România Liberă, iulie 1952 (Anul 10, nr. 2410-2436)

1952-07-01 / nr. 2410

Pag. 2-a Lucrările consfătuirii pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă (Urmare din pag. I-a) meabile şi cisme de cauciuc, de perfora­toare şi lipsa de cadre calificate. In continuare vorbitorul a sublinia­t o serie de iniţiative ale muncitorilor mineri, menite să ridice productivitatea muncii. Astfel stahanovistul Ciupea Ioan a apli­cat din proprie iniţiativă metoda sovietică de înaintări rapide Golovin. El a reuşit ca în 8 ore să realizeze un întreg ciclu de îna­intare, perforând, puşcând, extrăgând şi armând,realizând astfel o înaintare de 3 metri pe zi steril tare. Tov. Ciupea loan s’a îngrijit în timpul liber, ca încă două echipe să-şi însuşească metoda Golovin. In schimb, unii tehnicieni şi conducerea în­treprinderii n’au dat un sprijin suficient ca iniţiativa lui Ciupea loan să fie gene­ralizată la toate echipele de înaintare din întreprindere. Mina Şorocani a obţinut rezultate fru­moase şi în domeniul mecanizării transpor­tului în abataj. Până la sfârşitul anului 1950 transportul cărbunelui în abataj se făcea prin lopătare, cu un randament foarte scăzut. Datorită sprijinului primit din par­tea Uniunii Sovietice astăzi la mina prin­cipală „7 Noembrie“ toate abatajele sunt mecanizate, iar dela 1 Iulie 1952 va fi pus în funcţiune un alt abataj frontal mecani­zat. N’am putut însă să mecanizăm până în prezent tăierea cărbunelui. Trebue să fac act — a spus vorbitorul —i un apel că­tre tehnicienii şi inginerii constructori de maşini miniere, ca pe baza minunatei ex­perienţe sovietice, să studieze şi să experi­menteze un combain de cărbune pentru straturi subţiri, atât de necesar muncii în minele noastre. La fel este necesar să se studieze problema benzii cu raclete şi ben­zii de cauciuc pitic, astfel ca muncitorii din mina noastră să aibă condiţii din ce în ce mai bune de muncă. In numele tuturor muncitorilor, tehnicie­nilor şi inginerilor de la întreprinderea car­boniferă de stat Şorocani, vorbitorul a transmis angajamentul de a realiza planul de producţie pe anul 1952, până la data de 15 Decembrie. Miile de tone de cărbune extrase peste plan vor arăta devotamentul nostru faţă de partid şi guvern, faţă de cauza păcii şi socialismului­ (aplauze puternice), popularizare şi stimulare a fruntaşilor, precum şi în introducerea metodelor so­vietice de lucru. Aceste lipsuri se datoresc slabei munci a organelor de partid şi sin­dicale. Timp de 3 luni, 2 activişti de la Uniunea minieră au stat în bazinul minier pentru organizarea alegerilor sindicale fără să se ocupe deloc de problemele le­gate de îndeplinirea planului, ca organi­zarea întrecerii socialiste şi introducerea metodelor sovietice­­de muncă. Unii tovarăşi din­ Direcţia Generală a Cărbunelui din minister vin pe teren ca nişte înregistratori, nu se interesează con­cret de probleme şi nu le rezolvă. Voi ară­ta o lipsă a industriei lemnului. In minele Poeni Poienari se manifestă multă pre­siune. Am fi avut nevoie de lemn tare, dar nouă ni s’au trimis araci, parcă am planta în mină fasole. Tov Jiescu a analizat apoi lipsurile exis­tente în munca minerilor din bazinul Schi­tu Goleşti. Printre aceste lipsuri el a ară­tat nefolosirea justă a celor 8 ore de lucru şi insuficienta pregătire tehnică şi profe­sională a maiştrilor şi muncitorilor. Vorbi­torul a arătat necesitatea întăririi spiritu­lui de vigilenţă împotriva duşmanilor şi sabotorilor. După demascarea devierii de dreapta a grupului de oportunişti Vasile Luca, Ana Pauker, Teohari Georgescu s’a trecut şi în bazinul Schitu Goleşti la în­depărtarea unor elemente duşmănoase strecurate în mijlocul colectivelor de muncă. Intre altele tov. Ioan N. Jiescu a pro­pus, în numele muncitorilor mineri din ba­zinul Schitu Goleşti, să se înfiinţeze o policlinică dotată cu materiale, maşină de salvare, doctori corespunzători şi un den­tist; asigurarea cu apă potabilă a minerilor de la minele Berevoieşti, Poie­nari şi Godeni; asigurarea mijloace­lor de­­ transport pentru transportul muncitorilor la lucru; fonduri necesare construcţiilor de locuinţe; electrificarea comunei Berevoieşti; o şcoală elementară în Pescăreasca şi amenajarea şcolilor de la Poienari şi Berevoieşti. „Avem o cerere mai îndrăzneaţă — spune vorbitorul — vrem să n­i se facă un teatru şi dacă se poate, cu timpul să ni se acorde instrumente muzicale, îmi iau angajamentul ca împreună cu echipele care le conduc să am depăşire în cinstea zilelor de 10 şi 23 August, de 15%, iar planul anual al exploatării în care lucrez să-l facem în 11 luni (aplauze), îmi iau angajamentul să folosesc din plin cele 8 ore de lucru, preluând maşina din mers şi să mă calific maistru miner. Muncitorii mineri din bazinul nostru sunt hotărîţi să apere cu toată puterea lor cauza păcii pentru care luptă toţi oamenii muncii din ţara noastră, (aplauze furtu­noase). Trăiască lupta pentru pace a popoarelor din lumea întreagă în frunte cu marea Uniune Sovietică şi genialul tovarăş Iosif Vissarionovici Stalin!", (aplauze furtunoase şi prelungite. Asistenta, în picioare, scan­dează „Slavă lui Stalin !“). Cuvântul stahanovistului Kopetin Geza de la mina Jieţi-Lonea Tovarăşi, cum a fost situaţia minerilor în timpul capitaliştilor ? Mina nu avea me­canizare deloc, transportam cu roaba căr­bunele, lucru care făcea munca foarte grea. Se muncea 8—10 ore, la eşirea din mină minerii erau frânţi de oboseală iar când ajungeau acasă nu le mai ardea nici de mâncare şi abia aşteptau să se arunce în pat, să se odihnească. In mină apa era mare, din care cauză minerii se îmbolnă­veau în număr mare. îngrijirea medicală era neglijată, iar aerul în mină era foarte greu. Minerii nu erau consideraţi oameni, iar atunci când cereau dreptul la viaţă erau concediaţi, rămânând pe drumuri îm­preună cu familiile lor. Acum mina noastră s’a des­voltat foarte mult, iar producţia pe care o dăm este du­blă faţă de trecut. Numărul minerilor s’a mărit şi el mult. Desvoltarea minei noastre se datoreşte în foarte mare măsură Uniu­nii Sovietice, care ne ajută mereu cu utilaj, cu tehnicieni şi cu metode înaintate de muncă, pentru care mulţumim. (vii apla­uze). Aplicând metodele sovietice de muncă am reuşit să-mi organizez munca în aşa fel încât am îndeplinit sarcinile pe anul 1953 şi dau acum cărbune în contul anului 1954 (aplauze). Noi ştim că, cu cât dăm mai mult cărbune întărim leul, întărim pacea. Noi ştim că minerii se bucură de grija partidului şi guvernului care se interesează îndeaproape de situaţia minerilor din Valea­­Jiului, şi ai căror conducători sunt acum aci, în mijlocul nostru (aplauze puter­nice). Noi suntem foarte mândri pentru acest lucru, deoarece părinţii noştri care au lucrat in mine zeci de ani de zile n’au văzut vreodată ca în mijlocul lor să vină un ministru. Când am sosit în Bucureşti, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej ne-a întrebat cum ne simţim. Acum când dânsul se află aci între noi, îl întrebăm cum se simte dânsul în mijlocul nostru (aplauze). Cu toate că partidul ne poartă o deose­bită grijă, totuşi în aprovizionarea mineri­lor mai sunt lipsuri, localurile magazinelor de stat nu corespund numărului mare de muncitori. Sunt unele articole care sunt de calitate proastă, slănina este subţire — şi minerilor le place să aibă slănina de 3 de­gete — iar făina de cele mai multe ori este necorespunzătoare, bocancii sunt foarte slabi şi nu ţin mai mult de 3—4 luni de zile şi se rup. In ceea ce priveşte aprovizionarea, se simte lipsă de zarzavaturi, carnea nu o primim la timp. Vine odată la o­ săptămână sau la două săptămâni, însă carnea mai fru­moasă se vinde la liber şi nu pe cartelă. Mai sunt lipsuri în construirea locuin­ţelor muncitoreşti, ceea ce îngreunează ca­zarea muncitorilor în Valea Jiului, iar pro­ducţia necesită braţe de muncă, îngrijirea sanitară trebue îmbunătăţită. Deasemeni, trebue să se deschidă mai multe cinemato­grafe şi săli culturale. Noi, minerii, ştim că la aceste lipsuri în aprovizionare a contribuit devierea de dreapta a grupului de oportunişti Vasile Luca, Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Pentru a lichida urmările devierii de dreapta, noi, minerii, strângem rândurile în jurul partidului nostru drag şi ne luăm angajamentul să dăm tot mai mult cărbune pentru construirea socialismului, pentru întărirea lagărului păcii. Cuvântul tov. Constantin Damian, tehnician, regiunea Timişoara Tov. Constantin Damian, tehnician, re­giunea Timişoara, a arătat că zăcămintele miniere din regiune au­ fost exploatate cu sălbăticie de către foştii proprietari din timpul regimului burghezo-moşieresc şi că urmările acestui mod barbar de exploatare se resimt şi azi la unele mine ca Siner­­sig, Doman, Secul, etc., unde nu întot­deauna se poate organiza o producţie con­tinuă, deoarece abatajele trec de multe ori prin lucrările vechi, nemenţionate pe hartă. In urma exploatării neraţionale, cu ga­lerii în toate direcţiile, la mina Sm­ersig munca se execută în condiţiuni grele, da­torită presiunii puternice. La mina Anina, capitaliştii au scos numai stratul principal care le aducea pro­fituri mai mari, lăsând neexploatate stra­turile subţiri. Acest lucru a dat naştere unor focuri — tocmai acolo unde cărbu­nele este de o calitate mai bună. Unii ingineri şi tehnicieni din exploatările noastre au avut manifestări de neglijenţă în muncă, ceea ce a contribuit la neînde­­plinirea planului la mina Anina. Mai avem greutăţi în munca noastră şi din cauza defecţiunilor în organizarea transporturilor. La mina Anina, în loc să fie montate scocuri oscilante, transportul se face şi în prezent cu lanţul, îngreu­­nându-se astfel îndeplinirea planului. Vorbitorul a propus mărirea numărului de abataje în trepte răsturnate la mina Anina, înlocuirea tuturor lanţurilor cu scocuri oscilante, înlocuirea conductelor în scopul măririi capacităţii de aer com­primat, mărirea numărului locomotivelor electrice cu acumulator la mina Doman şi Secul. „In numele muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor care doresc în mod cinstit să îndeplinească planul, asigur conducerea partidului nostru, în frunte cu tovară­şul Gheorghe Gheorghiu-Dej, că nu vom precupeţi niciun efort pentru introducerea metodelor noi, avansate, de lucru, ca me­toda treptelor răsturnate şi în general cu front lung de lucru, punând în aplicare metoda graficului ciclic, şi totodată de a ne ascuţi vigilenţa pentru a demasca manifestările şi elementele duşmănoase din mină. Prin aceasta întărim lagărul păcii în frunte cu cel mai iubit conducător al oamenilor muncii, tovarăşul Stalin" (vii şi furtunoase aplauze). Cuvântul tov. loan N. Jiescu dela mina Schitu Goleşti Luând cuvântul în numele muncitorilor mineri dela minele de lignit din bazinul carbonifer Schitu Goleşti, tov. loan N. Jiescu a adus salutul şi mulţumirile cele mai calde Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român în frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, din a cărui iniţiativă s’a organizat consfătuirea. Pentru prima oară în viaţa mea stau de vorbă atât de aproape cu conducătorii ţării noastre, cu primul ministru, despre viaţa şi munca noastră. Muncitorii din bazinul nostru luptă ac­tiv pentru realizarea planului. In frunte sunt cei de la mina Pescăreasca, care au depăşiri zilnice între 20—30%. Introdu­când cu succes metode de lucru sovietice, ca de exemplu metoda de exploatare ciclică în abatajul frontal, ei au obţinut până la 23 iunie 4 cicluri în plus. O serie de lipsuri au frânat lupta colec­tivului de muncă al minelor pentru obţi­nerea de succese şi mai însemnate. Printre acestea — spune vorbitorul — se numără pasivitatea unor tehnicieni ca ing­. Ivano­vich Ciucă, Georgescu, Voinoveanu, care nu se ocupă îndeajuns de problemele de muncă. O altă greutate este insuficienta activitate social-culturală din bazinul Schitu Goleşti. Numărul medicilor şi al personalului sanitar este nesatisfăcător. In timp ce oraşul Câmpulung are un număr incomparabil mai mic de muncitori, el dispune de un număr mai mare de medici. A influenţat asupra sănătăţii minerilor faptul că materialul de protecţie şi în spe­cial cizmele şi bocancii nu sunt de cali­tate corespunzătoare. O serioasă răspundere în legătură cu lipsurile existente revine organelor Minis­terului Sănătăţii, care nu s-au preocupat să ia din timp măsurile necesare în vede­rea îmbunătăţirii situaţiei. In ceea ce priveşte acţiunea de cultura­lizare, deşi s-au obţinut multe rezultate pozitive, există o serie de lipsuri. Astfel muncitorii de la minele Godeni şi Berevo­­ieşti nu au club, iar clubul minei Poenari nu este terminat. Şcolile de calificare din întregul bazin funcţionează nesatisfăcător­ din lipsa tehnicienilor de specialitate care să predea lecţiile. Deasemeni, lipseşte materialul bibliografic pentru studiul in­dividual. O seamă de­ lipsuri există în bazinul Schitu Goleşti şi în ce priveşte munca de ROMÂNIA LIBERĂ Cuvântul inginerului Aurel Horja dela minele Filipeştii de Pădure Exploatarea zăcămintelor de lignit dela noi s’a făcut, până la naţionalizare, într’un mod barbar. După naţionalizare a început să se dea importanţă exploatării acestor zăcăminte. Am trecut la exploatarea lor după meto­dele cele mai avansate, cu abataje frontale, cu rezultate foarte bune. Faptul că nu la toate exploatările de lignit introducerea abatajelor frontale a dat rezultatul aşteptat, se datoreşte atitu­dinii negative a inginerului Giurumescu, din fosta conducere a direcţiei Schitu Go­leşti, faţă de această metodă de muncă. La exploatarea Mărgineanca, mina Nr. 3, datorită măsurilor tehnicoorganizatori­­ce luate din timp s’a dovedit practic că ex­ploatarea lignitului în mod raţional se poate face numai prin abataje frontale; acolo s’a înregistrat o mare creştere a ran­damentului şi s-a ieftenit preţul de cost. Un ajutor preţios în introducerea abata­jului frontal l-au con­stituit cele două ma­şini de havat sovietice. Dacă în munca mea am fost ajutat de minerii Moisei Danciu, Aurelian Radu, Mihai Luca şi mecanicul Ioan Constantin, nu am fost ajutat la fel de Inginerul-şef Caspu Alfred, care are o practică destul de bogată, dar lucrează de unul singur, nu sprijină ridicarea cadrelor noi. La minele Filipeştii de Pădure, Mărgi­neanca şi Şotânga mai sunt lipsuri şi în ce priveşte aprovizionarea cu materiale necesare producţiei. La întreprinderile miniere din regiunea Prahova, întrecerea socialistă se organi­zează în mod birocratic. La mina Mărgi­neanca, de exemplu, responsabilul cu în­trecerea socialistă se mulţumeşte să în­tocmească contractele de întrecere, fără să mai urmărească şi rezultatele obţinute pentru a fi popularizate. La mina Şotânga responsabilul cu între­cerea socialistă urmăreşte întrecerea pe teren, ceea ce a contribuit ca această mină să fie fruntaşă în luna Mai pe regiunea Prahova. Pentru înlăturarea lipsurilor existente eu îmi iau angajamentul ca pe viitor să muncesc cu mai multă însufleţire, să ajut grupele din sectorul meu să-şi îndepli­nească norma, iar numărul stahanoviştiilor să crească continuu. Cu toate că până în prezent mina Nr. 3 Mărgineanca a realizat doar.. 94 %’ din plan, am încredere în colectivul meu de muncă şi îmi iau an­gajamentul ca planul de producţie să-l ter­min pe ziua de 21 Decembrie 1952. Ast­fel, vom putea contribui la construirea so­cialismului, la întărirea lagărului păcii şi la ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. Trăiască Partidul Muncitoresc Român, și Comitetul său Central în frunte cu to­varășul Gh. Gheorghiu-Dej­­ (aplauze pu­ternice). Cuvântul tov. Vasile Făgărăşan de la Codlea In vederea desvoltării luptei pentru în­deplinirea planului La această mină, tova­răşul Vasile Făgărăşan propune ca Uniu­nea, sindicatul şi conducerea administra­tivă să pună un accent mai mare pe desvol­tarea întrecerii socialiste, să organizeze o evidenţă clară spre a se urmări zi de zi îndeplinirea angajamentelor la ambele exploatări. Vorbitorul a arătat că aprovizionarea muncitorilor la minele Căpeni şi Codlea este defectuoasă. Cooperativele nu se în­grijesc ca muncitorii să fie bine aprovizio­­­naţi cu alimente neraţionalizate, minerii fiind adesea nevoiţi să se deplaseze până în Oraşul Stalin pentru cumpărături. Tot­odată, nefiind bine aprovizionaţi de coope­rative, minerii sunt speculaţi de chiaburi. De aceea vorbitorul propune ca la am­bele exploatări să se înfiinţeze magazine de stat, alimentare şi textile, numai pentru aprovizionarea muncitorilor mineri. Datorită unor defecţiuni în munca servi­ciilor de aprovizionare cu materiale de la ambele întreprinderi, cât şi de la Direcţia Generală Carboniferă din minister, o serie de materiale nu sosesc la timp, sau nu sunt corespunzătoare, ceea ce creează greu­tăţi la realizarea planului. Astfel, între altele, este lipsă de mo­toare antigrizatoare, ventilator şi de lămpi alcalice. S-au primit acum trei luni acumu­latori pentru lămpi mari alcalice, fără ca­pace, dar stau în magazie , cismele de cau­ciuc sunt foarte slab fabricate, ele se rup de la o lună la alta. Propun — a spus vorbitorul — să se ia măsuri ca aprovizionarea cu materiale teh­nice să se facă la timp. Ne luăm angajamentul — a spus vorbi­torul — ca exploatarea Codlea să realizeze planul în 11 luni iar exploatarea Căpeni să-şi realizeze planul şi să-l depăşească cu 20%. Trăiască marea Ţară a Socialismului, în frunte cu cel mai iubit conducător şi învă­ţător tovarăşul Stalin ! (aplauze şi urale, ovaţii prelungite). Cuvântul minerului fruntaş Ember Aladar de la minele Şorocani-regiunea Cluj Nu pot să exprim destul de mult cât mă bucură faptul că am ajuns eu, om la vârsta de 50 ani, să iau parte la o asemenea consfătuire cu conducătorii partidului şi guvernului. In regiunea Cluj, bazinul Almaş, noi am realizat anul trecut planul în 11 luni şi în anul acesta pe trimestrul­­I am reali­zat planul în proporţie de 103%; în tri­mestrul II am rămas cu planul la 96%. In primul rând noi nu am luptat suficient pentru combaterea manifestărilor de indis­ciplină, care sunt încă destul de numeroase. Căutăm să muncim cu metode înaintate de lucru ; cu ajutorul tehnicienilor şi in­ginerilor am pus în practică 2 scocuri osci­lante şi 2 screpere cu care muncim meca­nizat. Avem o lipsă mare că stratul e sub­ţire, noi nu am mecanizat munca în mă­sura in care ar trebui, iar minerii la- 4 grade stau culcaţi pe piatra rece. S’a pla­nificat să se aducă la noi nişte ciocane de abataj. Am dori să se urgenteze pentru ca să ne uşureze munca şi să putem ajunge chiar să şi depăşim planul de producţie. In ceea ce priveşte construcţiile sociale şi, în special, locuinţele muncitoreşti, sunt o serie de lipsuri. Locuinţele care s’au construit până acum sunt parte netermi­nate, parte necorespunzătoare din punctul de vedere al calităţii. Deasemeni nu avem cluburi şi cinematografe care să cores­pundă necesităţilor noastre. Clubul actual este situat într’o cameră în care nu intră decât 10—15 tovarăşi, iar sala de cinema­tograf nu poate cuprinde decât 80 de per­soane. Postul de prim ajutor nu poate inter­veni urgent în cazurile de accidente, de­oarece ducem lipsa unei maşini de salvare care să transporte pe cei accidentaţi la Cluj. Se resimte deasemenea nevoia unui dispensar cu o capacitate mai mare de pa­turi şi mai bine utilat. In ceea ce priveşte aprovizionarea mine­rilor cu cele necesare există deasemenea o situaţie nesatisfăcătoare. Cooperativa nu face faţă necesităţilor centrului nostru, care este considerat în mod nejust centru rural, și deci nu are deloc magazine de stat. , In numele muncitorilor din întreprin­derile Sorocani-Cluj ne luăm angajamen­tul să lichidăm lipsurile pe care le mai avem, pentru a putea astfel trece la înde­plinirea planului înainte de termen. Pentru înflorirea satelor „De multe ori mă gândesc la viaţa noastră, la satul nostru. Şi inima-mi creşte de bucurie când văd că totul se schimbă. Mândria noastră e cu atât mai mare, cu cât ştim că la schimbările acestea, înfăptuite cu sprijinul şi sub călăuza partidului, am pus şi noi umărul. De aceea, eu zic că dacă ne-am pus în gând să zidim şcoală nouă şi cămin, atunci să punem umărul cu toată nădejdea ca să le dăm gata la vreme. Eu cu dragă inimă voi da banii ce i-am hotărît şi cu puterile mele voi căuta să particip la înfăptuirea acestor lucrări, care ne vor sluji nouă şi copiilor noştri...“ Aşa a vorbit ţăranca muncitoare Aurica Baciu, la adunarea populară a ţăranilor muncitori din comuna Rafaila-Iaşi. In cadrul acestei adunări populare, ţăranii mun­citori au luat hotărîrea ca prin autoimpunere să construiască un cămin cultural şi o şcoală. Manifestându-şi dragostea neţărmurită pentru partidul şi guvernul ţării noastre care, având în frunte pe tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ne conduce spre so­cialism, ţăranii muncitori din satele Republicii noastre Populare, în cadrul unor adunari entuziaste, au hotărît ca, prin auto­impunere, să participe activ la opera de înflorire şi desvoltare a satelor lor. S’a dus vremea neştiinţei de carte în anul 1927 se făcuse un recensământ. Pe un tabel, ce se întocmise în comuna Ieud, se scrisese atunci numele celor care ştiau carte, iar pe altul numele celor care nu ştiau. Pe primul tabel cifra era de 664, iar pe cel de al doilea 1526. Adică din 2.190 numai 664 ştiau să tălmăcească slova. Tabelele acestea sunt şi acum la sfatul popular. Stau la arhivă. Dar cifrele nu mai corespund. In ultimii ani, foarte mulţi oameni de prin aşezările Maramureşului au învăţat să scrie şi să citească. Faţă de numărul tot mai mare al celor care vor să înveţe carte, şcoala din comuna noastră, Ieud-Rodna, este neîncăpătoare. Toţi copiii trebue să înveţe carte. Iar la şcoală vin acum şi oameni în vârstă, care la vre­mea potrivită nu au avut posibilitatea să înveţe. De aceea ţăranii muncitori au primit cu mare bucurie vestea că la adunarea popu­lară se vor discuta o serie de propuneri privind buna gospodărire a comunei. Ei au venit cu dragă inimă la­ adunare pen­tru a lua hotărîrea de a mări şcoala, astfel ca să poată cuprinde pe toţi elevii, tineri şi bătrâni. Dorinţa oamenilor din satul nostru s-a­­ împlinit. Oamenii au hotărît ca, prin au­toimpunere, să se strângă 40.000 lei, care să fie folosiţi pentru clădirea­ unui nou­ etaj la şcoală. Noul etaj, care se va con­strui prin autoimpunere, va avea cinci săli mari de clasă. I. BLEDEA Gazeta cetăţenească popularizează hotărîrile adunării populare Gazeta cetăţenească din comuna­ Băneşti raionul Gurahonţ, sprijină şi stimulează iniţiativa ţăranilor muncitori. De curând gazeta cetăţenească a publicat un articol în legătură cu lucrările de folos obştesc ce se înfăptuesc prin autoimpunere. Pu­blicăm acest articol. „Acum câteva zile — se scrie în articol — în comuna­ Băneşti şi în satele Cristeşti, Brusturi, Bodeşti, Leasa şi Leştioara, care aparţin de comuna noastră, au avut loc a­­dunări populare, la care au participat ma­joritatea ţăranilor muncitori. La aceste adunări populare membrii comitetului e­­xecutiv au prezentat dări de seamă asupra activităţii pe care a desfăşurat-o sfatul popular comunal. Luând cuvântul, nume­roşi ţărani muncitori, printre care Gheor­ghe Bănici, Petru Costina, Ilie An­tăl, au analizat darea de seamă şi au făcut o se­rie de propuneri preţioase. Ţăranii mun­citori s’au alăturat acestor propuneri şi au hotărît ca prin autoimpunere şi prin munca lor să termine lucrările de cons­trucţie la şcolile din Băneşti şi Leasa, să amenajeze o sală pentru căminul cultural în satul Cristeşti; să se construiască din nou un cămin cultural în satul Brusturi; să se amenajeze două fântâni publice şi să se construiască cinci poduri în satele Bo­deşti şi Le­ştioara. După ce au avut loc adunările populare, agitatorii organizaţiei de partid, în frunte cu tovarăşii Gh. Oneţ, Traia­n Sima, Gh. Tulea şi deputaţii Traian Iancuţ, Petru Pascu, Miron Lida, Gh. David, şi-au achi­tat primii sumele autoimpuse şi au dus muncă de lămurire, pentru ca şi ceilalţi oa­meni să le achite. In felul acesta în satul Leasa au şi început lucrările, iar în ce­lelalte sate vor începe zilele acestea. TRAIAN DARASTEANU Exploatatorii să fie impuși să plătească sumele fixate de lege TG. OCNA. — (dela corespondentul nos­tru). — Adunarea populară din Tg. Ocna, nu a fost temeinic pregătită. După ce s’a hotărît autoimpunerea, listele care cuprind sumele autoimpuse au fost citite la repezea­lă. Dece a făcut comitetul executiv adu­narea populară în grabă? — se întrebau cetăţenii. Nu trebuia oare ca fiecare nume şi fiecare sumă să fie citite cu atenţie? O cercetare atentă a listei în care sunt trecute numele cetăţenilor şi sumele cuve­nite prin autoimpunere răspunde acestor întrebări­, comitetul executiv a trecut mulţi chiaburi pe lista mijlocaşilor. In toată lista au fost trecuţi cu 90 lei — sumă ce trebue să fie plătită de elementele chiabureşti — numai 14 nume, deşi numărul oficial (cel real este şi mai mare) al chiaburilor este de 35. Datorită „bunăvoinţei" comitetului exe­cutiv au fost trecuţi cu 60 lei, la­ fel ca ţăranii mijlocaşi, cunoscuţii chiaburi Şte­fan Cristea, proprietar a cinci hectare de vie nobilă şi al unui cazan sistematic ţuică, Dumitru Onofrei, fost cârciu­m- Ion Coman, comerciant, Aristotel Butr­ău, fost cârciumar, proprietar de vie, vadă şi două corpuri de casă: Gheorgi Văcaru, Ion Vasiliu şi mulţi alţii. Aceasta constitue o gravă abatere de­ linia partidului şi arată că comitetul exe­cutiv al sfatului popular din Târgu Ocna a încălcat Hotărîrea­ Consiliului de Miniş­tri din 11 Ianuarie cu privire la autoim­­punere, în care se arată­ că chiaburii tre­bue să plătească sume sporite. Comitetul executiv al raionului Târgu Ocna are da­tori­a de a lua măsuri drastice împotriva celor ce încalcă legile și să ducă­­lupta pentru lichidarea din rădăcină a abaterilor oportuniste de dreapta. Exploatatorii din Târgu Ocna trebue să fie impuşi să plă­tească sumele fixate de lege, iar cozile lor de topor din comitetul executiv aspru sancţionate. Folosirea materialelor din resurse locale In adunarea populară din comuna Dgia- Bu­cureşti, ţăranii muncitori au hotărît­ ca prin autoimpunere să construiască un că­min cultural în Frăţeşti şi unul în Plop­­şoru. Tot astfel, în comuna Băneasa-, cei 850 locuitori care au participat la aduna­rea populară, au hotărît să construiască două săli de clasă la şcoală. Prim autoim­punere se vor m­ai construi cămine cultu­rale în Goştinu, Putineiu, Arsache şi alte comune din regiunea Bucureşti. Folosirea materialelor de construcţii din resurse locale are o mare importanţă, de­oarece materialele din fondul centralizat sunt menite să acopere necesităţile tot mai crescânde ale marilor şantiere de construc­ţii. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale din raionul Vaslui au luat măsuri ca la lucrările ce se realizează pr­­­n autoimpunere să se folosească mate­riale din resurse locale. In multe comune din raionul Vaslui, s’a început strângerea de materiale. Astfel, ţăranii muncitori din comuna Tanacu au adunat materialul lem­­nos, piatra şi cărămizile necesare pentru în­ceperea construcţiei la şcoala din satul Racova. Tot astfel, în comuna Costeşti se amenajează o baie publică şi un local de şcoală, iar în comuna Deleni se construeşte un cămin cultural care va­ avea două săli pentru şezători, o sală de lectură şi una pentru teatru. I. IONESCU şl DAVID SCHWARTZ f oileton Zahărul, albinele și birocratismul — Pun rămășag că nu există! vorbi cu toată convingerea șeful gării Bacău. — Nu se poate tovarășe! Scrie aici lim­pede: „Trustul agricol regional Bacău", răspunse magazionerul întinzând arătăto­rul spre scrisoarea de trăsură. — Nu se poate, nu se poate! Uite că se poate! Am întrebat în toate părțile și n’am aflat nimic despre trustul ăsta. — Să facem o adresă la fabrică, să ne lămurească a cui este comanda. — Ba să dăm un telefon, că pierdem timpul de pomană. Obiectul acestei vii discuții, îl forma o cantitate de 1.600 kgr. zahăr, trimisă la 4 Februarie de fabrica „Ilie Pintilie" din Roman, „Trustului agricol regional Ba­cău". Formalităţile de expediţie şi transportul s’au desfăşurat în mod normal, până în momentul în care zahărul trebuia să fie predat trustului. Aici lucrurile s’au încurcat, fiindcă trustul­­nu era nicăieri. Ori că se mutase, ori că­­ni­ci nu fusese vre­odată, trustul nu era de găsit. — Ei ! Ai telefonat ? — Telefonat! Zice să-l căutăm. — Nu mai spune ! Isteți oameni! Fă-te repede o adresă. Să fie tare ! Adresa fu lucrată și trimisă. La câtva timp plecă a doua adresă care întreba de prima, apoi a treia care cerea răspuns la a doua şi aşa, mai cu adrese, mai cu tele­foane, trecură mai bine de cincizeci de zile. In sfârşit, cu ajutorul fabricii „Ilie Pintilie" situaţia s’a limpezit. Trustul e­­xista, dar nu la Bacău, ci la Focşani La 9 Aprilie zahărul ajunse în gara Focşani, cu destinaţia „Trustul agricol re­gional Focşani". — Ai anunţat trustul? Ce aştepţi? Cât ai să ţii zahărul în magazie? se adresă după două zile dela sosirea zahărului, şeful gării Focşani, magazionerului respectiv. — Aş anunţa eu, dar... n’am pe cine. Trustul regional agricol nu există în Foc­şani. — Cum nu există? Eu zic să-l mai cauţi. Dar caută-l bine.. Douăzeci de zile a durat căutarea trus­tului, când în sfârşit, s’a găsit adresantul, bineînţeles că tot cu sprijinul fabricii „Ilie Pintilie". Zahărul era pentru „Trustul Gostat Putna". Uff!­­— răsuflă uşurat magazionerul —• trimit imediat zahărul la... — Stai! sări şeful gării speriat — stai să vedem dacă există !!! Şi cu mare grabă ridică receptorul. — Dăţi-mi „Trustul Gostat Putna". — S aştept puţin? Aştept şi mai mult, bucuros, făcu magazionerul — să știi că există ! — Trustul ? Allo ! Trustul ? Aici gara’ Focșani. V’au sosit 1.600 kgr. zahăr. — Ei da, e drept a’ntârziat cam multișor, pe drum... — Cum ? nu vă mai trebue ? — Ahaaa ! Bine tovarăși! Bine, îl tri­mitem înapoi. Agăță receptorul în furcă și se’ntoarsa încetișor: — Nu mai au nevoie ! Zahărul a fost planificat pentru Martie, ca hrană a albi­nelor. Acum albinele nu mai au nevoie da zahăr, fiindcă... au ieşit florile. ★ E bine să ştim că după alte telefoane şi discuţii cu fabrica „Ilie Pintilie", za­hărul a fost depus la depozitul de zahăr din Focşani. Şi acum, să facem o mică so­coteală. Pentru timpul cât a stat zahărul în magazia gării Bacău s’a plătit pentru magez­iai suma d­e lei 803. In gara Foc­şani, înmagazinarea a costat 345 lei. Dacă mai socotim telefoanele şi adresele, suma se ridică la cca. 1.300 lei. Deci preţul fiecărui kilogram de zahăr a sporit cu aproape ,un leu. Lupta pentru economii la fabrica de zahăr „Ilie Pintilie"­ din Roman este în plină desfășurare... A. MIHALCEA (după o corespondență trimisă de A. LUPȘA-Focșani)

Next