România Liberă, februarie 1952 (Anul 10, nr. 2283-2307)

1952-02-01 / nr. 2283

PAGINA 2-a COMUNICATUL Direcţiunii Centrale de Statistică de­­pe lângă Consiliul de Miniştri al R.P.R. cu privire la rezultatele îndeplinirii Planului de Stat pentru desvoltarea economiei naţionale a R. P. R. pe anul 1951 (Urmare din pag­. l-a­ deplinit, realizându-se 111,3% la mărfuri şi 123,8% la călători. Rulajul vagoanelor de marfă a fost redus cu 4,1% faţă de plan. Consumul de combustibil la transporturile feroviare a fost redus cu 10,4% faţă de prevederile planului. Volumul investiţiilor centralizate reali­zat în anul 1951 reprezintă o creştere de 30,5% faţă de 1950, iar lucrările de con­­strucţii au depăşit volumul realizat în 1950 cu 42,4%. In cursul anului 1951, au fost terminate şi date în funcţiune un număr important de întreprinderi din industria metalurgică, electrotehnică, chimică, materialelor de construcţii, lemnului şi încălţămintei. De asemenea, au fost desvoltate nu n­­­meroase întreprinderi existente prin crea­rea de secţiuni noi. Mari şantiere prevăzute în planul cinci-­­ nai au fost începute sau continuate, prin­tre care: „ Hidrocentralele „V. I. Lenin", „Mo­ţ­roeni”, termocentrala „Doiceşti”, şi altele,­­ în cursul anului 1951, Direcţia Gener­­­rala a Canalului Dunăre-Marea Neagră a Datorită punerii în funcţie de noi Între­prinderi cât şi a şantierelor mari de construcţii începute în primul an al planu­lui nostru cincinal, în Republica Populară Română numărul muncitorilor a crescut faţă de 1950 cu 210.000. In 1951, întrecerea socialistă s’a ridi­cat pe o treaptă superioară, luând naştere şi la noi în ţară mişcarea stahanovistă. In fabricile, minele şi şantierele noastre, muncitori stahanovişti ca strungarul Vasi­­lache Constantin, frezorul Furtună Ion, oţe­­larul Garaş Ion, minerul Kopetin Gheza, sondorul Popa Ion, zidarul Schnell Iosif, ţesătoarele Vass Margareta, Maria Trifan şi mulţi alţii dau producţie în contul ani­lor viitori. I In 1951, productivitatea muncii a cres­cut în industrie cu 10% faţă de anul 1950. In cursul anului 1951, muncitorii şi funcţionarii au primit din partea statului, prin Asigurările Sociale, ajutoare băneşti cu 32% mai mult decât în 1950. Ajutorul familial de stat a crescut cu 30% faţă de 1950. ,­ Cu toate im­punataţiile obţinute faţă­­de 1950, sarcina de plan privind încărcă­tura dinamică pe osie a vagonului de marfă şi viteza comercială pe secţie a tre­nului de marfă nu a fost îndeplinită. Sarcina­ de reducere a preţului de cost în transporturi a fost depăşită, realizân­­du-se o reducere — în preţuri compara­bile — de 12,1%, executat un volum de lucrări cu 130% mai­­ mare decât cel realizat în 1950. La combinatul poligrafic „Casa Scân-­­­­eii” s’a executat un mare volum de lucrări, reuşindu-se astfel a se da în func­­■­ţiune o parte însemnată, în prima jumătate a anului 1951. S’a terminat construirea unei prime tranşe de locuinţe muncitoreşti care repre­zintă aproape 2.000 apartamente. S’au realizat cantităţi importante de prefabricate din beton armat, s’au folosit pe şantiere cofraje demontabile şi glisante, s’a extins mecanizarea lucrărilor pe şantie­rele de construcţii şi s’a introdus folosirea containerelor la transportul cărămizilor. O realizare importantă în anul 1951 s’a obţinut în domeniul construcţiilor, prin micşorarea caracterului sezonier, datorită introducerii metodelor tehnice sovietice. ’Au fost trimişi la odihnă în staţiuni balneo-climaterice cu 36% mai mulţi oa­meni ai muncii faţă de 1950; deasemenea, în colonii de vară au fost trimişi cu 47% mai mulţi copii decât în anul trecut. S’au acordat cu 25 % mai multe burse elevilor şi studenţilor decât în 1950. S’au distribuit populaţiei, prin comerţul­­de stat şi cooperatist, cu 28,6% mai multe mărfuri decât în anul 1950; totuşi, pla­nul pe 1951 a fost realizat pe total numai în proporţie de 96,4%. Centrocoopul a realizat 112,2% la planul de desfacere.­­Volumul mărfurilor alimentare distri­buite populaţiei a crescut faţă de anul 1950 cu 38,4 la sută, iar volumul mărfuri­lor industriale a crescut cu 22,3 la suta faţă de aceeaşi perioadă. In comparaţie cu realizările obţinute în 1950, s’au distribuit populaţiei cu 18 la sută mai multă pâine, cu 32,3 la sută mai multe paste făinoase cu 18,4 la sută mai multe preparate de carne, cu 74,7 la sută mai mult peşte proaspăt, cu 38,2 la sută mai mult unt, cu 23,6 la sută mai multe produse zaharoase, cu 18,3 la sută mai multe ţesă­turi de bumbac, cu 20,2 la sută mai multe ţesături de lână, cu 16,2 la sută mai multă încălţăminte, cu 71 la sută mai multe a­­parate de radio, cu 22,6 la sută mai multe produse farmaceutice. Nerealizarea planului de achiziţii, îndeo­sebi la animale, a dus la o aprovizionare nesatisfăcătoare a populaţiei cu carne şi grăsimi. In 1951, au fost obţinute succese în toa­te domeniile culturii şi ocrotirii sănătăţii. In acţiunea pentru lichidarea neştiinţei de carte au fost cuprinşi în cursurile de alfabetizare 311.000 de neştiutori de carte.­­ In­ şcolile de toate gradele au fost cu­prinşi 2.136.000 elevi şi studenţi, din care 208.000 în învăţământul mediu, 107.000 în învăţământul profesional şi 55.300 stu­denţi în învăţământul superior. In anul 1951, numărul cadrelor noi de specialişti: ingineri, tehnicieni, agronomi, medici, profesori, care au intrat în indus­trie, construcţii, transporturi, agricultură, instituţii sanitare şi învăţământ, a fost de 48.000. S’au editat cărţi într’un tiraj total de peste 46.000.000 exemplare din care 4.200.000 exemplare în limbile naţionalită­ţilor conlocuitoare. Tirajul ziarelor a atins 590 milioane e­­xemplare, depăşindu-se cu 4,6% realizările din 1950. Au fost înfiinţate aproape 500 cămine cul­turale. Teatrele şi cinematografele au fost vizi­tate de un număr de spectatori mai mare cu 34,3 la sută decât cel din 1950. In cursul anului, s-a obţinut îmbunătă­ţirea continuă a deservirii medicale a popu­laţiei. Astfel, au fost puse în funcţiune 510 unităţi de tratament ambulatoriu, 97 sta­ţiuni sanitare antiepidemice şi 2.685 puncte de prim ajutor în întreprinderi. O atenţie deosebită s’a dat problemei sa­nitare în mediul rural, unde s’au creat 320 unităţi de asistenţă medicală. In domeniul ocrotirii mamei şi copilului s’au creat în mediul rural 35 dispensare rurale de copii şi 127 case de naştere.­­ In urma măsurilor luate împotriva mala­riei, numărul bolnavilor a scăzut în 1951 cu 57% faţă de 1950. In cursul anului 1951, au fost terminate şi date în funcţiune numeroase construcţii social-culturale, dintre care: şcolile profe­sionale la Comăneşti, Gura Ocniţei, Câmpi­­na; cămine de elevi şi de studenţi cu mii de locuri, policlinicile din Tg. Mureş, Turda şi Piatra Neamţ; spitale la Hunedoara şi Bucureşti; preventoriul de copii la Şanţuri şi multe altele. IV. Investiţii şi construcţîi V. Nîvolul d© trai şî acțiunile social-culturale SĂRBĂTORIREA LUI I. L. CARAGIALE LA MOSCOVA MOSCOVA 31 (Agerpres). — Corespon­dentul Agenţiei AGERPRES transmite. Miercuri 30 Ianuarie a avut loc în sala Teatrului de Satiră din Moscova sărbători­rea lui Caragiale, organizată de Uniunea Scriitorilor Sovietici şi de Institutul Unio­nal pentru relaţiile culturale cu străinăta­tea (WORS). ...Pe scena împodobită cu steagurile so­vietice şi româneşti se afla un mare por­tret al lui I. L. Caragiale înconjurat de flori. Deasupra portretului străluceşte in­scripţia 1852—1952. Sala este arhiplină de scriitori, artişti, oameni ai muncii. La orele 8 iau loc în prezidium: scriitorii B. Lavre­nev, Valentin Kataev, A. Perventiev, G. Gu­lia, S. Vasiliev, profesorul I. Anisimov, criticul I. Martanov, Stefan Ducu, consi­lier al ambasadei RPR la Moscova, etc. Raportul cu privire la viaţa şi opera ma­relui clasic al literaturii române a fost pre­zentat de cunoscutul scriitor sovietic, lau­reat al Premiului Stalin, Boris Lavrenev. Conferenţiarul a vorbit despre însemnătatea operei lui Caragiale ca armă de luptă a poporului muncitor din ţara noastră împo­triva rămăşiţelor trecutului de exploatare şi asuprire, ca armă de demascare a actuale­lor moravuri din lumea capitalistă, unde înfloresc toate viciile sociale pe care le-a satirizat marele scriitor. In cadrul şedinţei festive, E. Kaminka, artist emerit al RSFSR, a citit un fragment din pamfletul lui Caragiale „1907 din pri­măvară până în toamnă“, iar artistul P. Minin a citit schiţa „Arendaşul Român“. După terminarea şedinţei festive a avut loc un bogat program artistic. In prima parte a acestui program, artiştii Teatrului de Satiră au prezentat primul act al pie­sei ,,O scrisoare pierdută” care va fi în­făţişată publicului moscovit la sfârşitul lu­nii Februarie. Rolurile principale sunt in­terpretate de artişti de seamă ai teatrului sovietic A doua parte a programului artistic a fost alcătuită din muzică românească şi sovietică interpretată de mari artişti ai U­­niunii Sovietice ca: artista poporului Na­talia Spiler, laureată a Premiului Stalin, solistă a Teatrului Mare, artistul poporu­lui — Pavel Lisiţian, laureat al Premiului Stalin, solist al Teatrului Mare, soliştii Teatrului Mare — Rima Barinova, Nadejda Capustina şi Boris Borisov, violonistul Igor Bezrodnai, laureat al Premiului Stalin, pia­nistul Igor Aptecarev, precum şi octetul vo­­cal al Ansamblului Armatei Sovietice. Festivitatea sărbătoririi lui Caragiale, desfăşurată într’o atmosferă deosebit de caldă şi entuziastă, s’a transformat într’o manifestare grăitoare a prieteniei de ne­zdruncinat intre popor­ român și poporul sovietic. ROMANIA LIBERA Valorificarea produselor ţărăneşti prin cooperative BARLAD (dela corespondentul nostrul — Schimbul dintre oraş şi sat pe calea coope­rativelor de desfacere şi consum dela sate ia o desvoltare din ce in ce mai mare în re­giunea Bârlad. Tot mai mulţi ţărani muncitori îşi desfac prisosul lor de cereale prin cooperativele să­teşti, aprovizionându-se în schimb prin co­operative cu produse industriale de larg consum. Aşa, de pildă, ţăranii muncitori şi colec­tiviştii din comuna Bereşti-Târg, au valo­rificat prin cooperativa lor în ultimele trei luni cantitatea de 66716 kgr. grâu, 14716 kgr. porumb, precum şi alte cereale, coope­rativa depăşind planul de achiziţii la pro­dusele vegetale cu peste 200 la sută. In acelaş timp, ţăranii muncitori îşi va­lorifică prin cooperative şi prisosul lor de produse animale, contribuind astfel la buna aprovizionare a oamenilor muncii de la oraşe. Ţăranii muncitori din comuna Cava­­dineşti au valorificat prin cooperativă can­titatea de 1438 kg. păsări, cei din comuna Berezeni peste 5800 ouă, iar cooperativa din comuna Murgeni a achiziţionat de la ţăranii muncitori din sat peste 23000 kgr. bovine, și o­, 2415 kgr. porci și altele. — * — Pregătiri pentru sesiunea sfatului popular regional Sibiu SIBIU (dela corespondentul nostru),. *— Comitetul executiv regional Sibiu a discu­tat intr’o şedinţă problema organizării celei de a 4-a sesiuni. După stabilirea ordinii de zi, preşedin­tele comitetului executiv — însărcinat cu prezentarea dării de seamă asupra activi­tăţii comisiunilor permanente — a ţinut o consfătuire cu toţi preşedinţii şi secretarii comisiunilor permanente regionale, în cadrul căreia s’a examinat activitatea lor. Pentru ca sesiunea a 4-a să se desfăşoare în con­diţii bune, comitetul executiv regional a în­tocmit un plan de muncă în cadrul căruia s’a stabilit constituirea unor colective care se vor ocupa de planul local pe anul 1952 şi de planul de muncă pe trimestrul I. Problemele legate de aceste două planuri au fost de asemenea examinate şi discutate într-o şedinţă a comitetului executiv cu pre­şedinţii comisiunilor permanente. Pentru a asigura mobilizarea deputaţilor la sesiune, comitetul executiv a trimis tutu­ror convocări conţinând ordinea de zi. La sesiune au fost invitaţi şi numeroşi oameni ai muncii, fruntaşi în producţie, stahano­vişti, colectivişti şi fruntaşi în campaniile agricole. — • — Locuinţe pentru minerii din Ghelar HUNEDOARA (de la corespondentul nos­tru). —• Zilele trecute au fost repartizate stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie de la minele din Ghelar 14 apartamente in blocurile construite anul trecut. Printre cei care au primit locuinţe noi se află stahanovistiul Petru Cibian, fruntaşii în producţie Nicolae Corea, Ioan Bidiga, pre­cum şi alţi muncitori şi tehnicieni fruntaşi. Apartamentele sunt compuse din două ca­mere, bucătărie şi dependințe. — & — Confirmări da noi stahanovişti la Baia Mare BAIA MARE (dela subredacţia noastră). — La exploatările şi întreprinderile din ca­drul combinatului Baia Mare s’au făcut noi confirmări de stahanovişti. La exploatarea Cavnic de pildă au fost confirmaţi stahanovişti mineri ca Petru Mu­­reşan care dir­ cursul artului trecut şi până în prezent şi-a depăşit tr­ereu­ norma cu 60%, Ion Ardelean, care obţine în fiecare lună o depăş­ire de 75 la sută, precum şi Gheza Gruznick, care în cursul anului trecut a dat 19 norme în loc de 12. Asemenea confirmări s’au mai făcut la ex­ploatarea Băiuţ şi la Atelierele Centrale, unde au fost confirmaţi 3 stahanovişti. Marta Szász alungă neştiinţa de carte Iarna îşi scutură alene mantaua-i albă peste satul Buduslău. E un sat ca atâtea al­tele din regiunea Bihor. Casele şi-au pus Căciuli albe şi pufoase. Pomii parcă au în­florit. Iar sub cerul plumburiu firele elec­trice par nesfârşite şiruri de mărgele. Pe uliţa largă ce taie satul în două, trec scâr­ţâind din greu carele încărcate ale colecti­viştilor. Acum au ajuns în faţa şcolii. Convoiul căruţelor se opreşte şi voci puternice o strigă pe învăţătoare. ,,Hei, tovarăşă Marta !” Geamul şcolii se deschide larg şi apare învăţătoarea, o femeie încă tânără dar pe fruntea căreia viaţa şi-a lăsat urmele ei adânci. Câteva firicele argintii risipite prin păru-i negru şi bogat întăresc parcă şi mai mult graiul mut al cuielor de pe frunte. Peste câteva clipe Învăţătoarea apare în mijlocul lor. Ii ascultă cu drag. Unii îi po­vestesc despre grâul de primă calitate pe care l-au obţinut, alţii despre zăplazurile ridicate pentru menţinerea zăpezii pe ogoa­re. O bătrânică îi povesteşte cu mândrie despre fata ei care azi a ajuns contabilă în gospodăria „Ianoş Herbak” şi ţine mor­ţiş ca Marta Szász să treacă pe la ele să le vadă. Şi aşa se întâmplă în fiecare zi. Când trece învăţătoarea pe uliţe, mulţi o opresc şi o întreabă ba de una, ba de alta. Ea ii întreabă la rândul ei. Uneori, uşa cancela­riei se deschide larg şi apare câte un colec­tivist s’o salute şi s’o întrebe cu ce poate ajuta la bunul mers al şcolii. Nu de mult, la îndemnul învăţătoarei, ţăranii muncitori au strâns alimente pentru internatul unei şcoli dintr-o comună vecină şi au strâns bani pentru reparatul băncilor din clasele unei alte şcoli. Printre aceştia sunt mulţi foşti elevi ai Martei Szász. Ei o înconjoară cu toată dragostea şi se laudă mult cu în ■ văţătoarea lor. Ca Marta Szász nimeni nu-i iubită în Buduslăul Bihorului. *­­ Odată cu întunericul, sgomotele se pierd­­.încetul cu încetul. Pe la ferestre se aprind lumini. Cea mai puternic luminată e însă clădirea şcolii de pe creasta dealului. Aici vin în fiecare zi copiii satului pentru a prinde rostul abecedarului. Acum­ cursurile continuă şi seara, însă cu alţi elevi. De trei ori pe săptămână vin şi se aşează în băn­cile micuţe, bărbaţi în vârstă, unii cu părul nins, femei mai tinere şi mai bătrâne, ti­nere, tineri.­­ La catedră, aşteptându-şi elevii, şade în­văţătoarea Marta Szász. Ea întoarce pagi­nile catalogului. Aici sunt înscrise cu litere caligrafice numele celor 22 de elevi, ultimii analfabeţi din sat. Nu odată, Marta Szász a arătat acestora un alt catalog, mai gros, cu scoarţe albastre, învăţătoarea îl deschide adesea cu emoţie. Aici stau înscrise numele celor 48 ţărani muncitori care au absolvit cursul de alfabetizare. Iată pe prima pagină stă scris numele lui Gheorghe Boroş, ţăran sărac. După ce Bo­­roş a terminat cursul, învăţătoarea a trecut lângă numele lui cuvântul­ de „colectivist”. Ani dea rândul el a trudit împreună cu fami­lia sa pe întinsele ogoare ale contelui Sa­­bernberg. Altă pagină, alt nume, Iuliana Boroş, ne­vasta lui Gheorghe Boroş, care e astăzi membră în comitetul de conducere al gos­podăriei „Ianoş Herbak”. Era acum doi ani, parcă o vede pe Iuliana intrând pe uşe cu cele două fete ale ei, spunându-i răspicat: „Marta Szász, noi Bo­­roşienii, am intrat în colectivă, suntem colectivişti şi asta înseamnă că trebue să lucrăm altfel decât pe ogoarele contelui. A­­cum doar e vorba de ogoarele noastre. Dar fără carte nu putem”. Dar Irma Ciogi? Când a fost copil, Irma­ n’a cunoscut mângâiere duioasă de mamă. Ea a crescut ca o floare părăsită la mar­gine de drum. Odată era dădacă la copiii unui chiabur, altădată se desăla la seceră la alt chiabur. Intr’o seară caldă întregul sat se strânsese la căminul cultural. Pe sce­nă o fată îmbrăcată în straie ardeleneşti, spunea cu foc o poezie în care clocotea ura împotriva chiaburilor. Irma simţi deodată toată ura năvalnică împotriva celora pe ca­­re-i slugărea. Târziu se apropie de învăţă­toare şi îi şopti la ureche: — Marta Szász, aş vrea să spun şi eu poezii pe scenă. — Dar pentru asta trebue să înveţi carte, i-a răspuns învăţătoarea privind-o a carte, în ochi. N’au trecut două zile şi iată că Irma Ciogi a venit la şcoală. A învăţat cu râvnă să scrie şi să citească, iar la ciclul II şi-a însuşit multe cunoştinţe de istorie, de geo­grafie şi de matematică. Azi Irma Ciogi e administrator la căminul de zi al gospodă­riei colective „Ianoş Herbak”. De curând, ea a spus în faţa colectiviştilor povestea lui „Mi­tre­a Cocor”. Asemenea Irmei şi Boroşilor, sunt mai mulţi in satul Buduslău. r­ * In clasă a intrat ultimul cursist, învăţă­toarea închide catalogul şi începe lecţia. In această seară, „eleva” trebue să­ scrie o compoziţie. Ei vor răspunde fiecare cum se vor pricepe la întrebarea: „De ce învăţ eu carte?”. Peniţele scârţâia încet pe caiete. Pe caietul­­colectivistului Raţ Iosif cuvin­tele glăsuesc: „învăţ cu bucurie pentru că vă apropiaţi de noi cu dragoste. Pentru prima oară suntem­­priviţi şi noi drept oameni. Multă durere am strâns un trecut în sufletul nostru, scrie acest tânăr ţigan cu ochii de cărbuni aprinşi — dar astăzi noi ştim că fiecare om trăeşte pe tocul ce i se cuvine. De aceea învăţ carte".­­ 1 • Mult timp s’a frământat Dănilă Baloş până gândul i s’a transformnat în cuvinte: „înainte vreme puneam pălăria jos pe pă­mânt In faţa chiaburului. Azi, in faţa tova­răşilor mei o pun în cuier, iar voi vă purtaţi cu mine de la egal la egal, învăţ fiindcă ştiu că azi pot să mă ridic, pot ajunge orice". Marta Szász se plimbă printre bănci şi se opreşte la fiecare. Ea ridică pe rând caietele de pe banca şi în timp ce citeşte, faţa i se luminează, iar ochii ei căprui strălucesc. Ea lămureşte cuvintele mai grele, îi ajută să-şi construiască frazele şi să scrie frumos. ‘ — De ce zâmbeşti, tovarăşă Szasz? — am întrebat-o după ce s’a sfârşit lecţia. — Ştii ce a scris Dănilă Balyş în conti­nuare? A scris aşa: „Azi drumurile sunt largi pentru cei ce mu­ncesc”. Nu-i minu­nat? I — Minunat, tovarăşa Marta— , P4 * Mai târziu mi-am dat seama d­e ce l-au plăcut atât de mult slovele lu­i Dănilă Baloş. Dănilă Baloş scrisese parcă po­vestea ei. , 1 — Dar dumneata, cum trăeşti azi? O clipă, învăţătoarea mă priveşte ţintă. ’Apoi îmi spune totul pe îndelete: — Fetele mele învaţă în şcoli superioare. Una, cea mai mare, va fi doctor, cea mai mică, inginer. Dar eu nu sunt nevoită ca maică-mea, să-mi vând hainele de pe­ mine ca să le pot ţine la învăţătură. Ele primesc astăzi burse din partea statului. Eu am pri­mit 25 de arşini de pământ şi m­i-­am gospo­dărit o grădină. Sunt preţuită ca un om ce folosesc poporului meu. Sătenii m’au ales ca deputat în sfatul popular. M’am despărţit noaptea târziu de învăţă­toare. Nu voi uita niciodată chipul ei, cuvin-, tele-i înflăcărate. Nu voi uita niciodată nici pe elevii Martel , ‘ CONSTANŢA TUDORACHE Buduslău, Ianuarie ­ Creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii lege de desvoltare a economiei noastre Reforma bănească şi reducerile de pre­ţuri înfăptuite in ţara noastră prin Hotă­­rîrea Consiliului de Miniştri al R.P.R. şi a Comitetului Central al P.M.R. înseamnă o importantă contribuţie la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Masurile revoluţionare luate de Guvern şi Partid contribue în mod simţitor la regu­larizarea pieţei, înlăturând intr’o bună mă­sură presiunea pe care chiaburii şi celelalte elemente speculative o exercitau asupra pieţei neorganizate datorită sumelor mari de bani pe care reuşiseră să le adune şi datorită Stocurilor de mărfuri — în special alimente — pe care le concentraseră in mâna lor. Elementelor exploatatoare şi speculative le-au fost anulate acumulările băneşti ile­gale ceea ce-i obliga să aducă pe piaţă mărfurile dosite. Aceasta contribue indiscu­tabil la îmbunătăţirea condiţiilor de apro­vizionare a oamenilor muncii, la ridicarea nivelului loi de trai. In acelaşi timp datorită recalculării sala­­riilor şi preţurilor la acelaşi paritate şi a­­plicării unei reduceri de 5—20% la preţu­rile bunurilor de larg consum, salariul real al muncitorilor şi funcţionarilor a crescut ceea ce înseamnă o posibilitate sporită de satisfacere a nevoilor de trai. Deasemeni, reforma bănească şi reduce­rile de preţuri stimulează puternic Schimbul de mărfuri intre sat şi oraş şi crează un anume aflux da mărfuri agricole spre oraş. Aceasta ni poate să nu ducă — şi duce in fapt — la o îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale oamenilor muncii nu numai dela o­­raşe ci şi dela sate. In Sfârşit reforma bănească care ne-a a­­dus un leu mai puternic, mai stabil, care a pus ordine in circulaţia bănească şi care contribue serios la industrializarea socia­listă a ţârii, la reconstrucţia socialistă a a­­griculturii, la întărirea legăturii între indu­strie şi­­ agricu­ltu­ră, deschide perspectiva u­­nor noi reduceri de preţuri comerciale în­­tru­ fi viitor apropiat şi a desfiinţării regi­mului de aprovizionare pe bază de cartele, deschide adică, perspectiva unei mai rapide şi importante creşteri a nivelului de trai al oamenilor muncii din ţara noastră. Reforma bănească se înscrie astfel ca o etapă deosebit de importantă în procesul de continuă ridicare a nivelului de trai al populaţiei muncitoare din ţara noastră, pro­ces care însoţeşte şi caracterizează construi­rea de către noi a socialismului. După re­forma bănească din 1947, după naţionaliza­rea principalelor mijloace de producţie, după îndeplinirea şi depăşirea planurilor de stat pe 1949, 1950, 1951, după numeroasele mă­suri privind îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale unor categorii largi de oameni ai muncii (mineri, petrolişti, învăţători, etc.), reforma bănească de astăzi marchează un mare pas înainte în ce priveşte rezolvarea structurală a problemei desvoltării neînceta­te a nivelului de trai al tuturor oamenilor muncii din ţara noastră. r. Această desvoltare neîncetată se desfăşoa­ră în ţara noastră şi în celelalte ţări de de­mocraţie populară — care urmează toate, şi în acest sens, drumul glorios al Uniunii So­vietice — în condiţiile scăderii neîntrerupte a nivelului de trai al populaţiei muncitoare din ţările capitaliste, in condiţiile extremei pauperizări a acestei populaţii. In condiţiile capitalismului acţionează le­gea generală a acumulării capitaliste, desco­perită de Marx. Exploatatorii îşi concentrea­ză toate eforturile în vederea stoarcerii de profituri cât mai mari şi de aceea în timp ce se acumulează capitalul, situaţia muncitori­lor se înrăutăţeşte tot mai mult. ,Acumula­rea de bogăţie la un pol — scria Marx — este deci, in acelaş timp, acumulare de mi­zerie, de chinuri de muncă, de robie, de ig­noranţă, de brutalizare şi de degradare mo­rală la celălalt pol, adică la clasa care îşi produce propriul său produs sub formă de capital". In perioada imperialismului şi în special în perioada crizei generale a capitalismului, procesul pauperizării absolute şi relative a clasei muncitoare se intensifică şi mai mult, şomajul devine un fenomen cronic şi de massă, crizele economice sunt tot mai adânci şi mai îndelungate, iar lumea este sdrunci­­nată în mod periodic de războaie imperia-­ liste, aducătoare de mizerie şi ruină. Ceea ce se petrece astăzi in ţările capita­liste confirmă din plin genialele teze ale clasicilor marxism-leninismului. Chiar în cea mai bogată ţară imperialistă — Statele Unite ale Americii — şi cu toată artificiala înflorire a unor ramuri industriale puse ex­clusiv în slujba producţiei de război, cea mai mare parte a muncitorilor şi fermierilor — ca să nu mai vorbim de milioanele de şomeri — câştigă simţitor sub minimul vi­tal stabilit chiar de statisticile burgheze. Milioane de oameni — după chiar mărturi­sirile lui Truman — n’au locuinţe şi se adă­postesc în bordee, în vagoane stricate sau în hibride construcţii de lăzi şi bidoane. Asi­gurările sociale nu există; dreptul la învă­ţătură este refuzat în fiecare an unui număr tot mai mare de copii ai oamenilor muncii, ceea ce provoacă sporirea continuă a analfa­betismului în S.U.A. Vorbind despre bugetul pe 1952, buget de război, Truman a anunţat noi sporuri considerabile de immpozite şi creşterea tuturor preţurilor odată cu menţi­nerea aşa-zisei „îngheţări“ a salariilor. El a fost nevoit totodată să recunoască creşte­­rea simţitoare a inflaţiei. Mai rea este situaţia în ţările marshalli­­zate, în acele ţări în care imperialiştii ame­ricani îşi exportă criza — bineînţeles fără a scăpa nici ei de ea. Devalorizarea lirei bri­tanice, a­ francului francez şi a celorlalte mo­­nete înfeudate dolarului a accentuat prăbu­şirea economică a acestor ţări, sărăcirea înfiorătoare a oamenilor muncii. Nici­odată muncitorii francezi, italieni, englezi n’au trăit atât­ de rău ca astăzi, niciodată mizeria şi lipsurile n’au fost atât de, mari. In toată lumea capitalistă pregătirile ne­buneşti de război împotriva Uniunii Sovie­tice şi a ţărilor democraţiei populare sunt însoţite de o ofensivă sălbatică împotriva nivelului de trai al oamenilor muncii. Pilduitoare este în această privinţă situa­ţia Iugoslaviei titoiste, ajunsă Colonie a im­perialiştilor americani şi englezi. Atât de jos a aju­r­s nivelul de trai al oamenilor fu­­ncii de acolo, încât chiar un ziarist reacţionar a­­merican a scris că pe străzile Belgradului a avut impresia că întâlneşte „cadavre ambu­lante” şi nu oameni in carne şi oase. Şi a­­ceasta se întâmpla înnainte de ultima refor­mă monetară în urmă căreia cursul anterior a­ dinarului faţă de dolar a fost scăzut de şase ori. Nivelul de trai al populaţiei munci­toare din Iugoslavia a căzu­t sub cele mai de jos limite omeneşti. Dar dacă, aşa cum ne invaţă tovarăşul Stalin, „calea desvoltării capitalismului este calea sărăcirii şi înfometării imensei m­­ajo­rităţi a oamenilor muncii”.... „calea desvăr­tării dictaturii proletariatului este, dimpo­trivă, calea ridicării necontenite a bunei stări a imensei majorităţi a oamenilor mun­cii”. In orânduirea socialistă nu numai că su­nt extirpate toate rădăcinile sărăciei dar se crează şi condiţiile cele mai optime pentru permanenta ridicare a nivelului de trai şi celor ce muncesc. Creşterea nivelului de trai, material şi cultural, al oamenilor mun­cii devine o lege de desvoltare a societăţii socialiste. Exemplul măreţ de acţionare desăvârşită a acestei legi ni-l dă Uniunea Sovietică. Trecerea în proprietatea celor ce muncesc a mijloacelor de producţie a creat condiţiile pentru apariţia şi intrarea în funcţiune a acestei legi. Uneltele şi mijloacele de producţie, deve­nite proprietate socialistă, obştească, nu se mai opun oamenilor ca forţe duşmane, aşa cum se întâmpla în capitalism. Oamenii muncii din Uniunea Sovietică muncesc pen­tru ei, pentru binele întregii societăţi, li limpede deci că întreg folosul muncii libere a oamenilor sovietici se întoarce asupra lor, că fiecare creştere a producţiei înseamnă o creştere a bogăţiei celor ce muncesc şi im­plicit a bunei lor stări. Baza materială a creşterii bunei stări a poporului sovietic o constitue creşterea con­tinuă şi rapidă a producţiei industriale şi agricole. Se ştie că în timp ce economia marilor ţări capitalist-a bate in loc de 40 ani, produ­cţia industrială a Uniurtii Sovie­tice a cr­escu­t mimai în decurs de 20 ani — 1929—1949 — cu toate uriaşele distrugeri provocate de război, de peste 9 ori şi a depăşit de 10 ori prin ritmul său, ritmul ex­­tindiefii producţiei in Statele Unite. Rezulta­tele îndeplinirii planului pe 1951, publicate recent, arată că în 1951 producţia globală a întregii industrii a crescut cu 16% faţă de 1950. In societatea sovietică nivelul mereu crescând al Consumului se stabileşte de că­tre planul de stat în conformitate cu intere­sele oamenilor muncii, identice cu interesul construirii societăţii comuniste. Tovarăşul Stalin a subliniat că, în condiţiile sistemu­lui sovietic „desvoltarea producţiei nu este subordonată principiului concurenţei şi asi­gurării profitului capitalist, ci principiului conducerii planificate şi al ridicării sistema­tice a nivelului material şi cultural al oa­menilor muncii". Ridicarea neîntreruptă a nivelului de trai acţionează deci ca din prin­cipiu director al planificării socialiste. Procesul reproducţiei socialiste lărgite, caracteristic economiei socialiste asigură ritmul continu­u şi rapid al creşterii bunei stări. Statul Sovietic şi Partidul Bolşevic stabilesc între fondul de acumulare şi fon­dul de consum un raport care asigură a­­vântul continuu şi­ rapid al bunei stări ma­teriale a poporului.­­ Pentru ridicarea nivelului de trai al oa­menilor m­uncii o însemnătate hotărîtoare are creşterea venitului naţional şi repartiţia lui. Spre deosebire de ţările capitaliste un­de Venitul naţional este în scădere iar cea mai mare parte a lui revine unui pumn de exploatatori, în Uniunea Sovietică venitul naţional creşte continuu şi este folosit in în­tregime în interesul oamenilor muncii. Un factor însemnat în desvoltarea cres­cândă a nivelului de trai al oamenilor mun­cii îl constitue contradicţia rleantagonistă care există în orânduirea socialistă între nivelul pe care l-a atins producţia şi ne­voile actuale ale societăţii. In societatea so­cialistă creşterea pieţei interne depăş­eşte creşterea producţiei industriale, o împinge înainte, la lărgire continu­ă. Consumul ma­selor nu numai că iut­­efere o frână o pro­ducţie, — aşa cum­­ se întâmplă în societatea capitalistă — ci dimpotrivă este Uil Stimu­lent puternic pentru desvoltarea economiei socialiste. »,îmbunătăţirea sistematică a stă­rii materiale a oam­enlor muncii şi creşterea necontenită a cerinţelor lor (a puterii de cumpărare), fiind o sursă mereu crescândă a lărgirii producţiei, pilii pe oamenii muncii la adăpost de crize de supraproducţie, la adăpost de şomaj şi mizerie", ne învaţă tovarăşul Stalin. Se vede deci cum Îmbună­tăţirea sistematică a nivelului de trai al oamenilor muncii, consecinţă a dezvoltării neîncetate a forţelor de producţie în econo­mia socialistă, acţionează la rândul ei ca un factor motor asupra desvoltării forţelor de producţie. Acesta este aspectul sub care­­ se manifestă în economia socialistă legea creşterii continue a nivelului de trai al oa­menilor muncii. Legea socialistă a creşterii bunei stări a poporului decurge din esenţa orânduirii so­cialiste în care nu există exploatarea omu­lui de către om, decurge din însăşi natura producţiei socialiste, bazată pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie. Viaţa mereu mai fericită şi mai îmbelşu­gată a oamenilor sovietici ilustrează de mi­nune funcţionarea acestei legi. Creşterea bunei stări a poporului sovietic se oglin­deşte în asemenea fenomene cum sunt creşterea continuă a salariilor şi a celor­lalte venituri băneşti ale oamenilor muncii ,­(la care contribue şi reducerile sistematice de preţuri), creşterea sistematică a cheltue­­lilor statului pentru acţiunile cu caracter social-cultural, îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de locuit, amenajarea oraşelor şi satelor, înflorirea permanentă a culturii sovietice, etc. 1 . . ., ★ Legea creşterii continue a bunei stări a oamenilor muncii funcţionează şi în condi­ţiile regimului de democraţie populară, de­sigur într-o formă oarecum modificată. Amintind cu vi­zitele tovarăşului Stalin „nimai libertatea nu este deajuns... Pentru a putea trăi bine şi a te bucura de viaţă, este nevoie ca bunurile libertăţii politice să fie complectate cu bunurile materiale”, to­varăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea : „Partidul nostru se călăuzeşte in politica sei de această înţeleaptă învăţătură stali­­nistă. In planul de stat există o legătură strânsă şi directă între creşterea forţelor de producţie, creşterea cantităţii de produc şi creşterea bunei stări a oamenilor muncii”. Clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare din ţara noastră au dus o viaţă cruntă de mizerie şi lipsuri în timpul domniei exploa­tatorilor. Nivelul de trai al populaţiei noa­stre muncitoare era unul din cele mai scă- zute din Europa, corespunzător situaţiei Ro­mâniei de ţară agrară înapoiată, de sem­i- Colonie a imperialiștilor. Acest nivel de trai

Next