România Liberă, septembrie 1953 (Anul 11, nr. 2774-2799)

1953-09-01 / nr. 2774

Pag. 2-a Bogata experienţă sovietică pune la înde­plâ'H sfaturilor populare ii­tiriz­or tie deca­t de­­ învăţăminte, în ceea ce priveşte formele de legătură cu massele. Una din formele răs­pândite de legătură ale sovietelor orăşeneşti cu massele o constitue comitetele de stradă şi de cartier. Comitetele de stradă sunt ajutoare pre­ţioase ale comitetelor executive şi ale de­putaţilor pentru antrenarea masselor în ac­ţiunile cu caracter gospodăresc, pentru buna întreţinere a fondului­­de locuinţe, pennru efectuarea unor lucrări obşteşti, pentru des­coperirea şi valorificarea resurselor locale. In regiunea Sverdlovsc activează 2350 co­mitete de stradă, în regiunea Moscova 1500, în regiunea Celeabinsc 101.6.­ Milioane de oa­meni sovietici, muncitori şi­ muncitoare din întreprinderi industriale, ingineri, profesori, medici, pensionari şi gospodine, activează in cadrul comitetelor de stradă. , In oraşul Rostov pe Don — de poldă — s’au construit şi reparat cu sprijinul comi­tetelor de stradă, in numai 18 luni, 80.000 m.p. trotuare şi s‘au sădit 140.000 pomi şi arbuşti. Toţi membrii comitetului de cartier Nr. 31 din raionul Căii ferate al oraşului Rostov pe Don au sarcini concrete. Când se por­neşte o anumită acţiune, comitetul de car­tier convoacă o adunare generală sau tri­mite activul său din casă în casă pentru a da lămuriri asupra sarcinii ce şi-a pro­pus-o.. O mare atenţie se acordă amenajării cartierului. Oamenii muncii au sădit dea­­lungul străzilor mai bine de 2000 de arbori şi tufişuri, au instalat conducte de apă, au făcut pe o scară largă lucrări de radiofi­­care. O deosebită atenţie se acordă curăţeniei pe străzi şi în curţi. Comitetele de stradă dau o deosebită atenţie propunerilor venite de la populaţie, pe care le supun spre examinare comitetului executiv. Aşa, bunăoară, comite­tul de stradă din oraşul Stalinsc, regiunea Chemerov, a supus spre examinare comi­tetului executiv al sovietului raional orăşe­nesc propuneri cu privire la îmbunătăţirea funcţionării fabricii de pâine, precum şi in legătură cu unele lucrări de amenajare a oraşului. Propunerile au fost examinate de comitetul executiv care a luat măsurile cu­venite. Prin grija comitetelor de stradă din oraşul Stalinsc, regiunea Chemerov, populaţia e an­trenată activ la lucrările de amenajare a ora­şului. Uneori iniţiativa unui comitet de stradă este­ urmată de întregul cartier, oraş sau chiar întreaga ţară. Aşa de pildă, activiştii comi­tetului de stradă din raionul Kirov al ora­şului Leningrad au luat iniţiativa­­de a re­aduce în viaţă vechea tradiţie a locuitorilor Leningradului, de a împodobi balcoanele şi ferestrele caselor cu verdeaţă şi flori. Iniţia­tiva lor a fost preluată şi în raioanele Octi­­abr, Cuibâşev, precum şi în celelalte raioane ale oraşului Despre această iniţiativă s’a scris apoi în ziarele centrale şi iniţiativa­ co­mitetelor de stradă­­din raionul Kirov s’a răspândit în multe oraşe din Uniunea So­vietică. Cum se organizează comitetele de cartier şi de stradă Comitetele de stradă şi cartier funcţionează pe lângă comitetele executive ale sfaturilor populare orăşeneşti sau ale raioanelor orăşe­neşti şi se organizează intr’un cartier, pe una sau mai multe străzi. încă înainte de orga­nizarea comitetelor de stradă, comitetul exe­cutiv, analizând această problemă, fixează numărul comitetelor după necesităţile şi specificul oraşului respectiv şi stabileşte limitele în care acestea urmează să-şi exer­cite activitatea. Caracterul democratic şi popular al comite­telor de stradă rezultă din faptul că ele sunt alese de către adunarea cetăţenească a locu­itorilor cu drept de vot din strada sau car­tierul respectiv. Alegerea comitetelor de stra­dă se face de obicei odată la unul sau doi ani. In cadrul comitetului de stradă se pot alege cetăţeni din diferite ramuri de­­activitate, muncitori, tehnicieni, profesori, activişti, meş­teşugari, gospodine, oameni cu dragoste pen­tru cartierul şi oraşul lor, pricepuţi în pro­blemele gospodăreşti şi cu spirit de iniţiativă. In general, un comitet de stradă se compune din 3­11 cetăţeni, după mărimea străzii şi atribuţiile care se încredinţează comite­tului. Pentru a se alege comitetul de stradă, co­mitetul executiv convoacă­­ adunarea gene­rală a locuitorilor străzii sau cartierului, în care supune la vot pe cei propuşi să facă parte din comitetul de stradă. A­­­­du­narea cetăţenească pentru alegerea comite­­­tului de stradă trebue să constitue pentru co­mitetul executiv.uri, prilej, deosebit, pentru an­trenarea în munci" a deputaţilor, pentru adu­cerea la cunoştinţa masselor a sarcinilor ce stau în faţa sfatului popular şi antrenarea locuitorilor străzii la realizarea acestora. De aceea comitetul­ executiv dă o deosebită atenţie organizării adunării, cetăţeneşti, ducând o susţinută muncă de lămurire neutru­ mobilizarea populaţiei, pregătind­ un raport de activitate in care arată mun­ca­ desfăşurată până în prezent, realizările ob­­­ţinute, perspectivele de desportare şi înfru­museţare a oraşului şi cartierului respectiv, sarcinile pe care le are de îndeplinit comi­tetul de stradă sau de cartier respectiv. Se trece apoi la prezentarea propunerilor, care vor desemna cetățenii cei mai destoinici din strada sau cartierul respectiv, ,propuneri care vor fi supuse­­spre aprobare adunării gene­rale. Votul se face in mod deschis prin ri­dicare de mâini. Preşedintele comitetului de stradă este bine să fie ales chiar în adunarea cetăţenească, urmând apoi să-şi ia angajamente asupra fe­lului cum îşi va desfăşura­­activitatea. Adunarea cetăţenească trebue să se desfă­şoare sub conducerea unui delegat al comi­tetului executiv sau a deputatului circumscrip­ţiei electorale din care face­ parte strada sau cartierul, iar cetăţenii participanţi la adu­nare vor fi stimulaţi să-şi spună cuvântul asu­pra nevoilor cartierului respectiv, făcând propuneri de felul, cum acestea pot fi rezol­vate. Propunerile venite din massă trebue­e privite cu toată atenţia, analizate de către comitetul executiv, incluse în planul de muncă al comitetului de stradă. Sprijinind­u-şi întreaga sa activitate pe le­gătura strânsă şi nemijlocită cu massele, as­cultând cu atenţie şi punând în practică pro­punerile şi sugestiile venite din partea oame­nilor muncii, dovedind grija pentru nevoile şi ridicarea gospodărească a străzii, comite­tele de stradă reuşesc să strângă în jurul lor active largi care să cuprindă pe toţi cetă­ţenii cinstţi ai străzii, care vor contribui cu iniţiativa lor creatoare şi cu simţul lor gos­­­podăresc la realizarea planului comitetului de­­ stradă. Activele comitetelor de stradă, antrenate în muncă, leagă pe cetăţeni de problemele sfatului popular, ridică simţul de răspun­dere şi nivelul de conştiinţă cetăţenească şi creează­ posibilităţi uriaşe pentru ridicarea gospodărească şi înfrumuseţarea cartierelor. Sarcinile comitetelor de stradă . Comitetele de stradă constitue organe­­aju­tătoare şi de legătură ale comitetului execu­tiv cu massele ; cu ajutorul lor, comitetul executiv organizează participarea activă a cetăţenilor la acţiunile întreprinse pentru buna gospodărire a oraşului,­­pentru ridica­rea nivelului de trai al populaţiei. Principala sarcină a comitetului de stradă este grija pentru înfrumuseţarea străzii, pen­tru ridicarea nivelului gospodăresc al aces­teia, pentru antrenarea tuturor­­locuitorilor străzii de a contribui cu avânt­­la lucrările ce se desfăşoară pentru amenajarea străzilor şi a­ cartierelor. Comitetele de stradă sunt chemate a face educaţia cetăţenilor pentru menţinerea cură­ţeniei în curţi, in jurul caselor şi pe străzi, să vegheze la respectarea întocmai a decizii­lor comitetului executiv cu privire la curăţe­nia oraşului, ete. Un rol important revine comitetelor de stradă în acţiunea de buna gospodărire şi în­treţinere a imobilelor. Imobilele construite o avere importantă a statului, care trebue în­grijită în permanenţă, contribuind astfel şi la înfrumuseţarea aspectului străzii şi la îmbu­nătăţirea condiţiilor de viaţă ale acelora care le locuesc. In această privinţă comitetul de stradă are de­dus o intensă acţiune de lă­murire a locuitorilor străzii asupra impor­tanţei fondului de locuinţe, antrenându-i a face reparaţiile la timp, combătând cu hotă­­­rîre şi energie orice neglijenţă, sesizând la timp comitetul executiv asupra reparaţiilor necesare. Comitetele de stradă trebue să urmărească în acelaş timp felul în care funcţionează uni­tăţile comerciale de pe strada respectivă şi să sesizeze comitetul executiv asupra lipsurilor constatate, atât în ce priveşte aprovizionarea cât şi comportarea salariaţilor acestor uni­tăţi. Ele trebue să urmărească măsurile luate şi înfăptuirea lor. Nu există lucrare sau acţiune necesară a fi,­­întreprinsă în cuprinsul străzii sau cartie­rului la care să nu participe şi comitetul de stradă. Repararea podeţelor, astuparea gropilor, prunduirea şoselelor, curăţatul rigolelor­­ şi alte asemenea acţiuni gospodăreşti, trebue con­duse de către comitetul de stradă, care prin legăturile sale permanente cu cetăţenii îi poate mobiliza să contribuie la realizarea acestora. Folosind iniţiativa creatoare şi propunerile masselor, comitetele de stradă au menirea să lupte necontenit pentru ca oraşul să devină cât mai frumos, cât mai atractiv. Comite­tele de stradă sunt adevărate centre de iniţiativă, de la care pornesc lucrări pentru amenajare de parcuri, squaruri, ronduri de flori, spaţii verzi, solarii, plantări de pomi, etc. Comitetele de stradă trebue să folosească din plin iniţiativa masselor, să devină aju­toare de preţ în activitatea, de zi cu zi a co­mitetelor executive, sprijinind acţiunile în­treprinse de acestea şi mobilizând cetăţenii pentru realizarea cu succes a acestor acţi­uni. Organizarea muncii comitetului de stradă In vederea unei bune organizări a muncii, comitetele de stradă îşi întocmesc planuri de muncă pe baza sarcinilor ce le revin din ca­drul planului de muncă al­ comitetului exe­cutiv, precum şi­­a sarcinilor primite în ca­drul adunărilor locuitorilor străzii. In cadrul acestor planuri de muncă, se prevăd sarcini atât pentru membrii comitetului de stradă, cât şi pentru cetăţenii din activ, în aşa fel încât fiecare om să ştie cu ce trebue să intribue la îndeplinirea sarcinilor prevăzute în plan. Planul de muncă astfel întocmit este apoi supus spre aprobarea comi­tetului executiv. Comitetul de stradă este condus de către un preşedinte şi un secretar, ales dintre membrii comitetului de stradă la prima şedinţă a acestuia. In scopul unei cât mai bune desfăşurări a muncii şi pentru a putea duce o temeinică muncă colectivă, comitetul de stradă ţine şe­dinţe săptămânal sau ori de câte ori este ne­voie, analizând felul cum decurge munca, măsurile ce trebue luate pentru realzarea­­di­verselor­­acţiuni, sprijinul care trebue cerut comitetului executiv.­­ Şedinţele comitetu­lui de stradă trebue bine pregătite, sta­­bilindu-se­ din timp ordinea de zi de către preşedinte şi secretar, anunţându-se raporto­rul din vreme pentru ca acesta­­să-şi poată în­tocmi raportul pe baza cunoaşterii documen­tate a situaţiei; toţi ceilalţi­­membri trebue convocaţi cu câteva zile înainte şi înştiinţaţi asupra­­problemelor care­­se vor discuta, pen­tru a putea astfel participa activ la hotărîrile ce se vor lua în şedinţă. Hotărîrile luate î­n cadrul şedinţelor comite­tului de stradă sunt aduse la cunoştinţa co­mitetului executiv; ele nu pot­ fi puse în aplicare decât după aprobarea primită din partea acestuia. întreaga activitate a comitetului de stradă este îndrumată şi controlată de către comi­tetul executiv care, cu posibilităţile sale, sprijină în mod practic realizarea sarcinilor pe care le au de dus la îndeplinire comite­tele de stradă. In scopul unui sprijin cât mai efectiv, mem­brii comitetului executiv pot participa la şe­­dinţele comitetelor de stradă, pot s­prijini în­tocmirea planurilor de muncă ale acestora, pot şi au datoria să le înveţe cum trebue să­ muncească pentru a mobiliza în jurul lor masse cât mai largi de oameni ai muncii. Cu cât comitetul executiv al sfatului popu­lar acordă mai multă atenţie activităţii comitetelor de stradă şi priveşte cu mai multă grijă sprijinul pe care trebue să-l dea acestora, cu atât comitetul de stradă reu­şeşte să-şi ducă munca cu rezultate mai bune. Iată de ce este bine ca comitetul executiv să se ocupe îndeaproape de pregătirea preşedin­ţilor comitetelor de stradă, de cunoaşterea ac­tivităţii acestora, de sprijinirea în mod prac­tic a acţiunilor întreprinse punând la dis­poziţie, atunci când este cazul, tehnicieni, mijloace de transport şi unele materiale, în aşa fel încât comitetul de stradă să simtă sprijinul şi totodată răspunderea pe­­care o are. In acelaş timp, comitetul executiv organi­zează şedinţe de consfătuire cu preşedinţii comitetelor de stradă, aducând la cunoştinţa acestora planurile de amenajare a oraşului, ascultând propunerile lor şi dându-le îndru­mări asupra felului cum trebue să-şi ducă munca. Deputaţii trebue să acorde un sprijin efec­tiv comitetelor de stradă. Pentru ei comite­tele de stradă sunt mijlocul cel mai sigur de a se lega de masse, de a cunoaşte nevoile locuitorilor din circumscripţia electorală şi de­ a şti cu ce propuneri să vină in faţa comitetului executiv sau în sesiune. Dări de seamă în faţa cetăţenilor străzii » * Comitetele de stradă -răspund de activitatea lor atât în faţa comitetului executiv cât şi in faţa adunării cetăţeneşti care le-a­ ales. Pentru a arăta rodul activităţii lor, preşedinţii comitetelor­­de stradă sunt che­ma­ţi să prezinte ult raport în şedinţele co­­mitetului executiv, atunci când se analizează activitatea comitetului de stradă. In acelaş timp, comitetele­­de stradă pot organiza cu aprobarea comitetului executiv — adunări ale cetăţenilor străzii pentru a prezentă­­dări de seamă asupra activităţii des­făşurate. Darea de seamă se prezintă în faţa adună­rii­­de către preşedintele comitetului de stradă şi ea trebue să cuprindă aprecieri critice şi autocritice asupra activităţii desfăşurate, gre­utăţile avute în muncă, trebue să scoată în evidenţă sprijinul primit din partea cetăţeni­lor, citând pe acei care s’au evidenţiat în muncă şi să arate planul de viitor al comite­tului de stradă, cu propuneri şi sugestii din partea cetăţenilor. Pentru ca darea de seamă să fie cât mai bine întocmită şi cât mai cuprinzătoare, ea trebue să fie cunoscută şi analizată de către convieţul executiv, îmbunătăţită pe baza pro­punerilor făcute de către acesta. Comitetul executiv acordă un sprijin practic organizării adunărilor cetăţeneşti în care comitetele de stradă fac dări de seamă, mobilizând cetăţenii în număr cât mai mare, amenajând locul unde se va ţine adu­narea cetăţenească, delegând­ membrii­­din ca­drul comitetului execută care să participe la desfăşurarea adunării. Buna organizare a acestor adunări stimu­lează activitatea comitetelor de stradă, stimu­lează criti­ca de jos, ridică simţul de răspun­dere al­­membrior comitetului de stradă şi conştiinţa cetăţenească a locuitorilor străzii; ea constituie o contribuţie importantă la an­trenarea cetăţenilor în acţiunile întreprinse de către comitetul de stradă. Rezultatele adunărilor cetăţeneşti, propune­rile şi sugestiile făcute de către cetăţeni la aceste adunări, sunt analizate î­n cadrul şe­dinţelor comitetului de stradă, ducând la înlăturarea lipsurilor semnalate şi la îmbună­tăţirea­ muncii. Adunările cetăţeneşti în care comitetul de stradă prezintă dări de seamă şi supune ac­tivitatea sa criticii masselor, scot în evidenţă cu şi mai mare parte, caracterul democratic al organelor de stat de­ tip nou care nu stau deasupra masselor, nu se separă de masse, ci se contopesc c­u ele, chemându-le la con­ducerea treburilor obşteşti. ★ Alese de către cetăţenii străzii sau cartie­rului, având ca obiective principale satisface­rea nevoilor imediate ale locuitorilor străzii in vederea bunei gospodăriri a oraşului şi a ridicării nivelului material şi cultural al oa­menilor­ muncii, comitetele de stradă au po­sibilităţi­­largi de a mobiliza în jurul lor masse ma­ri de cetăţeni care să participe acti­v la acţiunile întreprinse de comitetul exe­cutiv. Cu timpul, comitetele de stradă­­îşi pot lărgi tot mai mult câmpul lor de activitate, ocupân­­d sduse cu munca de educaţie culturală în rân­durile populaţiei, organizând spectacole de cinematograf, concerte de amatori, conferinţe, etc. Organizarea comitetelor de stradă lăr­geşte baza de massă a organelor locale ale puterii de stat, crează un activ puternic în jurul acestora, cheamă la gospodărirea treburilor obşteşti milioane de oameni ai muncii. CONST. BINESCU In ajutorul s­faturilor populare Comitetele de stradă, mijloc important de legătură cu massele Din marea Țară a Socialismului O HIDROCENTRALĂ INTER-COLHOZNICĂ In ultimii ani în Uniunea Sovietici s'au construit hidrocentrale care alimentează cu energie electrică mai multe colhozuri. In clișeu , hidrocentrala inter-colhoznică Letava, pe râul Sbruci (R. S. S. Ucrai­­niană). Sa apropie de sfârşit — în cele mai multe regiuni ale ţării — treerişul păioaselor şi al mazărei precum şi strânsul culturilor pentru care a sosit vremea recoltatului. In acest timp este bine să socotim ce a­­vem de făcut pentru a efectua muncile pen­tru recolta anului viitor. Fiecare ţăran muncitor,­­fiecare gospodărie agricolă şi fiecare om care munceşte în agricultură, direct în procesul de producţie, în conduce­rea unităţilor productive sau în­ aparatul de stat, este dator să ştie ce mai are de făcut în această perioadă. Este adevărat că muncile în agricultură sunt împletite şi că nu se opresc pe loc. Ele sunt verigile unui lanţ întreg de mă­suri agrotehnice care — dacă sunt aplicate la timp — asigură obţinerea recoltelor mari. Bunăoară, acum, odată cu recoltatul se exe­cută şi lucrări care pun bazele de produc­ţie recoltelor următoare. In toamnă se fac arăturile pentru însămânţarea culturilor de toamnă şi se fac arăturile adânci pentru culturile ce se vor semăna primăvara. In primul rând în toamnă se seamănă grâul al cărui produs asigură pâinea între­gii populaţii. Alături de grâu — cea mai importantă cultură agricolă — se mai sea­mănă în toamnă, secara, (bună şi ea pen­tru alimentaţia oamenilor) orzul de toamnă (cu recolte totdeauna mai mari decât cel de primăvară,) şi o serie de culturi furajere care asigură de timpuriu hrana animalelor. Aceste culturi de toamnă, în afară de importanţa produselor pe care le dau, au o mare importanţă şi prin mărimea suprafeţe­lor ce le ocupă. Ele reprezintă peste 30 la sută din suprafaţa arabilă a ţării şi dintre ele grâul reprezintă mai mult de 90 la sută. Dar odată cu semănatul grâului şi mai departe, după semănat, până la venirea în­gheţului. Se fac arăturile adânci de toam­nă în care, primăvara, se aseamănă celelal­te plante din planul de cultură al ţării noastre — culturi alimentare, furajere şi producătoare de materii prime pentru Indus­trie. La aceste două lucrări de bază din toam­ C. Topor Ministru adjunct la Ministerul Agriculturii nu se mai adaugă şi recoltarea culturilor care ajung la matistate în acest sezon şi dintre care mai importante sunt: porumbul, sfecla de zahăr şi cartofii. Faţă de mulţimea şi volumul mare al muncilor care se fac acum trebue să cum­pănim lucrările şi să repartizăm raţional forţele de care dispunem pentru a nu întâr­zia sau a lăsa nefăcute o serie de lucrări de bază ale procesului de producţie. Dacă aşa stau lucrurile şi dacă există convin­gerea deosebitei importanţe pe care o are campania de toamna, să vedem ce avem de făcut şi cum trebue să facem pentru a ne feri de greşelile din trecut, greşeli care au­­ avut unele urmări negative în producţie. . . Grija pentru semănatul grâului începe cu alegerea locului, pregătirea terenului, ale­gerea, curăţirea şi tratarea­­seminţei şi se termină cu timpul­ şi­ cu felul semănatului. Lo­cul unde se seamănă griul nu trebue să fie întâmplător; ;în gospodăriile agricole cu asolamente introduse este cunoscut şi bine ales.­ Acolo însă unde nu s’au introdus aso­­lamentele ca şi în gospodăriile ţărâne(!) In­dividuale, locul pentru grâu treime să fie ale­s cu grijă. Fiecare agricultor ştie­ că grâ­ul merge mai bine pe terenurile negre şi­­bogate în materie hrănitoare şi acolo unde înainte de semănatul grâului au fost culti­ - vate leguminoase (mazăre, borg­ag, faso­le, linte, bob, etc.), culturi perene (care au fost devreme arate) şi prăşitoarele care au fost culese devreme şi au lăsat terenul curat de burueni. Să nu se uite că este rău să se semene grâu după grâu. Atât din cauza secătuirii terenului în hrana prielni­că lui cât şi din cauza dăunătorilor (gânda­cul ghebos, îndeosebi) care pot­ provoca pa­gube mari lânurilor de grâu. Din pricină că­ nu s’a ţinut seama de acest lucru au fost cazuri când atacuri puternice de insec­te trebuiau combătute cu multă cheltuială şi nu întotdeauna cu rezultate corespunză­toare. Membrii gospodăriei colective din comuna Cenadu Mare, regiunea Arad, sau ţăranii muncitori din unele comune ale ra­ionului Tulcea, regiunea Galaţi s’au putut convinge anul acesta, prin propria lor ex­perienţă, cât de dăunător este producţiei se­­mănarea grâului după grâu. Ţăranii muncitori cu gospodării indivi­duale, de cele mai multe ori sunt nevoiţi să pună grâul după porumb. Din cauza timpului întârziat al recoltării porumbului semănatul Se face târziu şi grâul In­tră adesea ne­înfrăţit in iar­nă. Pe tere­nurile ocupate cu porumb, terenuri care vor fi însămânţate în toamnă cu grâu se cere deci o recoltare neîntârziată a porumbului şi o pregătire specială a­ terenului. Pentru însămânţare lucrarea de bază este arătura adâncă ce trebue făcută cât mai devreme pentru ca pământul să aibă timp­­să se aşeze şi să se producă acele prefa­ceri folositoare ale materiilor hrănitoare necesare plantelor cultivate. In prezent lucra­rea araturilor pentru însămânţările de toam­nă trebue socotită ca urgentă și executată cu întâietate în toate regiunile. Ploile căzute în ultimul timp în toată (ara, ajută execu­tarea arăturilor. Ele trebue executate te­­­­mennic, la o adâncime de 18^-20 cm, nu ca o zgârietură a pământului aşa cum greşit mai fac unii ţărani muncitori din Dobrogea, Muntenia şi Moldova. intr’un pământ bine pregătit trebue să se semene şi­ o sămânţă de sol, bună, curăţată­­şi tratată. Gospodarul destoinic cunoaşte însemnătatea seminţei de bună calitate, o păstrează, o curăţă la selector sau la trior de toate buruienile şi corpurile străine şi o tratează contra bolilor vătămătoare (mătura în primul rând) care pot aduce pagube mari culturilor. Pentru asigurarea calităţii seminţelor, sta­tul face eforturi mari şi an de an produce tot mai multă sămânţă de bună calitate. Ea stă la dispoziţia ţăranilor muncitori cu gospodării individuale sau din gospodăriile agricole colective şi întovărăşiri pentru a fi schimbată cu sămânţa lor de slabă cali­tate şi uneori chiar necorespunzătoare. Sunt regiuni care au mare nevoie de sămânţă de sol chiar şi în acest an când recolta a fost foarte bună. Aşa sunt în primul rând re­giunile Constanţa şi Galaţi — şi în aceas­ta din urmă îndeosebi raioanele Tulcea şi Macin — unde din cauza pregătirii neco­respunzătoare a lucrărilor şi în parte din cauza căldurilor mari, boabele s’au şiştărit. Dease­m­enea au nevoie să schimbe sămânţa şi acele gospodării al căror grâu este a­­mestecat cu prea multă secară. Aşa cum p­une la îndemâna ţăranilor muncitori sămânţă de calitate, statul înles­neşte acestora să cumpere şi substanţe pen­tru combaterea măturei. Din păcate însă a­­­ceste substanţe nu sunt totdeauna folosite ■sau uneori sunt folosite de mântuială. Faţă­­de această mentalitate înapoiată­, care se ma­nifestă pe alocarea, se pune în mod îndreptă­ţit întrebarea : de ce să mai existe pericolul pierderii­­recoltei de grâu din cauza materei când cu puţină cheltuială şi cu puţină muncă­­putem fi siguri de recoltă? Viaţa arată ur­marea acestei greşeli, urmarea nepăsării faţă de regulile agrotehnice. Mulţi ţărani munci­­­tori din regiu­nile Galaţi şi Suceava se pot întreba bunăoară de ce, nu şi-au umplut şi ei in acest an hambarele cu grâu ca toţi cei­lalţi ? Răs­punsul e simplu : pentru că nu şi-au tratat sămânţa în toamna trecută! Din a­­ceste f­apte trebue tra­se învăţăminte: „toţi ţă­ranii muncitori trebue să-şi trateze sămânţa lor; toţi tehnicienii au datoria de mare răs­pundere de a-i îndruma să facă această lu­crare uşoară şi ieftină“. Semănatul grâului şi al celorlalte culturi de toamnă este lucrarea care — dacă este făcută la timp şi cum trebue — alături de lucrările arătate mai înainte asigură o re­coltă bună. A semăna la timp înseamnă a pune sămânţă în pământ în cantitate îndes­tulătoare şi la timp prielnic pentru ca până la venirea îngheţului plantele să fie, bine crescute, puternice, în stare să înfrunte uşor asprimea iernii. Fiecare om al muncii de la sate ştie, cât de uşor pier­de ger plantele firave şi cât de bine ies din iarnă cele vigu­roase. Semănatul devreme asigură înfrăţirea grâului, drept care nu mai este nevoie să se mărească cantitatea de sămânţă ca atunci când semănăm târziu, adică nu mai este ne­voie să dăm „fraţii din sac“. Semănând de­vreme şi cu măsură asigurăm odată cu eco­nomia de sămânţă şi o răsărire uniformă. Pentru o cât mai bună aşezare a seminţe­lor, semănatul în cruce este superior semă­natului obişnuit, în rânduri. Semănatul în cruce la gospodăria agricolă colectivă 111­­şeşti, regiunea Suceava a sporit recolta cu 350 kg. la hectar. Acest exemplu — unul din multe altele — este destul de convingător. Cantitatea de sămânţă la hectar — stabilită după pământ şi sol — asigură desimea nor­mală a plantelor la hectar, factor de bază în obţinerea de producţii mari. Dacă tai din cantitatea de sămânţă ce trebue dată la hec­tar, micşorezi producţia şi laşi loc liber pen­tru buruieni care la rândul lor — luând hrană din pământ — micşorează şi mai mult recolta. •­ Faţă de sarcinile de mare răspundere care stau în faţa sectorului agricol se pune cu deosebită tăria problema executării muncilor agricole de toamnă în cât mai bune condi­­ţiuni Dacă ne vom îndrepta cu răspundere atenţia spre lucrările de pregătire a terenu­lui, dacă va exista neîncetat grija pentru a semăna la timp sămânţă bună, în pământ bine lucrat, răsplata muncii va fi sigură. Inginerii şi tehnicienii agronomi trebue să înţeleagă că îşi fac cu adevărat datoria numai atunci când prin munca lor de îndru­mare vor reuşi să convingă pe ţăranii mun­citori să facă la timp şi bine semănăturile de toamnă El trebue să părăsească birourile, să fie prezenţi in gospodăriile colective şi în mijlocul ţăranilor muncitori spre a da sfatul şi sprijinul lor atât de necesar. In toamnă se fac lucrări şi pentru semănă­turile de primăvară — arăturile adânci de toamnă. Este lucru mare să ieşi în primăvară din vreme la semănat şi sa pui sămânţa în pământ bine pregătit. Arătura adâncă de toamnă are mari foloase — cea de primăva­ră este deadreptul păgubitoare. Acest adevăr îl cunosc bine ţăranii muncitori care din pă­cate totuşi nu vor să ţină întotdeauna seama de el. Deaceea, nu e de prisos să le fie amin­tită învăţătura membrilor gospodăriei colec­tive din satul Pribeşti, regiunea Iaşi, care pe locul arat din toamnă au obţinut o recoltă de 1700 kg. la porumb în timp ce, alături, pe ogoarele lor, la ţăranii muncitori cu gospo­dării individuale, pe terenul arat numai în primăvară, recolta a fost de 7­ 800 kg. po­rumb la hectar. Arătura de toamnă făcută cât mai devreme şi mai adânc are rostul — în primul rând — să strângă şi să păstreze mai bine apa din ploi sau din zăpadă. Arătura adâncă făcută mai ales cu plugul cu antetru­­piţă, ajută deasemenea la îmbogăţirea so­­­lului în materii hrănitoare, valoroase şi la îmbunătăţirea structurii solului. Bogăţia pământului î­n substanţe hrăni­toare trebue neîncetat sporită prin îngrăşa­­rea cu bălegar, compost, etc. la care să se adauge îngrăşăminte chimice. Cea mai bună îngrăşare se face la arătura adâncă de toamnă. Arătura adâncă ajută apoi la lupta Împotriva buruienilor şi a dăunătorilor. In a­­fară de aceste foloase, arăturile de toamnă u­­şurează mult lucrările în primăvară când zo­rul este mare. Aceasta în primul rând pen­tru că arătura de toamnă se face mai pe în­delete, mai adânc, cu vite mai in putere decât primăvara. Apoi, ogorul arat din toamnă, primăvara se însămânţează repede câştigân­­du-se timpul care se pierde cu arătura. Este grăitoare în această privinţă situaţia de anul acesta din regiunile Constanţa şi Galaţi unde culturile de primăvară n’au dat recolte mari. Cauza care a determinat scăzămintele la recolte — scăzăminte ce puteau fi evitate — este însămânţarea târzie de priimăvară, (aceasta la rândul ei a întârziat din cauză că mai întâi s’au făcut arăturile) şi pierde­rea brumei de apă din pământ prin arătura da primăvară. Arătura adâncă de toamnă este o lucrare de mare importanţă pentru obţinerea unor recolte bogate la toate culturile. Ea trebue să se facă in toate regiunile ţării. Arătura de primăvară trebue părăsită. In acest an trebue să obţinem rezultate bune in ceea ce priveşte arăturile de toamnă. Situaţii ca cele de anul trecut când regiuni agricole importante — Constanţa şi Galaţi — nu au arat nici 10 la sută din suprafeţele de însămânţat în primăvară, trebue evitate. In această direcţie trebue să se îndrepte în mod special atenţia comitetelor executive ale sfaturilor populare. .Toţi oamenii muncii din agricultură, toate cadrele de conducere şi îndeosebi inginerii şi tehnicienii agronomi, să ţină seama că în momentul de faţă se pun bazele de producţie ale unui nou an agricol, atât prin semănă­turile de toamnă cât şi prin arăturile adânci pentru culturile de primăvară. Să ţină seama că munca lor este o contribuţie de preţ la lupta pentru pâinea poporului. Să ne facem datoria cu devotament pentru a putea contribui la înfăptuirea programului de măsuri economice elaborat de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. In scopul ridicării neîncetate a nivelului de trai al oamenilor muncii din patria noastră. Asigurarea succesului muncilor agricole de toamnă -sarcină de mare răspundere ? ROMÂNIA LIBERĂ Mărfi 1 Septembrie 1953 — Nr. 2774 Actualităţi ştiinţifice Folosirea antibioticelor în agricultură Studiul antibioticelor este o ramură tâ­nără a microbiologiei. In prezent, ştiinţa cunoaşte peste 400 de diferite antibiotice. Multe dintre acestea, care prin calitatea lor întrec penicilina şi streptomicina, au fost obţinute de oamenii de ştiinţă sovietici. Problema folosirii acestor substanţe în agricultură a fost discutată recent în ca­drul unei şedinţe a Prezidiului Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Experienţele efectuate de oamenii de şti­inţă sovietici au arătat eficacitatea folosi­rii substanţelor antibiotice în fitotehnie. S-a dovedit că unele din aceste antibiotice apă­ră plantele împotriva acţiunilor dăunătoa­re ale microbilor, luptând activ împotriva lor. Antibioticele pot pătrunde uşor în plan­tă şi se răspândesc în toate ţesuturile rădă­cinii, tulpinii şi frunzelor. Este foarte im­portant faptul că antibioticele se pot con­centra în­t­r-o cantitate destul de mare în grâu, bumbac, mazăre şi alte plante, fără a vătăma ţesutul plantei, şi se menţin acolo în stare activă timp de 25—30 zile, pe când în organismul animalelor ele îşi păstrează eficacitatea numai câteva ore. Tehnica in­troducerii antibioticelor în plante este foar­te simplă. Ele pot fi introduse prin tulpina arborelui, prin pulverizarea la suprafaţă a plantelor ierboase sau prin tratarea semin­ţelor. Trebue semnalat faptul important că antibioticele acţionează în mod inegal asu­pra seminţelor, în sensul că atacă numai microbii dăunători, fără a aduce prejudicii embrionului plantei aşa cum se întâmplă cu unele antiseptice. Experimentarea Substanţelor antibiotice în condiţiile producţiei s-a făcut pe Caişi şi pe plantte de bumbac. Caişii care începuseră să se ofilească sub influenţa unor bacterii, după tratarea lor cu antibiotice s’au însă­nătoşit repede şi au continuat să se dez­volte normal. Bumbacul atacat de gomoz — o boală din cauza căreia planta se ofileşte şi după aceea moare, în urma tratării cu antibiotice, s’a dezvoltat normal. Tratarea seminţelor de bumbac cu antibiotice reduce cu 30—70 la sută cazurile de îmbolnăvire a plantei de gomoz şi sporeşte recolta de bumbac cu 40—80 la sută. Se deschid deasemenea perspective de folosire eficientă a antibioticelor în indus­tria alimentară. De pildă, cu ajutorul aces­tor substanţe se poate conserva sucul de struguri, coacăze şi alte fructe, fără a mai fi necesară sterilizarea, rămânând intacte toate calităţile preţioase ale acestor pro­duse.

Next