România Liberă, iunie 1951 (Anul 9, nr. 2077-2102)

1951-06-01 / nr. 2077

BUNUL CEL BUN SCUIP AL PATRIEI !. De Ziua Internaţională a Copilului - -------------de prof. dr. V. MÂHZA------------­ Ministrul Sănătăţii R­egimul nostru de democraţie populară, însuşindu-şi expe­rienţa uriaşă a Uniunii Sovie­tice, a înfăptuit şi în domeniul ocro­tirii mamei şi copilului realizări la care nici nu puteau visa oamenii muncii dealungul zecilor de ani de sângeroasă stăpânire şi cruntă exploatare sub re­gimurile burghezo-moşiereşti. Aceste realizări se datoresc victoriilor po­porului muncitor, în frunte cu clasa muncitoare, condusă de partidul ei, pe calea construirii socialismului. Succe­sele realizate s-au obţinut la noi prin aplicarea, deocamdată parţială, a con­cepţiei profilactico-curative inspirată după bogata experienţă a Uniunii So­vietice. Cu totul altă atitudine există faţă de problema mamei şi a copilului în ţările capitaliste şi mai ales în colo­niile lor. Viaţa copiilor din aceste ţări oglin­deşte lipsa grijei faţă de om şi faţă de nevoile sale. Aşa de exemplu, media vieţii în In­dia este de 25 ani. Bolile şi foametea, seceră cu milioanele copiii şi tinere­tul. Foametea s-a abătut din nou anul acesta asupra Indiei. Călătorul care trece prin Istanbul, prin Cairo sau Alexandria, Atena, Ma­­drid, Roma, nu va putea să uite nicio­dată tabloul tragic al sutelor de copii murdari, sdrenţăroşi şi înfometaţi, care îl întâmpină cu privirile lor triste, cerşind mâncare sau câţiva gologani. Numărul bolnavilor de boli psihice, de tuberculoză, de boli datorite sub­nutriţiei a atins cifre extrem de mari în U.S.A. Mortalitatea a crescut mult în tineretul din Statele Unite. Tinere­tul este crescut în şcoala războiului, a crimei, a jafului, având ca eroi gang­sterii care sprijină pe Truman, având ca model pe negustorii de moarte care au pus la cale atacul mişelesc şi bes­tial împotriva Coreei. Să privim documentele sdrobitoare publicate de către presa progresistă din întreaga lume, documente care o­­glindesc bestialităţile la care se dedau cotropitorii fascişti americani în în­sângerata Coree. Cui nu i s’a întipă­rit în minte sguduitoarea imagine a copiilor ce se târăsc neştiutori peste trupul inert al nefericitei mame co­reene răpusă de bombele „strate­giei” monstruoşilor imperialişti? Să comparăm toate acestea cu viaţa fericită a copiilor din Uniunea Sovie­tică şi cu realizările obţinute în do­meniul ocrotirii mamei şi copilului în ţările de democraţie populară. Să ur­mărim viaţa fericită a copiilor sovie­tici. ’­­ în U.E.S.S. există 11.000 de mater­nităţi, 8507000 creşe, 6.500 centre de consultaţii pentru mame şi 9.000 pen­tru copii, precum şi o largă reţea de grădiniţe de copii. In U.R.S.S., 34 mi­lioane de copii învaţă în şcoli, anal­fabetismul fiind de mult dispărut. Vara, copiii sunt trimişi în colonii, la odihnă, în tabere de pionieri şi, pentru refacerea sănătăţii, în sanatorii de vară. Numărul copiilor trimişi în coloniile de vară atinge anual 5 mi­lioane. Urmând exemplul glorios al Uniunii Sovietice, în Republica noastră Popu. Iară, odată cu ridicarea puternică a nivelului economic şi social al ţării,­­ partidul nostru a creat condiţiile ne­cesare unei acţiuni hotărîte de ocro­tire a mamei şi copilului. In trecut, lipsa de grijă a regimu­rilor burghezo-moşiereşti pentru asis­tenţa medicală la naştere, pentru stăvilirea răspândirii bolilor zise „sociale” şi starea de incultură şi de înapoiere în care era ţinut în trecut poporul muncitor, crunt exploatat, lipsa de gri­je pentru gravide şi pen­tru mame, sunt principalele cauze care au făcut ca nivelul curbei de mortali­tate infantilă să rămână neschimbat mai bine de 50 de ani. Intre 1930 şi 1947 mortalitatea infantilă a oscilat constant in jurul lui 19—21 la sută. Pentru cele câteva sute de mii de naş­teri anuale, existau în trecut, în toată ţara, şi numai la oraşe, 27 servicii de maternitate cu 1224 paturi, ceea ce în­seamnă un pat la 500 naşteri. In tot sectorul rural n’a existat nicio materni­tate, nici o singură casă de naştere. Numărul moaşelor nu depăşea 3.000. Nimenii nu se mai ocupa de califica­rea lor, 75—80 la sută din femeile de la sate năşteau fără să fie asistate. Din totalul celor care năşteau în aceste condiţii, 6—8.000 femei mureau în urma accidentelor din cursul naş­terii, sau în urma infecţiei şi este bine cunoscut faptul că mai mult de trei sferturi dintre­­acestea ar fi putut fi salvate dacă ar fi avut la naştere măcar asistenţa unei moaşe. In anul 1933 numărul deceselor la copii a în­trecut cu aproape 100 la sută numărul deceselor survenite în urma diferite­lor boli contagioase ale adulţilor, in­clusiv tuberculoza. Natalitatea a scă­zut necontenit, în anii guvernărilor manisto-brătienist© şi a dictaturii re­gale şi fasciste, de la 35 la mie în 1930, la 20,3 la mie în 1943. Exce­dentul natural al populaţiei, în acest răstimp, a scăzut necontenit, de la 15,6 la mie în 1930, la 2,3 la mie în 1940 pentru a atinge în 1945 — ca urmare a războiului tâlhăresc antonescian — tragica cifră record de 0,6 la mie. Luptând­­ cu nenumărate greutăţi şi lipsuri, îmbinând lupta pe teren sani­tar cu aceea pentru ridicarea concomi­tentă a nivelului economic şi cultural, partidul şi guvernul nostru, au reuşit în scurt timp să organizeze acţiuni puternice de ocrotire a mamei şi copi­lului. Avem astăzi 918 case de naştere. Acestea, la un loc cu numărul paturi­lor din maternităţi, totalizează o creş­tere de 650 la sută în paturi, faţă de perioada dinaintea eliberării ţării noa­stre. Acum 10 ani, casele de naştere, unităţi specifice asistenţei mamei, nu existau în mediul rural. Astăzi, prin creşterea posibilităţilor de spitalizare, prin creşterea simţului de răspundere faţă de femeia mamă, prin consulta­ţiile prenatale, prin concedii de naş­tere, prin acţiunile de educaţie sani­tară duse în massa populaţiei rurale, media pe ţară a naşterilor care pri­mesc o asistenţă calificată a atins pro­centul de 77,7 la sută. Numărul moa­şelor a crescut. Toate moaşele, şi cele cu diplomă şi cele fără, au făcut şcoală de recalificare în spitale, au înviat să îngrijească copiii noi născuţi. In anul 1950 reţeaua de protecţie materno-infantilă a crescut, însumând peste 2.369 bucătării dietetice, ceea ce reprezintă aproape de trei ori numă­rul celor existent© în 1948, contras­tând isbitor cu lipsa totală a acestor unităţi în timpul burgheziei. Cu tot atâta hotărîre se desfăşoară acţiunea împotriva bolilor infecţioase şi împotriva tuberculozei, care secerau anual zeci de roli de vieţi de copii şi tineret. S’au înfiinţat preventorii noui pentru copii, s’a mărit numărul patu­rilor în sanatorii TBC, s’au creat secţii de chirurgie şi tuberculoză in­fantilă, se duce o campanie uriaşă de vaccinări B.C.G. In această privinţă am trecut dela 72.000 (1948) la un milion în 1949 şi alt milion de vacci­nări în 1950 cu vaccin contra tuber­culozei (B.C.G.). Cifre asemănătoare de vaccinări s’au făcut contra scarla­­tinei și difteriei. Toate măsurile luate au făcut ca în 1948 mortalitatea in­fantilă să scadă la 14,3 la sută iar în 1949 la 13,5 la sută. In cursul anului 1950, mortalitatea infantilă a atins cele mai coborîte cifre întâlnite vreo­dată în ţara noastră, (9,3 la sută în luna Septembrie) iar procentul anual a coborît la 11,6 la sută. Dar acţiunile noastre în domeniul ocrotirii mamei şi a copilului au avut şi lipsuri serioase. Din punct de ve­dere principial, noi am aplicat numai parţial concepţia curativo-profilactică. Din punct de vedere organizatoric, maternitatea (sau secţia de obstetrico­­ginecologie din spitale), dispensarul materno-infantil şi terenul, nu aveau nici o legătură unele cu altele şi pri­mele nu cuprindeau decât parţial te­renul. Mobilizarea organizaţiilor de massă nu s-a făcut suficient de bine peste tot, au fost multe delăsări, multe demobilizări. Numărul de pa­turi pentru copiii noi născuţi este încă foarte mic; ori, numărul acestor pa­turi ar trebui să egaleze pe acela al paturilor pentru mame. Deasemeni, dacă ne-am concentrat atenţia asupra copilului nou născut şi a celor între 0—3 ani, ne-am preo­cupat prea puţin de copiii între 3—7 ani. Numărul „Caselor Copilului” a crescut prea puţin faţă de necesităţi. Multe din lipsurile organizatorice vor dispare prin unificarea spitalului cu policlinicile şi cu terenul. Medicul pediatru va lucra în reţeaua copilului (spital, policlinica copilului, circums­­scripţie). La fel medicul mamoş va lu­cra în reţeaua de obstetrică şi gineco­logie. Calificarea medicilor şi perso­nalului mediu va creşte calitatea în­grijirii mamei şi copilului. Reorgani­zând Comisia Interdepartamentală de ocrotirea mamei şi copilului, vom pu­tea cuprinde şi îndruma creşele şi că­minele din întreprinderi. Prin reorga­nizarea policlinicei şcolare (care se transformă în policlinica de copii) vom cuprinde copilul de la naştere pâ­nă la adolescenţă (0—15 ani). Creşterea nivelului politic al cadre­lor noastre sanitare, întărirea sindica­telor sanitare, controlul şi ajutorul tehnic al Ministerului Sănătăţii, con­trolul masselor prin deputaţii Sfaturi­lor Populare, toate acestea vor duce la lichidarea lipsurilor care mai per­sistă în sectorul nostru. Extinderea acţiunii de ocrotire a mamei şi a copilului, crearea de noi cadre bine formate de medici şi su­rori (surori de ocrotire, surori de naş­tere, surori şcolare) infirmiere de co­pii, este una din sarcinile noastre în viitorul imediat. Planul Cincinal prevede crearea a încă 800 case de naştere, aşa încât la sfârşitul planului vom avea de două ori mai multe paturi în casele de naş­tere, faţă de cifra actuală. Se prevede înfiinţarea a 110 noui dispensare de ocrotirea mamei şi copilului şi tot­odată crearea a sute de noi medici şi cadre medii specializate în problemele de ocrotire a mamei şi copilului. Tot mai fericit şi mai luminos se arată viitorui­ copiilor noştri! Dar a­­sigurarea acestui viitor depinde de felul în care vom şti să luptăm cu avânt pentru construirea socialismu­lui, pentru apărarea păcii. Alături de toate popoarele lumii, strâns uniți în marele front al păcii, urmând exem­plul Uniunii Sovietice și steagul ma­relui Stalin, să combatem cu hotărîre provocările la un nou război ale impe­rialiştilor americani şi englezi, să apă­răm viaţa, sănătatea şi viitorul copii­lor noştri, p prin lupta hotărîtă pentru socialism, pentru fericire. PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!­ mânia libră ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ Anul IX. — Nr. 2077 4 pagini — 4 lei Vineri 1 Iunie 1951 Biroul Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. întrunit în şedinţă la 30 Mai, constată că Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri, a fost semnat până la data de 28 Mai de 10.052.948 cetățeni ai Republicii Populare Române. Biroul Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. adresează o călduroasă chemare către membrii Comitetelor de luptă pentru pace și către toți partizanii păcii din țara noastră, să intensifice munca de lămurire ca să nu rămână nici un cetățean al Republicii Populare Române care sa nu fi semnat Apelul pentru încheierea unui Pact al Păcii. Biroul Com­i­tetului Permanent pentru Apărarea Păcii din Republica Populară Română Poporul nostru sprijină Apelul Consiliului Mondial al Păcii 10.052.948 SEMNĂTURI PE APEL PÂNĂ LA 28 MAI DELA COMITETUL PERMANENT PENTRU APĂRAREA PĂCII DIN R.P.R. Rodnica activitate a unui Comitet de lupta pentru pace In comuna Ivăneşti, raionul Vas­lui, acţiunea strângerii semnăturilor pe Apelul pentru încheerea unui Pact al Păcii s-a încheiat. Toţi lo­cuitorii comunei au semnat Apelul, cei mai mulţi socotind aceasta ca un angajament de a lupta din toate pu­terile alături de miilioane de de parti­zani ai păcii din lumea întreagă, pentru impunerea păcii. Comitetul de luptă pentru pace al comunei căruia îi revine un mare merit în obţinerea acestui succes îşi continuă acum activitatea pe linia sprijinirii celor ce au semnat Apelul, in efortul lor de a-şi întări semnătura prin realizări tot mai mari în muncă. Hotărîţi să împiedice ca imperialiştii americani şi englezi să întindă şi în restul lumii războiul criminal început de ei în Coreea, cetăţenii cinstiţi ai Patriei noastre continuă să semneze Apelul Consiliului Mondial al Păcii pentru încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci puteri. Au m­ai semnat Apelul: I. OLTEANU, preşedintele Comitetu­lui de Stat pentru colectarea produse­ In acest scop, Comitetul a organizat zilele trecute o şedinţă la care au participat membrii săi şi echipele de agitatori, care au strâns semnături şi în care s-au discutat formele noi de activitate ce se impun în urma ac­ţi­unii de semnare a Apelului. Prima sarcină pe care Comitetul de luptă pentru pace şi-a trecut-o în planul său de lucru este aceea a intensificării muncii de cuprindere a tuturor locuitorilor comunei la lupta activă şi organizată pentru apărarea păcii. Pentru aceasta, agitatorii vor continua în sectoarele unde şi-au dus munca în timpul semnării Apelu­lui, să meargă din casă în casă, de la Alte semnături pe Apel lor agricole; NICOLAE DATCU, strun­gar, fruntaş în producţie, uzinele „Re­­publica” Bucureşti; MIHAI SZTIDER, consilier ministerial la­ Ministerul Gos­podăriei Silvice; VICTOR NECULCE, decanul Facultăţii de Filosofie Iaşi; Dr. GHEORGHE BUTHI, prelat canonic,­ Oradea; MARCEL SPÂNIŞTEANU, me. 1» 1 _ . L m.. . 1 „1..1 fS ..li. rTVE*/'\r\/*M3 U1C ICgiM iiiuuuaiui U\JAJ , J.CUUWA, MELINTE, inginer, Atelierele C. F. R­­Palas, Constanţa; ALEXANDRU CAM-om la om, arătându-le țăranilor mun­citori însemnătatea întăririi semnătu­rilor lor prin realizări de seamă în campania de recoltare şi colectare. S’a luat iniţiativa popularizării prin toate mijloacele de agitaţi©, a acelora car© prin realizările qs le obţin cosit­ribie la întărirea Patriei noastre, la­­vic­toria cauzei păcii. Astfel îşi continuă activitatea, după încheerea acţiunii de semnare a Apelului, Comitetul de luptă pen­tru, pace din comuna Ivăneşti. Este un bun exemplu de urmat de către cât mai multe comitete de luptă pentru pace. PEANU, compozitor, Cluj; AUREL COMAN, sportiv, maestru al Sportului din R. P. R.; ION ADAM, ţăran mun­citor, comuna Ramna, raionul Reşiţa; IOANA FIERARU, gospodină, str. 7 Noembrie Nr. 62, Craiova; VICTOR NAMOLAEU, ziarist; GHEORGHINA TÂRAU, elevă, şcoala medie tehnică financiară, Oradea şi alţii. In corpul ziarului: — Hotărîrea Comitetului Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii cu pri­vire la instituirea inspec­torilor obşteşti de protecţie a muncii şi sarcinile lor.­­ Să învăţăm din experienţa Sovietelor locale. Orga­nizarea în bune condiţiuni a concediilor de odihnă. Moţiunea votată şi semnată I­a de participanţii la Congresul Asociaţiei Ştiinţifice a Tehnicienilor din R. P. R. Noi, inginerii şi tehnicienii din Republica Populară Română, adunaţi în Congresul Asociaţiei Ştiinţifice a Tehnicienilor, declarăm ataşamentul nostru de neclintit faţă de măreaţa cauză de apărare a păcii, amenin­ţată de agresorii imperialişti. Imperialiştii americano-englezi au înrobit ştiinţa şi tehnica scopurilor lor mârşave de cotropire a întregii lumi, făurind o adevărată tehnică a morţii. Priviţi Coreea însângerată! Acea­sta este civilizaţia pe care imperia­liştii americani şi englezi vor s’o im­pună popoarelor dornice de libertate. Ca şi în trecut, şi astăzi agresorii imperialiştii americano-englezi sunt duşmani ai independenţei şi libertăţii patriei noastre, ai cuceririlor noastre democratice, ai căminelor şi familii­lor noastre. Ei vor să distrugă tot ceea ce am construit şi vrem să mai construim. Nouă ne este drag fiecare tractor fabricat, fiecare strung, măreţele con­­strucţii ale socialismului din ţara noastră: Canalul Dunăre-Marea Nea­gră, Casa Scânteii, Hidrocentrala „V. I. Lenin” şi nenumărate alte şantiere care constituie mândria na­ţională a poporului nostru. Prin munca şi priceperea noastră, punând permanent toate forţele şi în­treg elanul nostru în slujba apărării păcii şi a viitorului luminos al poporului nostru, noi putem şi trebue să contribuim la întărirea economică şi a capacităţii de apărare a ţării. Să facem din scumpa noastră patrie unul din bastioanele de neînvins ale păcii. Noi vom învinge, pentrucă pro­gresul învinge întotdeauna, pentrucă nu suntem singuri, pentrucă forțele păcii sunt mult mai puternice decât forţele războiului. Ca un gigantic şi de netrecut stăr­uilor se ridică în faţa agresorilor im­perialişti mişcarea mondială a parti­zanilor păcii. Ea are în frunte nebiruita forţă a Uniunii Sovietice, construc­­toarea comunismului şi alături de ea China Populară cu cei aproape 500 de milioane de cetăţeni ai ei, ţările de democraţie populară din Europa, e­­roica luptă de eliberare a popoarelor din colonii şi lupta pentru pace a su­­telor de milioane de oameni simpli­ din ţările imperialiste. Popoarele lumii iau tot mai mult soarta păcii în propriile lor mâini. Adunaţi în Congres pentru a găsi formele cele mai bune de organizare ştiinţifică a producţiei, chemăm pe toţi inginerii şi tehnicienii din ţară, să semneze Apelul Consiliului Mon­dial al Păcii pentru un Pact al Păcii şi să fie activi alături de în­a­gul popor muncitor pentru întărirea pa­triei, pentru pace. Pentru ei construim, pentru ei apărăm pacea! Sute de copii cresc bine mgrîjîtî pe şantierele Canalului In Dobrogea, pe câmpurile altădată pustii, năpădite de ciulini şi bătute de vânturi, construcţia canalului Dunăre- Marea Neagră a făcut să se ridice ba­răci confortabile, iar în unele părţi — cum este cazul la Cernavodă, Medgidia, Poarta Albă şi Năvodari — numeroase construcţii ale noilor oraşe. In felul a­­cesta s-au­ creiat muncitorilor şi tehni­cienilor posibilitatea de a-şi aduce pe şantier şi familiile. Sute de copii cresc astăzi pe primul mare şantier socialist al ţării. Grupaţi după vârstă, în cămine de zi, în grădiniţe sau şcoli elementare, ei primesc o educaţie sănătoasă, o educa­ţie socialistă. Pentru ei au fost amena­jate, după cele mai noi metode peda­gogice, săli spaţioase, unde au la înde­mână tot felul de jocuri Instructive, săli de clasă, săli de mese, dormitoare pentru orele de după masă, locuri de recreaţie, etc. Educatori speciali îi su­praveghează de aproape, îi ajută să asimileze cât mai multe cunoştinţe, să preţuiască munca şi viaţa în colectiv. Avântul părinţilor lor — care ştiind asigurată buna îngrijire a copiilor, muncesc liniştiţi, obţinând frumoase re­zultate pe şantiere — constituie pentru ei un exemplu, care le va călăuzi paşii pe drumul unei vieţi bune şi fericite. Expozitia „Cum îmi cresc copilul" In cinstea Zilei Internationale a Co­pilului, organizaţia de Bucureşti LPFDR, in colaborare cu secţiunile sanitare, cul­turale şi învăţământ de pe lângă comi­tetul executiv al sfatului popular al Ca­­pitalei, au deschis in str. Lipscani nr. 127, o expoziţie întitulată: „Cum îmi cresc copilul“. Expoziţia cuprinde fotomontaje, gra­fice, material didactic, jucării şi obiecte de îmbrăcăminte, constituind un preţios îndreptar pentru mame asupra felului in care trebue să-şi crească copiii. d­ispensare! MATERNO-INFAMIILE Copiii Patriei noastre cresc astăzi voioşi şi plini de sănătate, ocrotiţi de dragostea şi grija clasei muncitoare, care nu precupeţeşte nimic pentru a le netezi drumul spre zilele luminoase de mâine. Sănăta­tea, hrana şi educaţia lor, devenită problemă de Stat, constitue o preocupare permanentă pentru partidul şi guvernul nostru. Miile de unităţi pentru asistenţa mamei şi copilului, în­fiinţate în cele mai îndeprătate colţuri ale ţării, sunt manifestarea vie a acestei preocupări. de ION SIĂBIRC­ANU Mâna pruncilor n’apucă încă bine nicio nucă- Paşii cruzi abia-i auzi şi’s mărunţi, mărunţi, mărunţi, dar vor trece punţi şi munţii Haideţi spre clădirea creşii! ...Sst! — Cu buze mici şi moi (parc’ar fremăta cireşii ) ce tot găngureşti spre noi, măi norod, nu mai mare ca un nod? Că e graiul cam peltic, nu-i nimic. Gânguritu’n fel de fel va fi vorbă de voinic. Pumnul crud va fi oţel. Al iubirii cald şuvoi azi Partidul vi-l împarte. El va creşte mâine’n voi. Voi, să-l duceţi mai departe! COPIII --------­ Manifestări organizate de A.R.L.U.S. Cu prilejul Zilei Internaţionale a Co­pilului, Consiliul General ARLUS va organiza în Capitală la Biblioteca pen­tru copii din str. Ion Ghica nr. 5, o con­ferinţă cu titlul „Viaţa fericită a copii­lor din ţara în care se construeşte co­munismul“. Conferinţa va fi ţinută de tov. Dinu Ifrim, scriitor şi va fi urmată de un film pentru copii. In ziua de 3 iunie, la Parcul de Cul­tură şi Odihnă-ARLUS, va avea loc o conferinţă ţinută de tov. Al. C. Constan­­tinescu, scriitor, întitulată: „Grija ma­relui Stalin pentru fericirea copiilor so­vietici, pentru pace şi viitorul fericit al tuturor copiilor din lume“. Conferinţa va fi urmată de un festival pentru copii, alcătuit din cântece, dan-­­ suri, filme, teatru de păpuşi, etc. Festivaluri şi claci IAŞI. D­in întâmpinarea Zilei In­ternaţionale a Copilului — regionala U.F.D.R.-Iaşi a obţinut însemnate rea­lizări. Organizând festivaluri şi clăci, Comitetul regional U.F.D.R.-Iaşi a rea­lizat un fond de 245.000 lei. Cu acea­stă sumă s-a cumpărat veselă pentru­­ 11 grădiniţe sezoniere şi s-au confecţio­nat 40 pulovere, 120 perechi sandale şi 100 şorţuri care vor fi împărţite copii­lor din grădiniţele sezoniere. Muncitorii cooperativelor de produc­ţie „1 Mai” şi „30 Decembrie” din Iaşi au dat un preţios sprijin Comite­tului regional U.F.D.R., confecţionând CU materialele date de U.F.D.R. 50 costume şi 120 perechi sandale pentru grădiniţele sezoniere. Deasemeni, prin grija organizaţiei locale U.F.D.R., grădiniţa sezonieră din comuna Soloneţ a fost înzestrată cu tot mobilierul necesar, acesta fiind confecţionat cu sprijinul colectiviştilor de la atelierul de tâmplărie al gospodă­riei agricole colective „Vasile Roaită” din comună. Şi grădiniţa sezonieră din, comuna Buznea a fost amenajată cu mobilier şi veselă, precum şi cu sal­tele confecţionate în cadrul clăcilor organizate de ufedelistele din comu­nă .

Next