România Liberă, iulie 1952 (Anul 10, nr. 2410-2436)

1952-07-01 / nr. 2410

­ Sesiunea extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii Privirile pline de încredere şi de nă­dejde ale oamenilor cinstiţi din întreaga lume se îndreaptă în zilele acestea spre Berlin unde se deschide astăzi sesiunea extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii. Convocarea acestei sesiuni extraor­dinare constituie o puternică manifestare a voinţei neclintite a popoarelor de a men­ţine pacea, în ciuda şi împotriva planurilor criminale ale imperialiştilor americani care urmăresc deslănţuirea unui nou război mondial. „Sesiunea extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii va fi călăuzită în lucrările sale de năzuinţa de a modifica cursul eve­nimentelor şi de a obţine o soluţionare a problemelor, care să permită destinderea situaţiei internaţionale încordate“ spune comunicatul Consiliului Mondial al Păcii semnat de Frédéric Joliot-Curie. Pe ordinea de zi anexată comunicatului au fost înscrise următoarele puncte : 1. Soluţionarea paşnică a problemelor germană şi japoneză ; 2. încetarea imedia­tă a războiului în Coreea ; 3. lupta împo­triva cursei înarmărilor şi pentru încheerea unui Pact al Păcii. Astfel, marea adunare a popoarelor ia în discuţie problemele cele mai ascuţite ale momentului de faţă, pro­blemele cele mai vitale ale luptei pentru pace. Popoarele din întreaga lume privesc cu indignare acţiunea imperialiştilor ameri­cani care transformă din nou Germania occidentală şi Japonia în baze de agre­siune, călcând în picioare drepturile şi aspiraţiile paşnice ale popoarelor german şi japonez, călcând în picioare propriile lor angajamente internaţionale. Popoarele german şi japonez sunt sprijinite de toate popoarele lumii în lupta lor împotriva aşa zisu­lui „tratat de pace" impus Japoniei în toamna anului 1951 de ocupanţii ameri­cani şi împotriva aşa zisului „tratat gene­ral“ impus acum câteva săptămâni Germa­niei occidentale de către aceiaşi ocupanţi.­­Ambele tratate sunt în fapt instrumente înrobite a ţărilor respective , pe baza lestor tratate se prelungeşte pe timp ne­uitat ocupaţia americană în Germania oc­­identală şi Japonia, se repun pe picioare, slujba agresiunii pe care o pregătesc i­perialiştii americani, Wehrmach­tul şi ar­­miata de agresiune japoneză, industria de război din Germania de Vest şi din Japo­­n­ia. Imperialiştii americani nici nu ascund­­că urmăresc să extindă asupra întregii­­lumi incendiul pe care l-au aprins în Co­reea. Se cunosc cuvintele lui Ridgway des­pre „matehul cel mic“ care se desfăşoară în Coreea ca introducere la „materiul cel mare" pe care îl pregătesc aţâţătorii la război. Urmărind acest criminal obiectiv, imperialiştii americani au încercat siste­matic încă din primele zile ale tratativelor de armistiţiu să le zădărnicească. In acest scop, el încearcă prin cele mai bestiale metode să recruteze carne de tun împiedi­când repatrierea prizonierilor coreeni şi chinezi. împotriva acestor oameni neînar­maţi, autorităţile americane nu s’au dat înapoi de a folosi tancuri şi tunuri, arun­cătoare de flăcări şi grenade. Dar cruzi­mea monstruoasă a călăilor s’a lovit de ne­înfrânta forţă morală a eroicilor luptă­tori. Şi masacrele de pe insula Kocledo şi din lagărul de la Pusan au făcut şi mai evident impasul militar, politic şi moral la care i-a dus pe imperialiştii americani agresiunea deslănţuită de ei în Coreea. In Statele Unite şi în toate ţările pe care le-au înrobit, imperialiştii americani îşi însoţesc pregătirile pentru un nou răz­boi mondial cu o ofensivă sălbatecă împo­triva drepturilor democratice ale oameni­lor muncii. Trimisul agresorilor americani „generalul-ciumă" cutreeră capitalele ţări­lor marshallizate pentru a organiza „ar­mata europeană“ şi „spatele frontului“ şi pe unde trece, ca în Germania din anii hntlerismului, organizaţiile şi persoanele care luptă pentru menţinerea şi întărirea păcii sunt obiectul celei mai brutale per­secuţii. Partidele comuniste, care pretu­tindeni se află în fruntea luptei pentru de­mocraţie şi pace, sunt îndeosebi urmărite cu ură feroce de imperialiştii americani şi de uneltele lor guvernamentale din ţările înrobite. Imperialiştii americani şi neac­­­ţiuinea din Franţa nu pot ierta Partidului Comunist Francez declaraţia secretarului său general, tovarăşul Maurice Thorez, că poporul francez nu va lupta niciodată îm­potriva Uniunii Sovietice, nici faptul că cele mai largi masse ale poporului şi-au însuşit această hotărîre. Şi când călăul Ridgway şi-a anunţat sosirea la Paris, ca nou gauleiter american al Europei occiden­tale trimis să intensifice pregătirile de război împotriva Uniunii Sovietice şi a ţă­rilor democraţiei populare, guvernul cola­boraţionistului Pinay a înteţit teroarea executând cu zel ordinele americane. Con­fiscările de ziare democrate, în frunte cu organu­l central a Partidului Comunist, de­vastările de către poliţie a numeroase se­dii ale Partidului Comunist şi ale altor organizaţii democrate, arestarea ilegală a redactorului şef al ziarului „L’Humanité" şi, câteva zile mai târziu, neruşinata în­scenare împotriva tovarăşului Jacques Du­das — toate acestea exprimă fura impe­rialiştilor americani faţă de refuzul pe care poporul francez îl opune politicii războinice a ocupanţilor şi a lacheilor lor. Acelaş sens îl au măsurile poliţieneşti luate în ajunul vizitelor lui Ridgway în Italia şi în Germania occidentală. In acelaş timp, imperialiştii americani organizează, împreună cu alte slugi ale lor, provocări împotriva lagărului păcii : avioa­ne străine violează spaţiul aerian al Uniu­nii Sovietice, guvernul din Venezuela ia împotriva ambasadei sovietice măsuri de o neruşinată grosolănie, apoi rupe relaţiile diplomatice cu guvernul cehoslovac. Opinia publică a învăţat însă să iden­tifice comploturile aţâţătorilor la război, a învăţat să recunoască în dosul frazeologiei­­făţarnice pe care uneori o mai folosesc, sensul adevărat al politicii imperialiştilor americani. În această maturizare politică a opiniei publice mondiale rolul de frunte îl joacă acţiunile internaţionale ale Uniunii So­vietice, strălucită campioană a luptei pen­tru pace. Cuvântul stalinist, politica de stat a Ţării Socialismului biruitor, arată cu consecvenţă că e posibilă coexistenţa paşnică între sisteme diferite; cuvântul Stalinist, exemplul popoarelor sovietice arată că popoarele ele înşile au un rol principal în asigurarea păcii, întărite în certitudinea forţei lor, po­poarele lumii, conduse de partidele lor co­muniste şi muncitoreşti, se ridică din ce în ce mai puternic împotriva planurilor criminale ale aţâţătorilor la război. Uriaşul front al păcii a devenit una din realităţile fundamentale ale timpului nostru. Sosirea în Europa a generalului-d­iamă, Ridgway, care a plecat din Tokio huiduit, a fost întâmpinată de vuetul altor hui­duieli. Protestul indignat al popoarelor a fost mai puternic decât toate ordinele sa­trapilor americani de teapa lui Pinay şi Brune, de Gasperi şi Scelba. In Franţa s’a născut porecla „generalul­­ciumă" pe care poporul a svârli­t-o în obraz odiosului oaspe. In Italia populaţia i-a ieşit înainte cu steaguri galbene, culoare cu care în Evul Mediu se însemnau casele sau cartierele contaminate de ciumă. In Germania occidentală, indignarea faţă de sosirea lui Ridgway s’a împletit cu vălul protestelor împotriva tratatului separat mi­litarist, împotriva căruia se ridică largi masse populare, care nu vor să-și vadă țara din nou transformată în teatru de răz­boi, tineretul în carne de tun. Referi­ndu-se la „tratatul general" sem­nat de Adenauer împotriva voinţei po­porului german, ziarul „Die Deutsche Wo­­che”, care apare la München scrie : „Poporul nostru nu vrea „tratatul gene­ral", ci un tratat de pace şi unificarea pa­triei sale. Din această , ciuzia este­­necesar ca poporul nostru să obţină­­­satisfacerea revendicărilor sale. Voinţa poporului nos­tru şi-a găsit expresia nu în discursurile solemne de la Bonn şi Paris, ci în demon­straţiile sindicaliştilor de la München şi Nürenberg, în numeroasele meetinguri din regiunile Ruhr şi Renania şi de pretutin­deni unde germanii se unesc într’un sin­gur tot“. Tot astfel se ridică împotriva ocupaţiei şi a politicii americane poporul japonez, împotriva proectului de lege cu caracter fascist şi de origină americană cu care gu­vernul vrea să lovească în lupta masselor pentru democraţie şi pace, au declarat gre­vă la 7 iunie peste 800 mii de muncitori şi au demonstrat peste două milioane de patrioţi. Cu lupta popoarelor german şi japonez, cu lupta popoarelor din celelalte ţări înro­bite de imperialiştii americani sunt soli­dare toate popoarele lumii. Din lumea în­treagă s-a ridicat protestul oamenilor cin­stiţi împotriva tratatelor înrobitoare im­puse Germaniei occidentale şi Japoniei, din lumea întreagă se ridică protestul in­dignat al oamenilor cinstiţi împotriva a­­restării samavolnice a lui Jacques Duclos şi al lui André Stil. Pentru poporul coreean şi pentru lupta lui eroică, toate popoarele nutresc dragoste fierbinte şi adâncă recunoştinţă, conştiente că acolo, pe pământul însângerat al Coreei, ostaşii şi partizanii coreeni sprijiniţi de voluntarii chinezi apără pacea lumii. Sentimentele acestea frăţeşti şi-au găsit o puternică expresie în uriaşa demonstra­ţie de unitate pe care a prilejuit-o ziua­­de 25 iunie, declarată, la propunerea F.S.M., „Zi a solidarităţii active cu eroicul popor coreean şi a apărării păcii". Voinţa de pace a popoarelor s-a expri­mat deasemeni în marea satisfacţie cu care a fost întâmpinată iniţiativa sovietică da­torită căreia Consiliul de Securitate a luat în discuţie două probleme de o deosebită însemnătate pentru desvoltarea mai departe a relaţiilor internaţionale: problema interzicerii armei bacteriologice şi aceea a primirii de noi membri în O.N.U. In aceste condiţiuni se deschide la Ber­lin sesiunea extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii, for reprezentativ al po­poarelor în lupta pentru prace. Poporul nostru alături de toarte popoarele iubitoare de pace salută cu bucurie acest eveniment, hotărît să aducă pentru îndeplinirea noilor sarcini trasate de Consiliu, toate forţele lui, toată adânca lui dragoste de ţară, tot devotamentul lui pentru marea cauză a păcii. ! In cinstea zilei de 23 August CARANSEBEŞ. — Laminatorii de la uzina ,,Oţelul Roşu” întâmpină ziua­ de 23 August cu noi succese în muncă. Re­s­­pectând angajamentul luat faţă de iubi­tul conducător al poporului nostru, tova­răşul Gh. Gheorghiu-Dej, colectivele mai multor secţii ale uzinei au reuşit să-şi în­deplinească înainte de termen planul pe primul semestru. Astfel, laminatorii de la secţia benzi de oţel laminat la rece şi-au terminat încă din ziua de 20 Iunie planul pe primul se­mestru. Deasemeni, lucrând în contul ce­lei de a doua decade a lunii iulie, ei rea­lizează economii importante prin reduce­rea consumurilor specifice la materii pri­me şi materiale. Printr-o mai bună organizare a muncii şi laminatorii de profile şi-au îndeplinit planul pe primul semestru cu 7 zile îna­inte de termen, au îmbunătăţit consumul specific de combustibil cu 13,4 la sută și au redus rebuturile cu 8,2 la sută. . Proletari din toate ţările, unifi-văl Semnarea acordului privind schimbul de mărfuri şi plăţi între R. P. R. şi R. P. Bulgaria La 28 iunie a. c. s’a semnat la Sofia acordul privind schimbul de mărfuri şi plăţi î între Republica Populară Română şi Republica Populară Bulgaria, pe anul 1952. Negocierile au decurs in­tr’o atmosferă de prietenie şi înţelegere reciprocă. Din partea română acordul a fost sem­nat de tov. Ioan Kun, iar din partea bul­gară de tov. G. M'Husev. (Agerpres). i * Delegaţia R. P. R. la sesiunea Consiliului Mondial al Păcii a plecat ori la Berlin Toate forţele pentru belşugul recoltei! Luni dimineaţa a părăsit Capitala, pentru a participa la sesiunea Consiliului Mondial al Păcii care are loc la Berlin între 1­5 iulie, delegaţia R.P.R. la se­siunea Consiliului Mondial al Păcii; acad. MIHAIL SADOVEANU, preşedintele Co­mitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., SORIN TOMA, redactor şef al ziarului „Scânteia" şi FLORICA MEZINCESCU, vicepreşedinte al Comite­tului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. Deasemeni au plecat, ca invitaţi la a­ceastă sesiune, prof. univ. Barbu Zaharescu rectorul Institutului „Maxim Gorki“ şi I. Fântânaru, ziarist. • Se aflau pe aeroportul Băneasa la ple­carea delegaţiei noastre, tovarăşii: acad. I. Murgulescu, acad. dr. N. G. Lupu, acad. Barbu Lăzăreanu, acad. Mihail Roller, Sil­viu Brucan, dr. I. Bogdan, Rozalia Moldo­van, Gh. C. Stere, dr. C. Dimitriu, Mihai Beniuc, Traian Şelmaru, M. Novicov, Irina Răchiţeanu, artistă emerită a R.P.R., preot Al. Ionescu, C. Onescu, Gh. Marussi, Pavel Dan, Petre Iosif, Maria Banuş,­ A­­lexandru Jar, membri ai Comitetului Per­manent pentru Apărarea Păcii din R.P.R , oameni ai artei şi culturii, reprezentanţi ai organizaţiilor de massă, etc. Deasemeni au venit să salute pe dele­gaţii noştri la sesiunea Consiliului Mon­dial al Păcii, un mare număr de oameni ai muncii din Capitală. Ei purtau cu mân­drie şi dragoste portrete ale marelui ste­gar al luptei pentru pace, tovarăşul Stalin. Pe numeroase pancarte roşii erau înscrise lozinci care exprimau voinţa dârză a oa­menilor muncii din­­patria noastră de a apăra pacea, împotriva planurilor crimina­le de agresiune ale imperialiştilor ameri­cani şi englezi. Din rândurile celor prezenţi, muncitorul fruntaş N. Lupulescu, preşedintele Comi­tetului de luptă pentru pace de la „Griviţa Roşie", adresându-se membrilor delegaţiei noastre, i-a rugat să fie purtătorii salutului cald al oamenilor muncii din patria noa­stră către Consiliul Mondial al Păcii. Vă rugăm să informaţi Consiliul — a spus vorbitorul — că oamenii muncii din ţara noastră, care iubesc pacea şi libertatea, muncesc cu elan pentru construirea socia­lismului, pentru progresul patriei noastre, pentru întărirea frontului mondial al păcii; să înfieraţi, în cadrul desbaterilor sesiunii de la Berlin, crimele mârşave comise în Coreea de Imperialişti, deslănţuirea războ­iului bacteriologic, asasinarea prizonieri­lor de război, masacrarea populaţiei civile; să susţineţi cererea fermă a oamenilor muncii din ţara noastră, ca patrioţii fran­cezi care luptă pentru pace şi libertatea poporului, în frunte cu Jacques Duclos şi André Stil, să fie eliberaţi; să asiguraţi Consiliul Mondial al Păcii, pe reprezen­tanţii partizanilor păcii din întreaga lume, că muncitorii din ţara noastră, care nu uită niciodată masacrele, schingiuirile şi arestările ilegale suferite în timpul regi­mului de teroare burghezo-moşierească, vor lupta cu cea mai mare energie pen­tru apărarea libertăţilor cucerite de po­porul nostru muncitor, pentru asigurarea independenţei patriei, pentru socialism, pentru apărarea păcii în întreaga lume. Răspunzând, maestrul Mihail Sadoveanu a mulţumit oamenilor muncii din Capitală pentru cuvintele pline de căldură cu care au salutat delegaţia noastră în momentul plecării la sesiunea Consiliului Mondial al Păcii. Noi suntem, a spus acad. Mihail Sadoveanu, purtătorii de cuvânt ai dvs., ai poporului muncitor din ţara noastră. Noi vom arăta acolo că suntem solii unui popor care doreşte din tot sufletul pacea, pentru a putea să-şi desăvârşească înfăptuirile sale, care duc patria noastră mereu înainte pe drumul progresului. Vom spune că po­porul nostru muncitor, care s’a angajat pe acest drum nou al construirii socialismu­lui, s’a angajat în acelaş­i timp să lupte p­entru măreţele idei ale păcii, umanităţii, înţelegerii între popoare. Vom înfăţişa în faţa Consiliului Mon­dial al Păcii toată munca şi lupta, toate nădejdile poporului nostru, şi vă asigu­răm că ne vom face în întregime datoria, îndeplinind sarcina de cinste ce ne-aţi în­credinţat-o. Cuvintele rostite de vorbitori au pri­lejuit aplauze călduroase din partea celor prezenţi. Oamenii muncii care au salutat delegaţia R.P.R. la sesiunea Consiliului Mondial al Păcii la plecarea de pe aero­port, au manifestat îndelung pentru pace, înfierând pe aţâţătorii la război americano­­englezi. Ei au scandat cu entuziasm nu­mele celui mai mare apărător al cauzei păcii în întreaga lume, tovarăşul Stalin. (Agerpres). Ca şi în celelalte campanii agricole, şi în campania de recoltare şi t­eeriş gospo­dăriile colective sunt fruntaşe. Imediat după primele zile de t­eeriş, gospodăriile colective au început într’un cadru sărbă­toresc predarea cotelor cuvenite statului pe anul 1952. Membrii gospodăriei colective Botiz, re­giunea Baia Mare, au predat primii pe re­giune cota de orz primind chitanţa Nr. 1. Cu elan nestăvilit au muncit membrii gos-In multe gospodării de stat din ţa­ra noa­stră a început treeratul rapiţei şi al orzu­lui. Primele cantităţi incerate au şi fost duse la bazele de recepţie. Acţiunea de predare se face într’un cadru sărbătoresc. Plini de însufleţire, muncitorii gospodă­riilor de stat îşi manifestă prin aceasta dragostea lor faţă de partid. Gospodăria de stat Dâlga, după ce a terminat treerişul recoltei de pe 8 hectare orz de toamnă şi al rapiţei a predat imediat la baza de re­cepţie 4 tone şi jumătate de rapiţă şi orz. Deasemeni, la această gospodărie au şi fost desmiriştite 52 ha. Gospodăria de stat Satu Mare a recoltat 40 de hectare de orz. In vara aceasta a crescut numărul S.M.T. care vor organiza munca la freer, după metoda graficului orar a stahanovis­tului sovietic Brediuc. Printre staţiunile de maşini şi tractoare care-şi vor organiza munca după această metodă sunt şi cele din Costeşti raionul Argeş, Hagieni raionul Feteşti, Cobadin raionul Constanţa, Niculeşti-Jianu etc. BRAILA (de la corespondentul nostru). In raionul Brăila a început recoltatul ra­piţei şi al orzului, care pe alocuri a înce­put să dea în pârg. Secerişul rapiţei a început şi în multe gospodării agricole colective, ca de pildă în cele din satele Traian, Movila Miresei, Silistraru, Esna. Numai la gospodăria co­lectivă „7 Noembrie" din comuna Movila Miresei s’a secerat până în prezent rapiiţa de pe o suprafaţă de 13 ha. podăriei colective din Coconi-Olteniţa la însămânţări şi la întreţinerea culturilor. Orzul colectiviştilor din Coconi a dat în pârg înaintea celui al multor gospodării colective din raion şi cu mult înaintea celui al gospodăriilor individuale ale ţăranilor muncitori. Colectiviştii din Coconi au fost primii la seceriş şi t­eeriş şi primii care după treerarea orzului, şi-au predat la baza de recepţie cota către stat, reuşind şi de data asta să fie un bun exemplu, iar din primele cantităţi treerate a dus la baza de recepţie Satu Mare 3000 kgr. orz. Gospodăriile de stat Tâmbureşti, Segarcea şi Romaneşti, terminând de recoltat rapiţa şi orzul, au transportat imediat boabele la baza de recepţie. Gospodăria de stat din comuna Mănăstirea, raionul Olteniţa, care în toate muncile a fost o bună pildă pentru ţăranii muncitori, este şi acum în campa­nia de strângere a recoltei o gospodărie fruntaşe. O bună parte din recolta de orz şi rapiţă a fost treerată. Muncitorii din gospodăria de stat Mănăstirea au predat cerealele recoltate la baza de recepţie. S.M.T. Costeşti va aplica această me­todă la 10 arii. Organizarea muncii pe arii după metoda graficului orar va da posibilitatea folosirii mai cu spor a timpului de muncă a bato­zelor şi tractoarelor, precum şi a braţelor de muncă. Intr’un cuvânt, ea va ajuta la creşterea productivităţii muncii, la scur­tarea timpului de treeriş. In comunele Traian şi Movila Miresei ţăranii muncitori au trecut la treeratul ra­piţei. Lucrările de treeriş sunt mecanizate. La gospodăria agricolă de stat Urleasca, muncitorii, după ce au recoltat rapiţa­ de pe 20 ha., au şi trecut la secerişul orzului. Muncitorii de la gospodăria agricolă de stat Brăila au pregătit cele două combine so­site din Uniunea Sovietică, pentru seceri­şul lanurilor de grâu, lucrare care va în­cepe curând. Chianța Nr. 1 la colectare Mii de kilograme de orz aduse la bazele de recepție Tot mai multe arii organizate după metoda lui Nicolai Brediuc In raionul Brăila a început treeratul rapiței şi secerişul orzului Anul X­­ Nr. 2410 4 pagini 20 bani Marți 1 Iulie 1952 In numărul de azif fc— Sesiunea extraordinară a Consiliului Mon­dial al Păcii. (pag. 1). — Lucrările consfătuirii pe țară a muncitorilor mineri din industria carboniferă (pag. 1—2). *— Pentru înflorirea satelor. (pag. 2). — A cincea jsesiune -Sfaturilor populare raio­nale din^Spitală. (p^ajjr £})/.. .— Aniversarea^ cinci ani «reia înfiinţarea Aso­ciaţiei pentm prij^ervta gervjano-sovietica — Telegramă de salut­­^dresam? de Wilhelm Pieck lui Friedrich ^be^t.^ag. 3). — Să înceteze teroarea fascistă din Franţa — Declaraţia Partidului Comunist Francez — Scrisoarea adresată de André Stil, preşedin­telui şi membrilor Camerei de punere sub acuzare a Curţii de Apel din Paris. (pag. 4). — Deschiderea sesiunii extraordinare a Consi­liului Mondial al Păcii. (pag. 4). — Pentru salvarea păcii şi a libertăţilor demo­cratice. — Rezoluţia plenarei C.C. al P. C. Italian, (pag. 4). Lucrările consfătuirii pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă Sâmbătă seara au continuat la Petroşani desbaterile consfătuirii pe ţară a muncitorilor mineri. In cursul consfătuirii au luat cuvântul mineri stahanovişti şi fruntaşi în producţie, ingineri şi tehnicieni. Redăm mai jos, în continuare, desbaterile consfătuirii. Cuvântul stahanovistului Grigore Şiller dela mina Petrila In numele minerilor dela Petrila, sta­­hanovistul Şiller Grigore exprimă dragos­tea minerilor­ pentru Partidul Muncitoresc Român şi Comitetul său Central. Tovarăşul Şiller Grigore arată că pen­tru ca mina Petrila să îndeplinească pla­nul, trebue să se dea o mare atenţie ridi­cării cadrelor calificate. Mulţi mineri au calificat noi tovarăşi de muncă, d­ar sunt mulţi alţii care, dim­potrivă, au arătat nepăsare faţă de o pro­blemă atât de însemnată, cum este ridi­carea de noi cadre calificate. In vederea pregătirii cât mai temeinice a noi cadre de mineri, e necesar să arătăm tinerilor pe care îi instruim cum să contro­leze locul de muncă, cum să-l urmeze pen­tru a nu se întâmpla accidente. „Eu, de pildă, — spune vorbitorul — lucrez în mină de 24 de ani şi în acest timp nu am fost accidentat niciodată. Tovarăşii tineri trebue învăţaţi cum să bată găurile pentru înaintare, pentru a scoate cât mai mult cărbune şi pentru a face economii de ex­plozibil. Este necesar ca minerii mai vârst­nici să fie totdeauna exemplu în ceea ce priveşte disciplina muncii. Trebue să spun că sprijinul pe care co­mitetul de partid, comitetul de întreprin-Nd­, minerii din regiunea Timişoara, simţim o mare bucurie şi este pentru noi o mare cinste că putem veni în faţa con­ducerii partidului şi guvernului să ară­tăm o serie de probleme referitoare la în­deplinirea şi depăşirea planului nostru. Muncitorii mineri muncesc cu avânt, dornici să îndeplinească planul. Totuşi, planul nu s-a îndeplinit din mai multe cauze, printre care lipsa de vagonete, de mineri calificaţi, lipsa unei strânse colabo­rări între sindicat şi conducerea întreprin­derii şi slăbiciunile pe care le-a avut co­­mitetul de întreprindere în organizarea în­trecerii socialiste. ii•. .iii J11Ujt'L.ii'ir. tra Oi'gni.n.iTrii' 1,1 C•'• rea socialistă între echipele de mineri nu­mai prin contracte scrise, însă nu am cău­tat să asigurăm minerilor în întrecere şi condiţii favorabile pentru ca aceştia să-şi poată duce la îndeplinire angajamentele. Cadrele tehnice nu s-au interesat totdea­una ca echipele, în întrecere, să primească şi materialele de care au avut nevoie (lemn, scânduri, scule, vagonete goale, etc.). Inginerii şi tehnicienii ne dau un mare sprijin, ce­i mai mulţi din ei muncesc cu dragoste pentru a scoate mai mult cărbune necesar ţării. La consfătuirile de producţie Tov, ing. Săvescu Constantin — Cod­­lea — spune: Vin la această consfătuire de producţie cu două probleme: aceea a tehnicii seca­dere şi conducerea exploatării îl acordă calificării de noi cadre de mineri lasă de dorit. Tovarăşii calificaţi sunt prea des mutaţi, uneori chiar a doua zi, de la un loc de muncă­ la altul. Unii maiştri nu lămu­resc pe tineri cum să folosească din plin cele 8 ore de lucru, de ce este necesar să respecte disciplina muncii, nu se intere­sează îndeaproape de materialul de care tinerii au nevoie. Conducerea minei Petrila are datoria să se intereseze mai îndeaproape de tinerii mineri, să se îngrijească cu mai multă atenţie de hrana lor, de căminele în care ei locuesc". Stahanovistul Şiller a arătat că trebuesc depuse eforturi sporite pentru ridicarea producţiei, micşorarea preţului de cost, realizarea de economii, întărirea discipli­nei în muncă şi lichidarea rămânerii minelor sub plan. Noi, minerii mai vârstnici, împreună cu tineretul — sub conducerea partidului — putem realiza lucruri însemnate, putem răsturna şi munţii. In numele minerilor şi tehnicienilor mi­nei Petrila, tov. Şiller şi-a luat angajamen­tul că minerii şi tehnicienii minei vor de­păşi planul pe anul 1952, pe exploatare, pe care le organizează co­mitetul de întreprindere, sunt însă unii ingineri şi tehnicieni care îşi iau angaja­mente, dar nu totdeauna caută să le ducă la îndeplinire , iar în loc să studieze cum să îndeplinească planul, studiază cum să motiveze de ce nu l-au îndeplinit. Intorcându-ne la locul nostru de muncă, vom munci cu hotărîre pentru a or­ganiza întrecerea socialistă pe baze te­meinice, pentru ca ea să ne poată ajuta la îndeplinirea și depășirea planului. Pe cei care nu vor să meargă alături de clasa muncitoare şi nu vor să sprijine lupta pentru pace şi socialism, îi vom demasca, u.­. ., ‘u D-An­tiu«•»am. ana­ tirism­uit­ui mer­sului nostru înainte, spre o viaţă fericită. In continuare, tov. Raica, după ce a ară­tat că mărfurile pe puncte se dau toate, a semnalat că sucursalele din Doman, Se­cul, Lupac ale cooperativei „Munca" nu sunt aprovizionate suficient. Există unele lipsuri şi în ceea ce priveşte aproviziona­rea cu carne, zarzavaturi, etc.­­ Propunând o serie de măsuri pentru ri­dicarea nivelului de trai, material şi cultu­ral al minerilor, tov. Raica a exprimat apoi hotărîrea colectivului de muncitori şi teh­nicienii al minei Anina de a-şi îndeplini cu cinste sarcinile ce îi revin, irităţii şi a birocratismului din Direcţiunea Carboniferă. La minele de cărbuni Codlea şi Căpeni, tehnica securităţii nu este aplicată aşa cum trebue şi este considerată de anumiţi teh­nicieni ca o greutate în calea producţiei. Această mentalitate se vede chiar şi la Direcţia Generală Carboniferă unde secţia Protecţia Muncii are o activitate de birou, •transmiţând dispoziţii de a căror execu­tare răspund pe rând când inginerul şef, când directorul, dar controlul şi îndruma­rea pe teren rămân aproape inexistente. Nici comitetul de întreprindere nu este mai activ în această privinţă. Deşi este ştiut că hârtiile în majoritatea cazurilor sunt rezolvate de către ingineri şi tehnicieni, totuşi ne vin din partea Di­recţiunii Generale un număr mare de adrese prin care ni se cer diverse situaţii cu date fixe de prezentare, adrese sosite de multe ori după termenul fixat pentru a se trimite situaţia respectivă. Lucrările prea mari de birou ocupă prea mult timp, şi astfel inginerii şi tehnicie­nii nu-şi pot rezolva problemele de teren. Oare ce se ascunde în spatele acestor hâr­ţoage cerute zilnic ? Propun ca Direcţiunea să studieze această problemă. Termin strigând : „Trăiască Partidul Muncitoresc Român în frunte cu Comite­tul Central“, (aplauze vii şi puternice). „Trăiască marea Ţară a Socialismului, Uniunea Sovietică în frunte cu tovarăşul Stalin, conducătorul iubit al tuturor oame­nilor muncii din lumea întreagă“ (aplauze prelungite, urale şi aclamaţii). Cuvântul tov. Anton Raica de la mina Anina Cuvântul ing. Constantin Săvescu de la Codlea Cuvântul tov. Kis Crăciun dela minele din regiunea Bihor In numele muncitorilor, inginerilor, tehnicienilor şi funcţionarilor dela minele de lignit şi nisip asfaltos Derna-Tătăruş şi Sărmăşag din regiunea Bihor, a vorbit tov. Kis Crăciun. El a arătat că cu toate că la aceste întreprinderi miniere lucrează un număr destul de mare de semiproletari, totuşi întrecerea socialistă a cuprins ma­joritatea muncitorilor de aici, fapt care le-a dat putinţa să obţină succese însemnate în producţie. Astfel, la întreprinderea Sărmă­şag, planul semestrial­ a fost depăşit cu 5 %, iar la Derna-Tătăruş s-a reuşit, pentru prima oară în acest an, depăşirea cu 4 % a planului pe lunile Mai şi Iunie. Cu toate aceste realizări, în munca di­recţiilor, a organizaţiilor de partid şi a comitetelor de întreprindere mai există încă numeroase lipsuri: întrecerea socialistă are de multe ori un caracter formal şi birocratic, neurmărin­­du-se în suficientă măsură evidenţa angaja­mentelor şi a realizărilor obţinute de mun­citori în Întreceri. Noi nu folosim încă toate mijloacele de propagandă şi stimu­lare ce ne stau la îndemână pentru popu­larizarea fruntaşilor şi stahanoviştilor şi a metodelor acestora. Aşa se explică de ce în întreprinderile noastre numărul stahanoviş­­tilor şi cel al fruntaşilor în­­producţie este încă destul de mic faţă de posibilităţile noastre. Biroul organizaţiei de bază din care fac parte — a spus în continuare vorbitorul — în loc să ajute şi să asigure conducerea politică a comitetelor de întreprindere, a preluat munca acestora, s’a substituit lor. La noi sunt lipsuri multe în ce priveşte organizarea schimbului de experienţă, popularizarea fruntaşilor în producţie. O greutate serioasă în lupta pentru atragerea de noi forţe de muncă calificate, atât de necesare în desvoltarea minelor noastre, o constitue lipsa de locuinţe. Deşi în planul de investiţii al întreprinderilor s-a prevăzut construirea a circa 300 apartamente pen­tru muncitori şi tehnicieni, până în prezent nu s-au realizat decât 65 apartamente în toată regiunea. O situaţie asemănătoare există şi în pri­vinţa planului de construcţii social-cultu­­rale. Prelucrarea Scrisorii C.C. către organi­zaţiile şi membrii de partid din Martie a. c., a făcut să crească vigilenţa revolu­ţionară a muncitorilor din întreprinderile noastre. In ultimele luni au fost demas­cate o serie de elemente duşmănoase stre­curate în posturi de răspundere, datorită protecţiei de care se bucurau di­ mi partea elementelor contrarevoluţionare ce se gru­paseră în jurul lui Vasile Luca. Astfel, la mina Derna-Tătăruş se strecurase în postul de şef al secţiei de aprovizionare un fost colonel deblocat, Vlădoiu, care sabota cu viclenie aprovizionarea întreprinderii şi a muncitorilor. Credem — a spus vorbitorul — că şi felul cum m­erge colaborarea cu C. F. R. lasă mult de dorit. Contractul încheiat cu C.F.R. nu întotdeauna este respectat. Va­goanele planificate nu sosesc la timp, ceea ce face să avem aglomerări de stocuri de cărbune, iar pe de altă parte, sosirea a mai multor vagoane decât cele planifi­cate pe zi, provoacă întreprinderii locaţii mari, închei, îndeplinind sarcina ce am pri­mit-o din partea muncitorilor mineri din regiunea Bihor, aceea de a ne lua angaja- - mentul în faţa partidului şi a guvernului de a îndeplini planul de stat pe 1952 la toţi indicii până la 21 Decembrie la între­prinderea carboniferă Derna-Tătăruș, iar la Sărmășag în numai 11 lunii (vii aplauze). Cuvântul inginerului Tiberiu Harco de la Şorecani Inginerul Tiberiu Harco a arătat că în­treprinderea carboniferă de stat Şorecani exploatează straturi subţiri de cărbune brun. Sub regimul burghezo-moşieresc ex­ploatarea unor asemenea straturi era ne­glijată pentru că nu putea aduce profituri mari capitaliştilor. Exploatarea se făcea cu mijloace primitive. Noi exploatăm astă­zi raţional straturile subţiri. Planul de pro­ducţie pe trimestrul I a fost îndeplinit în proporţie de 103%, pe luna Aprilie 101%, în luna Mai 94,2%, iar pe luna Iunie, până în momentul de faţă, în proporţie de 92%. A crescut productivitatea muncii, s-au obţinut succese în scăderea preţului de cost. întreprinderea noastră are posibili­tatea de a reduce şi mai mult preţul de cost transformând întreprinderea noastră deficitară într-o întreprindere rentabilă. Cauzele neîndepliniirii planului de pro­ducţie în ultimele luni sunt lipsa de des­chideri şi pregătiri, lipsa de haine imper­(Continuare în pag. 2-a, col. 1-4)

Next