România Liberă, octombrie 1951 (Anul 9, nr. 2181-2206)
1951-10-02 / nr. 2181
PAGINA 2-a HUMAMA LUSHKA Armata noastră populară, apărătoare hotărâtă a libertăţilor poporului muncitor şi a cauzei păcii Cu prilejul zilei de 2 octombrie, Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române, ziarele militare au primit din partea oamenilor muncii din Patria noastră un număr însemnat de scrisori, lată de pildă conţinutul scrisorii trimisă de tovarăşii Ioan Jurca şi Alexandru Ianeli ziarului „înainte”, gazetă ostăşească ce a luptat, cu cuvântul scris, pentru educarea ostaşilor de tip nou încă de la 15 Decembrie 1943, ca organ de presă al glorioasei Divizii de voluntari „Tudor Vladimirescu-Debreţin”, sâmburele Armatei noastre Populare: — „Eu cu tovarăşul Ioan Jurca lucrăm în echipa II-a de mineri a hidrocentralei „V. I. Lenin”, îndrumaţi de Partid, noi am ajuns fruntaşi în producţie şi ca răsplată am participat la marea sărbătoare ce a avut loc la Bucureşti de 23 August. Acolo am văzut forţa şi tăria Armatei noastre Populare. Privind cu drag Armata noastră ce defila, ne-a venit în minte şi viaţa noastră din trecut. Suntem mineri de 30 de ani. Am lucrat la minele Vulcan şi Roşia Montană. Grea viaţă am dus. Cruntă mizerie şi exploatare au fost pe capul nostru. Noi minerii nu am putut răbda şi am participat cu toţii la greva din 1929. Niciodată nu vom uita paturile de puşcă cu care ne-au lovit soldaţii regelui şi ai trântorilor care conduceau ţara noastră. Niciodată nu vom uita gloanţele cu care ei au răpus atâţia mineri, tovarăşi dragi de-ai noştri. Aceasta era armata burghezo-moşierească. După 23 August 1944, când Armata Sovietică ne-a eliberat, o viaţă nouă a înflorit şi în minele noastre. Jandarmii au părăsit minele, iar partidul nostru a crescut şi educat o nouă armată. Această armată o privim cu bucurie şi o iubim din suflet pentru că ea ne asigură liniştea şi fericirea. Am ieşit pensionari în 1951. Când am aflat de uriaşele lucrări de la hidrocentrala „V. I. Lenin”, amândoi am cerut Partidului să ne aprobe să lucrăm, să aducem cât mai multă lumină în ţara noastră. Noi perforăm şi puşcăm mereu înainte, lungind tunelul spre Stejar. Lucrăm şi muncim din suflet astăzi şi ştim că exista cineva care ne apără pacea, liniştea şi cuceririle noastre. Aceasta este armata noastră dragă, Armata Populară, căreia noi minerii de la hidrocentrala „V. I. Lenin” îi dorim din suflet să devină tare şi puternică, ca Armata marelui Stalin”. Deosebit de semnificative sunt şi celelalte scrisori primite din partea a numeroşi oameni ai muncii. Din toate se desprinde acelaş sentiment: dragostea pe care poporul nostru muncitor o poartă Armatei noastre Populare, încrederea sa nemărginită în ea. Care este explicaţia acestui fapt? Unde este izvorul acestei atitudini noi pe care oamenii muncii din Patria noastră o au faţă de armată? Răspunsul la aceste întrebări nu este greu de găsit. El reiese în mod limpede din caracterul nou al armatei noastre, armată legată prin toate fibrele sale de interesele celor ce muncesc. Noua noastră Armată, măreaţă înfăptuire a Partidului Muncitoresc Român, se deosebeşte radical de armata burghezo-moşierească. Structura Armatei noastre Populare este cu totul nouă. Cu totul nouă este ideologia ei. Cu totul nouă este şi menirea ce o are în statul nostru de democraţie populară, aceea de a apăra cu abnegaţie cuceririle revoluţionare ale poporului muncitor, munca sa paşnică de construire a socialismului şi independenţa Patriei. La temelia construirii Armatei noastre Populare, Partidul clasei muncitoare a pus învăţătura marxist-leninistă cu privire la armata de tip nou. In lupta pentru făurirea noii armate, poporul nostru muncitor a avut drept călăuză de nedespărţit bogata experiență a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice în construirea invincibilei sale Armate, modelul perfect al armatei de tip nou. General Maior GH. ŞTEFĂNESCU Ministru Adjunct al Forţelor Armate ale R. P. R. ★ ★ „Scut al intereselor poporului şi al Republicii Populare Române, şcoală a poporului, — astfel concepem noi misiunea armatei în Republica Populară Română”, a spus tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Congresul P.M.R., vorbind despre sarcinile ce revin armatei noastre. Urmând cu perseverenţă exemplul glorioasei Armate Sovietice şi indicaţiile trasate de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, poporul nostru muncitor şi-a făurit o armată puternică, trup din trupul său, apărătoare hotărîtă a marii cauze a celor ce muncesc. Astăzi poporul nostru se poate bizui cu toată încrederea pe Armata sa. Ea este formată din fiii muncitorilor, ţăranilor muncitori şi ai intelectualilor legaţi de popor. La conducerea Armatei noastre Populare se află elemente din cele mai devotate clasei muncitoare şi Partidului Muncitoresc Român. Ofiţerii şi sergenţii sunt ridicaţi din masa mare a muncitorilor şi ţăranilor muncitori. Acest mod de recrutare a cadrelor asigură pe de o parte unitatea politică între elementul de comandă şi soldaţi, iar pe de altă parte legătura strânsă dintre armată şi poporul muncitor. In Forţele Armate ale Republicii Populare Române, fiecărui ostaş îi sunt larg deschise căile către cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare. Promovarea în funcţii şi în grad se face pe baza criteriului capacităţii de muncă şi al devotamentului faţă de Patrie. Un rol de seamă în întărirea Armatei noastre Populare îl are munca intensă ce se duce pentru ridicarea nivelului politic şi ideologic al militarilor. Organele politice, organizaţiile de partid şi utemiste din Forţele Armate ale Republicii Populare Române, desfăşoară o rodnică activitate în această privinţă. Ele educă pe militari în spiritul dragostei fierbinţi faţă de Patrie şi al devotamentului nemărginit faţă de Partidul clasei muncitoare, în spiritul respectării jurământului militar, al disciplinei de fier şi al unei ascuţite vigilenţe revoluţionare de clasă. Ele insuflă militarilor hotărîrea de a nu-şi precupeţi nici sângele şi nici chiar viaţa pentru apărarea Republicii Populare Române. Vitejia şi eroismul poporului român, în luptele pentru libertate şi independenţă, sunt un izvor nesecat de învăţăminte pentru militarii armatei noastre, sunt un exemplu viu de slujire cu abnegaţie a Patriei noastre dragi. Patriotismul socialist fierbinte este de nedespărţit legat de sentimentul internaţionalismului proletar care însufleţeşte pe ostaşii noştri. Ei sunt pătrunşi de o nemărginită dragoste şi recunoştinţă faţă de Uniunea Sovietică, faţă de Armata sa eliberatoare, faţă de Partidul Bolşevic şi faţă de tovarăşul Stalin. Ostaşii armatei noastre de tip nou sunt educaţi în spiritul solidarităţii cu toate popoarele ce luptă pentru pace şi socialism, în spiritul frăţiei cu naţionalităţile conlocuitoare din ţara noastră. Armata noastră Populară este o adevărată şcoală a frăţiei dintre popoare. Alături de fiii poporului român, militarii aparţinând diferitelor naţionalităţi conlocuitoare slujesc cu credinţă Patria noastră comună. Aparţinând unei armate puse în slujba marii cauze a păcii, ostaşii noştri urăsc de moarte pe imperialiştii americani şi englezi, turbaţi aţâţători la război. Ei poartă deasemeni o ură neîmpăcată slugilor ticăloase ale imperialiştilor, de felul celor din banda fascistă Tito Rancovici, duşmani înrăiţi ai Patriei noastre libere. Ostaşii noştri ştiu astăzi cine sunt adevăraţii lor duşmani. De aceea, ei îşi sporesc necontenit spiritul de vigilenţă împotriva foştilor exploatatori deposedaţi, chiaburimii şi altor soiuri de speculanţi şi jecmănitori ai oamenilor trfutacli şi unelte ale reacţiunii mondiale care caută pe toate căile să lovească în armata noastră, apărătoare dârză a poporului muncitor. In armata noastră se desfăşoară o activitate susţinută pentru lichidarea analfabetismului, pentru combaterea misticismului şi a superstiţiilor, arme otrăvitoare ale duşmanilor oamenilor muncii. Ridicarea nivelului politic şi ideologic al militarilor, opera de culturalizare a maselor ostăşeşti, ce se duce tot mai intens în armata noastră, contribue în mod serios la creşterea de cetăţeni luminaţi, luptători neobosiţi pentru măreaţa cauză a socialismului. Un număr însemnat de tineri ce şi-au terminat stagiul militar în ultimii ani, întorşi la locurile de muncă au devenit fruntaşi în producţie, buni agitatori şi organizatori, oameni de nădejde pe frontul măreţelor construcţii ale socialismului. Armata noastră Populară a devenit astfel o adevărată şcoală a poporului, o înaltă şcoală de educaţie patriotică şi cetăţenească. Conştienţi de marea răspundere ce o au în apărarea Patriei, soldaţii, sergenţii şi ofiţerii Forţelor .Armate ale Republicii Populare Române se străduesc să-şi ridice din ce în ce mai mult pregătirea lor de luptă, să desvolte capacitatea combativă a subunităţilor şi unităţilor armatei, să întărească dis-,ciplina militară neşovăitoare, chezăşia tăriei armatei noastre. Ei învaţă necontenit din experienţa glorioasei Armate Sovietice, străduindu-se să-şi însuşească în cât mai bune condiţiuni ştiinţa şi arta militară stalinistă ce stă la baza pregătirii Armatei noastre Populare. O contribuţie de seamă la întărirea armatei noastre o aduc organele politice, organizaţiile de partid şi organizaţiile utemiste din Forţele Armate ale Republicii Populare Române. Prin neobosita muncă politică ce o desfăşoară zi de zi, ele ajută militarilor să înţeleagă în mod limpede sarcinile ce le revin în apărarea Patriei, îi mobilizează să muncească cu toată râvna pentru a-şi lărgi necontenit orizontul cunoştinţelor politice şi ideologice. Comandanţii au din partea organizaţiilor de partid şi de tineret un neprecupeţit ajutor în întreaga lor activitate. Comuniştii şi utemiştii din armată, fruntaşi în pregătirea de luptă şi politică, sunt exemple vii pentru tovarăşii lor în ceea ce priveşte atitudinea nouă faţă de muncă, în ceea ce priveşte vigilenţa şi disciplina militară de fier. Poporul nostru muncitor înconjoară cu dragoste şi căldură Armata sa Populară pentru că o simte trup din trupul său. El ştie că baionetele ostaşilor noii noastre armate nu sunt îndreptate împotriva celor ce muncesc, ci împotriva celor ce jinduesc să ne răpească libertăţile cucerite, să ne arunce iarăşi pe grumaz jugul exploatării. Oamenii muncii din ţara noastră îşi sporesc necontenit eforturile în muncă, la adăpostul fiilor lor îmbrăcaţi în haină militară, care zi de zi se străduesc să facă din armata noastră, o forţă tot mai puternică, pusă în slujba păcii şi construirii socialismului. Toate acestea îndreptăţesc grija oamenilor muncii din Patria noastră, grija Partidului şi Guvernului pentru Armata Populară. Toate acestea explică cuvintele calde pe care cei mai buni fii ai Patriei le adresează cu prilejul zilei de 2 octombrie. „Vă doresc dragi ostaşi, noi succese în instruirea voastră, să fiţi mai departe apărători de nădejde ai scumpei noastre Patrii. De ziua măreaţă a Armatei Populare voi da cu echipa mea două schimburi de onoare", spune în salutul său Gheza Kopetin, minerul fruntaş din Valea Jiului,, care lucrează de pe acum în contul celei de a doua jumătăţi a anului 1952. Şi ca el trimit azi un salut fierbinte Armatei Populare milioanele de constructori ai socialismului din Republica noastră, pentru care armata este vlăstarul lor drag, scutul puternic al cuceririlor revoluţionare,chezăşia muncii paşnice şi a independenţei Patriei noastre, în care se clădeşte cu avânt măreţul edificiu al socialismului. Divizia „Tudor Vladimirescu-Debreţin“, mândria poporului nostru In zilele intrării Armatei Sovietice în Bucureşti, populaţia Capitalei care aclama cu entuziasm pe eliberatori, recunoştea, în coloanele compacte de maşini, unităţi formate din ostaşi români, a căror existenţă dictatura fascistă o tăinuise cu străşnicie. In semn de ironie biciuitoare faţă de propaganda mincinoasă a claselor exploatatoare, massele populare din ţara noastră i-au numit pe aceşti ostaşi „morţii de la Stalingrad”. Erau foştii prizonieri despre care burghezia şi moşierimea povesteau că l s’au tăiat urechile şi nasurile, că fuseseră supuşi înfometării şi exterminării. Erau pandurii Diviziei „Tudor Vladimirescu”, care se întorceau liberi, cu fruntea sus, cu arme sovietice în mâini, cu mintea luminată, cu sufletul clocotind de dragoste faţă de Patrie, clocotind însă şi de ură împotriva cotropitorilor fascişti, împotriva asupritorilor poporului. Ceea ce se petrecuse cu zecile de mii de prizonieri români din U.R.S.S. nu cunoaşte asemănare în istorie. Căderea în prizonieratul armatei Statului Socialist însemna în fond o adevărată eliberare. Ei, prizonierii, mai liberi decât oamenii rămaşi în ţara stăpânităde fascişti şi de cotropitorii hitlerişti au avut posibilitatea să acţioneze potrivit adevăratelor interese naţionale ale poporului român, pentru salvarea României de la prăbuşirea pe care i-o pregătiseră burghezia şi moşierimea, social-democraţia de dreapta şi monarhia. Din primele momente ale căderii în prizonierat, în sprijinul fiilor poporului nostru, veneau comuniştii români aflaţi pe atunci în U.R.S.S., în frunte cu tovarăşii Ana Pauker şi Vasile Luca. Plini de dragoste pentru ţară comuniştii români risipeau desnădejdea şi dezorientarea. ★ Lt. COL. EUGEN BANTEA ★ ★ arătau caracterul criminal al războiului pe care il purta România la ordinul Germaniei hitleriste, făceau pe prizonieri să înţeleagă marea răspundere pe care o au în faţa Patriei, în faţa celorlalte popoare iubitoare de libertate. Prizonierii, fii ai poporului muncitor, au înţeles că trebuia spălată pata de pe obrazul ţării noastre, că ei trebuie să contribue din plin la lupta pentru eliberarea poporului român. In aceste condiţiuni, delegaţii mişcării antifasciste a prizonierilor, îndrumată şi condusă de comunişti, au adresat marelui Stalin rugămintea de a aproba formarea de unităţi militare de voluntari care să lupte alături de Armata Sovietică împotriva ciumii hitleriste, pentru o Românie liberă, independentă şi democratică. Răspunsul stalinist a sosit la 2 octombrie 1943. El oglindea minunata politică a Partidului Bolşevic de ajutorare a celorlalte popoare care luptă pentru libertate şi independenţă, el oglindea deosebirea pe care o făceau oamenii sovietici între răspunderea şi vina claselor exploatatoare care târîseră România în războiul criminal antisovietic şi poporul muncitor român terorizat şi înşelat. In urma aprobării marelui Stalin, cu sprijinul Armatei Sovietice, a luat naştere Divizia „Tudor Vladimirescu”. După bătălia victorioasă de la Iaşi-Chişinău, când Forţele Armate Sovietice înaintau vertiginos în România, pandurii Diviziei „Tudor Vladimirescu” păşeau şi ei pe pământul Patriei. In ţară, Partidul Comunist din România, în fruntea forţelor patriotice, doborîse dictatura fascistă şi determinase întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. In primele zile ale lui Septembrie 1944, unităţile Diviziei au primit botezul focului în Transilvania, lângă Sfântu-Gheorghe. Ele au străbătut un glorios drum de luptă în Ardealul de Nord, Ungaria şi Cehoslovacia. Vorbind despre acele împrejurări, iubitul conducător al poporului român, tovarăşul Gheorghiu-Dej, sublinia cu prilejul celei de a 30-a aniversări a Partidului, meritele pandurilor în faţa Patriei: „...în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei şi Ungariei, în urmărirea armatei hitleriste, a înscris pagini de glorie nemuritoare Divizia de voluntari români „Tudor Vladimirescu- Debreţin”, care fusese formată în Uniunea Sovietică la cererea foştilor prizonieri, educaţi în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar de comuniştii aflaţi în emigraţie, în frunte cu tovarăşa Ana Pauker şi tovarăşul Vasile Luca”. In tot decursul luptelor, ostaşii Diviziei „Tudor Vladimirescu” au învăţat măestria militară luptând cot la cot cu glorioşii, militari ai Armatei Sovietice. Sprijinul puternicei tehnici de luptă a Forţelor Armat Sovietice, al artileriei, tancurilor şi aviaţiei sovietice, a uşurat acţiunile de luptă ale Diviziei, a cruţat multe vieţi româneşti. Pentru meritele sale în lupte, Divizia a avut cinstea de a fi citată prin ordin de zi de către tovarăşulStalin care i-a acordat, împreună cu altor divizii sovietice, titlu! ;!• „debreţinscaia” pentru contribuţia sa; eliberarea oraşului maghiar Debreţin. Faptele de arme ale pandurilor, vitejia şi abnegaţia lor, în luptă, au avut o influenţă însemnată asupra ostaşilor armatei române care luptau împotriva Germaniei hitleriste. Astfel încrederea şi sprijinul neprecupeţit al popoarelor sovietice, al marelui Stalin, lupta eroică a Partidului Comunist din România, au îngăduit ca în ceasurile marii victorii din 1945 poporul nostru să fie cu fruntea sus. Pe vremea când Divizia fusese pe front, guvernele cu majoritate reacţionară împiedecaseră complectarea rândurilor ei. Partidul Comunist a creat însă un larg curent de masă pentru sprijinirea Diviziei. Mii de voluntari au plecat din ţară la chemarea Partidului să întărească rândurile Diviziei, întoarsă în ţari, Divizia „Tudor Vladimirescu-Debreţin” a continuat să slujească aceleaşi ţeluri nobile pentru care luptase pe front. Ea îşi atrăsese dragostea profundă a masselor populare, după cum în mod firesc împotriva ei se îndrepta ura neputincioasă a exploatatorilor, a trădătorilor de patrie. Ea a fost alături de clasa muncitoare şi aliaţii săi în bătăliile care au dus la Complecta doborîre de la putere a claselor exploatatoare şi la alungarea monarhiei. Experienţa acumulată de Divizie a slujit operei de făurire a noii Armate Populare. Divizia „Tudor Vladimirescu-Debreţin” este socotită pe drept cuvânt ca sâmbure al armatei de tip nou care a fost creată de Partidul Muncitoresc Român în ţara noastră. Ea a fost prima unitate militară românească pusă pe deplin în slujba poporului, în slujba oamenilor muncii din ţara noastră. Pentru prima oară în istoria Patriei noastre, pandurii au depus jurământ poporului şi nu ca în vechea armată regelui, hidos reprezentant al capitaliştilor şi moşierilor, trepăduşul trusturilor imperialiste străine. Divizia „Tudor Vladimirescu” este prima unitate militară creată de Partidul Comunist din România. De aceea ţelurile ei erau nu numai eliberarea naţională ci şi deplina eliberare socială a poporului nostru. Divizia „Tudor Vladimirescu” a fost prima unitate militară întemeiată pe principiul frăţiei de arme româno-sovietice. Ea s’a instunit şi a luptat pe temeiul artei militare staliniste; pandurii au fost primii români care au mânuit minunata tehnică de luptă produsă de înaintata industrie socialistă a Uniunii Sovietice. însăşi înfiinţarea Diviziei a fost expresia grăitoare a internaţionalismului proletar consecvent care însufleţeşte popoarele Uniunii Sovietice, a fost expresia înţelegerii şi dragostei marelui Stalin faţă de poporul român. Pandurii au căpătat arme din partea oamenilor sovietici pentru a cuceri independenţa naţională a Patriei noastre, pentru a crea o nouă Românie, liberă şi fericită. In tabăra dela Selţi, lângă Riazan, unde se instruia Divizia, flutura mândru tricolorul românesc. Acolo departe, pe pământul Ţării Socialismului, pandurii îşi socoteau tabăra ca primul colţ al ţării libere de mâine. Oamenii sovietici ne redaseră tricolorul adevărat, stindardul revoluţionar, republican, ridicat acum un veac de Bălcescu şi Magheru, stindardul pe care clasele exploatatoare şi monarhia nu făcuseră decât să-l terfelească, stindardul care şi-a recâştigat strălucirea străbătând calea de luptă alături de gloriosul drapel roşu al Sovietelor. După întoarcerea în ţară, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, pandurii au fost luptători consecvenţi pentru prietenia româno-sovietică. Experienţa lor de viaţă arată grăitor că numai în strânsă şi frăţească prietenie cu Ţara Socialismului victorios, Patria noastră îşi poate consolida Independenţa, poate străbate drumul spre belşug şi fericire. Spiritul frăţiei de arme româno-sovietice este un principiu călăuzitor al Armatei Populare Române. Pe temeiul ştiinţei şi artei militare staliniste se instruiesc Forţele Armate ale Republicii noastre. O trăsătură caracteristică care deosebea Divizia de vechea armată a fost organizarea în cadrul ei a aparatului politic. Potrivit exemplului Armatei Sovietice, la temelia pregătirii Diviziei a fost pusă cunoaşterea de către ostaşii ei a ţelurilor pentru care luptă, legătura strânsă cu poporul, dragostea faţă de oamenii muncii, internaţionalismul proletar. Aparatul politic a avut ca nucleu conducător comunişti români ca Dumitru Petrescu, Petre Borilă, D. Goliu, Gheorghe Stoica, Mihail Burcă. Strălucitele fapte de arme săvârşite de Divizia „Tudor Vladimirescu- Debreţin” şi-au avut în mare parte izvorul în munca lucrătorilor politici care au dat un număr însemnat de jertfe, şi exemple personale de abnegaţie şi eroism în luptă.De asemenea, pentru prima oară în istoria armatei noastre, Divizia „Tudor Vladimirescu-Debreţin”, cu ajutorul sovietic, a ridicat cadre noi ofiţereşti din rândurile soldaţilor muncitori şi ţărani, ceea ce azi constitue principiul de temelie al politicii de cadre al Armatei noastre Populare. Făurind Armata Populară, care este armata dictaturii proletariatului, Partidul Muncitoresc Român a desvoltat şi a complectat, potrivit învăţăturii staliniste şi exemplului Armatei Sovietice, acele trăsături caracteristice care deosebeau Divizia „Tudor Vladimirescis” de armata regimului burghezo-moşieresc. Pe drapelul de luptă al Diviziei sunt prinse alături ordinul sovietic „Drapelul Roşu” şi ordinul românesc „Apărarea Patriei”, simbol al prieteniei şi frăţiei de nedespărţit între poporul nostru şi popoarele Uniunii Sovietice. Istoria glorioasă a Diviziei „Tudor Vladimirescu-Debreţin” constitue temei de mândrie pentru poporul nostru şi ostaşii săi. Muncind temeinic pentru a-şi însuşi măestria militară şi a se înarma politiceşte, militarii Forţelor Armate ale Republicii Populare Române sunt hotărîţi să fie demni de pilda înaintaşilor lor, apărând cu fermitate şi abnegaţie munca paşnică creatoare a poporului nostru, interesele sfinte ale Patriei. f’ A treia sesiune a sfaturilor populare regionale şi a celor din oraşele de subordonare republicană Sfaturile populare regionale şi cele ale oraşelor de subordonare republicană şi-au ţinut Duminică 30 Septembrie cea de a treia sesiune ordinară. In cadrul acestei sesiuni, deputaţii au analizat felul cum s-a desfăşurat munca în diferitele domenii de activitate, au desbătut unele din problemele cele mai importante ce se pun în faţa sfaturilor populare şi au adoptat hotărîri care urmăresc îmbunătăţirea muncii. Printre altele, în cadrul acestei sesiuni s’a analizat munca desfăşurată în campania agricolă de vară, pregătirile şi desfăşurarea campaniei de toamnă, deschiderea noului an şcolar, probleme privind aprovizionarea, etc. Felul în care au decurs lucrările celei de a treia sesiuni a sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor de subordonare republicană, dovedeşte un însemnat progres în munca organelor locale ale puterii de Stat. Problemele ridicate în cursul zilei de Duminică s-au desfăşurat lucrările celei de a treia sesiuni a sfatului popular al Capitalei. Ordinea de zi a cuprins rapoarte, corapoarte şi discuţii în legătură cu aprovizionările de iarnă, campaniile agricole şi deschiderea anului şcolar. Felul în care au decurs lucrările sesiunii şi mai ales numărul mare al celor care au luat cuvântul, arată limpede că cea mai mare parte a deputaţilor îşi dau pe deplin seama de sarcinile importante ce le stau în faţă, sunt conştienţi că ei reprezintă în sesiune massele largi muncitoare şi că sesiunea constitue o formă de bază a activităţii lor şi un minunat prilej pentru întărirea activităţii sfatului popular. Rapoartele ţinute de şefii secţiunilor comercială, agricolă şi învăţământşi corapoartele deputaţilor din comisiunile permanente respective) au oglindit munca comitetului executiv, a secţiunilor şi comisiunilor permanente, în perioada celui de-al treilea trimestrual anului în curs, iar proectele de hotărîri prezentate au conţinut propuneri pentru remedierea lipsurilor constatate şi pentru organizarea în viitor a muncii în problemele de aprovizionare, agricole şi de învăţământ. Deputaţii sfatului popular al Capitalei s-au pregătit temeinic pentru sesiune. Ei au venit cu un bogat material documentar cules de pe teren, din contactul cu cetăţenii, discutând cu competenţă problemele, propunând luarea de măsuri pentru înlăturarea lipsurilor constatate şi pentru îmbunătăţirea activităţii în sectoarele despre activitatea cărora s’a discutat. Discuţiile au avut loc, în majoritatea cazurilor, într’un sănătos spirit critic şi autocritic. Deputaţi ca tovarăşii Liuba Chişinevschi, Vasile Bugu, Constantin Teclu şi alţii, au adus critici juste activităţii comitetului executiv în problema aprovizionării şi au făcut propuneri care au fost adoptate, îmbogăţind hotărîrile luate la sesiune. In această privinţă, cea de a treia sesiune a sfatului popular al Capitalei marchează un progres simţitor faţă de sesiunile precedente. Ea a arătat că cea mai mare parte dintre deputaţi, după o perioadă de aproape 10 luni de muncă, cuprind acum mai bine problemele, au început să aprofundeze sarcinile comisiunii permanente din care fac parte, cunosc îndeaproape viaţa ce se desfăşoară în circumscripţiile lor electorale, ele sesiunea sfatului cât şi sarcinile generale ale sfaturilor populare. Dar nu totdeauna, tovarăşii deputaţi au ridicat chestiuni importante. Uneori ei au părăsit aspectele esenţiale ale problemei care se desbătea, pierzându-se în chestiuni de amănunt, care nu-şi aveau locul în sesiunea sfatului popular. Tovarăşa deputată Elisabeta Naum, de pildă, după ce a arătat o serie de aspecte interesante cu privire la aprovizionarea pieţelor şi magazinelor alimentare, s-a pierdut în amănunte nesemnificative. Alţi deputaţi au vorbit despre folosirea îngrăşămintelor chimice, despre pagubele aduse de ciori recoltei. Desigur că şi acestea sunt chestiuni importante. Dar pentru semnalarea lor în sesiunea sfatului popular al Capitalei nu este nici locul şi nici timpul potrivit. Aceasta se poate face cu aceeaşi eficacitate prin sesizarea directă a şefului secţiunii respective. De pildă, folosirea îngrăşămintelor chimice şi combaterea păsărilor care vatămă recolta se poate discuta în şedinţa comisiunii permanente agricole şi se pot lua hotărîri în şedinţa obişnuită săptămânală a comitetului executiv. Sesiunea este un eveniment deosebit în activitatea sfaturilor populare. In sesiune se desbat numai probleme de mare însemnătate, problemele cele mai importante şi mai urgente privitoare la viaţa economică şi culturală a întregului teritoriu aflat sub conducerea sfatului popular respectiv. Amănuntele neesenţiale pentru problema ce se discută prelungesc inutil lucrările sesiunii şi distrag atenţia participanţilor. In această privinţă, este foarte important ca ordinea de zi a sesiunii să nu fie încărcată inutil. In cea de a treia sesiune a sfatului popular al Capitalei, unul din punctele prevăzute pe ordinea de zi se intitula: raport asupra desfăşurării campaniei agricole de vară și măsurile pentru pregătirea campaniei agricole de toamnă. Or, această problemă putea fi înglobată în primul punct (aprovizionările de iarnă): — în primul rând, pentru că problemele agricole nu sunt specifice în activitatea sfatului popular al Capitalei; — în al doilea rând, pentrucă la sesiunile sfaturilor populare raionale din Capitală, problema campaniilor agricole a fost amplu discutată; — în al treilea rând, pentrucă terenurile popular al Capitalei agricole situate în raza oraşului se cultivă’ în mare parte cu legume şi zarzavaturi, folosind pentru aprovizionarea Capitalei (problemă discutată la primul punct al ordinei de zi). Dealtfel, tov. Hristache Petcu, şeful secţiunii agricole şi tov. Gh. Velcescu, preşedintele comisiunii permanente agricole, în raportul şi coraportul pe care le-au ţinut, au desbătut pe larg problema aprovizionării cu alimente a Capitalei, despre care se vorbise totuşi temeinic şi în raportul precedent. Prin discutarea laolaltă a problemelor aprovizionării şi agricolă, s’ar fi eliminat un raport şi un coraport şi discuţii ce n’au adus nimic nou faţă de cele ce au avut loc când s’a desbătut problema aprovizionării şi în plus s’ar fi dat o bază mai justă discuţiei despre aprovizionări, punându-se accentul pe situaţia bazei de aprovizionare a Capitalei şi nu numai pe problemele distribuţiei, aşa cum s’a făcut în raportul despre aprovizionare. Comitetul executiv al sfatului popular al Capitalei nu a acordat destulă atenţie proiectelor de hotărîre prezentate în sesiune. Ele conţineau generalităţi, nu au fost clare, concrete, aveau omisiuni care au fost sesizate de deputaţi. Pe baza discuţiilor şi propunerilor făcute de deputaţi, hotărîrile au fost complectate, îmbogăţite. Astfel, ele prevăd acum măsurile organizatorice care — în problemele de aprovizionare şi învăţământ — vor forma baza activităţii comitetului executiv şi comisiunilor permanente, î perioada de timp următoare. Comitetul executiv al sfatului popular al Capitalei trebue să vegheze ca sarcinile ce decurg din hotărîrile luate să fie trecute în planurile de muncă ale secțiunilor respective, și în planurile de muncă ale comitetelor executive raionale subordonate. Munca de îndrumare și control asupra executării hotărîrilor luate în sesiune este una din cele mai însemnate sarcini ce revine comitetului executiv în perioada de timp dintre sesiuni.De felul în care comitetul executiv al sfatului popular al Capitalei va îndruma și controla executarea acestor hotărîri depinde în cea mai mare măsură buna desfășurare a întregei sale activități. H. Matei .......... 1 1 • —..—...... » 1 .... ■ Pentru aprovizionarea oamenilor muncii PLOEŞTI (de la subredacţia noastră) .— Problema aprovizionării oamenilor muncii a constituitsubiectul unei largi desbateri în cadrul lucrărilor celei de a 3-a sesiuni a sfatului popular al regiunii Prahova. Sesiunea fiind temeinic pregătită, participarea deputaţilor a fost numeroasă, iar atât rapoartele cât şi discuţiile la rapoarte au dovedit o preocupare permanentă a deputaţilor pentru rezolvarea numeroaselor probleme ce se pun în faţa sfatului popular. Modul cum se desfăşoară aprovizionarea oamenilor muncii a constituit subiectul raportului depus în spirit critic şi autocritic de tov. Constantin Bolgiu, membru al comitetului executiv al sfatului popular regional şi director al Direcţiei Regionale a Cooperativelor de Consum. Raportorul a arătat că numai în cadrul cooperaţiei, de la începutul anului şi până în luna August, satele din Prahova au primit produse industriale în valoare de 2.202.247.000 lei, cu 82 la sută mai mult faţă de anul trecut, iar produsele industriale cu care au fost aprovizionaţi muncitorii prin cooperaţia orăşenească reprezintă 1.926.585.000 lei. Pentru aprovizionarea muncitorilor cu produse lactate au luatfiinţă 551 acest an 174 de stâne cu 168.120 oi, iar pe lângă stâne, s’au creat crescătorii cu 2000 de porci. Tot în acest an s’au acordat pentru contractări de legume şi zarzavaturi, avansuri de 50.793.000 lei. In raidanele industriale vor lua fiinţă până la 7 Noembrie, prin desvoltarea cooperativelor existente, mari magazine universale-model. Raportorul a arătat deasemeni deficienţele pe care le-a înregistrat aprovizionarea populaţiei muncitoare din satele şi oraşele regiunii. Astfel, aprovizionarea cu pâine şi făină a decurs defectuos .Deasemeni a fost nesatisfăcătoare aprovizionarea satelor cu petrol. Articolele raţionate pentru salariaţi au fost distribuite târziu, în comunele Puchenii Moşneni şi Ceptura şi în alte comune, de foc. Tot defectuoasă a fost aprovizionarea cu legume şi zarzavaturi a centrelor muncitoreşti Pucioasa, Fieni, Moroeni. Pentru aprovizionarea de iarnă a muncitorilor, s-au făcut contractări cu alte regiuni în vederea complectării cantităţilor de legume şi zarzavaturi necesare consumului. Au fost pregătite pivniţile necesare pentru insilozarea legumelor, zarzavaturilor şi fructelor pentru iarnă. După raport au urmat discuţii în cadrul cărora numeroşi deputaţi au luat cuvântul. Astfel, deputatul Gh. Cazan de la schela Băicoi, deputata Maria Popescu din Câmpina au semnalat deficienţe ivite în aprovizionarea acestor centre. Deputatul Niculaie Toma a arătat că sfatul popular nu ajută îndeajuns cooperativele. Tov. Constantin Pârvulescu membru în C.C. al P.M.R. şi deputat în sfatul popular regional a accentuat că desvoltarea cooperaţiei nu se poate face decât cu contribuţia şi cointeresarea masselor largi populare cât şi prin preocuparea permanentă a sfaturilor populare. In sesiune deputaţii au luat o serie de hotărîri care aplicate în viaţă vor duce la îmbunătăţirea muncii cooperaţiei şi laasigurarea aprovizionării oamenilor muncii din regiunea Prahova.