România Liberă, septembrie 1953 (Anul 11, nr. 2774-2799)
1953-09-01 / nr. 2774
Pag. 2-a Bogata experienţă sovietică pune la îndeplâ'H sfaturilor populare iitirizor tie decat de învăţăminte, în ceea ce priveşte formele de legătură cu massele. Una din formele răspândite de legătură ale sovietelor orăşeneşti cu massele o constitue comitetele de stradă şi de cartier. Comitetele de stradă sunt ajutoare preţioase ale comitetelor executive şi ale deputaţilor pentru antrenarea masselor în acţiunile cu caracter gospodăresc, pentru buna întreţinere a fonduluide locuinţe, pennru efectuarea unor lucrări obşteşti, pentru descoperirea şi valorificarea resurselor locale. In regiunea Sverdlovsc activează 2350 comitete de stradă, în regiunea Moscova 1500, în regiunea Celeabinsc 101.6. Milioane de oameni sovietici, muncitori şi muncitoare din întreprinderi industriale, ingineri, profesori, medici, pensionari şi gospodine, activează in cadrul comitetelor de stradă. , In oraşul Rostov pe Don — de poldă — s’au construit şi reparat cu sprijinul comitetelor de stradă, in numai 18 luni, 80.000 m.p. trotuare şi s‘au sădit 140.000 pomi şi arbuşti. Toţi membrii comitetului de cartier Nr. 31 din raionul Căii ferate al oraşului Rostov pe Don au sarcini concrete. Când se porneşte o anumită acţiune, comitetul de cartier convoacă o adunare generală sau trimite activul său din casă în casă pentru a da lămuriri asupra sarcinii ce şi-a propus-o.. O mare atenţie se acordă amenajării cartierului. Oamenii muncii au sădit dealungul străzilor mai bine de 2000 de arbori şi tufişuri, au instalat conducte de apă, au făcut pe o scară largă lucrări de radioficare. O deosebită atenţie se acordă curăţeniei pe străzi şi în curţi. Comitetele de stradă dau o deosebită atenţie propunerilor venite de la populaţie, pe care le supun spre examinare comitetului executiv. Aşa, bunăoară, comitetul de stradă din oraşul Stalinsc, regiunea Chemerov, a supus spre examinare comitetului executiv al sovietului raional orăşenesc propuneri cu privire la îmbunătăţirea funcţionării fabricii de pâine, precum şi in legătură cu unele lucrări de amenajare a oraşului. Propunerile au fost examinate de comitetul executiv care a luat măsurile cuvenite. Prin grija comitetelor de stradă din oraşul Stalinsc, regiunea Chemerov, populaţia e antrenată activ la lucrările de amenajare a oraşului. Uneori iniţiativa unui comitet de stradă este urmată de întregul cartier, oraş sau chiar întreaga ţară. Aşa de pildă, activiştii comitetului de stradă din raionul Kirov al oraşului Leningrad au luat iniţiativade a readuce în viaţă vechea tradiţie a locuitorilor Leningradului, de a împodobi balcoanele şi ferestrele caselor cu verdeaţă şi flori. Iniţiativa lor a fost preluată şi în raioanele Octiabr, Cuibâşev, precum şi în celelalte raioane ale oraşului Despre această iniţiativă s’a scris apoi în ziarele centrale şi iniţiativa comitetelor de stradădin raionul Kirov s’a răspândit în multe oraşe din Uniunea Sovietică. Cum se organizează comitetele de cartier şi de stradă Comitetele de stradă şi cartier funcţionează pe lângă comitetele executive ale sfaturilor populare orăşeneşti sau ale raioanelor orăşeneşti şi se organizează intr’un cartier, pe una sau mai multe străzi. încă înainte de organizarea comitetelor de stradă, comitetul executiv, analizând această problemă, fixează numărul comitetelor după necesităţile şi specificul oraşului respectiv şi stabileşte limitele în care acestea urmează să-şi exercite activitatea. Caracterul democratic şi popular al comitetelor de stradă rezultă din faptul că ele sunt alese de către adunarea cetăţenească a locuitorilor cu drept de vot din strada sau cartierul respectiv. Alegerea comitetelor de stradă se face de obicei odată la unul sau doi ani. In cadrul comitetului de stradă se pot alege cetăţeni din diferite ramuri deactivitate, muncitori, tehnicieni, profesori, activişti, meşteşugari, gospodine, oameni cu dragoste pentru cartierul şi oraşul lor, pricepuţi în problemele gospodăreşti şi cu spirit de iniţiativă. In general, un comitet de stradă se compune din 311 cetăţeni, după mărimea străzii şi atribuţiile care se încredinţează comitetului. Pentru a se alege comitetul de stradă, comitetul executiv convoacă adunarea generală a locuitorilor străzii sau cartierului, în care supune la vot pe cei propuşi să facă parte din comitetul de stradă. Adunarea cetăţenească pentru alegerea comitetului de stradă trebue să constitue pentru comitetul executiv.uri, prilej, deosebit, pentru antrenarea în munci" a deputaţilor, pentru aducerea la cunoştinţa masselor a sarcinilor ce stau în faţa sfatului popular şi antrenarea locuitorilor străzii la realizarea acestora. De aceea comitetul executiv dă o deosebită atenţie organizării adunării, cetăţeneşti, ducând o susţinută muncă de lămurire neutru mobilizarea populaţiei, pregătind un raport de activitate in care arată munca desfăşurată până în prezent, realizările obţinute, perspectivele de desportare şi înfrumuseţare a oraşului şi cartierului respectiv, sarcinile pe care le are de îndeplinit comitetul de stradă sau de cartier respectiv. Se trece apoi la prezentarea propunerilor, care vor desemna cetățenii cei mai destoinici din strada sau cartierul respectiv, ,propuneri care vor fi supusespre aprobare adunării generale. Votul se face in mod deschis prin ridicare de mâini. Preşedintele comitetului de stradă este bine să fie ales chiar în adunarea cetăţenească, urmând apoi să-şi ia angajamente asupra felului cum îşi va desfăşuraactivitatea. Adunarea cetăţenească trebue să se desfăşoare sub conducerea unui delegat al comitetului executiv sau a deputatului circumscripţiei electorale din care face parte strada sau cartierul, iar cetăţenii participanţi la adunare vor fi stimulaţi să-şi spună cuvântul asupra nevoilor cartierului respectiv, făcând propuneri de felul, cum acestea pot fi rezolvate. Propunerile venite din massă trebuee privite cu toată atenţia, analizate de către comitetul executiv, incluse în planul de muncă al comitetului de stradă. Sprijinindu-şi întreaga sa activitate pe legătura strânsă şi nemijlocită cu massele, ascultând cu atenţie şi punând în practică propunerile şi sugestiile venite din partea oamenilor muncii, dovedind grija pentru nevoile şi ridicarea gospodărească a străzii, comitetele de stradă reuşesc să strângă în jurul lor active largi care să cuprindă pe toţi cetăţenii cinstţi ai străzii, care vor contribui cu iniţiativa lor creatoare şi cu simţul lor gospodăresc la realizarea planului comitetului de stradă. Activele comitetelor de stradă, antrenate în muncă, leagă pe cetăţeni de problemele sfatului popular, ridică simţul de răspundere şi nivelul de conştiinţă cetăţenească şi creează posibilităţi uriaşe pentru ridicarea gospodărească şi înfrumuseţarea cartierelor. Sarcinile comitetelor de stradă . Comitetele de stradă constitue organeajutătoare şi de legătură ale comitetului executiv cu massele ; cu ajutorul lor, comitetul executiv organizează participarea activă a cetăţenilor la acţiunile întreprinse pentru buna gospodărire a oraşului,pentru ridicarea nivelului de trai al populaţiei. Principala sarcină a comitetului de stradă este grija pentru înfrumuseţarea străzii, pentru ridicarea nivelului gospodăresc al acesteia, pentru antrenarea tuturorlocuitorilor străzii de a contribui cu avântla lucrările ce se desfăşoară pentru amenajarea străzilor şi a cartierelor. Comitetele de stradă sunt chemate a face educaţia cetăţenilor pentru menţinerea curăţeniei în curţi, in jurul caselor şi pe străzi, să vegheze la respectarea întocmai a deciziilor comitetului executiv cu privire la curăţenia oraşului, ete. Un rol important revine comitetelor de stradă în acţiunea de buna gospodărire şi întreţinere a imobilelor. Imobilele construite o avere importantă a statului, care trebue îngrijită în permanenţă, contribuind astfel şi la înfrumuseţarea aspectului străzii şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale acelora care le locuesc. In această privinţă comitetul de stradă are dedus o intensă acţiune de lămurire a locuitorilor străzii asupra importanţei fondului de locuinţe, antrenându-i a face reparaţiile la timp, combătând cu hotărîre şi energie orice neglijenţă, sesizând la timp comitetul executiv asupra reparaţiilor necesare. Comitetele de stradă trebue să urmărească în acelaş timp felul în care funcţionează unităţile comerciale de pe strada respectivă şi să sesizeze comitetul executiv asupra lipsurilor constatate, atât în ce priveşte aprovizionarea cât şi comportarea salariaţilor acestor unităţi. Ele trebue să urmărească măsurile luate şi înfăptuirea lor. Nu există lucrare sau acţiune necesară a fi,întreprinsă în cuprinsul străzii sau cartierului la care să nu participe şi comitetul de stradă. Repararea podeţelor, astuparea gropilor, prunduirea şoselelor, curăţatul rigolelor şi alte asemenea acţiuni gospodăreşti, trebue conduse de către comitetul de stradă, care prin legăturile sale permanente cu cetăţenii îi poate mobiliza să contribuie la realizarea acestora. Folosind iniţiativa creatoare şi propunerile masselor, comitetele de stradă au menirea să lupte necontenit pentru ca oraşul să devină cât mai frumos, cât mai atractiv. Comitetele de stradă sunt adevărate centre de iniţiativă, de la care pornesc lucrări pentru amenajare de parcuri, squaruri, ronduri de flori, spaţii verzi, solarii, plantări de pomi, etc. Comitetele de stradă trebue să folosească din plin iniţiativa masselor, să devină ajutoare de preţ în activitatea, de zi cu zi a comitetelor executive, sprijinind acţiunile întreprinse de acestea şi mobilizând cetăţenii pentru realizarea cu succes a acestor acţiuni. Organizarea muncii comitetului de stradă In vederea unei bune organizări a muncii, comitetele de stradă îşi întocmesc planuri de muncă pe baza sarcinilor ce le revin din cadrul planului de muncă al comitetului executiv, precum şia sarcinilor primite în cadrul adunărilor locuitorilor străzii. In cadrul acestor planuri de muncă, se prevăd sarcini atât pentru membrii comitetului de stradă, cât şi pentru cetăţenii din activ, în aşa fel încât fiecare om să ştie cu ce trebue să intribue la îndeplinirea sarcinilor prevăzute în plan. Planul de muncă astfel întocmit este apoi supus spre aprobarea comitetului executiv. Comitetul de stradă este condus de către un preşedinte şi un secretar, ales dintre membrii comitetului de stradă la prima şedinţă a acestuia. In scopul unei cât mai bune desfăşurări a muncii şi pentru a putea duce o temeinică muncă colectivă, comitetul de stradă ţine şedinţe săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, analizând felul cum decurge munca, măsurile ce trebue luate pentru realzareadiverseloracţiuni, sprijinul care trebue cerut comitetului executiv. Şedinţele comitetului de stradă trebue bine pregătite, stabilindu-se din timp ordinea de zi de către preşedinte şi secretar, anunţându-se raportorul din vreme pentru ca acestasă-şi poată întocmi raportul pe baza cunoaşterii documentate a situaţiei; toţi ceilalţimembri trebue convocaţi cu câteva zile înainte şi înştiinţaţi asupraproblemelor carese vor discuta, pentru a putea astfel participa activ la hotărîrile ce se vor lua în şedinţă. Hotărîrile luate în cadrul şedinţelor comitetului de stradă sunt aduse la cunoştinţa comitetului executiv; ele nu pot fi puse în aplicare decât după aprobarea primită din partea acestuia. întreaga activitate a comitetului de stradă este îndrumată şi controlată de către comitetul executiv care, cu posibilităţile sale, sprijină în mod practic realizarea sarcinilor pe care le au de dus la îndeplinire comitetele de stradă. In scopul unui sprijin cât mai efectiv, membrii comitetului executiv pot participa la şedinţele comitetelor de stradă, pot sprijini întocmirea planurilor de muncă ale acestora, pot şi au datoria să le înveţe cum trebue să muncească pentru a mobiliza în jurul lor masse cât mai largi de oameni ai muncii. Cu cât comitetul executiv al sfatului popular acordă mai multă atenţie activităţii comitetelor de stradă şi priveşte cu mai multă grijă sprijinul pe care trebue să-l dea acestora, cu atât comitetul de stradă reuşeşte să-şi ducă munca cu rezultate mai bune. Iată de ce este bine ca comitetul executiv să se ocupe îndeaproape de pregătirea preşedinţilor comitetelor de stradă, de cunoaşterea activităţii acestora, de sprijinirea în mod practic a acţiunilor întreprinse punând la dispoziţie, atunci când este cazul, tehnicieni, mijloace de transport şi unele materiale, în aşa fel încât comitetul de stradă să simtă sprijinul şi totodată răspunderea pecare o are. In acelaş timp, comitetul executiv organizează şedinţe de consfătuire cu preşedinţii comitetelor de stradă, aducând la cunoştinţa acestora planurile de amenajare a oraşului, ascultând propunerile lor şi dându-le îndrumări asupra felului cum trebue să-şi ducă munca. Deputaţii trebue să acorde un sprijin efectiv comitetelor de stradă. Pentru ei comitetele de stradă sunt mijlocul cel mai sigur de a se lega de masse, de a cunoaşte nevoile locuitorilor din circumscripţia electorală şi de a şti cu ce propuneri să vină in faţa comitetului executiv sau în sesiune. Dări de seamă în faţa cetăţenilor străzii » * Comitetele de stradă -răspund de activitatea lor atât în faţa comitetului executiv cât şi in faţa adunării cetăţeneşti care le-a ales. Pentru a arăta rodul activităţii lor, preşedinţii comitetelorde stradă sunt chemaţi să prezinte ult raport în şedinţele comitetului executiv, atunci când se analizează activitatea comitetului de stradă. In acelaş timp, comitetelede stradă pot organiza cu aprobarea comitetului executiv — adunări ale cetăţenilor străzii pentru a prezentădări de seamă asupra activităţii desfăşurate. Darea de seamă se prezintă în faţa adunăriide către preşedintele comitetului de stradă şi ea trebue să cuprindă aprecieri critice şi autocritice asupra activităţii desfăşurate, greutăţile avute în muncă, trebue să scoată în evidenţă sprijinul primit din partea cetăţenilor, citând pe acei care s’au evidenţiat în muncă şi să arate planul de viitor al comitetului de stradă, cu propuneri şi sugestii din partea cetăţenilor. Pentru ca darea de seamă să fie cât mai bine întocmită şi cât mai cuprinzătoare, ea trebue să fie cunoscută şi analizată de către convieţul executiv, îmbunătăţită pe baza propunerilor făcute de către acesta. Comitetul executiv acordă un sprijin practic organizării adunărilor cetăţeneşti în care comitetele de stradă fac dări de seamă, mobilizând cetăţenii în număr cât mai mare, amenajând locul unde se va ţine adunarea cetăţenească, delegând membriidin cadrul comitetului execută care să participe la desfăşurarea adunării. Buna organizare a acestor adunări stimulează activitatea comitetelor de stradă, stimulează critica de jos, ridică simţul de răspundere almembrior comitetului de stradă şi conştiinţa cetăţenească a locuitorilor străzii; ea constituie o contribuţie importantă la antrenarea cetăţenilor în acţiunile întreprinse de către comitetul de stradă. Rezultatele adunărilor cetăţeneşti, propunerile şi sugestiile făcute de către cetăţeni la aceste adunări, sunt analizate în cadrul şedinţelor comitetului de stradă, ducând la înlăturarea lipsurilor semnalate şi la îmbunătăţirea muncii. Adunările cetăţeneşti în care comitetul de stradă prezintă dări de seamă şi supune activitatea sa criticii masselor, scot în evidenţă cu şi mai mare parte, caracterul democratic al organelor de stat de tip nou care nu stau deasupra masselor, nu se separă de masse, ci se contopesc cu ele, chemându-le la conducerea treburilor obşteşti. ★ Alese de către cetăţenii străzii sau cartierului, având ca obiective principale satisfacerea nevoilor imediate ale locuitorilor străzii in vederea bunei gospodăriri a oraşului şi a ridicării nivelului material şi cultural al oamenilor muncii, comitetele de stradă au posibilităţilargi de a mobiliza în jurul lor masse mari de cetăţeni care să participe activ la acţiunile întreprinse de comitetul executiv. Cu timpul, comitetele de stradăîşi pot lărgi tot mai mult câmpul lor de activitate, ocupând sduse cu munca de educaţie culturală în rândurile populaţiei, organizând spectacole de cinematograf, concerte de amatori, conferinţe, etc. Organizarea comitetelor de stradă lărgeşte baza de massă a organelor locale ale puterii de stat, crează un activ puternic în jurul acestora, cheamă la gospodărirea treburilor obşteşti milioane de oameni ai muncii. CONST. BINESCU In ajutorul sfaturilor populare Comitetele de stradă, mijloc important de legătură cu massele Din marea Țară a Socialismului O HIDROCENTRALĂ INTER-COLHOZNICĂ In ultimii ani în Uniunea Sovietici s'au construit hidrocentrale care alimentează cu energie electrică mai multe colhozuri. In clișeu , hidrocentrala inter-colhoznică Letava, pe râul Sbruci (R. S. S. Ucrainiană). Sa apropie de sfârşit — în cele mai multe regiuni ale ţării — treerişul păioaselor şi al mazărei precum şi strânsul culturilor pentru care a sosit vremea recoltatului. In acest timp este bine să socotim ce avem de făcut pentru a efectua muncile pentru recolta anului viitor. Fiecare ţăran muncitor,fiecare gospodărie agricolă şi fiecare om care munceşte în agricultură, direct în procesul de producţie, în conducerea unităţilor productive sau în aparatul de stat, este dator să ştie ce mai are de făcut în această perioadă. Este adevărat că muncile în agricultură sunt împletite şi că nu se opresc pe loc. Ele sunt verigile unui lanţ întreg de măsuri agrotehnice care — dacă sunt aplicate la timp — asigură obţinerea recoltelor mari. Bunăoară, acum, odată cu recoltatul se execută şi lucrări care pun bazele de producţie recoltelor următoare. In toamnă se fac arăturile pentru însămânţarea culturilor de toamnă şi se fac arăturile adânci pentru culturile ce se vor semăna primăvara. In primul rând în toamnă se seamănă grâul al cărui produs asigură pâinea întregii populaţii. Alături de grâu — cea mai importantă cultură agricolă — se mai seamănă în toamnă, secara, (bună şi ea pentru alimentaţia oamenilor) orzul de toamnă (cu recolte totdeauna mai mari decât cel de primăvară,) şi o serie de culturi furajere care asigură de timpuriu hrana animalelor. Aceste culturi de toamnă, în afară de importanţa produselor pe care le dau, au o mare importanţă şi prin mărimea suprafeţelor ce le ocupă. Ele reprezintă peste 30 la sută din suprafaţa arabilă a ţării şi dintre ele grâul reprezintă mai mult de 90 la sută. Dar odată cu semănatul grâului şi mai departe, după semănat, până la venirea îngheţului. Se fac arăturile adânci de toamnă în care, primăvara, se aseamănă celelalte plante din planul de cultură al ţării noastre — culturi alimentare, furajere şi producătoare de materii prime pentru Industrie. La aceste două lucrări de bază din toam C. Topor Ministru adjunct la Ministerul Agriculturii nu se mai adaugă şi recoltarea culturilor care ajung la matistate în acest sezon şi dintre care mai importante sunt: porumbul, sfecla de zahăr şi cartofii. Faţă de mulţimea şi volumul mare al muncilor care se fac acum trebue să cumpănim lucrările şi să repartizăm raţional forţele de care dispunem pentru a nu întârzia sau a lăsa nefăcute o serie de lucrări de bază ale procesului de producţie. Dacă aşa stau lucrurile şi dacă există convingerea deosebitei importanţe pe care o are campania de toamna, să vedem ce avem de făcut şi cum trebue să facem pentru a ne feri de greşelile din trecut, greşeli care au avut unele urmări negative în producţie. . . Grija pentru semănatul grâului începe cu alegerea locului, pregătirea terenului, alegerea, curăţirea şi tratareaseminţei şi se termină cu timpul şi cu felul semănatului. Locul unde se seamănă griul nu trebue să fie întâmplător; ;în gospodăriile agricole cu asolamente introduse este cunoscut şi bine ales. Acolo însă unde nu s’au introdus asolamentele ca şi în gospodăriile ţărâne(!) Individuale, locul pentru grâu treime să fie ales cu grijă. Fiecare agricultor ştie că grâul merge mai bine pe terenurile negre şibogate în materie hrănitoare şi acolo unde înainte de semănatul grâului au fost culti - vate leguminoase (mazăre, borgag, fasole, linte, bob, etc.), culturi perene (care au fost devreme arate) şi prăşitoarele care au fost culese devreme şi au lăsat terenul curat de burueni. Să nu se uite că este rău să se semene grâu după grâu. Atât din cauza secătuirii terenului în hrana prielnică lui cât şi din cauza dăunătorilor (gândacul ghebos, îndeosebi) care pot provoca pagube mari lânurilor de grâu. Din pricină că nu s’a ţinut seama de acest lucru au fost cazuri când atacuri puternice de insecte trebuiau combătute cu multă cheltuială şi nu întotdeauna cu rezultate corespunzătoare. Membrii gospodăriei colective din comuna Cenadu Mare, regiunea Arad, sau ţăranii muncitori din unele comune ale raionului Tulcea, regiunea Galaţi s’au putut convinge anul acesta, prin propria lor experienţă, cât de dăunător este producţiei semănarea grâului după grâu. Ţăranii muncitori cu gospodării individuale, de cele mai multe ori sunt nevoiţi să pună grâul după porumb. Din cauza timpului întârziat al recoltării porumbului semănatul Se face târziu şi grâul Intră adesea neînfrăţit in iarnă. Pe terenurile ocupate cu porumb, terenuri care vor fi însămânţate în toamnă cu grâu se cere deci o recoltare neîntârziată a porumbului şi o pregătire specială a terenului. Pentru însămânţare lucrarea de bază este arătura adâncă ce trebue făcută cât mai devreme pentru ca pământul să aibă timpsă se aşeze şi să se producă acele prefaceri folositoare ale materiilor hrănitoare necesare plantelor cultivate. In prezent lucrarea araturilor pentru însămânţările de toamnă trebue socotită ca urgentă și executată cu întâietate în toate regiunile. Ploile căzute în ultimul timp în toată (ara, ajută executarea arăturilor. Ele trebue executate temennic, la o adâncime de 18^-20 cm, nu ca o zgârietură a pământului aşa cum greşit mai fac unii ţărani muncitori din Dobrogea, Muntenia şi Moldova. intr’un pământ bine pregătit trebue să se semene şi o sămânţă de sol, bună, curăţatăşi tratată. Gospodarul destoinic cunoaşte însemnătatea seminţei de bună calitate, o păstrează, o curăţă la selector sau la trior de toate buruienile şi corpurile străine şi o tratează contra bolilor vătămătoare (mătura în primul rând) care pot aduce pagube mari culturilor. Pentru asigurarea calităţii seminţelor, statul face eforturi mari şi an de an produce tot mai multă sămânţă de bună calitate. Ea stă la dispoziţia ţăranilor muncitori cu gospodării individuale sau din gospodăriile agricole colective şi întovărăşiri pentru a fi schimbată cu sămânţa lor de slabă calitate şi uneori chiar necorespunzătoare. Sunt regiuni care au mare nevoie de sămânţă de sol chiar şi în acest an când recolta a fost foarte bună. Aşa sunt în primul rând regiunile Constanţa şi Galaţi — şi în aceasta din urmă îndeosebi raioanele Tulcea şi Macin — unde din cauza pregătirii necorespunzătoare a lucrărilor şi în parte din cauza căldurilor mari, boabele s’au şiştărit. Deasemenea au nevoie să schimbe sămânţa şi acele gospodării al căror grâu este amestecat cu prea multă secară. Aşa cum pune la îndemâna ţăranilor muncitori sămânţă de calitate, statul înlesneşte acestora să cumpere şi substanţe pentru combaterea măturei. Din păcate însă aceste substanţe nu sunt totdeauna folosite ■sau uneori sunt folosite de mântuială. Faţăde această mentalitate înapoiată, care se manifestă pe alocarea, se pune în mod îndreptăţit întrebarea : de ce să mai existe pericolul pierderiirecoltei de grâu din cauza materei când cu puţină cheltuială şi cu puţină muncăputem fi siguri de recoltă? Viaţa arată urmarea acestei greşeli, urmarea nepăsării faţă de regulile agrotehnice. Mulţi ţărani muncitori din regiunile Galaţi şi Suceava se pot întreba bunăoară de ce, nu şi-au umplut şi ei in acest an hambarele cu grâu ca toţi ceilalţi ? Răspunsul e simplu : pentru că nu şi-au tratat sămânţa în toamna trecută! Din aceste fapte trebue trase învăţăminte: „toţi ţăranii muncitori trebue să-şi trateze sămânţa lor; toţi tehnicienii au datoria de mare răspundere de a-i îndruma să facă această lucrare uşoară şi ieftină“. Semănatul grâului şi al celorlalte culturi de toamnă este lucrarea care — dacă este făcută la timp şi cum trebue — alături de lucrările arătate mai înainte asigură o recoltă bună. A semăna la timp înseamnă a pune sămânţă în pământ în cantitate îndestulătoare şi la timp prielnic pentru ca până la venirea îngheţului plantele să fie, bine crescute, puternice, în stare să înfrunte uşor asprimea iernii. Fiecare om al muncii de la sate ştie, cât de uşor pierde ger plantele firave şi cât de bine ies din iarnă cele viguroase. Semănatul devreme asigură înfrăţirea grâului, drept care nu mai este nevoie să se mărească cantitatea de sămânţă ca atunci când semănăm târziu, adică nu mai este nevoie să dăm „fraţii din sac“. Semănând devreme şi cu măsură asigurăm odată cu economia de sămânţă şi o răsărire uniformă. Pentru o cât mai bună aşezare a seminţelor, semănatul în cruce este superior semănatului obişnuit, în rânduri. Semănatul în cruce la gospodăria agricolă colectivă 111şeşti, regiunea Suceava a sporit recolta cu 350 kg. la hectar. Acest exemplu — unul din multe altele — este destul de convingător. Cantitatea de sămânţă la hectar — stabilită după pământ şi sol — asigură desimea normală a plantelor la hectar, factor de bază în obţinerea de producţii mari. Dacă tai din cantitatea de sămânţă ce trebue dată la hectar, micşorezi producţia şi laşi loc liber pentru buruieni care la rândul lor — luând hrană din pământ — micşorează şi mai mult recolta. • Faţă de sarcinile de mare răspundere care stau în faţa sectorului agricol se pune cu deosebită tăria problema executării muncilor agricole de toamnă în cât mai bune condiţiuni Dacă ne vom îndrepta cu răspundere atenţia spre lucrările de pregătire a terenului, dacă va exista neîncetat grija pentru a semăna la timp sămânţă bună, în pământ bine lucrat, răsplata muncii va fi sigură. Inginerii şi tehnicienii agronomi trebue să înţeleagă că îşi fac cu adevărat datoria numai atunci când prin munca lor de îndrumare vor reuşi să convingă pe ţăranii muncitori să facă la timp şi bine semănăturile de toamnă El trebue să părăsească birourile, să fie prezenţi in gospodăriile colective şi în mijlocul ţăranilor muncitori spre a da sfatul şi sprijinul lor atât de necesar. In toamnă se fac lucrări şi pentru semănăturile de primăvară — arăturile adânci de toamnă. Este lucru mare să ieşi în primăvară din vreme la semănat şi sa pui sămânţa în pământ bine pregătit. Arătura adâncă de toamnă are mari foloase — cea de primăvară este deadreptul păgubitoare. Acest adevăr îl cunosc bine ţăranii muncitori care din păcate totuşi nu vor să ţină întotdeauna seama de el. Deaceea, nu e de prisos să le fie amintită învăţătura membrilor gospodăriei colective din satul Pribeşti, regiunea Iaşi, care pe locul arat din toamnă au obţinut o recoltă de 1700 kg. la porumb în timp ce, alături, pe ogoarele lor, la ţăranii muncitori cu gospodării individuale, pe terenul arat numai în primăvară, recolta a fost de 7 800 kg. porumb la hectar. Arătura de toamnă făcută cât mai devreme şi mai adânc are rostul — în primul rând — să strângă şi să păstreze mai bine apa din ploi sau din zăpadă. Arătura adâncă făcută mai ales cu plugul cu antetrupiţă, ajută deasemenea la îmbogăţirea solului în materii hrănitoare, valoroase şi la îmbunătăţirea structurii solului. Bogăţia pământului în substanţe hrănitoare trebue neîncetat sporită prin îngrăşarea cu bălegar, compost, etc. la care să se adauge îngrăşăminte chimice. Cea mai bună îngrăşare se face la arătura adâncă de toamnă. Arătura adâncă ajută apoi la lupta Împotriva buruienilor şi a dăunătorilor. In afară de aceste foloase, arăturile de toamnă uşurează mult lucrările în primăvară când zorul este mare. Aceasta în primul rând pentru că arătura de toamnă se face mai pe îndelete, mai adânc, cu vite mai in putere decât primăvara. Apoi, ogorul arat din toamnă, primăvara se însămânţează repede câştigându-se timpul care se pierde cu arătura. Este grăitoare în această privinţă situaţia de anul acesta din regiunile Constanţa şi Galaţi unde culturile de primăvară n’au dat recolte mari. Cauza care a determinat scăzămintele la recolte — scăzăminte ce puteau fi evitate — este însămânţarea târzie de priimăvară, (aceasta la rândul ei a întârziat din cauză că mai întâi s’au făcut arăturile) şi pierderea brumei de apă din pământ prin arătura da primăvară. Arătura adâncă de toamnă este o lucrare de mare importanţă pentru obţinerea unor recolte bogate la toate culturile. Ea trebue să se facă in toate regiunile ţării. Arătura de primăvară trebue părăsită. In acest an trebue să obţinem rezultate bune in ceea ce priveşte arăturile de toamnă. Situaţii ca cele de anul trecut când regiuni agricole importante — Constanţa şi Galaţi — nu au arat nici 10 la sută din suprafeţele de însămânţat în primăvară, trebue evitate. In această direcţie trebue să se îndrepte în mod special atenţia comitetelor executive ale sfaturilor populare. .Toţi oamenii muncii din agricultură, toate cadrele de conducere şi îndeosebi inginerii şi tehnicienii agronomi, să ţină seama că în momentul de faţă se pun bazele de producţie ale unui nou an agricol, atât prin semănăturile de toamnă cât şi prin arăturile adânci pentru culturile de primăvară. Să ţină seama că munca lor este o contribuţie de preţ la lupta pentru pâinea poporului. Să ne facem datoria cu devotament pentru a putea contribui la înfăptuirea programului de măsuri economice elaborat de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. In scopul ridicării neîncetate a nivelului de trai al oamenilor muncii din patria noastră. Asigurarea succesului muncilor agricole de toamnă -sarcină de mare răspundere ? ROMÂNIA LIBERĂ Mărfi 1 Septembrie 1953 — Nr. 2774 Actualităţi ştiinţifice Folosirea antibioticelor în agricultură Studiul antibioticelor este o ramură tânără a microbiologiei. In prezent, ştiinţa cunoaşte peste 400 de diferite antibiotice. Multe dintre acestea, care prin calitatea lor întrec penicilina şi streptomicina, au fost obţinute de oamenii de ştiinţă sovietici. Problema folosirii acestor substanţe în agricultură a fost discutată recent în cadrul unei şedinţe a Prezidiului Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Experienţele efectuate de oamenii de ştiinţă sovietici au arătat eficacitatea folosirii substanţelor antibiotice în fitotehnie. S-a dovedit că unele din aceste antibiotice apără plantele împotriva acţiunilor dăunătoare ale microbilor, luptând activ împotriva lor. Antibioticele pot pătrunde uşor în plantă şi se răspândesc în toate ţesuturile rădăcinii, tulpinii şi frunzelor. Este foarte important faptul că antibioticele se pot concentra într-o cantitate destul de mare în grâu, bumbac, mazăre şi alte plante, fără a vătăma ţesutul plantei, şi se menţin acolo în stare activă timp de 25—30 zile, pe când în organismul animalelor ele îşi păstrează eficacitatea numai câteva ore. Tehnica introducerii antibioticelor în plante este foarte simplă. Ele pot fi introduse prin tulpina arborelui, prin pulverizarea la suprafaţă a plantelor ierboase sau prin tratarea seminţelor. Trebue semnalat faptul important că antibioticele acţionează în mod inegal asupra seminţelor, în sensul că atacă numai microbii dăunători, fără a aduce prejudicii embrionului plantei aşa cum se întâmplă cu unele antiseptice. Experimentarea Substanţelor antibiotice în condiţiile producţiei s-a făcut pe Caişi şi pe plantte de bumbac. Caişii care începuseră să se ofilească sub influenţa unor bacterii, după tratarea lor cu antibiotice s’au însănătoşit repede şi au continuat să se dezvolte normal. Bumbacul atacat de gomoz — o boală din cauza căreia planta se ofileşte şi după aceea moare, în urma tratării cu antibiotice, s’a dezvoltat normal. Tratarea seminţelor de bumbac cu antibiotice reduce cu 30—70 la sută cazurile de îmbolnăvire a plantei de gomoz şi sporeşte recolta de bumbac cu 40—80 la sută. Se deschid deasemenea perspective de folosire eficientă a antibioticelor în industria alimentară. De pildă, cu ajutorul acestor substanţe se poate conserva sucul de struguri, coacăze şi alte fructe, fără a mai fi necesară sterilizarea, rămânând intacte toate calităţile preţioase ale acestor produse.