România Liberă, decembrie 1953 (Anul 11, nr. 2851-2878)

1953-12-01 / nr. 2851

Proletari din toate tarile, unifi-vä­­, 'Urnim ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ O nouă şi importantă contribuţie la cauza menţinerii păcii Lucrările sesiunii Consiliului Mondial al Păcii, care s-au desfăşurat timp de o săptămână la Viena au luat sfârşit. Dez­baterile care au avut loc asupra celor mai importante şi arzătoare probleme privind pacea şi asigurarea securităţii internaţio­nale au fost urmărite cu o deosebită a­­tenţie de către popoarele iubitoare de pace din întreaga lume. Interesul şi atenţia cu care au fost ur­mărite dezbaterile sesiunii se explică prin faptul că problemele importante luate în discuţie interesează întreaga omenire. Toţi cei care au luat cuvântul, reprezen­tanţi de frunte ai celor mai variate pături ale opiniei publice mondiale, au subliniat că nu există o problemă mai principală a zilelor noastre ca aceea a atenuării în­cordării internaţionale. Cei 314 delegaţi, veniţi din 59 de ţări, au discutat diferite probleme referitoare la Europa, Asia, America de Nord şi America Latină, A­­frica şi Australia şi au elaborat un im­portant program de acţiune pentru toţi cei care doresc fierbinte rezolvarea celei mai urgente probleme pentru întreaga omenire: înfăptuirea destinderii încor­dării internaţionale. Din desbaterile sesiunii ca şi din do­cumentele care au fost elaborate a reuşit cu prisosinţă că semnarea acordului de armistiţiu din Coreea a făcut să se aprin­dă în inimile sutelor de milioane de oa­meni flacăra speranţei că într'o bună zi încordarea în relaţiile dintre marile pu­teri va slăbi. Ideia tratativelor şi mic­şorării încordării în relaţiile internaţio­nale a început să prindă tot mai mult teren. Aceasta arată că activitatea Con­siliului Mondial al Păcii a fost deosebit de rodnică, că s’au lărgit considerabil rândurile partizanilor păcii. După cum a arătat în cuvântarea sa Joliot-Curie, pre­şedintele Consiliului Mondial al Păcii,­­ „Popoarele văd în tratative un mijloc de a slăbi, iar apoi de a lichida încordarea internaţională, un mijloc de a pune ca­păt conflictelor armate, de a reglementa problemele internaţionale, de a face cu putinţă şi de a organiza dezarmarea“. Micşorarea şi mai apoi lichidarea în­cordării internaţionale constitue nu nu­mai o dorinţă, ci o necesitate vitală pen­tru oamenii de pe întreg globul, încorda­rea în relaţiile internaţionale este înso­ţită de un întreg cortegiu de restricţii economice şi presiuni politice, de nenu­mărate sacrificii materiale care apasă tot mai greu pe umerii popoarelor. Desfăşu­rarea normală a vieţii internaţionale, schimburile comerciale ca şi cele cultu­rale, sunt frânate în bună măsură din cauza „războiului rece“. Existenţa unei asemenea situaţii şi a urmărilor ei inevi­tabile nu poate să fie însă privită cu ne­păsare de popoare. Nu există ţară, nu e­­xistă loc pe suprafaţa pământului unde oamenii să nu se fi gândit la adoptarea unor măsuri care să ducă la curmarea acestei situaţii. Armistiţiul din Coreea constitue o pre­ţioasă contribuţie adusă cauzei păcii. A reuşit cu prisosinţă că forţele păcii sunt mai puternice şi că forţele războiului pot fi silite să se retragă. De aceea, astăzi, popoarele cer ca problema coreeană să fie reglementată pe cale paşnică,­­i atât în interesul întregii omeniri cât şi în inte­resul poporului coreean. Popoarele nu vor admite reluarea operaţiunilor mili­tare în Coreea. La sesiune s-a remarcat deasemenea că războiul din Vietnam con­tinuă să ameninţe pacea în acel sector al globului şi s’a subliniat necesitatea lichi­dării acestuia pe calea tratativelor între părţile interesate. Problemele internaţionale litigioase ale zilelor noastre pot şi trebue să fie re­glementate prin sforţările tuturor state­lor, dar mai cu seamă prin acţiunile marilor puteri care sunt în primul rând responsabile pentru apărarea şi menţi­nerea păcii. Calea tratativelor este cea mai indicată pentru atingerea acestui scop. Orice om de bună credinţă con­sideră însă ca pe un lucru cât se poate de firesc să condamne cu asprime făţărnicia şi reaua credinţă a celor care folosesc ideia tratativelor în scopuri diversioniste, pentru a masca tocmai acţiunile de sa­botare a tratativelor. Referindu-se la uneltirile forţelor duşmănoase păcii şi securităţii internaţionale, Rezoluţia Con­siliului Mondial al Păcii adresează un viguros îndemn la vigilenţă. _ „...forţele care se opun slăbirii încordării interna­ţionale folosesc cuvântul „tratative“ pen­tru camuflarea unor acţiuni care urmă­resc prelungirea războiului rece. A pune pe interlocutorul tău în faţa unor fapte împlinite — nu înseamnă năzuinţă spre tratative; a încerca să creezi con­diţii pentru zădărnicirea tratativelor — nu înseamnă a le dori“. Documentele Consiliului Mondial al Păcii condamnă pe toţi cei care fac caz de cuvintele „pace“, „tratative“, „destindere“, pentru a camu­fla fapte ce urmăresc ţeluri contrarii. Fă­ţărnicia unei asemenea politici iese puternic în evidenţă atunci când ne gân­dim la manevrele de torpilare a tratati­velor în Coreea, la măsurile pentru refa­cerea maşinii de război germane, la în­cheierea unui acord militar cu Franco — fostul aliat al lui Hitler , la pregătirea unui tratat militarist cu Pakistanul, la sabotarea adoptării propunerilor de dezar­mare prezentate de U.R.S.S. la O.N.U., la refuzul interzicerii armelor de externii­, nave în masă, etc. Cei care au luat cuvântul la lucrările sesiunii au subliniat în repetate rânduri pericolul refacerii maşinii de război ger­mane. In documentele sale, Consiliul Mondial al Păcii a arătat că obstacolele în calea rezolvării paşnice a problemei germane sunt ridicate de iniţiatorii trata­telor cu privire la „armata europeană“, de către cei care se pregătesc să intro­ducă Germania occidentală în coaliţia agresivă a Atlanticului de Nord. Consiliul Mondial al Păcii a chemat popoarele Eu­ropei să se ridice împotriva planurilor de refacere a unei armate germane agresive, subliniind răspunderea deosebită care revine marilor puteri. Problema tratativelor şi a conferinţei marilor puteri a atras în mod deosebit atenţia participanţilor la sesiune. Nota guvernului sovietic din 26 noembrie 1953, prin care guvernele Franţei, Sta­telor Unite şi Angliei au fost încu­­noştiinţate despre consimţământul guver­nului U.R.S.S. de a lua parte la Confe­rinţa reprezentanţilor marilor puteri, a fost primită şi salutată cu o deosebită satisfacţie. In Rezoluţia Consiliului Mondial al Păcii se subliniază că ultimul schimb de note dintre marile puteri dovedeşte că este cu putinţă convocarea în viitorul apropiat a unei conferinţe a celor patru mari pu­teri. Totodată se arată mai departe în Rezoluţie: „Consiliul Mondial al Păcii reaminteşte că dacă este necesar să se înceapă tratative în toate problemele, luate aparte, el a considerat totdeauna şi consideră că o conferinţă a celor Cinci mari puteri continuă să rămână cel mai eficace mijloc pentru slăbirea încordării internaţionale“. În acest sens trebue să se sublinieze că nerecunoaşterea locului ce i se cuvine R. P. Chineze const­tue o pie­­dică în calea unei conferinţe a celor cinci mari puteri. Rezoluţia se mai ocupă îndeaproape şi de problema respectării Chartei O.N.U. subliniind că „Revenirea la litera şi spi­ritul Chartei va ajuta popoarele să-şi asi­gure securitatea şi independenţa şi să se creeze posibilitatea unei adevărate cola­borări între naţiuni în scopul desvoltării resurselor lor economice, a buneistări şi a culturii lor“. Conştient de răspunderile ce-i­ incumbă, în mesajul adresat organizaţiilor şi per­sonalităţilor care doresc slăbirea încor­dării internaţionale, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat o hotărîre cu privire la organizarea unei întâlniri internaţionale a tuturor acelora care se pronunţă pentru tratative, în vederea slăbirii încordării în relaţiile internaţionale. O deosebită importanţă au deasemenea Apelul adresat oamenilor de ştiinţă din întreaga, lume de a lupta cu energie spo­rită pentru interzicerea armelor de exter­minare în masă, precum şi Recomandarea Comisiei Culturale a Consiliului Mondial al Păcii cu privire la dezvoltarea legături­lor culturale internaţionale. La lucrările sesiunii şi-au dat contribu­ţia lor însemnată şi reprezentanţii poporu­lui nostru care au arătat că munca po­porului nostru, preocupările noastre, sunt în deplină concordanţă cu interesele păcii şi că noi avem nevoie de pace pentru a le realiza. Poporul nostru iubitor de pace este ferm hotărît să lupte cu o energie me­reu sporită pentru a traduce în viaţă ho­­tărîrile de importanţă istorică ale Consi­liului Mondial al Păcii. El este convins că hotărîrile adoptate la Viena constitue o nouă şi importantă contribuţie la cauza menţinerii şi apărării păcii, că ele vor contribui la consolidarea păcii și priete­niei între popoare. Apariţia volumului II „Documente din Istoria P. C. din România” (1923-1928) De curând a apărut în Editura pentru lite­ratură politică volumul II „Documente din Istoria Partidului Comunist din România“ (1923—1928) întocmit de Institutul de Isto­rie a Partidului de pe lângă C.C. al P.M.R. Volumul II cuprinde materiale documen­tare din perioada stabilizării relative şi par­ţiale a capitalismului, când burghezia şi­­moşierimea reuşeşte cu ajutorul social-de­mocraţilor să stăvilească vremelnic avântul revoluţionar al maselor muncitoare. Documentele cuprinse în acest volum oglindesc lupta Partidului Comunist din România pentru unitatea sindicală, lupta maselor muncitoare în condiţiile ilegalităţii şi felul în care a fost folosită experienţa P.C.U.S. în îmbinarea luptei ilegale cu munca legală împotriva ofensivei claselor exploatatoare. Volumul cuprinde deasemenea documente ale Congresului al IlI-lea al P.C.R., lupta partidului împotriva tendinţelor legaliste, lichidatoriste şi a altor manifestări oportu­niste din sânul partidului, lupta pentru bol­­şevizarea partidului. Im acest volum sunt cuprinse documente ale Congresului al IV-lea al Partidului Comunist din România, care a pus sarcina mobilizării maselor împotriva pregătirii răz­boiului antisovietic. Volumul arată lupta P.C.R. pentru unita­tea clasei muncitoare, pentru puritatea sa ideologică, pentru întărirea legăturilor sale cu masele și rolul său conducător, după exemplul P.C.U.S. Ţara se pregăteşte de alegeri IN MIJLOCUL ALEGĂTORILOR ORADEA (del., sub redacţia noastră). — După o rodnică zi de muncă, mulţi din ce­tăţenii circumscripţiei electorale orăşeneşti nr. 24, s’au adunat pe punctul de agitaţie din cartier.--------­Azi însă, punctul de agitaţie este mai ani­mat ca oricând. Printre numeroşii cetăţeni prezenţi se află şi tovarăşa Elisabeta Szűcs, candidată a F.D.P. în circumscripţie, care a venit să se sfătuiască cu cetăţenii din car­tier. La întâlnirea avută cu alegătorii, tovarăşa Elisabeta Szűcs a vorbit despre succesele în­registrate de sfatul popular al oraşului Ora­dea, rodul muncii depuse de deputaţii şi ce­tăţenii oraşului. Astfel s’a construit Teatrul de vară, s’au înfiinţat noi cămine culturale şi şcoli, iar pentru îmbunătăţirea transpor­tului în comun au fost prelungite traseele li­niilor de tramvai. De curând, numeroase fa­milii de muncitori s-au mutat în apartamen­tele blocurilor construite în cartierul nou. Deasemeni, în ultimii ani, prin grija sfatu­lui popular orăşenesc, reţeaua comercială a cunoscut o simţitoare desvoltare. Elisabeta Szűcs a vorbit apoi despre greutăţile pe care le mai întâmpină uneori cetăţenii din cartier, şi a îndemnat pe alegători să să facă propuneri, să participe prin sugestii şi mun­că activă la înlăturarea lor. Alegătorul Bernard Vásárhely, care a luat cuvântul în cadrul acestei adunări, a vorbit despre necesitatea reparării unui pod din car­tier, precum şi despre necesitatea electrifi­cării unor străzi. Ceilalţi vorbitori, printre cari se numără Elena Pârvu, Ladislau Indrng şi alţii, şi-au luat angajamentul că vor fi printre primii care-şi vor da contribuţia­ ca deputaţii lor să-şi poată îndeplini cu cinste sarcinile ce le revin. *. In cadrul celorlalte întâlniri ce au avut loc între candidaţii şi alegătorii din oraşul Oradea, printre care se numără cea din circumscripţia electorală nr. 72 şi cea de la clubul unităţilor regionale a cooperati­velor, candidaţii şi alegătorii s'au sfătuit împreună asupra viitoarelor acţiuni în ve­derea continuei înfloriri a oraşului şi a creş­terii neîncetate a nivelului de trai al oame­nilor muncii. Cei care au luat cuvân­tul în cadrul acestor adunări, ca de pildă Alexan­dru Osvath, văduva O. Naghy, I. Pele şi alţii, au scos în evidenţă o serie de lipsuri ce mai persistă încă în activitatea sfatului popular orăşenesc, angajându-se totodată să lupte pentru înlăturarea lor. Prind viaţa angajamentele CRAIOVA (de la subredacţia noastră). — In imediata apropiere a clădirii sfatului popular comunal Bechet se întinde un ade­vărat şantier, pe care zeci de oameni zidesc, cioplesc, cară apă, nisip sau piatră. Nimeni nu e de prisos, nimeni nu stă degeaba. Bătrânul Grigore Voinea, nelipsit şi până acum, e astăzi mai activ ca oricând. Alături de el lucrează ca de obicei Marin Popescu, Mişu Filimon, Ion Soare şi alţii. Şi până acum cetăţenii din Bechet au muncit cu drag la construirea căminului lor cultural, dar de câteva zile se întrec pe ei înşişi. Cauza acestui nou avânt în mun­că o afli îndată. De câteva zile, în urma unei adunări la care au participat şi candi­daţii pe care i-au propus ei în alegerile de deputaţi în sfaturile populare, pe panoul a­­şezat în mijlocul şantierului, a apărut u­n angajament. E angajamentul locuitorilor din comuna Bechet de a cinsti ziua de 20 decembrie, ziua alegerilor de deputaţi în sfaturile populare, prin inaugurarea căminu­lui lor cultural. Dealtfel acesta nu e singurul angajament ce şi l-au luat în cinstea alegerilor cetă­ţenii din Bechet. Şi acest lucru se poate ve­dea din faptul că în întreaga comună se lucrează intens. Pe şoseaua ce trece prin centrul comunei, cale de câţiva kilometri, stâlpi grei de stejar aşteaptă să fie aşezaţi în gropile ce se sapă cu mult, zor. Peste câteva zile comuna va fi străbătută de re­ţeaua electrică care va face ca „lampa lui Iliei“ să strălucească şi în casele cetăţeni­lor din Bechet. In centrul comunei, lângă baie, unde se ridică uzina electrică au şi fost aduse motoarele care vor începe să funcţioneze în curând. Ziua de 20 decembrie va găsi comuna Be­chet îmbrăcată în haină nouă, haină de săr­bătoare. Confecţionarea urnelor şi a cabinelor de vot BACAU (de la subredacţia noastră).­­ Paralel cu celelalte munci pregătitoare în vederea alegerilor de deputaţi în sfaturile populare, comitetele executive din raioanele Tg. Ocna şi Moineşti din regiunea Bacău au luat din timp măsurile necesare pentru con­fecţionarea urnelor şi a cabinelor de vot. Aşa bunăoară în comunele Helegiu şi Tg. Trotuş, din raionul Tg. Ocna, au şi fost construite toate cabinele şi urnele pentru secţiile de votare. Asemenea măsuri au fost luate şi în comunele Oneşti, Mănăstirea Gaşin, Valea Rea şi Sănduieni unde până acum au fost confecţionate peste 36 de ca­bine de vot. Deasemeni şi comitetele executive ale sfa­turilor populare din comunele raionului Moi­neşti au trecut la pregătirea secţiilor de vo­tare. De pildă, în comunele Asău, Dărmă­­neşti, Măgireşti şi Poduri au fost confecţio­nate cabinele şi urnele pentru vot, făcân­­du-se totodată şi instalarea lor în secţiile de votare. Anul XI -Nr. 2851 4 pagini 20 bani Marti 1 decembrie 1953 N NUMĂRUL DE AZI TIŢA FLOREA : Antrenarea­­maselor la activitatea obştească, chezăşia succeselor î­n munca sfaturilor populare. (pag. 2-a) — Candidaţii vieţii noi (pag. 2-a) MIRCEA SCRIPCA : Din viaţa nouă a patriei. — Studenţii (pag. 2-a) Asolamentele raţionale cu leftwjri, factor hotărîtor în sporirea producţiei din secto­rul socialist al agriculturii (pag. 3-a) — Propunerea părţii coreeano-chineze cu­ privire la ordinea de zi a Conferinţei po­litice pentru Coreea (pag. 3-aţi — In Adunarea Generală a O.N.U. (pag. 3-a) — Ecouri din străinătate la nota Guver­nului Sovietic din 26 noembrie (pag. 4-a) — Sesiunea Consiliului Mondial al Păcii (pag. 4-a) (pag. 4-a) — Duminica sportivă Puncte de agitaţie cu activitate slabă SUCEAVA (de la subredacţia noastră). — In oraşul Suceava, ca în toate oraşele pa­triei noastre oamenii muncii se pregătesc cu Însufleţire pentru alegeri. In diferite cartiere ale oraşului au luat fiinţă puncte de agita­ţie, menite să desfăşoare în această perioadă o intensă activitate. Unele din aceste puncte de agitaţie au de­venit cunoscute cetăţenilor prin activitatea lor susţinută. Astfel sunt punctele de agi­taţie din cartierul Zamca. Aici programele anun­ţate din timp atrag în fiecare seară nume­roşi cetăţeni. Din păcate nu acelaş lucru s’ar putea spu­ne despre alte puncte de agitaţie din oraş. Astfel poate fi dat ca exemplu punctul de a­­gitaţie de pe str. Republicii, aşezat în plin centru. Programele întocmite superficial, nu sunt aproape niciodată respectate. Numeroşi cetăţeni au aşteptat zadarnic într’una din zi­lele trecute echipa artistică a Liceului de Fete din localitate, care urm­a să dea un program artistic. Activitatea acestui punct de agitaţie nu e sprijinită nici de comitetul e­­xecutiv orăşenesc, care n’a asigurat lemnele necesare încălzirii localului. Lipsuri asemă­nătoare au şi alte puncte de agitaţie. La u­­nele din acestea, cetăţenii găsesc deseori u­­şile încuiate. Consiliul orăşenesc F.D.P. are datoria să ia urgente măsuri pentru îmbunătăţirea muncii punctelor de agitaţie din oraş, aju­tând colectivele acestor puncte să-şi alcă­tuiască programe de lucru interesante, care să fie întocmai respectate. La rândul său comitetul executiv al sfatu­lui popular orăşenesc Suceava trebue să asi­gure toate condiţiile materiale pentru buna funcţionare a punctelor de agitaţie. Succese în întrecerea socialistă Noi realizări ale industriei locale In întâmpinarea alegerilor de deputaţi îu­ sfaturile populare colectivele de muncă ale întreprinderilor locale din Capitală traduc în viaţă angajamentele luate privind dezvolta­­rea producţiei bunurilor de larg consum­. Colectivul de muncă de la întreprinderea industrială locală „Drum Nou“, de pildă, organizându-şi mai bine procesul de pro­ducţie a reuşit să depăşească angajamentul luat în cinstea alegerilor cu 50 la sută. Cele mai mari depăşiri de plan au fost rea­lizate la produsele accesorii pentru sobe şi maşini de gătit­ articole de menaj din tablă neagră şi vase de bucătărie. Deasemeni, muncitorii şi tehnicienii în­treprinderii industriale locale „Victoria“ au depăşit cu mai mult de jumătate angaja­mentele luate în cinstea alegerilor de depu­taţi în sfaturile populare. Ei au produs în­semnate cantităţi de diferite articole de ba­­chetită şi globuri de sticlă pentru pomul de iarnă. Succese asemănătoare a obţinut şi întreprinderea industrială locală ,,Pro­duse alimentare”, care şi-a îndeplinit an­gajamentul la sortimentul roşii prepara­te, în proporţie de 222 la sută. In acelaşi timp întreprinderea I.A.T. a dat până acum peste plan 300 bucăţi arzătoare de aragaz şi peste 5.500 grosuri de ace şi agrafe. In contul anului viitor TIMIŞOARA (de la subredacţia noastră).­— In lupta pentru realizarea angajamentelor luate în cinstea alegerilor de deputaţi in sfa­turile pepulere, colectivul fabricii de jucării şi bunuri de larg consum metalice „Ambalajul metalic“ din Timişoara a îndeplinit de curând planul de producţie pe anul acesta. La acest succes, pe lângă cele 5 brigăzi Clutchil, o contribuţie însemnată au adus muncitoarele Margareta Schneider, Eva Biro, Elena Armbrust, Maria Badea şi alţi munci­tori, care folosind metodele sovietice Cuz­­neţov, Jandarova şi altele, dau zilnic cu 100 — 180 la sută mai multe produse decât pre­vede planul de producţie respectiv. Prin a­­plicarea metodei Lidia Corabelnicova, ei au economisit materie primă în valoare de peste 15.300 lei. Această economie alături de ce­lelalte a contribuit la reducerea­­preţului de cost al produselor cu 7,39 la sută. Victoria obţinută în producţie de munci­torii fabricii „Ambalajul metalic“ a fost po­sibilă şi datorită preocupării permanente a colectivului de a îmbunătăţi şi perfecţiona necontenit procesul de producţie. Cele 23 inovaţii şi raţionalizări au dus de asemenea la ridicarea cu 16 la sută a productivităţii muncii Pentru aceste inovaţii şi raţionali­zări muncitorii au primit recompense în va­loare de aproape 15.000 lei. Importantă este printre altele şi inovaţia maistrului stahano­­vist Ştefan Muliţ care a confecţionat un dispozitiv pentru îndoirea şi fasonarea si­multană a mânerelor de găleţi. ★ Sărbătoarea împărţirii veniturilor loan Colceag..., Dumitru Hăr­­tu.... Tudor R. Alexe... Murmurul se opreşte o clipă apoi se aud câteva cuvinte spuse domol: — Da, dar Au muncit oamenii, la uite ce de zile-muncă au. Curiozitatea il face pe moş Tudor — veteranul gospodăriei, — cum­­ spun colectiviştii din Cacomeanca — să cerceteze mai departe listele afişate. Deodată, degetul arătător cu care ur­mărea numele înşiruite unul după altul rămâne fixat in dreptul unui nume: Sile Gh. Radu. Clatină din cap cu semn de înţeles şi repetă acum nu­mele întreg: Vasile Gh. Radu. Cifrele mici li joacă înaintea ochilor. Se apropie mai mult şi descifrează: 1069 zile-muncă. Oare el să fie primul anul ăsta? Vasile Gh Radu ? Faţa lui moş Tudor exprimă mirare şi bucu­rie totodată. Dus pe gânduri, furat de a­­mintiri, moş Tudor n’a observat că Aurel Oprea, preşedintele gospodăriei colective, se oprise de câtva timp lângă el şi-l cer­ceta cu atenţie neîndrăznind să l tulbure. Apoi l-a bătut priete­neşte pe umăr: — Ei, ce-i nea Tudore? Ce ţi s’a întâmplat ? încurcat, moşul răspunde: — Nu, nu mi s’a întâmplat nimic. Mă uit şi eu colea... Şi arătă către tabel. — Ţi-au dat de gândit, aşa-i? Şi fără să aştepte răspunsul, a­­dăugă: Multe spun listele. Da' mai ales pentru dumneata. Mai ţii minte câţi eram la început ? Vrând să arate că-şi aminte­şte, Tudor rosteşte repede : 50 de familii. Ba nu, uite exact: 56 de familii cu vreo 27 de cai, 24 căruţe, 12 pluguri şi câteva grape. Asta era tot, nu-i aşa ? ! Şi acum iată : 136 de familii. Moş Tudor arată cu mâna spre tabel In mintea lui şi a preşedintelui au trecut atunci fulgerător imagini din viaţa gospodăriei puternice de astăzi. ...Pământurile întinse — peste 540 de hectare, grădina de zar­zavat, livada, grajdurile pline de cai — 72 la număr — peste 50 cornute, cocinele de porci, stâna cu peste 700 de oi, pado­cul cu sute de păsări, stupina... Gândurile acestea i-au îndem­nat pe cei doi colectiviști la vor­bă. Primul a început moș Tudor. — Spune-mi numai, cei din Călăraşii Vechi şi din Ceacu stau la fel ca noi ? Oprea i-a răspuns modest: — Nu ştiu. Cred că da. Noi am întrecut planul de produc­ţie , am scos la grâu mai mult cu 700 kg. faţă de plan La orz, ştii şi dumneata bine, am scos 2370 kg la hectar. La porumb 3.000, adică dublu faţă de plan. Anul ăsta ştiu că am scos­ re­coltă, moşule... Moş Tudor cumpăni din cap aprobator. Mult adevăr era In vorbele lui Oprea. Mult adevăr. Corespondenţă din gospodăria colectivă din Cacomeanca, raionul Călăraşi Avuţie ca acum de când e In gospodărie n’a avut el de când se ştie, cu toate că a muncit din greu, cu toţi ai lui, o viaţă în­treagă. Pe drept se putea gândi moş Tudor la el şi la viaţa lui. Ce şi-a făcut în cei trei ani de când munceşte In gospodărie nu şi-a făcut toată viaţa Şi-a ridicat o casă din zid, cu trei camere de toată frumuseţea; şi-a cumpărat o vacă, mobilă pentru fete, s’a îmbrăcat el şi ai lui din cap , până’n picioare. Ş'apoi anul ăsta ! Chiar dacă nu-i cel dintâi, totuşi pentru cele 902 zile-muncă va ridica produse care nu numai că-i vor îndestula casa, dar o să-i şi pri­sosească. Din dimineaţa când s’a întâl­nit Aurel Oprea cu moş Tudor la sediul gospodăriei au trecut câteva zile. Duminică şi moş Tudor şi Aurel Oprea au trăit împreună cu toţi colectiviştii din Cacomeanca marea sărbătoare a belşugului. Şi în anul acesta. In viaţa satului Cacomeanca, in viaţa co­lectiviştilor de aici, n’a fost săr­bătoare mai frumoasă, n’a fost zi mai plină de veselie ca du­minica trecută când s’au împăr­ţit veniturile. Colectiviştii din Cacomeanca socotesc anul acesta ca cel mai bogat an al lor Valoarea zilei­­muncă a crescut mult faţă de anii din urmă. Dacă anul tre­cut, valoarea zilei-muncă era a­­proape 30 de lei, acum ea trece de 40 de lei. La adunarea generală, in care s’a dezbătut darea de seamă, bătrânul Tudor­­ Tudorache a ascultat totul cu multă luare aminte. Preşedintele vorbea des­pre succesele gospodăriei, des­pre munca colectiviştilor. La sfârşit a rostit numele fruntaşi­lor. Printre aceştia se află Va­sile Gh. Radu şi Gheorghe C. Constantin şi mulţi alţii. Vasile Gh. Radu a lucrat cu toată familia sa dealungul în­tregului an ori unde a fost ne­voie El a făcut nu mai puţin de 1069 zile-muncă Şi pentru aceasta primeşte acum 6018 kg grâu, 4831 kg porumb, 613 kg floarea soarelui, 163 m, pânză, cantităţi mari de brânză, de lâ­nă, vin, ţuică, miere de albine, cartofi şi altele Deosebit de a­­ceasta primeşte şi 2.500 lei La fel cu dânsul e răsplătit pentru hărnicia cu care a lucrat şi Gheorghe C. Constantin. Pentru cele 950 zile-muncă primeşte peste un vagon de cereale şi mai mult de 2.000 lei. Se bucură Tudor C. Tudora­che, se bucură Vasile Gh. Radu, Gheorghe C Constantin şi toţi membrii gospodăriei. Munca lor a fost rodnică şi răsplătită din plin­În mintea multora se ţes a­­cum planuri Din produsele pe care le primesc vor valorifica o mare parte prin cooperativă iar cu banii ce nu vor face !... Se vor ridica noi case in Ca­comeanca Oamenii se vor îm­brăca cu haine frumoase Viaţa colectiviştilor din Cacomeanca va deveni şi mai îmbelşugată şi mai fericită decât până acum, mărturie de netăgăduit a dru­mului just pe care îndrumă partidul întreaga ţărănime muncitoare ECATERINA TURCESCU Familia colectivistului Radu Gh. Vasile descarcă în ograda casei o parte din produ­sele primite pentru zilele-muncă efectuate în gospodărie. Foto NICU VASILE

Next