România Liberă, martie 1951 (Anul 9, nr. 2000-2026)

1951-03-01 / nr. 2000

I­ deile atotbiruitoare ale Manifestului Partidului Comunist C­ei 103 ani care au trecut de l­a apariţia „Manifestului Partidu­lui comunist” n’au făcut decât să întărească şi mai mult adevărul cu­prins în acest prim document — pro­­gram al mişcării muncitoreşti. Forţa şi măreţia ideilor pe care le exprimă „Ma­nifestul” sunt confirmate de faptul că el este cea mai răspândită operă ştiin­ţifică pe care a cunoscut-o vreodată omenirea, încă ■ în acele momente, când mă­şcarea muncitorească era slab desvoltată, când în fiecare ţară mun­­citorii conştienţi se numărau doar cu rutele, cartea aceasta a fost tradusă în meci de limbi şi era cunoscută, după cum afirmă Engels, din Siberia până în California. Care este cauza puternicei Influenţe pe care această genială operă a lui Marx şi Engels, întemeietorii socialis­mului ştiinţific, a exercitat-o şi o exercită în întreaga lume? Puterea ideilor exprimate în „Manifest” rezultă din caracterul lor ştiinţific, din­­faptul că întreaga desvoltare a istoriei a con­firmat pe deplin legile de desvoltare a societăţii formulate de Marx şi Engels, în anul 1348, în „Manifestul Partidului Comunist”. Marx şi Engels au arătat in „Mani­festul Partidului Comunist1“ că în sâ­nul societăţii capitaliste se ridică clasa cea mai revoluţionară, proletariatul, cine-şi asumă sarcina eliberării între­gii societăţi din robia exploatării ca­pitaliste, proletariatul este unica forţă capabilă a duce mai departe societatea, a realiza un progres social. In „Mani­fest“ se arată cu claritate deosebirea fundamentală între mişcarea revoluţio­nară a proletariatului şi foarte celelalte mişcări din trecut. „Toate mişcările de până acum — spun Mare şi Engels — au fost mişcările unor minoritat­i sau in interesul unor minorităţi. Mişcarea proletară este mişcarea de sine stătă­toare a imensei majorităţi, în interesul imensei majorităţi. Proletariatul, stra­tul cel mai de jos al societăţii actuale, nu se poate ridica şi libera fără să arunce în aer întreaga suprastructură a păturilor care alcătuiesc societatea oficială" (­ Marx şi P. Engels „Opere alese”- vol. I p. 21, Ed. P. M. R.). Autorii­­„Manifestului Partidului Co­munist“ au scos cu deosebită claritate în evidenţă care sunt contrazicerile ce macină societatea capitalistă şi care o vor duce la pieire. Astfel, analizând relaţiile de producţie create de burghe­zie, Mare şi Engels trag concluzia că fundamentala contradicţie a capitalis­mului este aceea între caracterul din ce în ce mai social al muncii şi între caracterul din ce in ce mai individual al modului de repartiţie. Această con­cluzie este deosebit de însemnată pen­tru desvoltarea ulterioară a capitalis­mului, până in zilele noastre. Ca şi multe alte idei cuprinse in „Manifest“ şi aceasta este de o arzătoare actuali­tate. Strângerea bogăţiei sociale in mâna a numai câtorva grupuri de mari monopolişti este astăzi fenomenul obiş­­nuit al capitalismului în stadiul impe­rialist, pe care Mare şi Engels n'au putut să-l prevadă când a­u scris „Manifestul Partidului Comunist”. Ma­­nifestarea cea mai puternică a aces­tei contradicţii o constitue lupta des­chisă, necruţătoare între burghezie şi proletariat. „Manifestul Partidului Comunist” cu­­prinde o preţioasă învăţătură c­u privire la atitudinea comuniştilor faţă de duş­manii mişcării muncitoreşti, al socia­lismului. Chiar în acest program al mişcării muncitoreşti internaţionale sunt demascaţi cu vigoare toţi acei care încearcă să se prezinte drept „sal­vatori“ ai celor exploataţi şi asupriţi, şi care în fond apără interesele capita­liştilor. Marx şi Engels au învăţat încă de acum mai bine de un secol proleta­riatul să demaşte în mod ştiinţific duş­manii, să-i sdrobească, pentru că numai astfel va putea fi victorios. Discipolii şi continuatorii lor, V. I. Lenin şi X. V. Stalin, au folosit din cin această învăţătură, întreaga lor activitate teo­retică şi practică este caracterizată printr-o necruţătoare luptă împotriva duşmanilor proletariatului. Tovarăşul Stalin ne-a dat recent o pildă de ceea­­ce înseamnă desvăluirea complectă a feţei adevărate a provocatorilor la război, cei mai odioşi duşmani ai ome­nirii muncitoare. Felul în care el a de­mascat în interviewul acordat la 16 Fe­bruarie 1951, corespondentului ziarului Pravda, pe social-imperialistul Attlee arată că aceasta este calea pentru a asigura înfrângerea duşmanilor păcii Dealtfel tovarăşul Stalin o spune chiar în interview: „De aceea, larga campar­­ie pentru menţinerea păcii, ca mijloc de demascare a maşina­tunilor crimi­nale ale aţâţătorilor la război, are acum o importanţă primordială". „Manifestul Partidului Comunist” cu­­prinde în germene ideia care a stat la baza luptei victorioase a proletariatu­lui: aceea că proletariatul trebue să cucerească prin forţă puterea politică, să devină clasă dominantă şi să lichi­deze vechea orânduire şi să făurească una nouă, cu totul deosebită de cea precedentă. Marx şi­ Engels arată că ..proleta­riatul va folosi domnia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a cer­tra­iza toate uneltele de producţie in mâi­nile statului, adică în mâinile proleta­riatului organizat ca clasă stăpânitoa­­re, şi pentru a mări, cât se poate de repede, massa forţelor de producţie. La început acest lucru nu poate avea loc, fireşte, decât printr’o încălcare despo­tică a dreptului de proprietate şi a re­laţiilor de producţie burgheze...“ (Op. cit. p. 30). Aceasta este în fond dicta­tura proletariatului, calea de construire a socialismului în toate ţările, fie ele înaintate sau nu. Minunate sunt paginile ..Manifesta lui“ care vorbesc despre poziţia si rolul comuniştilor în societatea capitalista întreaga desvoltare istorică a dat drep­­tate lui Mare şi Engels care vedeau in comunişti partea cea mai înaintată hiitărîtă, conştientă a clasei muncitoa­re. Faptul că comuniştii reprezintă şi apără interesele generale ale proleta­riatului, că luptă pentru unirea tuturor forţelor democratice şi revoluţionare, că ei reprezintă viitorul mişcării, este dovedit de măreţele succese ale luptei Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice, de succesele mişcării co­muniste mondiale. In­su­şindu-şi ideile lui Mare şi Engels, ale lui Lenin şi Stalin, sub îndrumarea marelui condu­cător al oamenilor muncii, tovarăşul Stalin, partidele comuniste au devenit încă din cursul ultimului război mon­­d­al forţa cea mai puternică în în­treaga lume. Multe altele sunt încă învăţămintele pe care le putem trage din această o­­peră genială a lui Marc şi Engels care cuprinde concepţia despre lume a pro­­letariatului. Lenin a arătat c­ă ,,Această cărticică valorează cât tomuri întregi, in spiritul ei trăieşte şi se mişcă până astăzi tot proletariatul organizat şi luptător din lumea civilizată". Bogăţia de idei şi actualitatea acestora, înar­­mează proletariatul în lupta pentru victoria definitivă împotriva imperia­lismului. Dar deosebit de semnificativ este pentru momentul actual a sublinia mai ales două idei pe care le cuprinde „Manifestul Partidului Comunist“ şi anume: poziţia comuniştilor faţă de patrie şi importanţa internaţionalismu­lui proletar. Calomniatorii comuniştilor aşa zişii ideologi ai burgheziei imperialiste au dat un atac furibund împotriva teoriei minaist-leniniste legându-se de afir­maţia lui Marx şi Engels făcută în „Ma­nifest“ şi anume: „Comuniştilor li sa imputat că ar voi să desfiinţeze patria, naţionalitatea. Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceea ce nu au. Proletariatul trebuind să cucerească mai întâi pute­rea politică, să se ridice la rangul de clasă naţională, să se constitue el însuşi ca naţiune, este naţional prin acest fapt, cu toate că nicidecum în înţelesul burghez". (Op. cit. p. 28). Oare nu apare Clar de aici dublul aspect al pro­blemei patriotismului? Mare reneagă pe bună dreptate aşi zisul patriotism al burgheziei, care se baza pe ura şi asuprirea naţională, care ducea la în­robirea altor popoare, la categorisirea lor în popoare şi rase inferioare, ce trebuesc dominate de către popoarele şi rasele „superioare“. Care altă ideo­logie decât aceasta a mânat spre aven­turi războinice şi apoi spre mormânt fascismul hitlerist şi mână acum spre alte aventuri războinice şi dease­­meni spre mormânt pe fasciştii lui Truman? Proletariatul nu are nimic comun cu o astfel de patrie şi cu un astfel de patriotism. In schimb conţi­nutul patriotismului ,comuniştilor ,este legat de dragostea pentru popor, de lupta pentru eliberarea poporului din robia capitaliştilor, de lupta pentru creşterea bunei stări a poporului, de lupta pentru înflorirea Patriei, de la a cărei conducere au fost alungaţi ex­ploatatorii. Chiar „Manifestul Partidu­lui Comunist“ arată conţinutul acestui patriotism Mare şi Engels arată că misiunea eliberatoare a proletariatului nu se opreşte numai la propria sa e­­mancipare economică şi politică. Elibe­­rându-se pe sine, clasa muncitoare dă posibilitatea tuturor celor asupriţi să pornească pe calea vieţii noi. „­Mani­festul“ arată că lupta proletariatului are un caracter naţional, adică îşi pune în primul rând ca sarcină să li­chideze burghezia din propria sa ţară. „Deşi nu în fond, totuşi în formă lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi luptă naţională. Prole­tariatul din fiecare ţară trebue s’o sfârşească, fireşte, in primul rând cu propria sa burghezie" (Opere alese, vol. I, p. 21 Ed. P.M.R.) Flecăreala despre patriotism a burgheziei ascunde în fond asuprirea poporului muncitor şi o astfel de pălăvrăgeală este străină clasei muncitoare. Marx şi Engels pu­nând în faţa proletariatului sarcina de a deschide oamenilor muncii calea spre fericire, au formulat conţinutul patriotismului socialist, isvor de fapte măreţe în slujba bunei stări a celor ce muncesc. Oare nu au dovedit comuni­ştii Franţei, Italiei, şi ai altor ţări din Europa că sunt cei mai buni patrioţi ai ţării lor? Cei 75.000 comunişti francezi asasinaţi de gestapo sunt o mărturie. Oare nu comuniştii români au dus lupta hotărită pentru a împiedica fascizarea ţării, aservirea ei faţă de imperialis­mul american şi hiterist, asvârlirea poporului în prăpastia războiului anti­­sovietic? Eroica luptă a Partidului Co­munist Român care şi-a presărat dru­mul cu fapte ca: Lupeni, Griviţa, acţiunea de unificare a forţelor democratice pentru a scoate ţara din războiul antisovietic, este ex­primată minunat de cuvintele tovarăşei Ana Pauker, la închiderea Congresului de constituire a Partidului Muncitoresc Român: „Ne-a fost dragă această casă — ţara noastră — şi atunci când am lucrat in ea sub bietul stăpânilor, dar pe el i-am unit şi am luptat pentru a-l sdrobi. Acum însă, când­ poporul devine stăpânul ei, cu cât avânt şi cu câtă dragoste muncim şi vom munci ca s'o facem mai frumoasă, m­ai bogată”. Avântul în lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea Planurilor de Stat pe anii 1949 şi 1950 şi a Planului Cincinal, faptul că în 7 ani, între 1948—1955 producţia noastră industrială va creş­­te de 5 ori, arată câtă putere de crea­­ţie cuprinde patriotismul comuniş­tilor. Eroica epopee a construirii socie­tăţii socialiste în Uniunea Sovietică, trecerea­­spre comunism, sunt rezultatul avântului furtunos izvorit din dra­gostea fierbinte de patrie a oamenilor sovietici. Patriotismul socialist este o forţă motrice a desvoltării societăţii sovietice, el înarmează pe oamenii Pa­triei lui Lenin şi Stalin cu puterea de a nimici orice încercare de agresiri­­împotriva statului sovietic Comuniştii îmbină patriotismul lor fierbinte cu cel mai puternic spirit in­ternaţionalist. Mare şi Engels au ară­tat încă în «Manifestul Partidului Co­­munist» că victoria proletariatului pe scară mondială nu poate fi realizată fără unirea deplină a muncitorilor din toate ţările, fără solidaritatea lor in lupta pentru eliberare. Lozinca cu care se încheie Manifestul: «Proletari din toate ţările uniţi-vă» cuprinde ideea esenţială a internaţio­nalismului proletar. Unitatea interna­ţională a clasei muncitoare s’a impus ca o necesitate încă dein primii paşi ai mişcării muncitoreşti. Marx a fost fon­da­torul primei internaţionale Comu­niste, care a luat naştere în Septem­brie 1864. In Manifestul de constituire redactat de Marx era exprimată din nou necesitatea ca mişcarea muncito­rească să facă din internaţionalismul proletar un bun al său. Iar în cea dintâiu adresă a Consiliului Gene­ral al Asociaţiei Internaţionale a Mun­citorilor cu privire la războiul franco­­german se spune clar citându-se o de­claraţie a membrilor parizieni ai In­ternaţional­ei. Războita pentru o ches­­tiune de preponderenţă sau pentru o dinastie nu poate fi în ochii muncitori­lor decât o prostie criminală. Contra proclamaţiilor războinice ale celor care se răscumpără de la «tributul de sânge» şi nu văd în nenorocirea publică decât un prilej de speculaţii noi, protestăm cu hotărâre, noi cei care avem nevoie de pace şi muncă! Fraţi din Germania! Lipsa noastră de unitate nu ar avea ca urmare decât triumful deplin al des­potismului pe ambele maluri ale Rinu­lui..." op. cit. p. 501). Cât de actuale sunt aceste cuvinte ale lui Marx" Imperialiştii americani vor să deslănţuie un nou război mon­­dial. Dar forţa măre­­a internaţionalis­­mul’.’.­ proletar a căpătat odată cu vic­toria Marei Revoluţii Socialiste o con­sacrare istorică. Ea acţionează din ce în ce mai puternic ca o forţă ita­rice a desvoltării societăţii. Ea îşi spune cuvântul în sprijinirea mişcării revolu­­ţionarie din toate ţările. Ea, a dus la lărgirea lumii socialiste c­upă cel de al doilea război mondial. Datorită tocmai spiritului interna­ţionalist care animă Armata Sovietică, t­arile din Estul şi Sud -Estul Europei au devenit libere, şi-au căpătat indepen­denţa, au scăpat de robia imperialis­mului american, întreaga existenţă şi desvoltare a statului sovietic a pus în centrul atenţiei desvoltarea spiritului Internaţionalist. Tovarăşul Stalin a a­­rătat in repetate rânduri că victoria revoluţiei din Octombrie şi statul so­cialist, făurit în urma acestei victo­rii, nu se consideră ca lucruri in sine, ci sunt menite a ajuta mişcarea munci­torească internaţională pentru a obţine victoria...împotriva­ exploatatorilor. Ac­tivitatea Partidului Comunist (bolşe­vic) al U.R.S.3. călăuzită de ideia in­­ternaţionalismului proletar este o pildă măreaţă pentru toate partidele comu­­niste şi muncitoreişti din lume, în a­­ceastă privinţă. Partidul Muncitoresc Român se preo­cupă îndeaproape de adâncirea senti­mentelor internaţionaliste in rândurile oamenilor muncii. Aceste sentimente se manifestă din ce în ce mai puternic, in­ primul rând prin dragostea înflă­cărată faţă de Uniunea Sovietică, pa­tria socialismului biruitor. Oamenii muncii din R.P­ R. sunt solidari cu lup­ta pentru libertate a tuturor popoare­lor asuprite şi ei sprijină cu deose­bită căldură eroica luptă a gloriosu­lui popor coreean, a cărui patrie a fost cotropită de imperialiştii americani, înaltele idei ale Internaţionalismului proletar odată însuşite de masse sunt o pavăză sigură împotriva propagandei otrăvite a imperialismului, care pre­dică pe toate căile cosmopolitismul, a cărui conţinut este «alianţa, sacră a ca­­pitaliştilor din toate ţările deasupra intereselor patriei, pentru a lupta îm­potriva celor ce muncesc...» (L. Răutu „Lupta de clasă” nr. 4/1949). Steagul negru şi pătat de sânge al cosmopoli­ţilor fâlfâie deasupra noilor armate hitleriste, pe care le reorganizează Ei­senhower în Vestul Germaniei. El jus­tifică folosirea bombei atomice, în scopul «nobil» al nimicirii suveranită­ţii naţionale, aşa cum declară un „ilus­tru“ profesor din Chicago K. Right: «Bombele atomice, împreună cu alte genuri de armament modern au făcut ca statele cu suveranitate absolută să devină tot atât de învechite ca ducatele feudale ale evului mediu». împotriva acestor teorii canibalice stau mărturie luptele eroice ale po­poarelor din Europa de Vest, ale po­porului din China, Coreea, stau măr­turie minunatele succese ale lagă­rului păcii în frunte cu Uniunea So­vietică. Toate aceste succese au fost dobândite sub steagul împurpurat şi plin de glorie al internaţionaliştilor, al Partidelor Comuniste din întreaga lu­me, îndrumate de geniul lui Stalin, în care se întruchipează ideile lui Marx, Engels şi Lenin, marii făuritori ai so­cialismului ştiinţific. ★ Victoria in întreaga lume a ideilor formulate de Marx şi Engels in «Mani­festul Comunist» acum mai bine de un secol este inevitabilă. Tot ceeace s’a petrecut în omenire de atunci şi până astăzi confirmă, forţa şi adevărul aces­tor idei. Istoria ultimilor 40 de ani este în mare măsură determinată de faptul că ideile cuprinse în «Manifest» şi-au găsit întruchiparea în primul Stat socialist din lume. Forţa materia­lă a ideilor lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin este capabilă, cu sprijinul mas­­seilor pe care le-a cuprins, să frâneze planurile sângeroase ale imperialişti­lor şi să înlăturie netan,­­totdeauna pri­mejdia războiului. Aşa cum spune to­varăşul Stalin în recentul interview a­­cord­at civespondentulu­i Pravdei: «Pa­cea va fi menţinută şi consolidată, dacă popoarele vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt». Iosif Bereu PAGíNA|-a RO.N­AXIA LIBERA IMPERIALIŞTII AMERICANI ŞI ENGLEZI - DUŞMANI DIN TOTDEAUNA AI POPORULUI ROMAN Trăim vremea măreaţă a înfăptuirii visului care de veacuri a înflăcărat pe cei mai buni fii ai poporului: în Patria noastră, eliberată d­e stăpânirea exploatatorilor dinlăuntrul şi din afara graniţelor, poporul muncitor îşi cons­­trueşte cu avânt viitorul socialist. Pen­tru a ajunge la această măreaţă epocă poporul nostru a avut de purtat lupte grele, a dat jertfe dureroase. Şi astăzi, în inima poporului nostru, bucuria de a făuri minunata lume nouă şi recunoştinţa pentru cei ce au căzut croind drumul către această bucurie, se împleteşte cu ura de­­nestins îm­potriva duşmanilor de ieri şi de azi ai ţării noastre şi ai fiilor ei, împotriva imperialiştilor americani şi englezi. ★ Trecutul stă mărturie ticăloşiei cu care imperialiştii americani şi en­glezi au jefuit bogăţiile ţării aces­teia, au exploatat şi au asuprit ma­sele muncitoare, au complotat împo­triva independenţei Patriei noastre. Urmaşii celor care, în 1848, se înţelegeau cu feudalii otomani să su­grume revoluţia din Principate şi care mai târziu — în 1859 — unel­teau împotriva unirii Moldovei cu Ţara Românească şi-au întins nesă­tulele tentacule din ce în ce mai mult peste economia ţării. Şi de aici in­tervenţia lor în treburile noastre po­litice a devenit din ce în ce mai di­rectă, din ce în ce mai brutală. Nu s-au sfiit capitaliştii englezi bună­oară să propună cedarea către Aus­tria a Principatelor; nu s’au sfiit imperialiştii americani să negocieze ţara noastră ca pe o moşie proprie. Au uneltit războaie şi ne-au târît în ele; au întocmit păci şi tratate şi ne-au vândut, ne-au închiriat cum le-a plăcut. Au socotit România un patrimoniu ce li se cuvenea «de drept». Faptele sunt pe cât de numeroase pe atât de grăitoare. Unele sunt bine cunoscute. Altele trebuesc să fie pre­zentate. Poporul nostru atâta amar de vreme ţinut în întuneric, căruia s’au ascuns cu criminală ştiinţă odioasele manevre ale duşmanilor lui din totdeauna, — imperialiştii ame­ricani şi englezi, — trebue să afle adevărul. Iată câteva fapte din noianul celor existente şi care demască odată mai mult politica de jaf a capitalismu­lui american şi englez. 22.OGIR.000 lei costul lucrărilor şi peste 30.000.000 ...dobânzile Imixtiunea capitalului străin în țara noastră — a celui englez în deosebi — a devenit puternică încă d­in primele decade ale veacului tre­cut. Tratatul de la Paris (1856) a dat dreptul puterilor apusene, printre care Anglia, să efectueze un control di­rect asupra Dunării cu toate că ace­ste puteri nu erau nici riverane şi aici nu acordau ţărilor riverane vreo compensaţie. Această situaţie a du­rat până după cel de al doilea război mondial, când la Conferinţa Dună­reană din 1948 statele riverane - prin sprijinul efectiv primit din par­tea Uniunii Sovietice — au căpătat po­­siblitatea de a-şi exercita drepturile legitime asupra Dunării. Punând stăpânire pe marele drum de comerţ al Dunării, capitaliştii en­glezi au început a se interesa de căile de comunicaţie pe uscat, de căile ferate în primul rând. Pentru a pu­tea să jefuiască cât mai mult bogă­ţiile ţării, capitaliştii englezi erau direct interesaţi în construirea unei reţele de cale ferată, însăşi cons­truirea acestor căi ferate aducea ve­nituri fabuloase marilor companii en­gleze. Astfel capitaliştii englezi prin firma Crawley & Comp. din Londra, obţin în anul 1875 concesiunea con­struirii liniilor ferate Ploeşti — Pre­deal şi Adjud — Tg. Ocna. Când Ro­mânia a cerut însă un împrumut pen­tru a putea face faţă finanţării aces­tor lucrări s’au pus condiţiuni ex­trem de împovărătoare. Ca urmare împrumutul nu a putut fi obţinut iar concesiunea a fost anulată. Statul Român nu a avut nici un folos, în schimb a avut foloase firma amin­tită, care a reuşit să ia o importantă sumă ca... despăgubiri. Deasemeni compania engleză John Trevor — Barclay, obţine concesi­unea construirii liniei ferate Bucu­reşti — Giurgiu, iar mai apoi, tot Barclay în colaborare cu un alt om de afaceri anume J. Stanifforth ob­ţine o altă concesiune privitoare la construirea a 19 poduri de fier. Felul cum înţelegeau capitaliştii englezi să «participe» la desvoltarea economică a ţării noastre se poate constata şi din faptul că pentru cele 19 poduri, capitaliştii englezi au re­uşit să obţină aproape 63 milioane lei vechi. Ca să ne dăm seama de ce­ea ce însemna această sumă, trebue să amintim că costul lucrărilor — şi el destul de exagerat — reprezenta to­tuşi numai aproximativ 32.500.000 lei, iar restul de peste 30 milioane reprezenta... dobânzile. Adăugând la aceasta şi faptul că grupul capitalist care finanţase lucrarea obţinuse nu­meroase «garanţii» — ei puseră mâna pe veniturile salinelor care depăşeau cu mult valoarea lucrării, — ne pu­tem închipui condiţiile ce ne erau fixate de către capitaliştii englezi şi de felul în care ei înţelegeau să je­fuiască bogăţiile ţării. Scam®tos­ii financiare imperialiste Adânc au pătruns în economia ro­mânească capitalurile străine. In a­­junul primului război mondial de pildă, 80,2% din capitalul învestit în industrie era străin, iar în între­prinderile bancare 57 la sută. Din acesta, peste 23 la sută era capital american şi englez. Urmarea acestui fapt a fost­ că în timp ce ostaşii români, târîţi în război, îşi dădeau viaţa şi sufereau — ca şi întregul popor — cele mai crunte lipsuri, «aliaţii» aveau grijă să devasteze în mod barbar bogăţiile ţării. O gazetă care apărea în acea vreme la Bucureşti arăta că prin criminalele distrugeri înfăptuite din ordinul guvernului englez în ţara noastră în timpul războiului, statul a pierdut peste un miliard lei din bo­găţiile naţionale. Nu s-au mulţumit numai cu atât însă imperialiştii americani şi en­glezi. Nu numai că — după război — au avut cinismul să ne ceară despă­gubiri pentru pagubele pe care ei le-au pricinuit ţării, dar au escrocat în mod criminal poporul român, chiar şi în vremea aplicării tratatului de după război. In conformitate cu pre­vederile tratatului dela Versailles, bunurile germane din ţara noastră trebuiau lichidate iar acţiunile cu participare germană trebuiau depuse la ştampilare. Se ştie că în urma convenţiei dela San­ Remo s’a hotă­rât ca acţiunile cu participare ger­mană să fie împărţite astfel: 51 la sută României, iar restul Angliei şi Franţei. Ce s’a întâmplat însă? Printr’o serie de manopere făptuite în cârdă­şie cu conducerea partidelor isto­rice o mare parte din capitalurile cunoscute ca germane s’au transfor­mat peste noapte în capitaluri apar­ţinând capitaliştilor din ţările «alia­te» care cereau să li se respecte «drepturile câştigate». Aşa de pildă capitalul austriac de la «Banca de credit Român» a devenit în cea mai mare parte capital englez. La fel de concludent este şi cazul societăţii «Steaua Română» care aparţinând unui grup german devenise dintr’o­­dată societate pe jumătate «aliată» pentru că marile trusturi engleze «Royal Dutch» şi «Anglo-Persan Com­pany» îşi însuşiseră 50 la sută din capitalul societăţii «Steaua Română». Astfel, din considerabila avere a acestei societăţi care era evaluată la 3 miliarde lei statul român s’a ales doar cu un pachet de acţiuni de nu­mai 200 milioane lei. Acelaşi lucru s’a întâmplat şi cu lichidarea socie­tăţilor germane, «Concordia» şi «Ve­­ga» din a căror avere de peste 2 mi­liarde lei statul s’a ales deabia cu vreo sută cincizeci milioane lei. Iată aşa­dar cum aplicau imperialiştii con­venţia dela San-Remo. Reese limpede, că în timp ce sol­daţii români îşi vărsau sângele con­vinşi fiind că luptă pentru indepen­denţa naţională, în timp ce coloneii englezi incendiau bogăţiile ţării, im­perialiştii încasau veniturile. Intr’a­­devăr capitalul englez şi american în economia noastră a crescut uimitor în timpul războiului. Numai în indu­stria petrolului de pildă capitalul en­glez a crescut dela 23,64 la sută în 1914 la 30,64 la sută în 1920. Noi încercări — de astă­­data nereuşite In vremea celui de al doilea război mondial, corbii Sin Wall­ Street şi City au încercat reeditarea vechilor manevre în care se dovediseră atât de pricepuţi odinioară. Deşi erau în plin război cu Ger­mania fascistă, imperialiştii americani şi englezi făceau tot ce le stătea în putinţă pentru­ a-i sprijini pe... inamici. Aşa, pentru a ajuta cât mai mult războiul hitlerist dus împotriva Uniunii Sovietice, trusturile america­ne şi engleze nu s’au sfiit să vândă petrolul lor nemţilor. Mai mult încă, au luat toate măsurile pentru spo­rirea producţiei de petrol, mărind simţitor investiţiile, instalând maşini şi aparate noi. Investiţiile societăţii «Astra Română» au sporit dela 8.517 milioane lei în 1941 la 12.822 mi­lioane lei în 1943, iar producţia crescut dela 1.299.500 tone la 1.668.900 tone. La «Steaua Română» investiţiile au sporit, dela 1.254 mi­lioane lei la 4.438 milioane lei, iar forajul — în decurs de numai un an (1941—1942) — a crescut dela 23.650 metri la 34.291 metri. Fără ruşine, neguţătorii de sânge americani­­şi englezi, printr’un me­moriu — semnat de G. Mattingly, reprezentantul societăţii «Româno-Americană» şi de reprezentanţii de lă «Astra Română», «Steaua Română», «Unirea», etc. — adresat Ministeru­lui Economiei Naţionale cereau auto­rităţilor române să ia măsuri «care să permită o intensificare a expedie­rii produselor petrolifere». Ei propu­neau «să se cumpere de grupul ger­man o cantitate de 100.000 tone ben­zină lunar». Pentru aceasta ei se ofe­reau «să facă o ușurare de plată mer­gând până la 50 la sută din valoarea produselor». Aceasta pentru ca mai târziu — după ce glorioasa Armată Sovietică a răpus fiara hitleristă în propriul ei bârlog — la conferinţa de Pace din August 1946 de la Paris aceleaşi trusturi americane şi engleze să ceară prin vocile delegaţiilor lor ca Ro­mânia să compenseze în întregime pierderile provocate de pe urma dis­trugerilor care şi de astă dată — ca şi în primul război mondial — au fost înfăptuite de înseşi forţele ame­ricane şi engleze. Vampirii imperialişti mai cereau ca guvernul român să ia în sarcina sa «toate cheltuelile făcute de supuşii Naţiunilor Unite care exploatează în­treprinderi petrolifere în România, precum cheltuelile de curtaj, de bancă şi dobânzile împrumuturilor emise pentru a uşura, în contul gu­vernului român, livrările de produse petrolifere făcute în timp de război puterilor Axei». Câtă neruşinare! Adică România să plătească până şi dobânzi pentru livrările de petrol pe care imperia­liştii americani şi englezi le făcuseră prin bună înţelegere şi de bună voie Germaniei hitleriste (vezi cazul de mai sus când aceiaşi imperialişti se ofereau să facă uşurări de plată). Dar, de astă dată nu le-a mai mers imperialiştilor, împotriva acestor o­­bligaţii nedrepte s’a ridicat Uniunea Sovietică eliberatoarea Patriei noas­tre, care prin glasul lui V. M. Mo­lotov a arătat că: «Uniunea Sovietică are o atitudine negativă faţă de toate încercările de a impune foştilor sa­teliţi ai Germaniei vreo intervenţie străină în viaţa lor economică, res­pingând faţă de aceste ţări asemenea cereri şi faţă de aceste popoare ase­menea presiuni, care nu ar fi com­patibile cu suveranitatea lor de stat şi demnitatea lor naţională». ★ Imperialiştii americani şi englezi, avizi poftitori ai bogăţiilor noastre s’ar dori stăpâni din nou ai poporu­lui nostru, iar pe acesta din nou să­rac în ţară bogată. Poporul nostru însă ştie’ la ce visează pregătitorii de masacre. Şi de aceea ura şi mânia lui se ridică nestăvilite împotriva monştrilor omenirii. De aceea fiecare om simplu din ţara noastră, fiecare om al muncii se rânduieşte hotărît în jurul forţei conducătoare în Stat — Partidul­­ Muncitoresc Român — luptă tot mai activ pentru întărirea Patriei, e gata să o apere cu preţul oricâtor jertfe. Şi oricât de exas­peraţi ar fi duşmanii, ori­cât de sce­lerate le-ar fi murdarele acţiuni, for­ţa poporului descătuşat, biruitor con­structor al unei vieţi cum altă dată nici nu putea măcar visa, va face ca ticăloşiile de odinioară ale duş­manilor — imperialiştii americani şi englezi — să nu se mai poată repeta. D. Tărnăuceanu ! Ţărănimea muncitoare sprijină lucrările de înregistrare a vitelor Primul nostru Plan Cincinal pre­vede o importantă mărire a parcului de vite al ţârii noastre. Pentru a se putea trece la tradu­cerea în faptă a prevederilor Planului Cincinal, în sectorul zootehnic, pen­tru a se putea trece la îmbunătăţi­rea rasei vitelor, la folosirea chib­zuită a păşunilor şi la cultivarea cât mai largă a plantelor de nutreţ, în­­tr’un cuvânt pentru a se putea asi­gura toate condiţiile necesare bunei desvoltări a creşterii vitelor, trebue în primul rând să cunoaştem numă­rul tuturor vacilor, oilor, porcilor, etc., care există în ţara noastră. De aceea s’a luat hotărîrea de a se face o înregistrare a vitelor. Lu­crările de înregistrare se desfăşoară în întreaga ţară. Ţăranii muncitori şi membrii gospodăriilor colective — fiind pe deplin lămuriţi asupra importanţei acestei înregistrări , primesc cu dragoste echipele care fac lucrările sprijinindu-le, pentru că acestea să-şi poată îndeplini sarcinile în cele mai bune condiţiuni. In fiecare comună din regiunea Galaţi ţăranii muncitori au primit cu dragoste echipele de înregistrare, a­­jutându-le în ducerea la bun sfârşit a sarcinilor ce le aveau. Bunăoară în comuna Fileşti în cadrul şedinţei ce a avut loc la căminul cultural — după ce au fost lămuriţi asupra în­semnătăţii înregistrării vitelor — un număr mare de ţărani muncitori prin­tre care şi Mihalache Oancea şi Mihai Ghevaş şi-au luat angajamentul să sprijine lucrările echipelor de înre­gistrare. îndată după şedinţă echipele îm­preună cu ţăranii muncitori au pornit din gospodărie în gospodărie pentru a face recensământul. Datorită ajutorului preţios dat de ţăranii muncitori, datorită dragostei cu care fiecare ţăran sărac şi mijlo­caş şi-a declarat vitele pe care le are, numai în cursul primei zile echi­pa tov. Nicolae Catană, a înregistrat 887 vite. In comuna Fileşti, acţiu­nea de înregistrare continuă cu în­sufleţire, fiind sprijinită puternic de ţăranii muncitori din comună. ★ După ce şi-a întocmit un plan de muncă cu sarcini pe fiecare echipă, comisia de recensământ din comuna Simeria, regiunea Hunedoara, a în­ceput lucrările de înregistrare a vi­telor. Echipele au mers din casă în casă lămurind pe ţăranii muncitori asupra rostului şi însemnătăţii acestui re­censământ. Aflând de însemnătatea acţiunii ţăranii muncitori au întâm­pinat cu bucurie echipele declarând toate vitele pe care le au. De pildă ţăranul mijlocaş Ioan Bărcean din satul Viscaria a invitat pe toţi tovarăşii care făceau parte din echipă să viziteze grajdul unde ţine cei doi cai şi grajdul unde ţine vaca. Cu aceiaşi dragoste au primit echi­pele şi ceilalţi ţărani muncitori din comună. Datorită acestui fapt în co­muna Simeria înregistrarea tuturor viţelor a fost terminată într’o sin­gură zi. ★ Ambasadorul R. F. Bulgaria, Boris Manolov a plecat la Sofia Marţi la amiază a părăsit Capitala plecând la Sofia ambasadorul R. P. Bulgaria, Boris Manolov. La plecare d.sa a fost salutat de mem­brii Corpului Diplomatic ai ţărilor prie­tene în frunte cu S. I. Kavtaradze, am­basadorul Uniunii Sovietice, reprezen­tanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, personalul Ambasadei R. P. Bulgaria, membri ai coloniei bulgare şi reprezen­tanţi ai presei. (Agerpres). ­ TEATRE Opera de Stat (ora 19,30): Rigoletto ; Teatrul Naţional Comedia (ora 20): Casa cu storurile trase ; Teatrul Naţional Studio (ora 20): Othello; Teatrul Tine­­retului (ora 20): Nevestele vesele din Windsor; Teatrul Municipal (ora 19,30): Cui i se supune vremea; Teatrul Arma­tei (Magheru) (ora 20); Vocea Americii; Teatrul Armatei (Urani­s) (ora 19,30) ; Victoria e a noastră; Teatrul Muncito­resc C.F.R. (ora 19,30); Moștenirea Fa­tală; Teatrul Evreesc de Stat (ora 20): La umbra palmierului; Teatrul de Stat Opereta (ora 19,30): N’a fost nuntă mai frumoasă; Teatrul de Revistă (ora 20): Te văd, te văd; Circul Krateyl (ora 16 şi ora 20); Program Nr. 3. CINEMATOGRAFE Capitol: Scala, Dacia, Izbânda, Lira, Arta, Marna, Moşilor, Odeon: Misiunea secretă; Victoria, Flacăra, Aida, Miori­ţa, Volga, Puşkin, Apollo: Zile furtu­noase; Avrig: Pumnul de fier; Cultural: Zile şi Nopţi; Florida: Oameni curajoşi; Lumina; Marconi: Port străin; Noni : Nu-i loc de dragoste; Trianon: Patria; Invazia; Pax: Iubirea nu moare; Popu­lar: Contele Mişka; Rahova: Balaurul ; Unirea: Moş Locomotivă; 7 Noembrie- Criviţa: Scutul lui Djurgai; Timpuri Noi Bulevard: In Coreea de Nord; Bri­gada de tractoare; Prima lecţie (desen animat în culori); Timpuri Noi Griviţa: In Coreea de Nord; Brigada de tractoa­re; Prima lecţie (desen animat în cu­lori); Epuraşul cel isteţ. RADIO RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 1 5.45. Gimnastică. 5.55: Radio Jurnal. 6.10: Muzică maghiară. 6.20: Sfaturi şi îndrumări agricole. RADIO BUCUREŞTI I 6.38: Cântece colhoznice şi ale ţărăni­mii noastre muncitoare. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 6.55: Buletinul de ştiri în limba rusă 7.00: Muzică uşoară variată. 7.30: Citi­rea articolului de fond din starii­ „Scânteia”. 7.40: Arii din operele ilare­­ne. 7.55: Buletinul de ştiri. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI . 13.02: Buletin de ştiri şi Revista Pre­sei. 13.14: program interpretat de or­chestra de muzică populară „Doriana” Cămpina. RADIO BUCUREŞTI I 13.30: Compozitori români şi sovietici de muzică uşoară. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 13.55: Opere şi cântece despre trecu­tul de luptă al poporului român. 14.30: Comentariu. 15.00: Ciclul „Muzica po­poarelor”, Muzică poloneză. 15.39: Ra­dio jurnal. 15.50: Concert de muzică va­riată. 16.03: Concert de muzică variată. 16.10: Cronica bibliografică. 16.15: Con­cert de muzică variată. 16.30: învăţă­mânt de Partid. 16.50: Cântă Valentina Creţoiu. 17.00: Curs de limba rusă. 17.22: Mari solişti şi dirijori sovietici: David Oistrak. 17.40: Din Marea Ţară a So­cialismului. 17.55 : Piese orchestrale. 18.10: Comentariu. 18.20: Piese orches­trale. 18.30: Emisiune pentru ostaşi. RADIO BUCUREŞTI I 19.00: Cronica vieţii muzicale. 19.15: Muzică populară din diferite regiuni ale ţării. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I. 19.40: Evenimentul zilei. 19.45: Con­cert de muzică uşoară. RADIO ROMÂNIA, RADIO BUCU­REŞTI X ŞI RADIO TIMIŞOARA 20.00: Radio jurnal. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I. 29.15: Concert de muzică uşoară. 20.30: Poşta Radio. 20.40: Concert sovietic. RADIO BUCUREŞTI II 19.41: Compozitorii îşi cântă patria: Smetana, Balakirev, Albeniz şi Ceai­­kovsky. 20.25: Muzică uşoară. 21.00: Conferinţă RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 21.35: Emisiune sportivă. 21.43: Arii din opere : Aria Nilului din opera „Aida” de Verdi. RADIO BUCUREŞTI II 21.15: Lieduri şi romanţe. 21.35: Mur­zică din operete. RADIO ROMÂNIA. RADIO BUCU­REŞTI I ŞI RADIO BUCUREŞTI II 22.60: Radio jurnal. RADIO ROMÂNIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 22.10: Un program de cântece. 22.39: Buletinul de ştiri în limba rusă. 22.35: Figuri de compozitori români : έn­du­cerea. 23.11: Muzică din filme. 23.30 : Radio jurnal. 23.40 : Muzică populară variată. RADIO BUCUREȘTI II 22.20: Piese instrumentale. 22.40: Cân­tece şi jocuri populare româneşti. 23.50: Cântecul de partizani. AZI 23 FEBRUARIE 1951

Next