România Liberă, octombrie 1951 (Anul 9, nr. 2181-2206)

1951-10-02 / nr. 2181

PAGINA 2-a HUM­AMA LUSHKA Armata noastră populară, apărătoare hotărâtă a libertăţilor poporului muncitor şi a cauzei păcii Cu prilejul zilei de 2 octombrie, Ziua For­ţelor Armate ale Republicii Populare Române, ziarele militare au primit din partea oameni­lor muncii din Patria noastră un număr în­semnat de scrisori, lată de pildă conţinutul scrisorii trimisă de tovarăşii Ioan Jurca şi Alexandru Ianeli ziarului „înainte”, gazetă ostăşească ce a luptat, cu cuvântul scris, pentru educarea ostaşilor de tip nou încă de la 15 Decembrie 1943, ca organ de presă al glorioasei Divizii de voluntari „Tudor Vla­­dimirescu-Debreţin”, sâmburele Armatei noastre Populare: — „Eu cu tovarăşul Ioan Jurca lucrăm în echipa II-a de mineri a hidrocentralei „V. I. Lenin”, îndrumaţi de Partid, noi am a­­juns fruntaşi în producţie şi ca răsplată am participat la marea sărbătoare ce a avut loc la Bucureşti de 23 August. Acolo am vă­zut forţa şi tăria Armatei noastre Populare. Privind cu drag Armata noastră ce defila, ne-a venit în minte şi viaţa noastră din tre­cut. Suntem mineri de 30 de ani. Am lucrat la minele Vulcan şi Roşia Montană. Grea viaţă am dus. Cruntă mizerie şi exploatare au fost pe capul nostru. Noi minerii nu am putut răbda şi am participat cu toţii la greva din 1929. Niciodată nu vom uita paturile de puşcă cu care ne-au lovit soldaţii regelui şi ai trântorilor care conduceau ţara noastră. Niciodată nu vom uita gloanţele cu care ei au răpus atâţia mineri, tovarăşi dragi de-ai noştri. Aceasta era armata burghezo-moşie­­rească. După 23 August 1944, când Armata Sovie­tică ne-a eliberat, o viaţă nouă a înflorit şi în minele noastre. Jandarmii au părăsit minele, iar partidul nostru a crescut şi educat o nouă armată. Această armată o privim cu bucurie şi o iubim din suflet pentru că ea ne asigură li­niştea şi fericirea. Am ieşit pensionari în 1951. Când am aflat de uriaşele lucrări de la hidrocentrala „V. I. Lenin”, amândoi am ce­rut Partidului să ne aprobe să lucrăm, să aducem cât mai multă lumină în ţara noas­tră. Noi perforăm şi puşcăm mereu înainte, lungind tunelul spre Stejar. Lucrăm şi mun­cim din suflet astăzi şi ştim că exis­ta cineva care ne apără pacea, liniştea şi cuceririle noastre. Aceasta este armata noas­tră dragă, Armata Populară, căreia noi mi­nerii de la hidrocentrala „V. I. Lenin” îi do­rim din suflet să devină tare şi puternică, ca Armata marelui Stalin”. Deosebit de semnificative sunt şi celelalte scrisori primite din partea a numeroşi oa­meni ai muncii. Din toate se desprinde ace­­laş sentiment: dragostea pe care poporul nos­­tru muncitor o poartă Armatei noastre Popu­lare, încrederea sa nemărginită în ea. Care este explicaţia acestui fapt? Unde este izvo­rul acestei atitudini noi pe care oamenii muncii din Patria noastră o au faţă de ar­mată? Răspunsul la aceste întrebări nu este greu de găsit. El reiese în mod limpede din caracterul nou al armatei noastre, armată legată prin toate fibrele sale de interesele celor ce muncesc. Noua noastră Armată, măreaţă înfăptuire­ a Partidului Muncitoresc Român, se deo­sebeşte radical de armata burghezo-moşie­­rească. Structura Armatei noastre Populare este cu totul nouă. Cu totul nouă este ideo­logia ei. Cu totul nouă este şi menirea ce o are în statul nostru de democraţie populară, aceea de a apăra cu abnegaţie cuceririle re­voluţionare ale poporului muncitor, munca sa paşnică de construire a socialismului şi independenţa Patriei. La temelia construirii Armatei noastre Populare, Partidul clasei muncitoare a pus învăţătura marxist-leninistă cu privire la armata de tip nou. In lupta pen­tru făurirea noii armate, poporul nostru muncitor a avut drept călăuză de nedespărţit bogata expe­­riență a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice în construirea invincibilei sale Armate, modelul perfect al armatei de tip nou. General Maior GH. ŞTEFĂNESCU Ministru Adjunct al Forţelor Armate ale R. P. R. ★ ★ „Scut al intereselor poporului şi al Re­publicii Populare Române, şcoală a poporu­lui, — astfel concepem noi misiunea armatei în Republica Populară Română”, a spus to­varăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Congresul P.M.R., vorbind despre sarcinile ce revin armatei noastre. Urmând cu perseverenţă e­­xemplul glorioasei Armate Sovietice şi indi­caţiile trasate de Comitetul Central al Parti­dului Muncitoresc Român, poporul nostru muncitor şi-a făurit o armată puternică­, trup din trupul său, apărătoare hotărîtă a marii cauze a celor ce muncesc. Astăzi poporul nostru se poate bizui cu toată încrederea pe Armata sa. Ea este for­mată din fiii muncitorilor, ţăranilor munci­tori şi ai intelectualilor legaţi de popor. La conducerea Armatei noastre Populare se află elemente din cele mai devotate clasei mun­citoare şi Partidului Muncitoresc Român. Ofiţerii şi sergenţii sunt ridicaţi din masa mare a muncitorilor şi ţăranilor muncitori. Acest mod de recrutare a cadrelor asigură pe de o parte unitatea politică între elemen­tul de comandă şi soldaţi, iar pe de altă par­te legătura strânsă dintre armată şi poporul muncitor. In Forţele Armate ale Republicii Populare Române, fiecărui ostaş îi sunt larg deschise căile către cele mai înalte trepte ale ierar­hiei militare. Promovarea în funcţii şi în grad se face pe baza criteriului capacităţii de muncă şi al devotamentului faţă de Patrie. Un rol de seamă în întărirea Armatei noastre Populare îl are munca intensă ce se duce pentru ridicarea nivelului politic şi ideologic al militarilor. Organele politice, organizaţiile de partid şi utemiste din For­ţele Armate ale Republicii Populare Române, desfăşoară o rodnică activitate în această privinţă. Ele educă pe militari în spiritul dragostei fierbinţi faţă de Patrie şi al devo­tamentului nemărginit faţă de Partidul cla­sei muncitoare, în spiritul respectării jură­mântului militar, al disciplinei de fier şi al unei ascuţite vigilenţe revoluţionare de cla­să. Ele insuflă militarilor hotărîrea de a nu-şi precupeţi nici sângele şi nici chiar via­ţa pentru apărarea Republicii Populare Ro­mâne. Vitejia şi eroismul poporului român, în luptele pentru libertate şi independenţă, sunt un izvor nesecat de învăţăminte pentru militarii armatei noastre, sunt un exemplu viu de slujire cu abnegaţie a Patriei noastre dragi. Patriotismul socialist fierbinte este de ne­despărţit legat de sentimentul internaţiona­lismului proletar care însufleţeşte pe ostaşii noştri. Ei sunt pătrunşi de o nemărginită dragoste şi recunoştinţă faţă de Uniunea So­vietică, faţă de Armata sa eliberatoare, faţă de Partidul Bolşevic şi faţă de tovarăşul Stalin. Ostaşii armatei noastre de tip nou sunt educaţi în spiritul solidarităţii cu toate popoarele ce luptă pentru pace şi socialism, în spiritul frăţiei cu naţionalităţile conlocu­itoare din ţara noastră. Armata noastră Populară este o adevărată şcoală a frăţiei dintre popoare. Alături de fiii poporului ro­mân, militarii aparţinând diferitelor naţio­nalităţi conlocuitoare slujesc cu credinţă Pa­tria noastră comună. Aparţinând unei armate puse în slujba marii cauze a păcii, ostaşii noştri urăsc de moarte pe imperialiştii americani şi englezi, turbaţi aţâţători la război. Ei poartă dease­­meni o ură neîmpăcată slugilor ticăloase ale imperialiştilor, de felul celor din­ banda fascistă Tito­ Rancovici, duşmani înrăiţi ai Patriei noastre libere. Ostaşii noştri ştiu astăzi cine sunt ade­văraţii lor duşmani. De aceea, ei îşi sporesc necontenit spiritul de vigilenţă împotriva foştilor exploatatori deposedaţi, chiaburimii şi altor soiuri de speculanţi şi jecmă­nitori ai oamenilor trfutacli şi unelte ale reacţiunii mondiale care caută pe toate căile să lovească în armata noastră, apărătoare dârză a poporului muncitor. In armata noastră se desfăşoară o activi­tate susţinută pentru lichidarea analfabetis­mului, pentru combaterea misticismului şi a superstiţiilor, arme otrăvitoare ale duşmani­lor oamenilor muncii. Ridicarea nivelului politic şi ideologic al militarilor, opera de culturalizare a maselor ostăşeşti, ce se duce tot mai intens în armata noastră, contribue în mod serios la creşterea de cetăţeni lumi­naţi, luptători neobosiţi pentru măreaţa cauză a socialismului. Un număr însemnat de tineri ce şi-au ter­minat stagiul militar în ultimii ani, întorşi la locurile de muncă au devenit fruntaşi în pro­ducţie, buni agitatori şi organizatori, oa­meni de nădejde pe frontul măreţelor con­strucţii ale socialismului. Armata noastră Populară a devenit astfel o adevărată şcoală a poporului, o înaltă şcoală de educaţie patriotică şi cetăţenească. Conştienţi de marea răspundere ce o au în apărarea Patriei, soldaţii, sergenţii şi ofi­ţerii Forţelor .Armate ale Republicii Popu­lare Române se străduesc să-şi ridice din ce în ce mai mult pregătirea lor de luptă, să desvolte capacitatea combativă a subunită­ţilor şi unităţilor armatei, să întărească dis-,­ciplina militară neşovăitoare, chezăşia tă­riei armatei noastre. Ei învaţă necontenit din experienţa glorioasei Armate Sovietice, străduindu-se să-şi însuşească în cât mai bune condiţiuni ştiinţa şi arta militară sta­­linistă ce stă la baza pregătirii Armatei noas­tre Populare. O contribuţie de seamă la întărirea arma­tei noastre o aduc organele politice, organi­zaţiile de partid şi organizaţiile utemiste din Forţele Armate ale Republicii Populare Ro­mâne. Prin neobosita muncă politică ce o desfă­şoară zi de zi, ele ajută militarilor să înţe­leagă în mod limpede sarcinile ce le revin în apărarea Patriei, îi mobilizează să muncească cu toată râvna pentru a-şi lărgi necontenit orizontul cunoştinţelor politice şi ideologice. Comandanţii au din partea or­ganizaţiilor de partid şi de tineret un nepre­cupeţit ajutor în întreaga lor activitate. Comuniştii şi utemiştii din armată, frun­taşi în pregătirea de luptă şi politică, sunt exemple vii pentru tovarăşii lor în ceea ce priveşte atitudinea nouă faţă de muncă, în ceea ce priveşte vigilenţa şi disciplina mili­tară de fier. Poporul nostru muncitor înconjoară cu dragoste şi căldură Armata sa Populară pen­tru că o simte trup din trupul său. El ştie că baionetele ostaşilor noii noastre armate nu sunt îndreptate împotriva celor ce muncesc, ci împotriva celor ce jinduesc să ne răpească libertăţile cucerite, să ne arunce iarăşi pe grumaz jugul exploatării. Oamenii muncii din ţara noastră îşi spo­resc necontenit eforturile în muncă, la adă­postul fiilor lor îmbrăcaţi în haină militară, care zi de zi se străduesc să facă din armata noastră, o forţă tot mai puternică, pusă în slujba păcii şi construirii socialismului. Toate acestea îndreptăţesc grija oameni­lor muncii din Patria noastră, grija Partidu­lui şi Guvernului pentru Armata Populară. Toate acestea explică cuvintele calde pe care cei mai buni fii ai Patriei le adresează cu prilejul zilei de 2 octombrie. „Vă doresc dragi ostaşi, noi succese în instruirea voas­tră, să fiţi mai departe apărători de nădejde ai scumpei noastre Patrii. De ziua măreaţă a Armatei Populare voi da cu echipa mea două schimburi de onoare", spune în salu­tul său Gheza Kopetin, minerul fruntaş din Valea Jiului,, care lucrează de pe acum în contul celei de a doua jumătăţi a anului 1952. Şi ca el trimit azi un salut fierbinte Armatei Populare milioanele de constructori ai socialismului din Republica noastră, pen­tru care armata este vlăstarul lor drag, scu­tul puternic al cuceririlor revoluţionare,che­zăşia muncii paşnice şi a independenţei Pa­triei noastre, în care se clădeşte cu avânt măreţul edificiu al socialismului. Divizia „Tudor Vladimirescu-Debreţin“, mândria poporului nostru In zilele intrării Armatei­ Sovietice în Bucureşti, populaţia Capitalei care aclama cu entuziasm pe eliberatori, recunoştea, în coloanele compacte de maşini, unităţi for­mate din ostaşi români, a căror existenţă dictatura fascistă o tăinuise cu străşnicie. In semn de ironie biciuitoare faţă de pro­paganda mincinoasă a claselor exploatat­­oare, massele populare din ţara noastră i-au numit pe aceşti ostaşi „morţii de la Stalingrad”. Erau foştii prizonieri despre care bur­ghezia şi moşierimea povesteau că l­­ s’au tăiat urechile şi nasurile, că fuseseră su­puşi înfometării şi exterminării. Erau pan­durii Diviziei „Tudor Vladimirescu”, care se întorceau liberi, cu fruntea sus, cu arme sovietice în mâini, cu mintea luminată, cu sufletul clocotind de dragoste faţă de Pa­trie, clocotind însă şi de ură împotriva cotropitorilor fascişti, împotriva asupritori­lor poporului. Ceea ce se petrecuse cu zecile de mii de prizonieri români din U.R.S.S. nu cunoaşte asemănare în istorie. Căderea în prizonie­ratul armatei Statului Socialist însemna în fond o adevărată eliberare. Ei, prizonierii, mai liberi decât oamenii rămaşi în ţara stăpânită­­de fascişti şi de cotropitorii hitlerişti au avut posibilitatea să acţioneze potrivit adevăratelor interese naţionale ale poporului român, pentru salvarea Româ­niei de la prăbuşirea pe care i-o pregătise­ră burghezia şi moşierimea, social-demo­­craţia de dreapta şi monarhia. Din primele momente ale­ căderii în pri­zonierat, în sprijinul fiilor poporului nos­tru, veneau comuniştii români aflaţi pe atunci în U.R.S.S., în frunte cu tovarăşii Ana Pauker şi Vasile Luca. Plini de dragoste pentru ţară comuniştii ro­mâni risipeau desnădejdea şi dezorientarea. ★ Lt. COL. EUGEN BANTEA ★ ★ arătau caracterul criminal al războiului pe care­ il purta România la ordinul Germaniei hitleriste, făceau pe prizonieri să înţeleagă marea răspundere pe care o au în faţa Pa­triei, în­ faţa celorlalte popoare iubitoare de libertate. Prizonierii, fii ai poporului muncitor, au înţeles că trebuia spălată pata de pe obrazul ţării noastre, că ei tre­buie să contribue din plin la lupta pentru eliberarea poporului român. In aceste condiţiuni, delegaţii mişcării antifasciste a prizonierilor, îndrumată şi condusă de comunişti, au adresat marelui Stalin rugămintea de a aproba formarea de unităţi militare de voluntari care să lupte alături de Armata Sovietică împotri­va ciumii hitleriste, pentru o Românie li­beră, independentă şi democratică. Răspunsul stalinist a sosit la 2 octom­brie 1943. El oglindea minunata politică a Partidului Bolşevic de ajutorare a celor­lalte popoare care luptă pentru libertate şi independenţă, el oglindea deosebirea pe care o făceau oamenii sovietici între răs­punderea şi vina claselor exploatatoare care târîseră România în războiul criminal antisovietic şi poporul muncitor român te­rorizat şi înşelat. In urma aprobării marelui Stalin, cu sprijinul Armatei Sovietice, a luat naştere Divizia „Tudor Vladimirescu”. După bătălia victorioasă de la Iaşi-Chi­­şinău, când Forţele Armate Sovietice îna­intau vertiginos în România, pandurii Di­viziei „Tudor Vladimirescu” păşeau şi ei pe pământul Patriei. In ţară, Partidul Co­munist din România, în fruntea forţelor patriotice, doborîse dictatura fascistă şi de­terminase întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. In primele zile ale lui Septembrie 1944, unităţile Diviziei au primit botezul focului în Transilvania, lângă Sfântu-Gheorghe. Ele au străbătut un glorios drum de luptă în Ardealul de Nord, Ungaria şi Ceho­slovacia. Vorbind despre acele împrejurări, iubitul conducător al poporului român, tovarăşul Gheorghiu-Dej, sublinia cu prilejul celei de a 30-a aniversări a Partidului, meritele pandurilor în faţa Patriei: „...în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei şi Ungariei, în urmărirea armatei hitleriste, a înscris pagini de glorie nemuritoare Divizia de voluntari români „Tudor Vladimirescu- Debreţin”, care fusese formată în Uniunea Sovietică la cererea foştilor prizonieri, e­­ducaţi în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar de comu­niştii aflaţi în emigraţie, în frunte cu to­varăşa Ana Pauker şi tovarăşul Vasile Luca”. In tot decursul luptelor, ostaşii Diviziei „Tudor Vladimirescu” au învăţat măestria militară luptând cot la cot cu glorioşii, militari ai Armatei Sovietice. Sprijinul pu­ternicei tehnici de luptă a Forţelor Arm­at Sovietice, al artileriei, tancurilor şi aviaţiei sovietice, a uşurat acţiunile de luptă ale Diviziei, a cruţat multe vieţi româneşti. Pentru meritele sale în lupte, Divizia a avut cinstea de a fi citată prin ordin de zi de către tovarăşul­­Stalin care i-a acordat, împreună cu altor divizii sovietice, titlu! ;!• „debreţinscaia” pentru contribuţia s­a­­; eliberarea oraşului maghiar Debreţin. Faptele de arme ale pandurilor, vitejia şi abnegaţia lor, în luptă, au avut o influ­enţă însemnată asupra ostaşilor armatei române care luptau împotriva Germaniei hitleriste. Astfel încrederea şi sprijinul neprecupeţit al popoarelor sovietice, al marelui Stalin, lupta eroică a Partidului Comunist din România, au îngăduit ca în ceasurile marii victorii din 1945 poporul nostru să fie cu fruntea sus. Pe vremea când Divizia fusese pe front, guvernele cu majoritate reacţionară împie­decaseră complectarea rândurilor ei. Parti­dul Comunist a creat însă un larg curent de masă pentru sprijinirea Diviziei. Mii de voluntari au plecat din ţară la chemarea Partidului să întărească rândurile Diviziei, întoarsă în ţari, Divizia „Tudor Vladimi­rescu-Debreţin” a continuat să slujească aceleaşi ţeluri nobile pentru care luptase pe front. Ea îşi atrăsese dragostea profun­dă a masselor populare, după cum în mod firesc împotriva ei se îndrepta ura nepu­tincioasă a exploatatorilor, a trădătorilor de patrie. Ea a fost alături de clasa muncitoare şi aliaţii săi în bătăliile care au dus la Com­plecta doborîre de la putere a claselor ex­ploatatoare şi la alungarea monarhiei. Experienţa acumulată de Divizie a slujit operei de făurire a noii Armate Populare. Divizia „Tudor Vladimirescu-Debreţin” este socotită pe drept cuvânt ca sâm­bure al armatei de tip nou care a fost creată de Partidul Muncitoresc Român în­­ ţara noastră. Ea a fost prima unitate militară româ­nească pusă pe deplin în slujba poporului, în slujba oamenilor muncii din ţara noa­stră. Pentru prima oară în istoria Patriei noastre, pandurii au depus jurământ poporului şi nu ca în vechea armată re­gelui, hidos reprezentant al capitaliştilor şi moşierilor, trepăduşul trusturilor imperia­liste străine. Divizia „Tudor Vladimire­scu” este prima unitate militară creată de Partidul Comunist din România. De aceea ţelurile ei erau nu numai eliberarea naţio­nală ci şi deplina eliberare socială a po­porului nostru. Divizia „Tudor Vladimirescu” a fost prima unitate militară întemeiată pe principiul frăţiei de arme româno-sovietice. Ea s’a instunit şi a luptat pe temeiul artei militare staliniste; pandurii au fost primii români care au mânuit minunata tehnică de luptă produsă de înaintata industrie so­cialistă a Uniunii Sovietice. însăşi înfiin­ţarea Diviziei a fost expresia grăitoare a internaţionalismului proletar consecvent care însufleţeşte popoarele Uniunii Sovieti­ce, a fost expresia înţelegerii şi dragostei marelui Stalin faţă de poporul român. Pandurii au căpătat arme din partea oa­menilor sovietici pentru a cuceri indepen­denţa naţională a Patriei noastre, pentru a crea o nouă Românie, liberă şi fericită. In tabăra dela Selţi, lângă Riazan, unde se instruia Divizia, flutura mândru tricolorul românesc. Acolo departe, pe pământul Ţă­rii Socialismului, pandurii îşi socoteau ta­băra ca primul colţ al ţării libere de mâine. Oamenii sovietici ne redaseră tricolorul adevărat, stindardul revoluţionar, republi­can, ridicat acum un veac de Bălcescu şi Magheru, stindardul pe care clasele ex­ploatatoare şi monarhia nu făcuseră decât să-l terfelească, stindardul care şi-a recâş­tigat strălucirea străbătând calea de luptă alături de gloriosul drapel roşu al Soviete­lor. După întoarcerea în ţară, sub condu­cerea Partidului Muncitoresc Român, pan­durii au fost luptători consecvenţi pentru prietenia româno-sovietică. Experienţa lor de viaţă arată grăitor că numai în strânsă şi frăţească prietenie cu Ţara Socialismu­lui victorios, Patria noastră îşi poate con­solida Independenţa, poate străbate drumul spre belşug şi fericire. Spiritul frăţiei de arme româno-sovietice este un principiu călăuzitor al Armatei Populare Române. Pe temeiul ştiinţei şi artei militare staliniste se instruiesc Forţele Armate ale Repu­blicii noastre. O trăsătură caracteristică care deosebea Divizia de vechea armată a fost organiza­rea în cadrul ei a aparatului politic. Po­trivit exemplului Armatei Sovietice, la te­melia pregătirii Diviziei a fost pusă cu­noaşterea de către ostaşii ei a ţelurilor pentru care luptă, legătura strânsă cu poporul, dragostea faţă de oamenii mun­cii, internaţionalismul proletar. Aparatul politic a avut ca nucleu conducător comu­nişti români ca Dumitru Petrescu, Petre Borilă, D. Goliu, Gh­eorghe Stoica, Mi­hail Burcă. Strălucitele fapte de arme să­vârşite de Divizia „Tudor Vladimirescu- Debreţin” şi-au avut în mare parte izvorul în munca lucrătorilor politici care au dat un număr însemnat de jertfe, şi exemple personale de abnegaţie şi eroism în luptă.­De asemenea, pentru prima oară în isto­ria armatei noastre, Divizia „Tudor Vla­­dimirescu-Debreţin”, cu ajutorul sovietic, a ridicat cadre noi ofiţereşti din rândurile soldaţilor muncitori şi ţărani, ceea ce azi constitue principiul de temelie al politicii de cadre al Armatei noastre Populare. Făurind Armata Populară, care este ar­mata dictaturii proletariatului, Partidul Muncitoresc Român a desvoltat şi a com­plectat, potrivit învăţăturii staliniste şi exemplului Armatei Sovietice, acele trăsă­turi caracteristice care deosebeau Divizia „Tudor Vladimirescis” de armata regimu­lui burghezo-moşieresc. Pe drapelul de luptă al Diviziei sunt prinse alături ordinul sovietic „Drapelul Roşu” şi ordinul românesc „Apărarea Pa­triei”, simbol al prieteniei şi frăţiei de ne­despărţit între poporul nostru şi popoarele Uniunii Sovietice. Istoria glorioasă a Diviziei „Tudor Vla­dimirescu-Debreţin” constitue temei de mândrie pentru poporul nostru şi ostaşii săi. Muncind temeinic pentru a-şi însuşi măestria militară şi a se înarma politi­ceşte, militarii Forţelor Armate ale Repu­blicii Populare Române sunt hotărîţi să fie demni de pilda înaintaşilor lor, apărând cu fermitate şi abnegaţie munca paşnică cre­atoare a poporului nostru, interesele sfinte ale Patriei. f’ A treia sesiune a sfaturilor populare regionale şi a celor din oraşele de subordonare republicană Sfaturile populare regionale şi cele ale oraşelor de subordo­nare republicană şi-au ţinut Duminică 30 Septembrie cea de a treia sesiune ordi­nară. In cadrul acestei sesiuni, deputaţii au analizat felul cum s-a desfăşurat munca în diferitele domenii de activitate, au desbătut unele din problemele cele mai im­portante ce se pun în faţa sfaturilor populare şi au adoptat hotărîri care urmăresc îmbunătăţirea muncii. Printre altele, în cadrul acestei sesiuni s’a analizat munca desfăşurată în campania agricolă de vară, pregătirile şi des­făşurarea campaniei de toamnă, deschiderea noului an şco­lar, probleme privind aprovizionarea, etc. Felul în care au decurs lucrările celei de a treia sesiuni a sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor de subordonare republicană, dovedeşte un însemnat progres în munca organe­lor locale ale puterii de Stat. Problemele ridicate în cursul zilei de Duminică s-au desfă­şurat lucrările celei de a treia sesiuni a sfatului popular al Capitalei. Ordinea de zi a cuprins rapoarte, corapoarte şi discuţii în legătură cu aprovizionările de iarnă, cam­paniile agricole şi deschiderea anului şcolar. Felul în care au decurs lucrările sesiunii şi mai ales numărul mare al celor care au luat cuvântul, arată limpede că cea mai mare parte a deputaţilor îşi dau pe deplin seama de sarcinile importante ce le stau în faţă, sunt conştienţi că ei reprezintă în se­siune massele largi muncitoare şi că sesiu­nea constitue o formă de bază a activităţii lor şi un minunat prilej pentru întărirea ac­tivităţii sfatului popular. Rapoartele ţinute de şefii secţiunilor co­mercială, agricolă şi învăţământ­­şi cora­­poartele deputaţilor din comisiunile perma­nente respective) au oglindit munca comi­tetului executiv, a secţiunilor şi comisiunilor permanente, în perioada celui de-al treilea trimestru­­al anului în curs, iar proectele de hotărîri prezentate au conţinut propuneri pentru remedierea lipsurilor constatate şi pentru organizarea în viitor a muncii în problemele de aprovizionare, agricole şi de învăţământ. Deputaţii sfatului popular al Capitalei s-au pregătit temeinic pentru sesiune. Ei au venit cu un bogat material documentar cu­les de pe teren, din contactul cu cetăţenii, discutând cu competenţă problemele, propu­nând luarea de măsuri pentru înlăturarea lipsurilor constatate şi pentru îmbunătăţirea activităţii în sectoarele­­ despre activitatea cărora s’a discutat. Discuţiile au avut loc, în majoritatea ca­zurilor, într’un sănătos spirit critic şi auto­critic. Deputaţi ca tovarăşii Liuba Chişi­­nevschi, Vasile Bugu, Constantin Teclu şi alţii, au adus critici juste activităţii comi­tetului executiv în problema aprovizionării şi au făcut propuneri care au fost adoptate, îmbogăţind hotărîrile luate la sesiune. In a­­ceastă privinţă, cea de a treia sesiune a sfatului popular al Capitalei marchează un progres simţitor faţă de sesiunile prece­dente. Ea a arătat că cea mai mare parte dintre deputaţi, după o perioadă de aproa­pe 10 luni de muncă, cuprind acum mai bine problemele, au început să aprofundeze sar­cinile comisiunii permanente din care fac parte, cunosc îndeaproape viaţa ce se des­făşoară în circumscripţiile lor electorale, ele sesiunea sfatului cât şi sarcinile generale ale sfaturilor populare. Dar nu totdeauna, tovarăşii deputaţi au ridicat chestiuni importante. Uneori ei au părăsit aspectele esenţiale ale problemei care se desbătea, pierzându-se în chestiuni de amănunt, care nu-şi aveau locul în se­siunea sfatului popular. Tovarăşa deputată Elisabeta Naum, de pildă, după ce a arătat o serie de aspecte interesante cu privire la aprovizionarea pieţelor şi magazinelor ali­mentare, s-a pierdut în amănunte nesemni­ficative. Alţi deputaţi au vorbit despre fo­losirea îngrăşămintelor chimice, despre pa­gubele aduse de ciori recoltei. Desigur că şi acestea sunt chestiuni im­portante. Dar pentru semnalarea lor în se­siunea sfatului popular al Capitalei nu este nici locul şi nici timpul potrivit. Aceasta se poate face cu aceeaşi eficacitate prin sesiza­rea directă a şefului secţiunii respective. De pildă, folosirea îngrăşămintelor chimice şi combaterea păsărilor care vatămă recolta se poate discuta în şedinţa comisiunii per­manente agricole şi se pot lua hotărîri în şedinţa obişnuită săptămânală a comitetului executiv. Sesiunea este un eveniment deosebit în activitatea sfaturilor populare. In sesiune se desbat numai probleme de mare însem­nătate, problemele cele mai importante şi mai urgente privitoare la viaţa economică şi culturală a întregului teritoriu aflat sub conducerea sfatului popular respectiv. Amă­nuntele neesenţiale pentru problema ce se discută prelungesc inut­il lucrările sesiunii şi distrag atenţia participanţilor. In această privinţă, este foarte important ca ordinea de zi a sesiunii să nu fie în­cărcată inutil. In cea de a treia sesiune a sfatului popular al Capitalei, unul din punc­tele prevăzute pe ordinea de zi se intitula: raport asupra desfăşurării campaniei agri­cole de vară și măsurile pentru pregătirea campaniei agricole de toamnă. Or, această problemă putea fi înglobată în primul punct (aprovizionările de iarnă): — în primul rând, pentru că problemele a­­gricole nu sunt specifice în activitatea sfa­tului popular al Capitalei; — în al doilea rând, pentrucă la sesiu­nile sfaturilor populare raionale din Capi­tală, problema campaniilor agricole a fost amplu discutată; — în al treilea rând, pentrucă terenurile popular al Capitalei agricole situate în raza oraşului se cultivă’ în mare parte cu legume şi zarzavaturi, fo­losind pentru aprovizionarea Capitalei (pro­blemă discutată la primul punct al ordinei de zi). Dealtfel, tov. Hristache Petcu, şeful sec­ţiunii agricole şi tov. Gh. Velcescu, preşe­dintele comisiunii permanente agricole, în raportul­ şi coraportul pe care le-au ţinut, au desbătut pe larg problema aprovizionării cu alimente a Capitalei, despre care se vor­bise totuşi temeinic şi în raportul precedent. Prin discutarea laolaltă a­ problemelor apro­vizionării şi agricolă, s’ar fi eliminat un ra­port şi un coraport şi discuţii ce n’au adus nimic nou faţă de cele ce au avut loc când s’a desbătut problema aprovizionării şi în plus s’ar fi dat o bază mai justă discuţiei despre aprovizionări, punându-se accentul pe situaţia bazei de aprovizionare a Capitalei şi nu numai pe problemele distribuţiei, aşa cum s’a făcut în raportul despre aprovizio­nare. Comitetul executiv al sfatului popular al Capitalei nu a acordat destulă atenţie proi­ectelor de hotărîre prezentate în sesiune. Ele conţineau generalităţi, nu au fost clare, concrete, aveau omisiuni care au fost sesi­zate de deputaţi. Pe baza discuţiilor şi pro­punerilor făcute de deputaţi, hotărîrile au fost complectate, îmbogăţite. Astfel, ele pre­văd acum măsurile organizatorice care — în problemele de aprovizionare şi învăţă­mânt — vor forma baza activităţii comite­tului executiv şi comisiunilor permanente, î­­ perioada de timp următoare. Comitetul executiv al sfatului popular al Capitalei trebue să vegheze ca sarcinile ce decurg din hotărîrile luate să fie trecute în planurile de muncă ale secțiunilor respective, și în planurile de muncă ale comitetelor e­­xecutive raionale subordonate. Munca de în­drumare și control asupra executării hotărî­­rilor luate în sesiune este una din cele mai însemnate sarcini ce revine comitetului executiv în perioada de timp dintre sesiuni.­­De felul în care comitetul executiv al sfatu­lui popular al Capitalei va îndruma și con­trola executarea acestor hotărîri depinde în cea mai mare măsură buna desfășurare a întregei sale activități. H. Matei .......... 1 1 • —..—...... » 1 .... ■ Pentru aprovizionarea oamenilor muncii PLOEŞTI (de la subredacţia noastră) .— Problema aprovizionării oamenilor muncii a constituit­­subiectul unei largi desbateri în cadrul lucrărilor celei de a 3-a sesiuni a sfatului popular al regiunii Prahova. Se­siunea fiind temeinic pregătită, participa­rea deputaţilor a fost numeroasă, iar atât rapoartele cât şi discuţiile la rapoarte au dovedit o preocupare permanentă a depu­taţilor pentru rezolvarea numeroaselor pro­bleme ce se pun în faţa sfatului popular. Modul cum se desfăşoară aprovizionarea oamenilor muncii a constituit subiectul ra­portului depus în spirit critic şi autocritic de tov. Constantin Bolgiu, membru al comi­tetului executiv al sfatului popular regional şi director al Direcţiei Regionale a Coope­rativelor de Consum. Raportorul a arătat că numai în cadrul cooperaţiei, de la începutul anului şi până în luna August, satele din Prahova au primit produse industriale în valoare de 2.202.247.000 lei, cu 82 la sută mai mult faţă de anul trecut, iar produsele industriale cu care au fost aprovizionaţi muncitorii prin cooperaţia orăşenească re­prezintă 1.926.585.000 lei. Pentru aprovi­zionarea muncitorilor cu produse lactate au luat­­fiinţă 551 acest an 174 de stâne cu 168.120 oi, iar pe lângă stâne, s’au creat crescătorii cu 2000 de porci. Tot în acest an s’au acordat pentru contractări de le­gume şi zarzavaturi, avansuri de 50.793.000 lei. In raid­anele industriale vor lua fiinţă până la 7 Noembrie, prin desvoltarea coo­perativelor existente, mari magazine univer­­sale-model. Raportorul a arătat deasemeni deficienţele pe care le-a înregistrat aprovizionarea popu­laţiei muncitoare din satele şi oraşele re­giunii. Astfel, aprovizionarea cu pâine şi făină a decurs defectuos .Deasemeni a fost nesatisfăcătoare aprovizionarea satelor cu petrol. Articolele raţionate pentru salariaţi au fost distribuite târziu, în comunele Pu­­chenii Moşneni şi Ceptura şi în alte comune, de foc. Tot defectuoasă a fost aprovizionarea cu legume şi zarzavaturi a centrelor mun­citoreşti Pucioasa, Fieni, Moroeni. Pentru aprovizionarea de iarnă a munci­torilor, s-au făcut contractări cu alte re­giuni în vederea complectării cantităţilor de legume şi zarzavaturi necesare consu­mului. Au fost pregătite pivn­iţile necesare pentru insilozarea legumelor, zarzavaturi­lor şi fructelor pentru iarnă. După raport au urmat discuţii în cadrul cărora numeroşi deputaţi au luat cuvântul. Astfel, deputatul Gh. Cazan de la schela Băicoi, deputata Maria Popescu din Câm­­pina au sem­nalat deficienţe ivite în apro­vizionarea acestor centre. Deputatul Niculaie Toma a arătat că sfatul popular nu ajută îndeajuns coope­rativele. Tov. Constantin Pârvulescu membru în C.C. al P.M.R. şi deputat în sfatul popu­lar regional a accentuat că desvoltarea coo­­p­eraţiei nu se poate face decât cu contri­buţia şi cointeresarea masselor largi popu­lare cât şi prin preocuparea permanentă a sfaturilor populare. In sesiune deputaţii au luat o serie de hotărîri care aplicate în viaţă vor duce la îmbunătăţirea muncii cooperaţiei şi la­­asigurarea aprovizionării oamenilor muncii din regiunea Prahova.

Next