România Liberă, iulie 1951 (Anul 9, nr. 2103-2128)

1951-07-01 / nr. 2103

la *j­« PROBLEME ALE SFATURILOR POPULARE Sâ acordam mai mult sprijin gospodăriilor agricole colective Lt Acfiţari, Grebeniş, Cuci, Lăza- locuiţi. Rezultatul se poate constata I« TlliwXti T nnwtii d( tn f aaAa A „1 tPr* H/Tiiwao lea, Dltrău, Lueriu şl In toate satele şl comunele din regiunea noastră, grânele au crescut mai frumos ca oricând. Şi mai frumoase însă sunt lanurile­­ mari, întinse, ale gospodă­riilor agricole colective. Belşugul recoltelor d­e pe ogoarele­­colectiviştilor se datoreşte, fără îndo­ială, şi faptului că de la alegerea sa, dar mai cu seamă după apariţia Ho­­tăririi Comitetului Central al Parti­dului Muncitoresc Român şi a Consi­liului de Miniştri al R.P.R. cu pri­vire la întărirea organizatorico eco­nomică a gospodăriilor agricole co­lective, comitetul executiv al sfatu­lui popular al regiunii Mureş a cău­tat să­ se ocupe de sprijinirea cât mai temeinică a muncii gospodării­lor colective. Printre problemele principale la realizarea cărora sprijinul sfaturilor populare trebue să se facă simţit sunt: planificarea muncii în cadrul gospodăriilor agricole colective; în­fiinţarea şi desvoltarea ramurilor a­­jut­ătoare; înfiinţarea fermelor zoo­tehnice; grija pentru executarea construcţiilor la vreme şi în bune c­ondiţiuni la toate gospodăriile agri­cole colectiv© şi, în momentul de faţă, grija pentru buna organizare a campaniei de recoltare. In special, grija pentru organiza­rea campaniei de seceriş şi treeriş în cadrul gospodăriilor agricole colec­tive a constituit pentru noi o preo­­cupare de seamă. In primul rând gospodăriile agri­cole colective au nevoie de sprijin tehnic în planificarea şi organizarea muncii. Pentru acest lucru am căutat de la început să folosim tehnicienii de la cele patru SMT din regiune, — Boziaşi, Luduş, Tg. Mureş şi Reghin­a— care au fost repartizaţi astfel încât seă ajute la planificarea muncii în cadrul gospodăriilor agricole colecti­ve din raza sectorului lor de activi­tate. Ţinând însă seama că în regiu­nea noastră avem 63 de gospodării agricole colective, comitetul executiv regional a hotărît ca tehnicienii şi Inginerii agronomi dela sfaturile populare, atât dela cel regional cât şi dela cele raionale, şi în măsura po­­sibiltăţilor, şi tehnicienii care lu­crează la şcolile medii agricole sau la ICAR, să fie folosiţi în această campanie. Pentru repartizarea tehnicienilor In conformitate cu sarcinile c© le re­vin, s’a întocmit un plan în care au fost prevăzute în special gospodăriile agricole colectiv© i ce trebuie mai mult sprijinite. Ca urmare a acestei munci organi­zate, activitatea gospodăriilor agricole colective s-a îmbunătăţit simţitor. Planurile de producţie au fost întoc­mite în general bine la toate unită­ţile.­­ Pentru ca în această campanie să nu se mai repete lipsurile care au fost constatate în această, privinţă în campania de primăvară, comitetul executiv regional a căutat din vreme să ia unele măsuri. Este bine, de pilda, să amintim de deficienţele ca­re s'au constatat în această privinţă în munca S.M.T. dela Tg. Mureş, care în primăvară nu s’a preocupat îndeajuns pentru a executa şi respec­ta întocmai contractele încheiate cu gospodăriile agricole colective. In­ urma analizării acestei situaţii, s’au scos la iveală lipsuri serioase, care proveneau dela însăşi conducerea S.M.T.­­S'a văzut astfel că directorul S.M.T. Tg. Mureş, Alexandru Kiss, punea pe plan secundar problema sprijinirii gospodăriilor agricole co­lective. In urma analizei noastre şi de comun acord cu Direcţiunea Ge­nerală S.M.T., în scopul îmbunătă­ţirii muncii, directorul S.M.T.-Tg. Mureş, tehnicianul cu întreţinerea­­de la acest S.M.T., Ioan Tomle, pre­cum şi şeful serviciului regional S.M.T., Cornel Drăguşin, au fost în­astăzi când în raionul Tg. Mureş munca de sprijinire a gospodăriilor agricole colective în ceea ce priveşte organizarea campaniei de recoltare s-a îmbunătăţit simţitor. Cu multă vârstă şi dragoste comi­tetele executiv© raional© cât şi ma­joritatea tehnicienilor, de preocupă de sprijinirea gospodăriilor agricole colective. Demnă de remarcat este munca ce o depune în această privinţă tova­răşul Dionisie Buday, vicepreşedin­tele comitetului executiv al raionului Sângiorgiul de Pădure. Având ca sarcină să sprijine gospodăria agri­colă colectivă din Chendul Mic, tov. Buday s’a preocupat temeinic de organizarea muncii la această gos­podărie, luând măsuri şi dând tot sprijinul necesar reparării uneltelor, amenajării ariei d© treeriş şi orga­nizării muncii în cadrul brigăzilor şi echipelor care vor lucra în această campanie. Preocuparea noastră a fost şi a­­cela de a cnela ferme zootehnic© la gospodăriile agricole colective. In planurile de producţie ale gospodă­riilor agricol© colective, s’a pre­văzut cultivarea cu plante furajere a unor însemnate terenuri, care să asigure p© deplin baza furajeră pen­tru creşterea Vitelor. Avem ferme zootehnice bine organizate la gospo­dăriile agricole colective din Sim­patii, Corunca, Stejeriş, Acăţari etc. und© sunt crescătorii (de vaci), Lă­­zarea, Ditrău, Lueriu şi altele, unde s’au înfiinţat stupării şi crescătorii de oi. In această privinţă, zootehni­­cienii sfatului popular regional, cât şi cel dela raioane, au sprijinit or­ganizarea fermelor zootehnice, urmă­rind achiziţionarea de vite de rasă şi, totodată, asigurarea asistenţei ve­terinare pentru îngrijirea vitelor. Gospodăriile agricole colective şi­­au trecut în planul de producţie cul­tivarea d© întinse suprafeţe cu zar­zavaturi. Cu sprijinul tehnicienilor noştri, acest lucru s’a realizat şi as­tăzi fiecare gospodărie agricolă co­lectivă ar© o suprafaţă mai mică sau mai mare cultivată cu zarzavaturi. Recoltele de zarzavaturi nu numai că asigură necesităţile colectiviştilor, ci, în acelaş timp, ele constitue o bogată sursă pentru aprovizionarea întregei noastre regiuni cu zarzava­turi. Pentru valorificarea zarzava­turilor de la gospodăriile agricole co­lective, s’a hotărît ca staţiunile bal­neare Borsec, Sovata, Lacul Roşu, cât şi întreprinderii© forestiere din regiune, să fi© aprovizionate în pri­mul rând de către gospodăriile agri­cole colective. O problemă importantă, pentru a cărei rezolvare trebue să depunem o muncă stăruitoare, este realizarea lu­crărilor de construcţii prevăzute în plan, mai cu seamă că multe din a­­cest© construcţii sunt menite să asi­gure înmagazinarea cerealelor ce se recoltează acum. In această direcţie noi am făcut prea puţin. Din 17 ma­gazii de cereale, numai 8 sunt în curs de construcţie. Din cele 26 re­mize prevăzute în plan pentru a fi construite, au început lucrările la 11. Deasemeni, din cele 18 grajduri s’au început construcţiile la 2, iar din pătulele pentru porumb, din 4 cât© sunt prevăzute în plan, s’a ter­minalt numai unul. In afară de acea­sta în plan mai avem prevăzute lu­crări de construcţii care nu au fost începute încă: pentru 21 cocini de porci, 29 coteţe pentru păsări, 9 sai­vane, 3 silozuri, şi două localuri pen­tru ateliere. Sunt lucrări deosebit de importante, pe care va trebui­­ să le începem cât mai curând. Mai cu seamă magaziile pentru cereale de la Şardul-Nitrajului, Gucerdea, Petea şi Pănet vor trebui începute neîntâr­ziat, pentru că altfel gospodăriile a­­gricole colectiv© nu vor avea unde să înmagazineze cerealele. Pentru in­tensificarea lucrărilor de construcţii trebue să antrenăm tehnicienii şi specialiştii noştri de la secţiunea de gospodărie comunală şi industrie locală, să ţinem o legătură temeinică cu Direcţiunea regională a coopera­ţiei, cu I.P.E.I.L. şi Direcţiunea Sil­vică, în scopul urgentării aprovizio­nării cu materialele de construcţii necesare. Acest lucru nu s’a făcut până în prezent şi, ca rezultat, am rămas în urmă cu lucrării© de con­strucţii. Est© adevărat că aceste con­strucţii sunt prevăzut© a­ fi executate în lunile ce urmează, dar acest fapt nu trebue să ne mulţumească şi să ne lase pasivi. Ar fi trebuit să luăm mai din timp măsuri­­în această pri­vinţă, deoarece în lunile ce urmează muncile se aglomerează şi va fi foarte greu să le facem faţă la toate. In această, privinţă trebue să folosim posibilităţile locale. Avem exemple că se pot face construcţii­ şi prin posibilităţi locale. Peste plan, de pildă, s-au construit două ateliere, două cocine de porci, două coteţ© pentru păsări. Aceasta la iniţiativa colectiviştilor, folosindu­­se materialieri de construcţii locui©. Cu toateJrealizăril© obţinute de că­tre noi în direcţia sprijinirii gospo­dăriilor agricol© colective, trebue să remarcăm, încă-- o serie de lipsuri im­portante. Dacă cei m­ai mulţi tehni­­ieni şi ingineri acordă sprijin pre­ţios gospodăriilor agricole colective, cum e de pidă inginerul Stelian Ca­­tavela, care s’a preocupat­­de planta­rea a 6 ha. de pomi şi 10 ha. de via la gospodăria agricolă colectivă Grebeniş şi 2 ha. d© vie l­a cea din Acăţari, dacă inginerul Ion Câmpia­­nu sau Sofronie Vsefolod şi mulţi alţii se­ preocupă şi îşi îndeplinesc cu cinste sarcinile în această privinţă, apoi trebuie să arătăm că mai sunt tovarăşi, cum e, de pildă subingine­­rul Francisc Felvinczi, do­a raionul. Luduş, inginerul Iulia Negru dela raionul Mureş, zootehnicianul Ale­xandru Tecsy dela regiunea noastră, I. Gavroveanu dela raionul Gheor­­ghieni şi alţii, car© în munca lor pe teren şi în special la gospodăriile agricol© colective, lucrează superfi­cial, lipsind gospodăriile colective de îndrumarea tehnică de car© au nevoie. Deasemeni, comisiunile per­manent© agricole — atât cea regio­nală cât şi cele dela raioane şi co­mune — nu desfăşoară o activitate intensă. Dacă noi ne-am fi preocu­pat să activizăm comisiunile perma­nent© şi sa sprijinim organizarea ac­tivelor de cetăţeni din jurul lor, a­­tunci fără îndoială că o mare parte din lipsurile înregistrate în munca de sprijinire a gospodăriilor colecti­ve ar fi fost înlăturate. Rezultatul lipsurilor enumerate rees© și din fap­tul că la o serie de gospodării a­­gricole colective­, cum ar fi de pildă la Sânpaul, Chijiileu, Urmeniş, și altele, nu s'au întocmit încă planu­­rile privitoare la campania de re­coltare. Toate aceste lipsuri vor trebui ana­lizate în cadrul unei şedinţe­­de lucru a comitetului executiv al sfatului popular regional, urmând ca noi să luăm de îndată măsuri pentru lichida­rea deficienţelor şi pentru îmbunătă­ţirea muncii. Trebue să ne fie clar că numai sprijinind temeinic desvoltarea şi înflorirea, gospodăriilor agricole colective vom reuşi să ne îndeplinim cu cinste sarcinile o© n© revin în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii. An­drei Bodor Vicepreşedinte al comitetului executiv al sfatului popular regional Mureş, şeful secţiunii agricole. S­e împlinesc 35 ani da când Lenin a terminat importanta sa lucrare «Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismu­lui» ■ In această genială operă, Lenin a continuat studiul economiei capita­liste început d© Marx şi a analizat epoca de putrefacţie a societăţii ca­pitaliste, demonstrând că pieirea a­­cestei orânduiri este inevitabilă, învăţătura lui Lenin despre impe­rialism­ este astăzi de o puternică ac­tualitate. . In cei 35 ani care s’au scurs de când Lenin a scris opera sa fundamentală despre imperialism, concentrarea şi centralizarea capita­lurilor a crescut enorm, confirmând genialele teze ale lui Lenin. In Sta­tele Unite, după cel de al doilea război mondial, numărul întreprinde­rilor gigantice cu peste 10.000 mun­­citori este de șapte ori mai mare de­cât înainte de război. In ele lucrează 30.4 la sută din totalul muncitorilor americani, identificarea monopoluri­lor cu" aparatul de stat s’a desăvâr­şit într’uin asemenea grad, încât as­tăzi în Statele Unite nu se află în guvern numai agenţi ai trusturilor, ci o serie d­e posturi important© sunt ocupate de însuşi trustmeni şi ban­cheri ca Harriman, Wilson şi alţii, faptele au desminţit pe criticii burghezi ai lui Lenin, car© susţineau că monopolurile, ajunse la un grad înalt, ar putea planifica producţia şi înlătura crizele. Dimpotrivă, con­centrarea uriaşă a producţiei a ascu­ţit şi mai mult contradicţia de bază dintre caracterul social al producţiei şi forma privată a însuşirii, astfel încât crizele economice au devenit mai puternice. Astăzi monopoliştîi armericano-englezi îşi închipui© că vor putea evita criza ce-i pândeşte, intensificând înarmării©. Cursa Înar­mărilor, făcută pe opinarea popoare­lor, ca mijloc de evitare a crizei, do­vedește tocmai falimentul sistemului economic capitalist.­ _____­­ _ Lenin a arătat că împletirea capi­ta­lul­ui Industrial cu cel bancar duce la crearea capitalului financiar și a unei oligarhii financiare. In Statele Unite, 60 de familii, în Anglia câ­teva zeci de familii, în Japonia vreo pat­ru, în Franţa 200, domină econo­mia acestor ţări. In opera sa «Impe­rialismul, stadiul cel mai înalt al ca­pitalismului», Lenin arăta că Morgan si Rockefeller dispun d© un capital de 11 miliarde de mărci (aproximativ 2,5 miliarde dolari). In timp ce, astăzi, capitalul acestora trece de 52 miliarde dolari Una din trăsăturile caracteristice ale imperialismului este exportul de capital, datorită prisosurilor de capi­tal care îrf loc să fie întrebuințate la lucrări care ar duce la ridicarea nivelului de trai al masselor din ţă­rii© respectiv© — ceea ce ar deter­mina scăderea profiturilor capitaliste — sunt utilizate în străinătate, în special în colonii, unde mâna de lucru mal­eftină, asigură profituri mai ridicate. Exportul de capital, arată Lenin, duc© la o luptă aprigă între ţările imperialist© pentru a-şi asigura pieţe de desfacere. Cele două răz­boaie mondiale, rupând din lanţul imperialist teritorii vaste, populate de 800 milioane de oameni, au îngustat piaţa capitalistă, dând foc astfel unei şi mai mari ascuţiri a contradicţiilor dintre ţările imperia­liste. Capitalismul american, care­ s’a în­grăşat enorm în cursul celor două războaie mondiale din sângele mi­lioanelor de oameni ucişi, a dese­­chilibrat şi mai puternic economia capitalistă. Investiţiile de capital din străinătate ale puterilor axei au fost lichidate. Franţa şi Anglia şi-au pierdut aproximativ jumătate din in­vestiţii. In acest timp însă, investi­ţiile în străinătate ale Statelor Unite au crescut considerabil. La sfârşitul războiului investiţiile americane erau de 10,6 miliarde dolari, în timp ce ale Angliei erau de 11,5 miliarde. In numai 3 ani de zile, până la pla­nul Marshall, investiţiile americane în străinătate s-au ridicat la aproa­pe 30 miliarde dolari. Prin acordarea de credite şi îm­prumuturi în cadrul planului Mar­shall, americanii au urmărit ca, o­­dată cu exportul de capital, să sub­juge ţările debitoare, răpindu-le in­dependenţa naţională şi înjghebând cu el© un bloc agresiv, îndreptat împotriva Uniunii Sovietice şi a ţă­rilor de democraţie populară. împrumuturi© americane acordate Franţei şi Angliei au în plus misiu­nea de a forţa porţile imperiilor co­loniale ale­­acestor ţări. Capitalul a­­merican pătrunde din ce în ce mai mult în India, Indochina, Malaya, Orientul Apropiat, Africa, Australia şi Canada. Dominaţia Statelor Unite nu nu­mai că nu înlătură contradicţiile din lagărul imperialist, ci, dimpotrivă, duce în mod inevitabil la ascuţirea lor. Rivalitatea principală, cea din­tre Statele Unite şi Anglia, se mani­festă în formele cele mai variate şi la cele mai diferite părţi ale globu­lui. In Iran, ca şi în întreg Orien­tul Mijlociu, americanii urmăresc scoaterea britanicilor, din poziţiile ce le deţin în centrele petrolifere. In Siria, loviturii© de stat ce s’au suc­cedat au demonstrat înverşunarea a­­cestei lupte. Actualmente, americanii­­ sprijină Egiptul şi Spania să reven­dice Suezul ,şi Gibraltarul,­cele două noduri vital© ale căilor de comuni­caţie ale imperialismului britanic. Dar, peste tot unde valul revolu­ţionar al mişcării de eliberare pune în primejdie existenţa însăşi a sis­temului colonial, ambele puteri îşi unesc forţele, pentru a înăbuşi lupta masselor populare. Avem astăzi exem­ple evidente în Coreea şi Iran. Analizând imperialismul, Lenin de­monstrează: caracterul parazitar al ca­pitalismului , ajuns în stadiul final. «După cum am văzut — spune Lenin — principala bază economică a impe­rialismului , este monopolul. Acest mo­nopol este un monopol capitalist, adi­că un monereu crescut din sânul capitalismului şi care în mediul gene­ral al capitalismului, al producţiei de marfă, al concurenţei, stă într’o con­trazicere permanentă şi fără ieşire cu acest mediu general. Cu toate ace­stea, ca orice monopol, ei dă naştere în mod inevitabil la o tendinţă spre stagnare şi putrezire». (Lenin «Impe­rialismul, stadiul cel mai înalt al ca­pitalismului», pag 109, Ed. P.M.R Ed. II-a). Exemple de putrezire a sistemului capitalist sunt nenumărate. E de ajuns să amintim, că în timpul crizei din 1929—33, în Argentina s’au aruncat mii de vagoane cu cereai© în mare, că în Brazilia locomotivele utilizau drept combustibil cafea și că în Sta­tele Unite, într’o singură zi, Ford a incendiat 20.000 automobile. Sunt cu­noscute deasemeni eforturile pe care le fac monopolurile pentru a împiedica introducerea unor perfecţionări teh­nice, care le-ar obliga la investiţii de capitaluri pentru schimbarea utilaju­lui. Cel mai recent exemplu ni-l fur­nizează monopolurile americane, care se opun din răsputeri utilizării ener­giei atomice în scopuri paşnice. . Lenin subliniază totodată fap­tul că această stagnare şi putrezire nu sunt absolute, întrucât monopolul nu înlătură complect şi pentru tot­deauna concurenţa. Deasemeni sunt ramuri — cum sunt cele ce produc armament — cărora monopoliştîi le a­­cordă o mare atenţie. Pentru fabri­carea de unelte aducătoare de moarte: bombe atomice, bacteriologice, na­palm, rachete zburătoare şi alteie, sta­tele capitaliste alocă fonduri enorme. Capitalismul parazitar se hrăneşte as­tăzi din cursa înarmărilor. Bugetul militar al Statelor Unite este azi mai mare decât, a fost oricând altădată în is­toria­ acestei ţări. Principalul complice al burgheziei imperialiste în pregătirile pe care aceasta le face pentru un nou război este social-democraţia de dreapta, care încearcă să dezarmeze clasa muncitoa­­­re, s-o împiedice dela lupta împotriva imperialismului. Vorbind despre so­­cial-democraţia de dreapta, Lenin a­­rată că ea­­re naşte prin coruperea anumitor vârfuri ale muncitorimii de către burghezia imperialistă, care a­­runcă acestor «leaderi» firimituri din supraprofiturile jefuite în colonii. «Im­perialismul... care înseamnă mari pro­fituri monopoliste pentru un pumn de ţări bogate, creiază posibilităţi e­­conomice pentru coruperea straturilor superioare ale proletariatului şi prin aceasta alimentează, încheagă şi întă­reşte oportunismul». (Lenin, «Imperia­lismul, stadiul cel mai înalt al­­capi­talismului», pag. 11, Edit. P.M.R. ed. II-a). Astăzi, datorită faptului că princi­palelor ţări capitaliste din Europa le-a fost sdruncinat serios sistemul colo­nial şi aristocraţia muncitorească s’a împuţinat, leaderii social-democraţ! şi-au schimbat şi ei­ stăpânii. In loc să servească intereselor burgheziei na­ţionale scăpătate, ei s'au pus în slujba monopoliştilor americani, care îi ajută direct, prin planul Marshall, acor­­dându-le mari fonduri pentru campa­niile, electorale şi presă. Sunt cuno­scute sumele uriaşe pe care le-au cheltuit americanii pentru subven­ţionarea socialiştilor de dreapta în alegerile din Franţa, după cum este notoriu faptul că existenţa ziarului «Le Populaire» depinde exclusiv de ajutorul american. Tot aşa cum de ajutorul american depinde şi banda fascistă de la Belgrad. Imperialismul nu este numai stadiul cel mai înalt al capitalismului, ci şi stadiul lui final. Lenin a arătat că imperialismul este ajunul revoluţiei socialiste. In perioada imperialismului, contradicţiile capitalismului se ascut. Astăzi, după cel de-al doilea război mondial, aceste contradicţii au atins punctul culminant, datorita faptului că două cincimi din populaţia glo­bului s'a rupt din ghearele imperialis­mului. Dacă cercetăm contradicţiile de bază ale imperialismului, analizate cu genialitate de tovarăşul Stalin, care a desvoltat multilateral învăţă­tura lui Lenta despre imperialism, ve­dem cum sub ochii noştri aceste con-' tradicţii duc­ la coacerea condiţiilor revoluţionare în lumea capitalistă. Proletariatul mondial, văzând cum îin U.R.S.S. şi în ţările de democraţie popularii muncitorii îşi făuresc o viaţă fericită datorită faptului că au smuls puterea din mâinii© exploata­torilor, intensifică la rândul lor lupta împotriva patronatului. Un exemplu concludent este creşterea puternică a partidelor comunist© din ţările capi­taliste şi în special a celor din Fran­ţa şi Italia. Contradicţiile dintre puterile impe­rialiste s© ascut şi ele în urma în­gustării porţiunii capitaliste a lumii. Pierderea Chinei în special, cu cele 475 milioane de oameni, a însemnat cea mai mare lovitură primită de im­perialişti din 1917 şi până acum. Exemplul poporului chinez, care cu arma în mână a alungat pe imperia­lişti şi pe slugile lor gomindangiste, este urmat astăzi de popoarele core­­ean, vietnamez, filipinez şi birman, în timp ce în Orientul Mijlociu, India şi Africa, se adună nemulţumirile care nu vor întârzia să facă explozie. Tovarăşul Stalin a continuat studiul imperialismului ducând şi mai de­­parte ştiinţa economiei politice. Tova­răşul Stalin a arătat că, începând de la primul război mondial, odată cu apa­riţia Uniunii Sovietice, capitalismul intră în criza lui generală, din care nu va mai putea ieşi. I. V. Stalin analizat caracteristicile crizei ge­nerale a capitalismului, diformarea suferită de crizele ciclice economice in cadrul crizei generale a capitalis­mului, ca şi apariţia crizelor de tem ce au drept rezultat războaiele imperialiste. Criza generală a capitalismului este confirmarea deplină a teoriei leninist© asupra imperialismului, teo­rie devenită o însemnată armă de luptă în mâna clasei muncitoare, la lupta ei împotriva capitalismului,­­ Gh. I­osub Istoria confirmă neîncetat minunata învățătură leninistă asupra imperialismului Cu prilejul împlinirii a 35 ani de când V. I. Lenin a terminat geniala lucrare „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului" ROMANIA TABÉRA DOI ANI DELA MOARTEA LUI GHEORGHI DIMITROV UN EXEMPLU NEPIERITOR S­e împlinesc azi doi ani dela moartea înflăcăratului luptător al clasei muncitoare, Gheorghi Dimitrov — fruntaş al mişcării anti­fasciste mondiale, discipol credincios al lui Lenin şi Stalin, conducătorul şi învăţătorul poporului bulgar, zi­ditorul noii Bulgarii. Gheorghi Dimitrov a lăsat în urma lui exemplul nepieritor al elanului, devotamentului, întregii sale energii creatoare, exemplul luptei sale plină de abnegaţie pentru cauza clasei mun­citoare. Acest măreţ exemplu însu­fleţeşte azi întreaga omenire mun­citoare in lupta ei pentru cauza pă­cii şi democraţiei, pentru socialism. Tovarăşul Vasile Luca povesteşte că la închisoarea Doftana nici pe­depsele cele mai crunte, nici perche­ziţiile cele mai minuţioase, nu au putut împiedica pătrunderea în celule a vestei despre eroica purtare a lui Gheorghi Dimitrov în faţa călăilor fascişti. Curajul său şi atitudinea sa ne­clintită de luptător comunist, a îm­bărbătat pe toţi comuniştii. Prin spi­ritul său clar­văzător, prin activi­tatea sa de organizator şi îndrumă­tor al mişcării antifasciste, Gheorghi Dimitrov a depăşit cu­­mult grani­ţele Patriei sale. Figura măreaţă a lui Gheorghi Dimitrov a devenit pildă de luptător stalinist pentru întreaga clasă "muncitoare internaţională, pen­­tru toate popoarele subjugate de fas­cism, în lupta lor pentru pace şi li­bertate naţională, întreaga sa viaţă Gheorghi Dimi­trov a închinat-o lu­ptei revoluţionare, poporului bulgar, cauzei lui Lenin şi Stalin. Prima parte a vieţii, Gheorghi Dimitrov şi-a co­nsacrat-o luptei pen­tru organizarea unui partid revolu­ţionar puternic şi bine închegat al clasei muncitoare bulgare. In 1923, în urma înfrângerii in­surecţiei populare, Gheorghi Dimi­trov, condamnat în contumacie, este nevoit să emigreze în străinătate, unde îşi continuă activitatea sa de revo­luţionar în slujba proletariatului in­ternaţional. In 1933, când călăii fascişti in­cendiază Reichstagul, Gheorghi Dimi­trov, împreună cu alţi comunişti, este arestat. La procesul de la Leipzig, Gheorghi Dimitrov devine din acuzat un ferm şi dârz acuzator al nazismului, de­­mascând teroarea şi mârşăviile în­dreptate împotriva proletariatului, demascând faţa hidoasă a lui Hitler, Goering, Goebbels şi a celorlalţi con­ducători hitlerişti, slugi ale imperia­lismului şi ale marelui capital finan­ciar, călăi ai clasei muncitoare. Sub presiunea muncitorimii din întreaga lum© Dimitrov obţine liberteate.a. Smuls din gh tarele asasinilor hitle­­rişti datorită intervenţiei guvernului sovietic, Dimitrov este ales secretar general al Internaţionalei Comuniste. El îşi consacră acum — sub îndru­marea tovarăşului Stalin — întreaga sa putere de muncă organizării şi consolidării luptei împotriva fascis­mului. După eliberarea Bulgariei de că­tre glorioasa Armată Sovietică, Gheorghi Dimitrov îşi concentrează toate puterile sale pentru crearea şi propăşirea Republicei Populare Bul­garia, pentru întărirea prieteniei cu Uniunea Sovietică. Poporul nostru care a avut în Gheorghi Dimitrov un prieten iubit şi respectat păstrează vie amintirea marelui conducător, învăţător şi pă­rinte al poporului bulgar care, prin lupta sa consecventă împotriva fas­cismului, a reacţiunii şi imperialis­mului, prin bogata sa activitate re­voluţionară, este o pildă mereu vie pentru întreaga omenire muncitoare, care luptă pentru pace și socialism, sub steagul lui Lenin și Stalin. de BL­ AG­A DIMITROVA Goneşte trenul huruind pe sine In jur răsună vorbele de drum. Drumeţii care stau aici cu mine La chip şi grai nu seamănă nicicum. Nu pot să tac, să stau îngândurată. Sunt vorbe’n jur şi-i greu să nu vorbeşti. Vreau sâ-i aud, sa-i înţeleg. Şi iată, Mă’ntreabă un drumeţ: „De unde eşti?”. Ni-e drumul luminat de acelaşi soare, ,. r In ochii noştri arde-acelaş jar. Simt că adi mi-e frate fiecare — Şi am răspuns: „Sunt fiică de bulgar”! Şi rusul, şi uzbecul, şi slovacul, r Şi polonezul, toţi au tresărit. Toţi au rostit — o vorbă înţeleasă — Un Sigur nume: Atât! Om şi Frate! Tu, ţară, porţi al florilor vestmânt, Gătită pentru fapte minunate, I-ai dat un fiu întregului pământ! In ochii noştri arde acelaş jar... Şi de mă’ntreabă, eu răspund oricând: „De unde sunt? Sunt fiică de bulgar, De pe-al lui Dimitrov pământ!” In româneşte de 5¥L Bi­en temi row — CĂLĂTORIE ---------­Da. DIMITROV! Tovarăș,­ ­ DIMITR­QV.....­.................. Marele iniţiator şi organizator al construirii socialismului în R.P. Bulgaria La 2 iulie a. c. se împlinesc doi ani de la moartea lui Gheorghi Dimi­trov, marele fiu al poporului bulgar, creatorul­ Republicii Populare Bulga­ria, elevul şi colaboratorul credincios al lui Lenin şi Stalin şi neînfricatul luptător împotriva fascismului. Luptător înflăcărat pentru victoria marxism-leninismului, Gh. Dimitrov şi-a pus toate forţele, întreaga lui e­­nergie nesecată, pentru bolşevizarea Partidului Comunist Bulgar, pentru transformarea lui într’un partid de tip leninist-stalinist. In bolşevizarea Partidului Comunist Bulgar el ve­dea siguranţa victoriei proletariatu­lui revoluţionar bulgar în lupta lui pentru distrugerea ordinii capita­­liste-fasciste, siguranţa clădirii or­­dinei noi, socialiste. Prin grija părintească şi activita­tea neobosită a lui Gh. Dimitrov, Partidul Comunist Bulgar a devenit conducător recunoscut al luptei anti­fasciste a poporului muncitor bulgar. In jurul clasei muncitoare, în frunte cu Partidul Comunist Bulgar, «'au strâns toat© forţei© cinstite, patrioti­ce, ale ţării. A fost consolidată a­­lianţa dintre clasa muncitoare şi ţă­rănimea muncitoare, care, a devenit astfel coloana vertebrală a luptei re­voluţionare. In 1942, la Iniţiativa şi sub îndru­marea lui Gh. Dimitrov, au fost puse bazele Frontului Patriei, sub al cărui steag s’au strâns toate forţele patrio­tice, progresiste, în lupta împotriva ocupanţilor hitlerişti şi a slugilor lor bulgare. Victoria răscoalei din 9 Septembrie 1944 obţinută cu ajutorul notărător­ii Invincibilei Armate Sovietice, este strâns legată d© numele lui Gh. Di­mitrov, înarmat cu o mare experienţă re­voluţionară, politică şi organizatori­că, cunoscând adânc experienţa mare­lui Stat Socialist, Gh. Dimitrov a de­pus toate eforturile pentru construi­rea unei Bulgarii noi, de democraţie populară. Sub conducerea lui Dimi­trov a fost întărit guvern­u­l de demo­craţie populară. Cu pricepere excep­ţională d­e conducător care şi-a însu­şit învăţătura lui Lenin­ Stalin, el a demascat pe duşmanii ascunşi ai gu­vernului popular bulgar, care vroiau să restabilească fascismul. Sub în­drumarea­­lui au fost demascaţi şi do­­borîţi agenţi ai imperialismului ca Nicola Petcov, Costa­n Lub­ev, Damian Velcev şi alţii. Gh. Dimitrov învăţa neobosit parti­dul,­­ clasa muncitoare şi oamenii muncii, că fără crearea unui stat de democraţie populară, ca o formă a dictaturii proletariatului, construirea Socialismului în Bulgaria nu este cu putinţă. In raportul istoric la cel de al V lea Congres al Partidului Comunist Bulgar, Gh. Dimitrov a prezentat teoretic chestiunea caracterului şi problemelor­­statului de democraţie populară, ca formă a dictaturii pro­letariatului în perioada de trecere de la capitalism la socialism, înarmat cu geniala învăţătură leninist-stali­­nistă şi cu bogata experienţă a Uniu­nii Sovietice, el a rezolvat ştiinţific problema industrializării ţării şi a colectivizării gospodăriei săteşti bul­gare şi a trasat drumul de desvoltare a statului spre socialism. «Problemele nu se epuizează — spunea Gh. Dimitrov — cu reconstrui­rea a ceea ce a existat în economia na­ţională. Este necesară o grabnică desvoltare a forţelor productive ale ţării noastre, o grabnică lichidare a înapoierii ei economice, transforma­rea ei în cel mai­­scurt timp într-o ţară agricolă modernă; pentru aceasta este necesar ca industrializarea şi electrificarea ţării să se înfăptu­iască în 1­5—20 ani, când alte ţări, în alte condiţii, au realizat aceasta în veacuri», împreună cu industrializarea şi electrificarea ţării, chestiuni funda­mentale­­ pentru transformarea so­cialistă, Gh. Dimitrov a pus şi pro­blema cooperării gospodăriilor să­­teşti, ca drum de trecere la socia­lism a Bulgariei. ■­ Gh. Dimitrov nu a desvoltat numai teoretic problema construirii socialis­mului la noi în ţară, dar a arătat şi modul şi mijloacele pentru realizarea acestuia. El sublinia, neobosit şi in­sistent, că pentru ca industria so­cialistă să atragă după sin© şi gospo­dăria sătească, clasa muncitoare tre­bue să lupte sistematic, să facă sacri­ficii, pentru ieftinirea produselor in­dustriale. Pentru colectivizarea sa­telor, el indica folosirea încercatei metode leninist-staliniste d© atragere voluntară a ţăranilor muncitori în gospodării agricole cooperativ© de muncă. Gh. Dimitrov a susţinut mult respectarea strictă a acestui princi­piu, necontenita educare a membrilor gospodăriilor cooperative în spiritul tovărăşesc al ajutorului reciproc. Construirea socialismului în R. P. Bulgaria, spunea Gh. Dimitrov, este posibilă numai folosindu-ne de bogata experienţă sovietică, cu aplicarea ştiinţei leninist-staliniste şi cu ajuto­rul frăţesc al Uniunii Sovietice.­­ Gh. Dimitrov educa Partidul Co­munist şi poporul muncitor bulgar în dragostea nemărginită şi devotamen­tul faţă de marea Ţară a Socialismu­lui, faţă de gloriosul Partid Comu­nist (bolşevic) şi faţă de­­genialul Stalin. Nu există şi nu trebue să existe — spunea Gh. Dimitrov — bulgar con­ştient şi care-şi iubeşte Patria car© să nu fi© convins că sincera prietenie cu U.R.S.S. este tot atât de necesară independenţei şi înfloririi Bulgariei, ca soarele şi aerul pentru fiecara fiinţă vie. In cei doi ani care s’au scurs dela­ moartea lui Gh. Dimitrov, s’a confir­mat strălucit drumul drept p© care el l-a trasat pentru construirea socialis­mului în R. P. Bulgaria. Pe bazele solide aşezate de el, creşte azi clădi­rea luminoasă a socialismului, întărit în lupta cu duşmanii de clasă şi edu­cat în spirit bolşevic, Partidul Comu­nist Bulgar, in frunte cu credincio­sul continuator al operei lui Dimi­trov, tovarăşul Vâlco Cervencov,­­duce poporul bulgar din succes în succes. . .. —­­ Având ajutorul multilateral soviet­­ic şi colaborarea ţărilor de democra­ţie populară, poporul bulgar îndepli­neşte cu succes sarcinii© celui d© al treilea an al Planului Cincinal al lui Dimitrov. Succesele mari realizate d© industria socialistă bulgară şi de gos­podăriile săteşti în anii 1950—1951, arată că marea operă a lui Gh. Dimi­trov, pentru care el şi-a jertfit viaţa, s© găseşte în mâini sigure. Sprijinit de ajutorul frățesc al Uniunii Sovietice, poporul muncitor bulgar condus de Partidul Gău da avantgardă în frunte cu Vâlco Cer­vencov, merg© hotărît pe drumul so­cialismului, trasat de Gh. Dimitrov, Griesko, Terecev

Next