de tractoare; Prima lecţie (desen animat în culori); Timpuri Noi Griviţa: In Coreea de Nord; Brigada de tractoare; Prima lecţie (desen animat în culori); Epuraşul cel isteţ. RADIO RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 1 5.45. Gimnastică. 5.55: Radio Jurnal. 6.10: Muzică maghiară. 6.20: Sfaturi şi îndrumări agricole. RADIO BUCUREŞTI I 6.38: Cântece colhoznice şi ale ţărănimii noastre muncitoare. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 6.55: Buletinul de ştiri în limba rusă 7.00: Muzică uşoară variată. 7.30: Citirea articolului de fond din starii „Scânteia”. 7.40: Arii din operele ilarene. 7.55: Buletinul de ştiri. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI . 13.02: Buletin de ştiri şi Revista Presei. 13.14: program interpretat de orchestra de muzică populară „Doriana” Cămpina. RADIO BUCUREŞTI I 13.30: Compozitori români şi sovietici de muzică uşoară. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 13.55: Opere şi cântece despre trecutul de luptă al poporului român. 14.30: Comentariu. 15.00: Ciclul „Muzica popoarelor”, Muzică poloneză. 15.39: Radio jurnal. 15.50: Concert de muzică variată. 16.03: Concert de muzică variată. 16.10: Cronica bibliografică. 16.15: Concert de muzică variată. 16.30: învăţământ de Partid. 16.50: Cântă Valentina Creţoiu. 17.00: Curs de limba rusă. 17.22: Mari solişti şi dirijori sovietici: David Oistrak. 17.40: Din Marea Ţară a Socialismului. 17.55 : Piese orchestrale. 18.10: Comentariu. 18.20: Piese orchestrale. 18.30: Emisiune pentru ostaşi. RADIO BUCUREŞTI I 19.00: Cronica vieţii muzicale. 19.15: Muzică populară din diferite regiuni ale ţării. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I. 19.40: Evenimentul zilei. 19.45: Concert de muzică uşoară. RADIO ROMÂNIA, RADIO BUCUREŞTI X ŞI RADIO TIMIŞOARA 20.00: Radio jurnal. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I. 29.15: Concert de muzică uşoară. 20.30: Poşta Radio. 20.40: Concert sovietic. RADIO BUCUREŞTI II 19.41: Compozitorii îşi cântă patria: Smetana, Balakirev, Albeniz şi Ceaikovsky. 20.25: Muzică uşoară. 21.00: Conferinţă RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 21.35: Emisiune sportivă. 21.43: Arii din opere : Aria Nilului din opera „Aida” de Verdi. RADIO BUCUREŞTI II 21.15: Lieduri şi romanţe. 21.35: Murzică din operete. RADIO ROMÂNIA. RADIO BUCUREŞTI I ŞI RADIO BUCUREŞTI II 22.60: Radio jurnal. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 22.10: Un program de cântece. 22.39: Buletinul de ştiri în limba rusă. 22.35: Figuri de compozitori români : Înducerea. 23.11: Muzică din filme. 23.30 : Radio jurnal. 23.40 : Muzică populară variată. RADIO BUCUREȘTI II 22.20: Piese instrumentale. 22.40: Cântece şi jocuri populare româneşti. 23.50: Cântecul de partizani. AZI 23 FEBRUARIE 1951