România Liberă, noiembrie 1951 (Anul 9, nr. 2207-2231)

1951-11-01 / nr. 2207

PAGINA 7-a ROMANIA LIBERA Când chiaburii sunt lăsaţi să-şi facă de cap TOVARĂŞE REDACTOR ŞEF, In cursul anului 1950 aveam pregătite a­­proape toate condiţiile pentru a trece prin mijloace locale la electrificarea comunei noastre, Drăgăneşti, raionul Alexandria. Motor aveam la moara I. C. Frimu cu o forţă de 80 C.P. Fostul comitet provizoriu comunal avea un dinam cu o forţă de 40 C.P., iar prin participarea benevolă a lo­cuitorilor satului, am putut crea un fond bănesc de cca. 200.000 lei. Deasemenea pu­team procura fără multe greutăţi restul de materiale tehnice. Nu mai rămânea decât să alegem un comitet de conducere a acţiunii şi să trecem la fapte. Firesc era ca acest comitet să fi fost ales de adunarea generală a satului, pentru a avea garanţia că el îşi va îndeplini cu cinste sarcina ce i-a încredinţat-o satul. Nu mică a fost însă surprinderea ţăranilor muncitori când au aflat într’una din zile că acest comitet a fost constituit iar în frun­tea lui se afla fostul proprietar al morii din comună, — Constantin Târnăcop. Mai mult, în acest comitet nu intrase nici un ţăran sărac sau mijlocaş ci numai chiaburi, ca alde Ion Brănescu şi Marin Neagu, cârciumari, Anca Mitrea negustor şi alţii de teapa lor. I­a nemulţumirile exprimate de oamenii cin­stiţi din sat, s’a răspuns că „aceasta a fost hotărît de preşedintele comitetului provizoriu al fostei plăşi Drăgăneşti, Ion Coporan, pen­tru că aceşti chiaburi sunt specialişti în „ale electrificării”. De la cele întâmplate mai sus, au trecut câteva luni; în seara zilei de 23 August 1950 pe uliţele principale ale satului nostru a început să licărească lumina becurilor elec­trice. Pe lângă bucuria ce o încercau oamenii la gândul că vor avea lumină în sat, o nedu­merire îşi făcea loc în mintea lor: oare e adevărat că s’au schimbat chiaburii, deve­nind oameni cumsecade? Iată „comitetul de chiaburi” — cum îi spuneau ei — s’a do­vedit destoinici Dar după 3-4 zile dela acestea, „comitetul de specialişti” şi-a dat arama pe fată In mod foarte curios s’a stricat motorul­ Si stri­căciunile erau aşa de mari încât pentru a-l repara era nevoie de 320.000 lei. Cum fon­duri nu mai erau s’au apucat „tehnicienii” comitetului — chiaburii Const Târnăcop şi Ion Brănescu, să-l repare. L-au desfăcut Tovarăşul Gheorghiu-Dej în articolul inti­tulat „Lupta de clasă în România în etapa actuală“ subliniază că „...lupta de clasă se înteţeşte tot mai mult Şi ia forme tot mai înverşunate In pe­rioada de trecere de la capitalism la socia­lism. Lichidarea claselor exploatatoare, adi­că construirea societăţii socialiste are loc în condiţiile ascuţirii luptei de clasă. Această lege absolută este deasemenea legea de des­­voltare a ţărilor de democraţie populară spre socialism”. Elementele exploatatoare cărora le-au fost smulse poziţiile politice şi principalele po­ziţii economice urăsc cu înverşunare regi­mul politic al celor ce muncesc — regimul de democraţie populară. In această ură săl­batică, ei caută să folosească toate posi­bilităţile pentru a lovi în cuceririle noastre revoluţionare, pentru a frâna mersul nostru înainte. Una din armele lor este, aşa cum se vede şi din scrisoarea tov. Ion Pena, vi­clenia cu care caută să adoarmă vigilenţa revoluţionară a ţărănimii muncitoare. In ciuda acestor învăţăminte preţioase pe care ni le dă Partidul şi care sunt confirma­te de viaţa de fiecare zi, unii activişti, ţin să creadă că „lupta de clasă nu prea se manifestă, chiaburii s’au pus pe treabă şi devin oameni cumsecade”. Zilele a­cestea am primit la redacţia noastră scrisoarea tovarăşului Pena Ion preşedintele comitetului executiv al sfa­tului popular al comunei Drăgăneşti, ra­ionul Alexandria. In această scrisoare tovarăşul Pena, luând o poziţie critică şi autocritică să­nătoasă, scoate la iveală lipsurile grave în munca sa şi în munca organelor de partid şi de Stat ale comunei, complect, i-au amestecat toate piesele încât nu le mai dădeai de capăt şi după aceasta au declarat că reparaţiile necesare sunt mari şi ele nu pot fi făcute decât la oraş. Şi aşa a stat motorul cu piesele împrăş­tiate timp de un an de zile. Acum câtăva vreme întreprinderea alimentară „Morăritul" din Alexandria — conform ordinului primit de la Ministerul Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale — a predat motorul în­treprinderii economice „23 August” Bacău. La recepţionarea făcută motorului de către tehnicianul de la Bacău, s-a constatat că a­­cesta avea nevoie de foarte mici reparaţii la pistoane. Iar toată povestea „stricăciunilor mari” ce se ridicau la peste 320.000 lei nu era decât o mârşavă minciună. , Dar acesta este numai începutul activităţii „comitetului de specialişti”. Sub pretextul procurării unui local pentru uzina electrică, au demontat moara I. C. Fri­mu. Astfel această moară cu o instalaţie com­plectă, una din morile cele mai bune ale re­giunii Teleorman, a fost demontată, piesele împrăştiate pe la diferite mori, iar după un timp închisă complect din cauza „defectării motorului”. Pentru a-şi ascunde ticăloşia, au răspân­dit svon în sat că au primit ordin de la raion să desfiinţeze moara pentru că nu este plani­ficată cu combustibil. Intre timp stâlpii pentru electrificare care au fost „donaţi” cu multă zarvă de negusto­rul de cherestea Ion Pătraşcu, au început să se prăbuşească, fiind putrezi încă dela „do­narea" lor. Până acum s’au prăbuşit 20 de stâlpi iar restul trebuie înlocuiţi căci altfei se prăbuşesc şi ei. Dar lucrurile nu se sfârşesc aici. Zilele tre­cute, cooperativa locală printr’o adresă ne-a ★ ★ ★ Această poziţie împăciuitoristă, izvorîtă dintr’o superficială cunoaştere a legilor con­strucţiei socialismului, şi dintr’o totală lipsă de vigilenţă, nu ne poate duce decât la cele mai dăunătoare rezultate. Nu mai departe decât cele sesizate de că­tre tov. Ion Pena în această scrisoare, ne confirmă încă odată acest adevăr. Fapte grăitoare în această privinţă găsim însuşi în comuna Drăgăneşti. In anii cruntei secete care se abătuse asu­pra câmpiilor şi satelor ţării noastre, chia­burul Târnăcop Constantin — cel care a fost ales ca preşedinte al comitetului de electri­ficare — lua câte 6.500.000—7.000.000 lei pe dubla de făină. Făină care de fapt o fura prin diferite vicleşuguri tot de la ţăranii muncitori care veneau să macine la moară. De exemplu ţăranul sărac Ion Pena — ac­tualul preşedinte al sfatului popular comu­nal — pentru a-şi salva cei doi copilaşi de la moarte, şi-a vândut singura vacă ce o avea cu 12.000.000 lei, bani pe care i-a dat lui Constantin Târnăcop pentru cele două duble­­de făină. Aşa au fost jecmăniţi şi ţăranii săraci Gheorghe Glăvan, Gheorghe Ţăndă­rică, Stoica Filip, Mitică Bălţatu, şi alţii. Iar azi folosindu-se de lipsa de vigilenţă a ţăranilor muncitori din comună, el şi clic a anunţat că trebuie să achităm fără întârziere plata celor 250 kgr. sârmă ridicată de co­mitetul pentru electrificarea comunei. Şi acum ca un scurt bilanţ, putem spune că acest comitet de chiaburi şi-a atins sco­pul pe care şi l-a propus: din toată acţiunea de electrificare a comunei nu au rămas decât cele câteva becuri sparte înfipte pe nişte stâlpi putrezi, cu peste 200.000 lei cheltuiţi pe nu ştiu ce şi cu una din cele mai bune mori­ are comunei, distrusă. Satul a rămas tot fără lumină electrică. Acum, pentru a e­­lectrifica totuşi comuna trebuie să începem munca de la capăt din toate punctele de­ ve­dere Chiaburii şi-au putut face de cap în satul nostru pentrucă atât noi comuniştii cât şi restul de ţărani muncitori am slăbit vigilenţa noastră revoluţionară, pentrucă noi am început să ne încredem în aparenţa paşnică a chiaburilor, în promisiunile lor mieroase că vor să muncească pentru „binele” poporu­lui Eu însumi ca preşedinte al comitetului exe­cutiv al sfatului popular, n’am dat dovadă de destulă vigilenţă. N’am văzut îndată că „comitetul de electrificare” sabotase acţiunea de electrificare a comunei şi prin urmare fapta lor nu putea rămâne nepedepsită. Nu m’am folosit îndestul de ajutorul or­ganizaţiei de partid, de cel al organizaţiilor de massă şi al căminului cultural, pentru a demasca dela bun început, în faţa masselor, uneltirile duşmanului de clasă. Organizaţia de bază m’a ajutat însă să-mi văd lipsurile şi slăbiciunile mari pe care le-am avut în muncă, să trag învăţămintele necesare, devenind mult mai vigilent în în­deplinirea sarcinilor încredinţate de alegă­tori. Având în faţă aceste învăţăminte, noi ţă­ranii muncitori din comuna Drăgăneşti, în­­frunte cu comuniştii, ne luăm angajamentul ca în cin­stea celei de a 72-a aniversare a zilei de naştere a marelui nostru părinte şi conducător Iosif Vissarionovici Stalin, satul nostru să fie luminat de „lămpile lui Ilici”. ION PENA, deputat preşedintele comitetului executiv al sfatului popular al comunei Drăgă­neşti, raionul Alexandria de chiaburi ce constituia comitetul de elec­trificare, au scos din funcţie o moară com­plet utilată şi în bună stare de funcţionare, căutând să compromită în comună una din cele mai frumoase acţiuni ale Partidului, acţiunea de electrificare. Toate acestea cu scopul de a sdruncina încrederea ţărănimii muncitoare în acţiunile iniţiate de Partid, în scopul slăbirii alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare. Pentru acţiunile lor mârşave chiaburii au fost deferiţi justi­ţiei. Duşmanul de clasă caută să lovească a­­colo unde lipseşte vigilenţa, unde poate fo­losi greşelile şi lipsurile noastre. De aceea datoria noastră e să întărim vi­gilenţa revoluţionară la fiecare loc de mun­că, în sate, în gospodăriile de stat şi co­lective, în fiecare instituţie. Educarea ţărănimii muncitoare în spiritul vigilenţei revoluţionare, desvoltarea senti­mentului de ură faţă de duşmanii patriei noastre, este o sarcină principală a comi­tetelor executive ale sfaturilor populare Sfaturile populare ca organe locale ale puterii de stat îşi vor putea îndeplini cu cinste sarcinile numai dac­ă vor privi pro­blema vigilenţei revoluţionare ca una din problemele principale care trebue să stea la baza activităţii lor Democraţiile populare, rod al Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie Importanţa universală a primei revoluţii socialiste victorioase este determinată de faptul că ,,Pentru prima oară a fost rupt frontul internaţional al capitalului, pentru prima oară a fost pusă în mod practic pro­blema doboririi capitalismului. Revoluţia din Octombrie a devenit astfel dintr'o forţa naţională, rusă, o forţă internaţională, iar muncitorii ruşi au devenit dintr’un detaşa­ment înapoiat al proletariatului internaţio­nal, avantgarda lui, deşteptând, prin lupta sa plină de abnegaţie, pe muncitorii din Apus şi ţările subjugate din Orient". (Stalin) Partidul Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice a desvoltat şi a aplicat sub con­ducerea lui Stalin învăţătura leninistă des­­pre sarcinile care stau în faţa detaşamen­tului de avantgarda al revoluţiei proletare mondiale, sintetizate de Lenin într’o for­mulă concisă şi anume: ,,A realiza maximum din ceea ce se poate realiza într’o singură ţară pentru desvol­­tarea, sprijinirea, trezirea revoluţiei în toate ţările". Datorită lanţului de victorii obţinute de popoarele sovietice în construirea socialis­mului, datorită, înţeleptei politici externe staliniste, noi avem astăzi fericirea să trăim în etapa în care toate drumurile duc spre comunism. In zilele noastre, ca o consecinţă directă a Marii Revoluţii Socialiste din Oc­tombrie, baza revoluţiei proletare mondiale creată în Noembrie 1917, s-a lărgit întinzân­­du-se de pe Elba, din inima Europei, până în Asia pe coastele Oceanului Pacific şi ale Mării Chinei de Sud Sfărâmarea lanţului imperialist pe o asemenea întindere care re­prezintă un sfert din suprafaţa pământului, suprafaţă pe care trăeşte liberă o treime din populaţia globului, este deci rezultatul firesc al strategiei şi tacticei revoluţionare folosite de Partidul Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, de partidele comuniste şi muncitoreşti din întreaga lume unite în lupta lor pentru desvoltarea revoluţiei pe baza principiilor leniniste. Revoluţia din Octombrie subminând de­opotrivă imperialismul în metropole şi co­lonii a provocat zdruncinarea întregului sistem, astfel că însăşi existenţa sistemului capitalist a fost pusă sub semnul întrebării. In timp ce şubrezirea continuă a imperia­lismului a fost agravată prin­ adâncirea contradicţiilor sistemului capitalist intrat în * Coml. Univ. S. STANCIU [ -¥• * criza sa generală, popoarele sovietice luptau pentru a construi şi apăra patria socialistă. Putrezirea sistemului bazat pe exploatare şi înflorirea aceluia în care munca este o chestiune de onoare, glorie şi eroism, lupta crâncenă dintre ele care s’a reflectat şi în caracterul de clasă pe care l-a avut printre altele Marele Război pentru Apărarea Pa­triei terminat prin victoria istorică a Uni­unii Sovietice, a dat naştere unor condiţii noi de desvoltare a revoluţiei mondiale. Prevăzând această situaţie nouă, tovarăşul Stalin apărând la plenara C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. din Iulie 1928, programul Inter­naţionalei Comuniste spunea: „Unii afirmă că revoluţiile proletare se vor desfăşura in condiţii de izolare şi că din această cauză nicio revoluţie proletară nu poate fi scutită de intervenţie, prin urmare nici de comunism de război. Este o părere greşită. Din mo­ment ce am reuşit să consolidăm Puterea So­vietică în U.R.S.S., să facem să crească partidele comuniste în principalele ţări ca­pitaliste şi să întărim Internaţionala Comu­nistă, nu pot şi nu trebue să mai existe revoluţii proletare izolate”. Naşterea şi desvoltarea democraţiilor populare, care pe măsură ce au reuşit să îndeplinească funcţiunile dictaturii proletare, au început să desfăşoare în ţara lor revo­luţia socialistă, parte integrantă a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, repre­zintă expresia tipică a revoluţiilor ce nu se mai desfăşoară în mod izolat. Analiza acestei vaste probleme teoretice cere mai întâi luminarea condiţiunilor isto­rice în care s’a produs naşterea democra­ţiilor populare. Faptul hotărîtor constă în aceea că în momentul formării acestor state exista deja de treizeci de ani un stat în care puterea aparţinea muncitorilor şi ţăra­nilor, în care fusese construit socialismul, în care s’a realizat unitatea moral-politică a întregului popor, deci un stat cu o struc­tură politică şi socială superioară, dispu­nând de o industrie puternică şi de agri­cultura cea mai înaintată din lume. _ Condiţiile specifice grefate pe cele isto­rice se caracterizează prin faptul că armata de neînvins a Uniunii Sovietice a zdrobit principala forţă de şoc a imperialismului mondial, împiedicând în acelaş timp bur­ghezia din fostele ţări agresoare să pri­mească sprijinul imperialismului din afară punând-o astfel in imposibilitate de a des­­lănţui războiul civil. Această situaţie a per­mis în schimb proletariatului ca în frunte cu partidele comuniste, să smulgă pe rând din mâinile burgheziei puterea politică şi cea economică, să pimă bazele construcţiei socialiste. ★ Ar însemna însă să privim lucrurile în­gust dacă am limita consecinţele Revoluţiei din Octombrie numai la crearea unor con­­diţiuni externe favorabile, care a permis popoarelor să-şi ia soarta în propriile lor mâini. Această condiţie — dacă ţinem sea­mă de soarta tristă a popoarelor pe ale căror teritorii au intrat trupele nord-ameri­­cane sau engleze, cum ar fi poporul fran­cez, italian, grec şi altele — este hotărî­­toare, ea totuşi nu poate explica integral succesele ţărilor de democraţie populară. Pentru ca popoarele sâ-şi poată lua sin­gure destinele în mâinile lor, nu sunt sufi­ciente condiţiunile externe favorabile, este necesar în acelaş timp ca popoarele respec­tive să recunoască valoarea acestor condiţii şi să le poată folosi. Este necesar ca ele să fie conduse în chip revoluţionar de partidul de clasă al proletariatului. Acest lucru s’a întâmplat în ţările de democraţie populară. Existenţa partidelor comuniste este dea­semenea rodul nemijlocit a! Marii Revoluţii Socialiste. Mao Tze-dun, conducătorul unuia din cele mai mari partide comuniste, leagă naşterea şi succesele politicii partidului său de coti­tura istorică produsă în Noembrie 1917. „înainte de Revoluţia din Octombrie, — spune Mao Tze-dun—chinezii nu numai că nu au cunoscut pe Lenin şi Stalin, dar nu au cunoscut nici pe Marx şi Engels... Revo­luţia din Octombrie a ajutat elementelor progresiste din lumea întreagă şi din China să se călăuzească după concepţia despre lume a proletariatului pentru a determina destinele ţărilor şi pentru a-şi revizui pro­priile lor probleme. Trebue mers pe drumul pe care l-au luat Ruşii — aceasta a fost concluzia" Secretarul general al Partidului nostru, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, studiind desvoltarea mişcării muncitoreşti din ţara noastră, precizează la rândul său impor­tanţa Revoluţiei din Octombrie. „Partidul Comunist s’a plămădit în focul marilor lupte de clasă din România anilor 1918—1919—1920, in focul avântului revoli­­fionar produs în ţara noastră de victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie", pr In ţările de democraţie populară răstur­narea burgheziei de la putere, sdrobirea apa­ratului de stat burghez, lichidarea burghe­ziei şi moşierimii ca clasă, nu reprezintă încă pe deplin conţinutul revoluţiei socia­liste. Pe terenul cucerit şi curăţit trebue deabea construită din temelie noua orân­duire. Zidirea noii orânduiri este cu atât mai grea cu cât rămăşiţele burgheziei, ale moşierimii şi chiaburimea se manifestă cu îndârjire, scontând, evident zadarnic, pe desfăşurarea situaţiei internaţionale. Acea­sta ne obligă însă încă odată să nu uităm că omenirea este astăzi împărţită în dou­ă lagăre: lagărul socialismului şi al păcii în plină desvoltare viguroasă şi lagărul răz­boinic imperialist, în plină desagregare, dar încă în stare să lovească. Ajutorul multilateral pe care toate ţările care s’au rupt din lanţul imperialist îl pri­mesc din partea Uniunii Sovietice, este ex­presia cea mai fidelă a aplicării în politica externă a principiilor internaţionalismului proletar. Chiar dela naşterea lor ţările de democraţie populară s’au găsit într’o situa­ţie economică grea, ca o consecinţă a secă­tuirii economiei lor în urma războiului. Peste toate aceste greutăţi s’au adăugat în anii 1945—1946 în această parte a Europei, inclusiv Uniunea Sovietica, urmările a doi ani de secetă. Având ea însăşi să facă faţă uriaşelor sarcini ale reconstrucţiei, Uniunea Sovietică n'a şovăit însă să ne ajute pe noi ca şi pe celelalte democraţii populare, ferindu-ne de pericolul pierderii indepen­denţii noastre economice şi politice. Tot sprijinul Uniunii­­Sovietice, de astă dată pe plan diplomatic, a ferit ţările de democraţie populară de repetatele încercări ale imperialiştilor americano-englezi de a se amesteca îi treburile interne ale acestor state. ★ Odată cu lărgirea lagărului socialist, şi cu creşterea puterii economice a Uniunii Sovietice, necesitatea consolidării economiei noilor ţări, a întregului lagăr deci, a atras după sine o schimbare în orientarea comer­ţului exterior sovietic, care capătă dealtfel şi noi funcţiunii. In schimburile cu ţările de democraţie populară — spune tov. A. Miko­­ian — comerţul exterior devine „un mijloc de coordonare planificată a economiei so­vietice cu economia ţărilor de democraţie populară, menit să asigure colaborarea pe tărâmul desvoltării economice... Din iniţia­tiva tovarăşului Stalin a fost creat un sis­tem de relaţii economice cu ţările de demo­craţie populară, sistem care asigură o co­laborare frăţească, o coordonare tovără­şească a planurilor economice. S-a stabilit un schimb de mărfuri, care nu este influen­ţat de crizele capitaliste şi de anarhia pie­­ţii, un schimb de mărfuri care permite de­mocraţiilor populare să achiziţioneze un U.R.S.S. utilaj şi materii prime pe care nu le pot obţine din ţările capitaliste, şi să gă­sească în U.R.S.S. piaţa de desfacere pen­tru mărfurile lor”. Aceasta a avut ca rezultat ca încă din 1949 volumul schimburilor Uniunii Sovie­tice, cu ţările de democraţie populară să înceapă să crească vertiginos, prezentând o vădită tendinţă de desvoltare. Pe plan organizatoric noile legături au îmbrăcat forma Consiliului de Asistenţă Mutuală Eco­nomică. Colaborarea economică astfel concepută se bazează pe învăţătura stalinistă privi­toare la construirea socialismului, învăţă­tură care pune accentul pe desvoltarea in­dustriei grele având ca pivot industria de construcţiuni de maşini. Ca rezultat al acestei învăţături şi cu sprijinul nemijlocit al Uniunii Sovietice a luat naştere sau s’a desvoltat considerabil în toate ţările de democraţie populară in­dustria grea, apărând chiar numeroase ra­muri noi. In Polonia, de pildă, industria de trac­toare, turbine, cu aburi, maşini-unelte din cele mai complicate, în Ungaria tractoare Diesel, utilaj rutier şi minier. Pentru prima dată în Bulgaria se creiază o industrie si­derurgică şi de maşini, iar în Albania se începe prelucrarea petrolului. In ţara noastră, deasemenea se produc maşini şi instalaţii care altă dată se im­portau, ca tractoare pe şenile, utilaj petro­lifer, echipament electric, maşini textile, etc. Fără sprijinul generos al Uniunii Sovie­tice împlinirea şi depăşirea planurilor de stat n’ar fi fost posibilă în nici una din ţă­rile de democraţie populară. Caracteristic pentru schimbul cu Uniunea Sovietică sunt acordurile multilaterale de lungă durată, corespunzând duratei planu­rilor de perspectivă a ţărilor de democraţie populară. " Ajutorul sovietic sporit tocmai când noi punem bazele economice ale socialismului, ne permite să privim cu şi mai mare în­credere viitorul nostru. JL. întreaga istorie a politicii, externe şi in­terne a Uniunii Sovietice este după cum se vede, istoria luptei politicii socialismului pentru lărgirea bazei revoluţiei proletare mondiale. Ţările de democraţie populară, rod direct al Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, s-au desvoltat în primul rând datorită aju­torului politic şi economic multilateral acor­dat în mod tovărăşesc de Uniunea Sovie­tică. Revoluţia din Octombrie a rupt lanţul im­perialist pe a şasea parte a globului iar victoria Armatelor Sovietice în cel de al doilea război mondial lărgind baza revolu­ţiei a răsturnat definitiv raportul de forţe în favoarea lagărului socialismului şi al pă­cii, lagăr care cuprinzând oamenii ce apără pacea în întreaga lume, nu se mai opreşte astăzi la graniţele ţărilor capitaliste. „Pentru noi care — după cum ne învaţă tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — v­rem să construim societatea fără exploatarea omului de către om, societatea în care oamenii muncii să poată duce o viaţă din ce în ce mai îmbelşugată, mai fericită... datorită experienţei Uniunii Sovietice, da­torită învăţăturii marelui Stalin, ne este mai uşor să construim socialismul. Dar ajutorul pe care noi îl primim din partea Patriei Socialismului nu se limitează numai la învățătura pe care noi o tragem din exemplul construirii socialismului în U.R.S.S. Fără Uniunea Sovietică, mersul nostru spre socialism ar fi de neînchipuit. Nouă ne-ar fi greu să rezistăm singuri presiunii im­perialiştilor, iar independenţa noastră na­ţională şi suveranitatea statului nostru ar putea fi pierdute... dacă nu ar fi ajutorul şi sprijinul economic, politic şi moral şi prezenţa efectivă a Uniunii Sovietice care să ne apere împotriva încălcărilor impe­rialiştilor”. *). Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie trăieşte şi învinge, prin lupta dusă de invin­cibilul front al partizanilor păcii şi socialis­mului, care înaintează sub pavăza sigură a puterii sovietice, sub geniala conducere a ma­r­ui constructor al comunismului, Iosif Vissarionovici Stalin. 1) Gh. Gheorghiu-Dej: Articole și cuvânt 342. * Din regiunea Bihor In cinstea lui 7 şi 8 Noembrie muncitorii din centrul feroviar Oradea şi-au depăşit angajamentele. La revizia de vagoane, prin metoda sovietică a reparării curente a va­­gonelor nedetaşate din trenuri, se lucrează acum in contul lunei Septembrie 1952 La atelierul de zonă prin metoda Cotlear s’au calificat 27 muncitori, iar prin metoda Cuz­­neţov s'au economisit în Septembrie 600.200 lei. S’au evidenţiat tov. Ludovic Szabó care a recondiţionat 32 cuţite de strung, Ştefan Balint şi Pavel Bara dela frâne automate, Vasile Mincic şi Gheorghe Gliga lăcătuşi. In urma succeselor obţinute revizia de va­goane a staţiei C.F.R. Oradea a primit Dra­pelul Muncii. DUMITRU BAROSAN corespondent In vederea ridicării nivelului cultural al populaţiei maghiare, teatrul maghiar de stat din Oradea a făcut, un turneu în Arad, Cluj, Satu Mare cu piesele „Cui i se supune vre­mea” de Tur şi Sem­in; „Avarul” de Moliere şi „Mireasa desculţă” de tinerii scriitori clujeni Zoltán Hajdú şi A. Suto. Turneul s’a continuat cu „Mireasa des­culţă” în Aleşd, Albiş, Marghita, Sălard, şi Sântimreu STELLAN VASILESCU corespondent ★ S.M.T.—Episcopia Bihorului are în raza activităţii sale 18 întovărăşiri şi 7. G.A.C.­­uri.S.M.T. are o cantină volantă care asi­gură hrană bună tractoriştilor.­­Pentru ridi­carea nivelului politic şi ideologic al trac­toriştilor S.M.T. are o bibliotecă volantă cu cărţi şi broşuri politice şi tehnice care sunt atent cercetate de tractorişti; lunar se ţin lecţii politice şi seminare. TEODOR POPA corespondent ★ —­­ — Ura birou suecis­ pentru razolv­area sesizărilor deputaţilor şi curăţenilor IAŞI (de la su­bredacţia noastră).­­ Ca urmare a hotărîrilor adoptate de sfatul popular al oraşului Iaşi, în cea de a 3-a sesiune a luat fiinţă în cadrul secţiunii se­cretariat un birou special pentru rezolvarea urgentă a sesizărilor deputaţilor şi cetăţeni­lor. —­­ — Şi- au îndeplinit planul anual R­ADAUŢI . Antrenaţi în întreceri socialiste în cinstea zilei de 7 No­embrie, salariaţii cooperativei de con­sum „Munca“ din oraşul Rădăuţi şi-au îndeplinit planul pe anul 1951 în 10 luni şi 10 zile. La 10 Octombrie planul a­­nual pentru desfacerea mărfurilor industri­ale a fost realizat în proporţie de 100 la sută, cooperativa vânzând mărfuri în va­loare de 181.041.000 lei. Tot până la data de 10 octombrie cooperativa de consum „Munca” a îndeplinit şi planul valoric la achiziţiile de produse agricole, valorificând produse în valoare de 16.802-292 lei. — © — EesoSt® îmbelşugate de orez La gospodăriile agricole de Stat recoltata orezului este pe terminate. Până la data de 29 Octombrie a. c. recoltarea s’a efectuat în proporţie de 99 la sută şi treerişul în proporţie de 90 la sută. Prin folosirea me­todelor agrotehnice sovietice, anul acesta s’au obţinut recolte deosebit de îmbelşu­gate. La gospodăria agricolă de Stat din comuna Bucşani recolta a fost în medie de 3.700 kg­. la hectar, iar la gospodăriile agricole de Stat din Chirnogi şi din Mârşa, regiunea Bucureşti, recolta medie a fost­­ de peste 3.000 kg. la hectar. TI TB1IW MIMI WWWI WWIIM11 III. I llllll IVtBSgtf.­ t........................................... Din activitatea comitetelor de luptă pentru pace TG. MUREȘ. — După publicarea răspun­sului dat de tovarășul Stalin coresponden­tului ziarului „Pravda” cu privire la arma atomică, Comitetul regional de luptă pentru pace Mureş, a trecut la prelucrarea în massă a istoricului document. Pentru ca acest răspuns să poată fi cu­noscut de toţi oamenii din regiune, Comite­tul de luptă pentru pace de la Centrul Poli­­grafic-Tg. Mureş, însuşindu-şi iniţiativa co­mitetului regional de luptă pentru pace, a tipărit în orele libere, folosind deşeuri de hârtie 1.000 de afişe în limba română şi maghiară, cuprinzând răspunsul tovarăşului Stalin. Acest material a fost apoi difuzat comitetelor de luptă pentru pace săteşti, ca să le ajute în munca lor. O mare contribuţie în intensificarea luptei pentru pace au dat în ultima vreme gaze­BOTOŞANI.—In cadru! sărbătoririi Lunii Prieteniei Român­o-Sovietice comitetele de luptă pentru pace din regiiunea Botoşani au intensificat munca de informare a oamenilor muncii asupra luptei uriaşe desfăşurată de Uniunea Sovietică pentru apărarea şi con­solidarea păcii. Până în prezent s-au organizat 126 confe­rinţe cu tema: „Prietenia Româno-Sovietică chezăşia libertăţii şi independenţei Patriei noastre” şi 89 convorbiri cu cetăţenii din cartiere şi salariaţii din întreprinderi în ju­rul temei: „U.R.S.S. în fruntea luptei pen­tru pace’’. Deasemeni, unele comitete de luptă pentru pace au organizat grupe de citit în care se face lectura diferitelor broşuri legate de lup­ta consecventă a Uniunii Sovietice pentru apărarea păcii şi rolul conducător al marelui stegar al frontului păcii, tovarăşul Stalin. La Şcoala nr. 2 fete, din cartierul Miciurin, Şcoala Pedagogică Şendriceni, la Roma, ra­ionul Botoşani, precum şi în numeroase alte şcoli şi cartiere s’au organizat noi „Colţuri TIMIŞOARA (dela subredacţia noastră).— Pe poarta fabricii „Electromotor”-Timişoara, ies în şiruri dinamurile. Pleacă spre Bicaz şi Doiceşti, spre zeci de alte puncte ale ţării, să pună în funcţiune motoare, gatere, funi­­culare, să dea lumină satelor. Dinamurile poartă pe ele, scris cu litere albe: „Lucrat în contul anului 1952, pentru pace!" In adevăr, la „Electromotor”, fabrică frun­taşă, apărarea păcii constitue o lozincă care mobilizează energiile a sute de oameni. Co­mitetul de luptă pentru pace dela „Electro­motor”, care a avut iniţiativa de a trimite într’un fel atât de original ştirea despre succesele întreprinderii, duce o bogată ac­tivitate. Planul de lucru al comitetului cu­prinde sarcini precise, arătând şi cine răs­punde pentru îndeplinirea lor. Gheorghe Dincă şi Carol Varady, vor ţine două con­ferinţe în limba română, la stafia de radio­amplificare. In­ limba germană Eva Radivoe­­vici şi în limba maghiară Margareta Kovács vor vorbi, deasemeni, despre lupta pentru menţinerea şi apărarea păcii. Staţiunea de radioamplificare a fabricii devine astfel un mijloc puternic de a lă­murii problema luptei pentru pace şi de de­mascare a uneltirilor imperialiştilor ameri­cani şi englezi şi a slugilor lor titoiste. In felul acesta, muncitori de diferite naţiona­lităţi din fabrică îşi exprimă, prin realiză­ ORAŞUL STALIN.­­ La sediul Comitetu­lui regional de luptă pentru pace din Oraşul Stalin a avut loc o adunare a reprezentan­ţilor diferitelor culte, care şi-au exprimat dorinţa de a se încadra în frontul organizat al partizanilor păcii. Au luat cuvântul: Cornel Mara, secretarul comunităţii baptiste din regiune; Dumitru Bădescu, din partea comunităţii adventiste din raionul Stalin; Ştefan Ilonka, preşedin­tele comunităţii baptiste din regiune; Traian Bucşa, creştin după evanghelie; Rudolf Rest­rele de perete şi cele cetăţeneşti din regiu­nea Mureş, care popularizează succesele ob­ţinute de partizanii păcii în lumea întrea­gă şi lămuresc massele asupra uneltirilor imperialiştilor americano-englezi. .In comu­nele unde există aparate de radio, comite­tele de luptă pentru pace au constituit cercuri de audiţie în colectiv a emisiunilor organizate de Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. Pentru a sprijini comitetele de luptă pen­tru pace din regiune, Comitetul regional de luptă pentru­ pace, a mai difuzat peste 2000 de afişe şi 1000 de hărţi mari, reprezentând lupta pe care o duc popoarele lumii pent­ru apărarea păcii. Deasemeni, s-au trimis în regiune 47 foto­montagii, 30 serii de carica­turi, precum şi numeroase expoziţii volante cu caricaturi antiimperialiste, ale păcii”. Aici se dau explicaţii cetăţenilor asupra realizărilor obţinute de Uniunea So­vietică pe drumul construirii comunismului şi este discutat răspunsul dat de tovarăşul Stalin corespondentului ziarului „Pravda” cu privire la arma atomică. Tot în cadrul Lunii Prieteniei Româno-So­­vietice comitetele de luptă pentru pace din Sindicatul salariaţilor din învăţământ, din sucursala Băncii R.P.R., Şcoala profesională comercială mixtă, etc., au organizat recenzii publice ale operelor distinse cu Premiul In­ternaţional al Păcii: „Reportaj cu ştreangul de gât” de Julius Fucik, „Să se trezească pădurarul” de Pablo Neruda, „Mitrea Co­cor” de Mihail Sadoveanu. Paralel cu aceste acţiuni, iniţiate de co­mitetele de luptă pentru pace, în întreaga regiune Botoşani continuă cu intensitate adunările şi convorbirile cetăţeneşti care desb­at răspunsul dat de tovarăşul Stalin corespondentului ziarului „Pravda” cu pri­vire la arma atomică, răspuns care consti­tue o armă puternică de luptă în mâinile tuturor partizanilor pădu­­­rile lor în producţie, ca şi prin postul de radioamplificare, voinţa lor de a apăra cauza păcii. Numeroşi muncitori publică deasemeni articole la gazeta de perete. Panouri cu caricaturi, lecturi din ziare, făcute în timpul scurt dintre ieşirea de la lucru a primului schimb şi intrarea celui de al doilea, popularizarea fruntaşilor în producţie, luptători pentru pace, toate acest­­ea fac parte din munca de fiecare zi a a­­cestui activ comitet. In sfârşit, pentru lămurirea cât mai largă a problemelor politice internaţionale, comi­tetul a avut ingenioasa ideie să facă o „ta­blă de întrebări şi răspunsuri”. Dimineaţa, când muncitorii intră la lucru, cei care au de pus întrebări le notează la tablă, iar la prânz când pleacă acasă găsesc, pe a­­ceeaşi tablă, răspunsul. Comitetul de luptă pentru pace nu se declară însă satisfăcut cu atât. In şedinţe membrii comitetului lămuresc prin discuţii problemele pe care le ridică tovarăşii lor, îşi analizează munca şi găsesc mijloace con­crete de a o îmbunătăţi. Dacă întrebi un muncitor de la „Electro­motor”: „E activ comitetul vostru de luptă pentru pace?”, îţi surâde bucuros. „Cum să nu fie, când noi­ luptăm cu toate forţele noastre pentru pace!” ner, pastor adventist din raionul Odorhei, Ciolănel, adventist din Vlădeni, Traian Mol­dovan din partea cultului penticostal, Ion Stanciu, din partea cultului baptist şi alţii. Clerul unitarian din raioanele Stalin, Ra­­goş şi Sf. Gheorghe a ţinut deasemenea o consfătuire în cadrul căreia preotul dr. Ia­­cob Kovai, membru în Comitetul de luptă pentru pace al Oraşului Stalin, a vorbit de­spre Constituţia Stalinistă şi organizarea e­­galităţii cultelor şi libera lor organizare şi desfăşurare în Uniunea Sovietică.

Next