România Liberă, februarie 1952 (Anul 10, nr. 2283-2307)
1952-02-01 / nr. 2283
PAGINA 2-a COMUNICATUL Direcţiunii Centrale de Statistică depe lângă Consiliul de Miniştri al R.P.R. cu privire la rezultatele îndeplinirii Planului de Stat pentru desvoltarea economiei naţionale a R. P. R. pe anul 1951 (Urmare din pag. l-a deplinit, realizându-se 111,3% la mărfuri şi 123,8% la călători. Rulajul vagoanelor de marfă a fost redus cu 4,1% faţă de plan. Consumul de combustibil la transporturile feroviare a fost redus cu 10,4% faţă de prevederile planului. Volumul investiţiilor centralizate realizat în anul 1951 reprezintă o creştere de 30,5% faţă de 1950, iar lucrările de construcţii au depăşit volumul realizat în 1950 cu 42,4%. In cursul anului 1951, au fost terminate şi date în funcţiune un număr important de întreprinderi din industria metalurgică, electrotehnică, chimică, materialelor de construcţii, lemnului şi încălţămintei. De asemenea, au fost desvoltate nu nmeroase întreprinderi existente prin crearea de secţiuni noi. Mari şantiere prevăzute în planul cinci- nai au fost începute sau continuate, printre care: „ Hidrocentralele „V. I. Lenin", „Moţroeni”, termocentrala „Doiceşti”, şi altele, în cursul anului 1951, Direcţia Generrala a Canalului Dunăre-Marea Neagră a Datorită punerii în funcţie de noi Întreprinderi cât şi a şantierelor mari de construcţii începute în primul an al planului nostru cincinal, în Republica Populară Română numărul muncitorilor a crescut faţă de 1950 cu 210.000. In 1951, întrecerea socialistă s’a ridicat pe o treaptă superioară, luând naştere şi la noi în ţară mişcarea stahanovistă. In fabricile, minele şi şantierele noastre, muncitori stahanovişti ca strungarul Vasilache Constantin, frezorul Furtună Ion, oţelarul Garaş Ion, minerul Kopetin Gheza, sondorul Popa Ion, zidarul Schnell Iosif, ţesătoarele Vass Margareta, Maria Trifan şi mulţi alţii dau producţie în contul anilor viitori. I In 1951, productivitatea muncii a crescut în industrie cu 10% faţă de anul 1950. In cursul anului 1951, muncitorii şi funcţionarii au primit din partea statului, prin Asigurările Sociale, ajutoare băneşti cu 32% mai mult decât în 1950. Ajutorul familial de stat a crescut cu 30% faţă de 1950. , Cu toate impunataţiile obţinute faţăde 1950, sarcina de plan privind încărcătura dinamică pe osie a vagonului de marfă şi viteza comercială pe secţie a trenului de marfă nu a fost îndeplinită. Sarcina de reducere a preţului de cost în transporturi a fost depăşită, realizându-se o reducere — în preţuri comparabile — de 12,1%, executat un volum de lucrări cu 130% mai mare decât cel realizat în 1950. La combinatul poligrafic „Casa Scân-eii” s’a executat un mare volum de lucrări, reuşindu-se astfel a se da în func■ţiune o parte însemnată, în prima jumătate a anului 1951. S’a terminat construirea unei prime tranşe de locuinţe muncitoreşti care reprezintă aproape 2.000 apartamente. S’au realizat cantităţi importante de prefabricate din beton armat, s’au folosit pe şantiere cofraje demontabile şi glisante, s’a extins mecanizarea lucrărilor pe şantierele de construcţii şi s’a introdus folosirea containerelor la transportul cărămizilor. O realizare importantă în anul 1951 s’a obţinut în domeniul construcţiilor, prin micşorarea caracterului sezonier, datorită introducerii metodelor tehnice sovietice. ’Au fost trimişi la odihnă în staţiuni balneo-climaterice cu 36% mai mulţi oameni ai muncii faţă de 1950; deasemenea, în colonii de vară au fost trimişi cu 47% mai mulţi copii decât în anul trecut. S’au acordat cu 25 % mai multe burse elevilor şi studenţilor decât în 1950. S’au distribuit populaţiei, prin comerţulde stat şi cooperatist, cu 28,6% mai multe mărfuri decât în anul 1950; totuşi, planul pe 1951 a fost realizat pe total numai în proporţie de 96,4%. Centrocoopul a realizat 112,2% la planul de desfacere.Volumul mărfurilor alimentare distribuite populaţiei a crescut faţă de anul 1950 cu 38,4 la sută, iar volumul mărfurilor industriale a crescut cu 22,3 la suta faţă de aceeaşi perioadă. In comparaţie cu realizările obţinute în 1950, s’au distribuit populaţiei cu 18 la sută mai multă pâine, cu 32,3 la sută mai multe paste făinoase cu 18,4 la sută mai multe preparate de carne, cu 74,7 la sută mai mult peşte proaspăt, cu 38,2 la sută mai mult unt, cu 23,6 la sută mai multe produse zaharoase, cu 18,3 la sută mai multe ţesături de bumbac, cu 20,2 la sută mai multe ţesături de lână, cu 16,2 la sută mai multă încălţăminte, cu 71 la sută mai multe aparate de radio, cu 22,6 la sută mai multe produse farmaceutice. Nerealizarea planului de achiziţii, îndeosebi la animale, a dus la o aprovizionare nesatisfăcătoare a populaţiei cu carne şi grăsimi. In 1951, au fost obţinute succese în toate domeniile culturii şi ocrotirii sănătăţii. In acţiunea pentru lichidarea neştiinţei de carte au fost cuprinşi în cursurile de alfabetizare 311.000 de neştiutori de carte. In şcolile de toate gradele au fost cuprinşi 2.136.000 elevi şi studenţi, din care 208.000 în învăţământul mediu, 107.000 în învăţământul profesional şi 55.300 studenţi în învăţământul superior. In anul 1951, numărul cadrelor noi de specialişti: ingineri, tehnicieni, agronomi, medici, profesori, care au intrat în industrie, construcţii, transporturi, agricultură, instituţii sanitare şi învăţământ, a fost de 48.000. S’au editat cărţi într’un tiraj total de peste 46.000.000 exemplare din care 4.200.000 exemplare în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. Tirajul ziarelor a atins 590 milioane exemplare, depăşindu-se cu 4,6% realizările din 1950. Au fost înfiinţate aproape 500 cămine culturale. Teatrele şi cinematografele au fost vizitate de un număr de spectatori mai mare cu 34,3 la sută decât cel din 1950. In cursul anului, s-a obţinut îmbunătăţirea continuă a deservirii medicale a populaţiei. Astfel, au fost puse în funcţiune 510 unităţi de tratament ambulatoriu, 97 staţiuni sanitare antiepidemice şi 2.685 puncte de prim ajutor în întreprinderi. O atenţie deosebită s’a dat problemei sanitare în mediul rural, unde s’au creat 320 unităţi de asistenţă medicală. In domeniul ocrotirii mamei şi copilului s’au creat în mediul rural 35 dispensare rurale de copii şi 127 case de naştere. In urma măsurilor luate împotriva malariei, numărul bolnavilor a scăzut în 1951 cu 57% faţă de 1950. In cursul anului 1951, au fost terminate şi date în funcţiune numeroase construcţii social-culturale, dintre care: şcolile profesionale la Comăneşti, Gura Ocniţei, Câmpina; cămine de elevi şi de studenţi cu mii de locuri, policlinicile din Tg. Mureş, Turda şi Piatra Neamţ; spitale la Hunedoara şi Bucureşti; preventoriul de copii la Şanţuri şi multe altele. IV. Investiţii şi construcţîi V. Nîvolul d© trai şî acțiunile social-culturale SĂRBĂTORIREA LUI I. L. CARAGIALE LA MOSCOVA MOSCOVA 31 (Agerpres). — Corespondentul Agenţiei AGERPRES transmite. Miercuri 30 Ianuarie a avut loc în sala Teatrului de Satiră din Moscova sărbătorirea lui Caragiale, organizată de Uniunea Scriitorilor Sovietici şi de Institutul Unional pentru relaţiile culturale cu străinătatea (WORS). ...Pe scena împodobită cu steagurile sovietice şi româneşti se afla un mare portret al lui I. L. Caragiale înconjurat de flori. Deasupra portretului străluceşte inscripţia 1852—1952. Sala este arhiplină de scriitori, artişti, oameni ai muncii. La orele 8 iau loc în prezidium: scriitorii B. Lavrenev, Valentin Kataev, A. Perventiev, G. Gulia, S. Vasiliev, profesorul I. Anisimov, criticul I. Martanov, Stefan Ducu, consilier al ambasadei RPR la Moscova, etc. Raportul cu privire la viaţa şi opera marelui clasic al literaturii române a fost prezentat de cunoscutul scriitor sovietic, laureat al Premiului Stalin, Boris Lavrenev. Conferenţiarul a vorbit despre însemnătatea operei lui Caragiale ca armă de luptă a poporului muncitor din ţara noastră împotriva rămăşiţelor trecutului de exploatare şi asuprire, ca armă de demascare a actualelor moravuri din lumea capitalistă, unde înfloresc toate viciile sociale pe care le-a satirizat marele scriitor. In cadrul şedinţei festive, E. Kaminka, artist emerit al RSFSR, a citit un fragment din pamfletul lui Caragiale „1907 din primăvară până în toamnă“, iar artistul P. Minin a citit schiţa „Arendaşul Român“. După terminarea şedinţei festive a avut loc un bogat program artistic. In prima parte a acestui program, artiştii Teatrului de Satiră au prezentat primul act al piesei ,,O scrisoare pierdută” care va fi înfăţişată publicului moscovit la sfârşitul lunii Februarie. Rolurile principale sunt interpretate de artişti de seamă ai teatrului sovietic A doua parte a programului artistic a fost alcătuită din muzică românească şi sovietică interpretată de mari artişti ai Uniunii Sovietice ca: artista poporului Natalia Spiler, laureată a Premiului Stalin, solistă a Teatrului Mare, artistul poporului — Pavel Lisiţian, laureat al Premiului Stalin, solist al Teatrului Mare, soliştii Teatrului Mare — Rima Barinova, Nadejda Capustina şi Boris Borisov, violonistul Igor Bezrodnai, laureat al Premiului Stalin, pianistul Igor Aptecarev, precum şi octetul vocal al Ansamblului Armatei Sovietice. Festivitatea sărbătoririi lui Caragiale, desfăşurată într’o atmosferă deosebit de caldă şi entuziastă, s’a transformat într’o manifestare grăitoare a prieteniei de nezdruncinat intre popor român și poporul sovietic. ROMANIA LIBERA Valorificarea produselor ţărăneşti prin cooperative BARLAD (dela corespondentul nostrul — Schimbul dintre oraş şi sat pe calea cooperativelor de desfacere şi consum dela sate ia o desvoltare din ce in ce mai mare în regiunea Bârlad. Tot mai mulţi ţărani muncitori îşi desfac prisosul lor de cereale prin cooperativele săteşti, aprovizionându-se în schimb prin cooperative cu produse industriale de larg consum. Aşa, de pildă, ţăranii muncitori şi colectiviştii din comuna Bereşti-Târg, au valorificat prin cooperativa lor în ultimele trei luni cantitatea de 66716 kgr. grâu, 14716 kgr. porumb, precum şi alte cereale, cooperativa depăşind planul de achiziţii la produsele vegetale cu peste 200 la sută. In acelaş timp, ţăranii muncitori îşi valorifică prin cooperative şi prisosul lor de produse animale, contribuind astfel la buna aprovizionare a oamenilor muncii de la oraşe. Ţăranii muncitori din comuna Cavadineşti au valorificat prin cooperativă cantitatea de 1438 kg. păsări, cei din comuna Berezeni peste 5800 ouă, iar cooperativa din comuna Murgeni a achiziţionat de la ţăranii muncitori din sat peste 23000 kgr. bovine, și o, 2415 kgr. porci și altele. — * — Pregătiri pentru sesiunea sfatului popular regional Sibiu SIBIU (dela corespondentul nostru),. *— Comitetul executiv regional Sibiu a discutat intr’o şedinţă problema organizării celei de a 4-a sesiuni. După stabilirea ordinii de zi, preşedintele comitetului executiv — însărcinat cu prezentarea dării de seamă asupra activităţii comisiunilor permanente — a ţinut o consfătuire cu toţi preşedinţii şi secretarii comisiunilor permanente regionale, în cadrul căreia s’a examinat activitatea lor. Pentru ca sesiunea a 4-a să se desfăşoare în condiţii bune, comitetul executiv regional a întocmit un plan de muncă în cadrul căruia s’a stabilit constituirea unor colective care se vor ocupa de planul local pe anul 1952 şi de planul de muncă pe trimestrul I. Problemele legate de aceste două planuri au fost de asemenea examinate şi discutate într-o şedinţă a comitetului executiv cu preşedinţii comisiunilor permanente. Pentru a asigura mobilizarea deputaţilor la sesiune, comitetul executiv a trimis tuturor convocări conţinând ordinea de zi. La sesiune au fost invitaţi şi numeroşi oameni ai muncii, fruntaşi în producţie, stahanovişti, colectivişti şi fruntaşi în campaniile agricole. — • — Locuinţe pentru minerii din Ghelar HUNEDOARA (de la corespondentul nostru). —• Zilele trecute au fost repartizate stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie de la minele din Ghelar 14 apartamente in blocurile construite anul trecut. Printre cei care au primit locuinţe noi se află stahanovistiul Petru Cibian, fruntaşii în producţie Nicolae Corea, Ioan Bidiga, precum şi alţi muncitori şi tehnicieni fruntaşi. Apartamentele sunt compuse din două camere, bucătărie şi dependințe. — & — Confirmări da noi stahanovişti la Baia Mare BAIA MARE (dela subredacţia noastră). — La exploatările şi întreprinderile din cadrul combinatului Baia Mare s’au făcut noi confirmări de stahanovişti. La exploatarea Cavnic de pildă au fost confirmaţi stahanovişti mineri ca Petru Mureşan care dir cursul artului trecut şi până în prezent şi-a depăşit trereu norma cu 60%, Ion Ardelean, care obţine în fiecare lună o depăşire de 75 la sută, precum şi Gheza Gruznick, care în cursul anului trecut a dat 19 norme în loc de 12. Asemenea confirmări s’au mai făcut la exploatarea Băiuţ şi la Atelierele Centrale, unde au fost confirmaţi 3 stahanovişti. Marta Szász alungă neştiinţa de carte Iarna îşi scutură alene mantaua-i albă peste satul Buduslău. E un sat ca atâtea altele din regiunea Bihor. Casele şi-au pus Căciuli albe şi pufoase. Pomii parcă au înflorit. Iar sub cerul plumburiu firele electrice par nesfârşite şiruri de mărgele. Pe uliţa largă ce taie satul în două, trec scârţâind din greu carele încărcate ale colectiviştilor. Acum au ajuns în faţa şcolii. Convoiul căruţelor se opreşte şi voci puternice o strigă pe învăţătoare. ,,Hei, tovarăşă Marta !” Geamul şcolii se deschide larg şi apare învăţătoarea, o femeie încă tânără dar pe fruntea căreia viaţa şi-a lăsat urmele ei adânci. Câteva firicele argintii risipite prin păru-i negru şi bogat întăresc parcă şi mai mult graiul mut al cuielor de pe frunte. Peste câteva clipe Învăţătoarea apare în mijlocul lor. Ii ascultă cu drag. Unii îi povestesc despre grâul de primă calitate pe care l-au obţinut, alţii despre zăplazurile ridicate pentru menţinerea zăpezii pe ogoare. O bătrânică îi povesteşte cu mândrie despre fata ei care azi a ajuns contabilă în gospodăria „Ianoş Herbak” şi ţine morţiş ca Marta Szász să treacă pe la ele să le vadă. Şi aşa se întâmplă în fiecare zi. Când trece învăţătoarea pe uliţe, mulţi o opresc şi o întreabă ba de una, ba de alta. Ea ii întreabă la rândul ei. Uneori, uşa cancelariei se deschide larg şi apare câte un colectivist s’o salute şi s’o întrebe cu ce poate ajuta la bunul mers al şcolii. Nu de mult, la îndemnul învăţătoarei, ţăranii muncitori au strâns alimente pentru internatul unei şcoli dintr-o comună vecină şi au strâns bani pentru reparatul băncilor din clasele unei alte şcoli. Printre aceştia sunt mulţi foşti elevi ai Martei Szász. Ei o înconjoară cu toată dragostea şi se laudă mult cu în ■ văţătoarea lor. Ca Marta Szász nimeni nu-i iubită în Buduslăul Bihorului. * Odată cu întunericul, sgomotele se pierd.încetul cu încetul. Pe la ferestre se aprind lumini. Cea mai puternic luminată e însă clădirea şcolii de pe creasta dealului. Aici vin în fiecare zi copiii satului pentru a prinde rostul abecedarului. Acum cursurile continuă şi seara, însă cu alţi elevi. De trei ori pe săptămână vin şi se aşează în băncile micuţe, bărbaţi în vârstă, unii cu părul nins, femei mai tinere şi mai bătrâne, tinere, tineri. La catedră, aşteptându-şi elevii, şade învăţătoarea Marta Szász. Ea întoarce paginile catalogului. Aici sunt înscrise cu litere caligrafice numele celor 22 de elevi, ultimii analfabeţi din sat. Nu odată, Marta Szász a arătat acestora un alt catalog, mai gros, cu scoarţe albastre, învăţătoarea îl deschide adesea cu emoţie. Aici stau înscrise numele celor 48 ţărani muncitori care au absolvit cursul de alfabetizare. Iată pe prima pagină stă scris numele lui Gheorghe Boroş, ţăran sărac. După ce Boroş a terminat cursul, învăţătoarea a trecut lângă numele lui cuvântul de „colectivist”. Ani dea rândul el a trudit împreună cu familia sa pe întinsele ogoare ale contelui Sabernberg. Altă pagină, alt nume, Iuliana Boroş, nevasta lui Gheorghe Boroş, care e astăzi membră în comitetul de conducere al gospodăriei „Ianoş Herbak”. Era acum doi ani, parcă o vede pe Iuliana intrând pe uşe cu cele două fete ale ei, spunându-i răspicat: „Marta Szász, noi Boroşienii, am intrat în colectivă, suntem colectivişti şi asta înseamnă că trebue să lucrăm altfel decât pe ogoarele contelui. Acum doar e vorba de ogoarele noastre. Dar fără carte nu putem”. Dar Irma Ciogi? Când a fost copil, Irma n’a cunoscut mângâiere duioasă de mamă. Ea a crescut ca o floare părăsită la margine de drum. Odată era dădacă la copiii unui chiabur, altădată se desăla la seceră la alt chiabur. Intr’o seară caldă întregul sat se strânsese la căminul cultural. Pe scenă o fată îmbrăcată în straie ardeleneşti, spunea cu foc o poezie în care clocotea ura împotriva chiaburilor. Irma simţi deodată toată ura năvalnică împotriva celora pe care-i slugărea. Târziu se apropie de învăţătoare şi îi şopti la ureche: — Marta Szász, aş vrea să spun şi eu poezii pe scenă. — Dar pentru asta trebue să înveţi carte, i-a răspuns învăţătoarea privind-o a carte, în ochi. N’au trecut două zile şi iată că Irma Ciogi a venit la şcoală. A învăţat cu râvnă să scrie şi să citească, iar la ciclul II şi-a însuşit multe cunoştinţe de istorie, de geografie şi de matematică. Azi Irma Ciogi e administrator la căminul de zi al gospodăriei colective „Ianoş Herbak”. De curând, ea a spus în faţa colectiviştilor povestea lui „Mitrea Cocor”. Asemenea Irmei şi Boroşilor, sunt mai mulţi in satul Buduslău. r * In clasă a intrat ultimul cursist, învăţătoarea închide catalogul şi începe lecţia. In această seară, „eleva” trebue să scrie o compoziţie. Ei vor răspunde fiecare cum se vor pricepe la întrebarea: „De ce învăţ eu carte?”. Peniţele scârţâia încet pe caiete. Pe caietulcolectivistului Raţ Iosif cuvintele glăsuesc: „învăţ cu bucurie pentru că vă apropiaţi de noi cu dragoste. Pentru prima oară suntempriviţi şi noi drept oameni. Multă durere am strâns un trecut în sufletul nostru, scrie acest tânăr ţigan cu ochii de cărbuni aprinşi — dar astăzi noi ştim că fiecare om trăeşte pe tocul ce i se cuvine. De aceea învăţ carte". 1 • Mult timp s’a frământat Dănilă Baloş până gândul i s’a transformnat în cuvinte: „înainte vreme puneam pălăria jos pe pământ In faţa chiaburului. Azi, in faţa tovarăşilor mei o pun în cuier, iar voi vă purtaţi cu mine de la egal la egal, învăţ fiindcă ştiu că azi pot să mă ridic, pot ajunge orice". Marta Szász se plimbă printre bănci şi se opreşte la fiecare. Ea ridică pe rând caietele de pe banca şi în timp ce citeşte, faţa i se luminează, iar ochii ei căprui strălucesc. Ea lămureşte cuvintele mai grele, îi ajută să-şi construiască frazele şi să scrie frumos. ‘ — De ce zâmbeşti, tovarăşă Szasz? — am întrebat-o după ce s’a sfârşit lecţia. — Ştii ce a scris Dănilă Balyş în continuare? A scris aşa: „Azi drumurile sunt largi pentru cei ce muncesc”. Nu-i minunat? I — Minunat, tovarăşa Marta— , P4 * Mai târziu mi-am dat seama de ce l-au plăcut atât de mult slovele lui Dănilă Baloş. Dănilă Baloş scrisese parcă povestea ei. , 1 — Dar dumneata, cum trăeşti azi? O clipă, învăţătoarea mă priveşte ţintă. ’Apoi îmi spune totul pe îndelete: — Fetele mele învaţă în şcoli superioare. Una, cea mai mare, va fi doctor, cea mai mică, inginer. Dar eu nu sunt nevoită ca maică-mea, să-mi vând hainele de pe mine ca să le pot ţine la învăţătură. Ele primesc astăzi burse din partea statului. Eu am primit 25 de arşini de pământ şi mi-am gospodărit o grădină. Sunt preţuită ca un om ce folosesc poporului meu. Sătenii m’au ales ca deputat în sfatul popular. M’am despărţit noaptea târziu de învăţătoare. Nu voi uita niciodată chipul ei, cuvin-, tele-i înflăcărate. Nu voi uita niciodată nici pe elevii Martel , ‘ CONSTANŢA TUDORACHE Buduslău, Ianuarie Creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii lege de desvoltare a economiei noastre Reforma bănească şi reducerile de preţuri înfăptuite in ţara noastră prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri al R.P.R. şi a Comitetului Central al P.M.R. înseamnă o importantă contribuţie la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Masurile revoluţionare luate de Guvern şi Partid contribue în mod simţitor la regularizarea pieţei, înlăturând intr’o bună măsură presiunea pe care chiaburii şi celelalte elemente speculative o exercitau asupra pieţei neorganizate datorită sumelor mari de bani pe care reuşiseră să le adune şi datorită Stocurilor de mărfuri — în special alimente — pe care le concentraseră in mâna lor. Elementelor exploatatoare şi speculative le-au fost anulate acumulările băneşti ilegale ceea ce-i obliga să aducă pe piaţă mărfurile dosite. Aceasta contribue indiscutabil la îmbunătăţirea condiţiilor de aprovizionare a oamenilor muncii, la ridicarea nivelului loi de trai. In acelaşi timp datorită recalculării salariilor şi preţurilor la acelaşi paritate şi aplicării unei reduceri de 5—20% la preţurile bunurilor de larg consum, salariul real al muncitorilor şi funcţionarilor a crescut ceea ce înseamnă o posibilitate sporită de satisfacere a nevoilor de trai. Deasemeni, reforma bănească şi reducerile de preţuri stimulează puternic Schimbul de mărfuri intre sat şi oraş şi crează un anume aflux da mărfuri agricole spre oraş. Aceasta ni poate să nu ducă — şi duce in fapt — la o îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale oamenilor muncii nu numai dela oraşe ci şi dela sate. In Sfârşit reforma bănească care ne-a adus un leu mai puternic, mai stabil, care a pus ordine in circulaţia bănească şi care contribue serios la industrializarea socialistă a ţârii, la reconstrucţia socialistă a agriculturii, la întărirea legăturii între industrie şi agricultură, deschide perspectiva unor noi reduceri de preţuri comerciale întru fi viitor apropiat şi a desfiinţării regimului de aprovizionare pe bază de cartele, deschide adică, perspectiva unei mai rapide şi importante creşteri a nivelului de trai al oamenilor muncii din ţara noastră. Reforma bănească se înscrie astfel ca o etapă deosebit de importantă în procesul de continuă ridicare a nivelului de trai al populaţiei muncitoare din ţara noastră, proces care însoţeşte şi caracterizează construirea de către noi a socialismului. După reforma bănească din 1947, după naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, după îndeplinirea şi depăşirea planurilor de stat pe 1949, 1950, 1951, după numeroasele măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale unor categorii largi de oameni ai muncii (mineri, petrolişti, învăţători, etc.), reforma bănească de astăzi marchează un mare pas înainte în ce priveşte rezolvarea structurală a problemei desvoltării neîncetate a nivelului de trai al tuturor oamenilor muncii din ţara noastră. r. Această desvoltare neîncetată se desfăşoară în ţara noastră şi în celelalte ţări de democraţie populară — care urmează toate, şi în acest sens, drumul glorios al Uniunii Sovietice — în condiţiile scăderii neîntrerupte a nivelului de trai al populaţiei muncitoare din ţările capitaliste, in condiţiile extremei pauperizări a acestei populaţii. In condiţiile capitalismului acţionează legea generală a acumulării capitaliste, descoperită de Marx. Exploatatorii îşi concentrează toate eforturile în vederea stoarcerii de profituri cât mai mari şi de aceea în timp ce se acumulează capitalul, situaţia muncitorilor se înrăutăţeşte tot mai mult. ,Acumularea de bogăţie la un pol — scria Marx — este deci, in acelaş timp, acumulare de mizerie, de chinuri de muncă, de robie, de ignoranţă, de brutalizare şi de degradare morală la celălalt pol, adică la clasa care îşi produce propriul său produs sub formă de capital". In perioada imperialismului şi în special în perioada crizei generale a capitalismului, procesul pauperizării absolute şi relative a clasei muncitoare se intensifică şi mai mult, şomajul devine un fenomen cronic şi de massă, crizele economice sunt tot mai adânci şi mai îndelungate, iar lumea este sdruncinată în mod periodic de războaie imperia- liste, aducătoare de mizerie şi ruină. Ceea ce se petrece astăzi in ţările capitaliste confirmă din plin genialele teze ale clasicilor marxism-leninismului. Chiar în cea mai bogată ţară imperialistă — Statele Unite ale Americii — şi cu toată artificiala înflorire a unor ramuri industriale puse exclusiv în slujba producţiei de război, cea mai mare parte a muncitorilor şi fermierilor — ca să nu mai vorbim de milioanele de şomeri — câştigă simţitor sub minimul vital stabilit chiar de statisticile burgheze. Milioane de oameni — după chiar mărturisirile lui Truman — n’au locuinţe şi se adăpostesc în bordee, în vagoane stricate sau în hibride construcţii de lăzi şi bidoane. Asigurările sociale nu există; dreptul la învăţătură este refuzat în fiecare an unui număr tot mai mare de copii ai oamenilor muncii, ceea ce provoacă sporirea continuă a analfabetismului în S.U.A. Vorbind despre bugetul pe 1952, buget de război, Truman a anunţat noi sporuri considerabile de immpozite şi creşterea tuturor preţurilor odată cu menţinerea aşa-zisei „îngheţări“ a salariilor. El a fost nevoit totodată să recunoască creşterea simţitoare a inflaţiei. Mai rea este situaţia în ţările marshallizate, în acele ţări în care imperialiştii americani îşi exportă criza — bineînţeles fără a scăpa nici ei de ea. Devalorizarea lirei britanice, a francului francez şi a celorlalte monete înfeudate dolarului a accentuat prăbuşirea economică a acestor ţări, sărăcirea înfiorătoare a oamenilor muncii. Niciodată muncitorii francezi, italieni, englezi n’au trăit atât de rău ca astăzi, niciodată mizeria şi lipsurile n’au fost atât de, mari. In toată lumea capitalistă pregătirile nebuneşti de război împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor democraţiei populare sunt însoţite de o ofensivă sălbatică împotriva nivelului de trai al oamenilor muncii. Pilduitoare este în această privinţă situaţia Iugoslaviei titoiste, ajunsă Colonie a imperialiştilor americani şi englezi. Atât de jos a ajurs nivelul de trai al oamenilor funcii de acolo, încât chiar un ziarist reacţionar american a scris că pe străzile Belgradului a avut impresia că întâlneşte „cadavre ambulante” şi nu oameni in carne şi oase. Şi aceasta se întâmpla înnainte de ultima reformă monetară în urmă căreia cursul anterior a dinarului faţă de dolar a fost scăzut de şase ori. Nivelul de trai al populaţiei muncitoare din Iugoslavia a căzut sub cele mai de jos limite omeneşti. Dar dacă, aşa cum ne invaţă tovarăşul Stalin, „calea desvoltării capitalismului este calea sărăcirii şi înfometării imensei majorităţi a oamenilor muncii”.... „calea desvărtării dictaturii proletariatului este, dimpotrivă, calea ridicării necontenite a bunei stări a imensei majorităţi a oamenilor muncii”. In orânduirea socialistă nu numai că sunt extirpate toate rădăcinile sărăciei dar se crează şi condiţiile cele mai optime pentru permanenta ridicare a nivelului de trai şi celor ce muncesc. Creşterea nivelului de trai, material şi cultural, al oamenilor muncii devine o lege de desvoltare a societăţii socialiste. Exemplul măreţ de acţionare desăvârşită a acestei legi ni-l dă Uniunea Sovietică. Trecerea în proprietatea celor ce muncesc a mijloacelor de producţie a creat condiţiile pentru apariţia şi intrarea în funcţiune a acestei legi. Uneltele şi mijloacele de producţie, devenite proprietate socialistă, obştească, nu se mai opun oamenilor ca forţe duşmane, aşa cum se întâmpla în capitalism. Oamenii muncii din Uniunea Sovietică muncesc pentru ei, pentru binele întregii societăţi, li limpede deci că întreg folosul muncii libere a oamenilor sovietici se întoarce asupra lor, că fiecare creştere a producţiei înseamnă o creştere a bogăţiei celor ce muncesc şi implicit a bunei lor stări. Baza materială a creşterii bunei stări a poporului sovietic o constitue creşterea continuă şi rapidă a producţiei industriale şi agricole. Se ştie că în timp ce economia marilor ţări capitalist-a bate in loc de 40 ani, producţia industrială a Uniurtii Sovietice a crescut mimai în decurs de 20 ani — 1929—1949 — cu toate uriaşele distrugeri provocate de război, de peste 9 ori şi a depăşit de 10 ori prin ritmul său, ritmul extindiefii producţiei in Statele Unite. Rezultatele îndeplinirii planului pe 1951, publicate recent, arată că în 1951 producţia globală a întregii industrii a crescut cu 16% faţă de 1950. In societatea sovietică nivelul mereu crescând al Consumului se stabileşte de către planul de stat în conformitate cu interesele oamenilor muncii, identice cu interesul construirii societăţii comuniste. Tovarăşul Stalin a subliniat că, în condiţiile sistemului sovietic „desvoltarea producţiei nu este subordonată principiului concurenţei şi asigurării profitului capitalist, ci principiului conducerii planificate şi al ridicării sistematice a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii". Ridicarea neîntreruptă a nivelului de trai acţionează deci ca din principiu director al planificării socialiste. Procesul reproducţiei socialiste lărgite, caracteristic economiei socialiste asigură ritmul continuu şi rapid al creşterii bunei stări. Statul Sovietic şi Partidul Bolşevic stabilesc între fondul de acumulare şi fondul de consum un raport care asigură avântul continuu şi rapid al bunei stări materiale a poporului. Pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii o însemnătate hotărîtoare are creşterea venitului naţional şi repartiţia lui. Spre deosebire de ţările capitaliste unde Venitul naţional este în scădere iar cea mai mare parte a lui revine unui pumn de exploatatori, în Uniunea Sovietică venitul naţional creşte continuu şi este folosit in întregime în interesul oamenilor muncii. Un factor însemnat în desvoltarea crescândă a nivelului de trai al oamenilor muncii îl constitue contradicţia rleantagonistă care există în orânduirea socialistă între nivelul pe care l-a atins producţia şi nevoile actuale ale societăţii. In societatea socialistă creşterea pieţei interne depăşeşte creşterea producţiei industriale, o împinge înainte, la lărgire continuă. Consumul maselor nu numai că iutefere o frână o producţie, — aşa cum se întâmplă în societatea capitalistă — ci dimpotrivă este Uil Stimulent puternic pentru desvoltarea economiei socialiste. »,îmbunătăţirea sistematică a stării materiale a oamenlor muncii şi creşterea necontenită a cerinţelor lor (a puterii de cumpărare), fiind o sursă mereu crescândă a lărgirii producţiei, pilii pe oamenii muncii la adăpost de crize de supraproducţie, la adăpost de şomaj şi mizerie", ne învaţă tovarăşul Stalin. Se vede deci cum Îmbunătăţirea sistematică a nivelului de trai al oamenilor muncii, consecinţă a dezvoltării neîncetate a forţelor de producţie în economia socialistă, acţionează la rândul ei ca un factor motor asupra desvoltării forţelor de producţie. Acesta este aspectul sub care se manifestă în economia socialistă legea creşterii continue a nivelului de trai al oamenilor muncii. Legea socialistă a creşterii bunei stări a poporului decurge din esenţa orânduirii socialiste în care nu există exploatarea omului de către om, decurge din însăşi natura producţiei socialiste, bazată pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie. Viaţa mereu mai fericită şi mai îmbelşugată a oamenilor sovietici ilustrează de minune funcţionarea acestei legi. Creşterea bunei stări a poporului sovietic se oglindeşte în asemenea fenomene cum sunt creşterea continuă a salariilor şi a celorlalte venituri băneşti ale oamenilor muncii ,(la care contribue şi reducerile sistematice de preţuri), creşterea sistematică a cheltuelilor statului pentru acţiunile cu caracter social-cultural, îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de locuit, amenajarea oraşelor şi satelor, înflorirea permanentă a culturii sovietice, etc. 1 . . ., ★ Legea creşterii continue a bunei stări a oamenilor muncii funcţionează şi în condiţiile regimului de democraţie populară, desigur într-o formă oarecum modificată. Amintind cu vizitele tovarăşului Stalin „nimai libertatea nu este deajuns... Pentru a putea trăi bine şi a te bucura de viaţă, este nevoie ca bunurile libertăţii politice să fie complectate cu bunurile materiale”, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea : „Partidul nostru se călăuzeşte in politica sei de această înţeleaptă învăţătură stalinistă. In planul de stat există o legătură strânsă şi directă între creşterea forţelor de producţie, creşterea cantităţii de produc şi creşterea bunei stări a oamenilor muncii”. Clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare din ţara noastră au dus o viaţă cruntă de mizerie şi lipsuri în timpul domniei exploatatorilor. Nivelul de trai al populaţiei noastre muncitoare era unul din cele mai scă- zute din Europa, corespunzător situaţiei României de ţară agrară înapoiată, de semi- Colonie a imperialiștilor. Acest nivel de trai