Romînia Liberă, aprilie 1954 (Anul 12, nr. 2953-2978)

1954-04-01 / nr. 2953

Pan. 2-0 Romín ia libera —-------------------—.. - ■ 11 " "■..■■■ E”l^^WBWWnWMBwaBgWMBMBn«BWHMWWHHWWBWMBBaBB8BHBBMBWWBaHHWBBWBHBWWWBMBaaBWr,*MT^WillBII || llllllil UIMII ■ IUI IUI III HM11111111..■.......... ■!■ Institutul de cercetări agronomice al R. P. R. răspunde la întrebările cititorilor noştri Cum putem obţine recolte bogate de legume pe loturi individuale ÎNTREBARE : Cu ce lucrări se începe cultivarea te­renurilor virane ? RĂSPUNS: Terenurile virane sunt de cele mai multe ori pline de rădăcini, cioate, pietre, cărămizi, etc. De aceea pri­ma operaţie care trebuie făcută este curăţirea terenului prin adunarea tuturor pietrelor şi cărămizilor şi scoaterea cioa­telor care împiedică lucrările. Toate aces­tea se adună în grămezi la marginea par­celelor. După curăţire se face săparea terenu­lui cu hîrleţul la adîncimea unei pene de hîrleţ. Tot atunci se scot şi se înde­părtează toate rădăcinile de arbori, de buruieni, etc. Acestea se fac grămezi la marginea parcelei; aici după ce se usucă, se ard. RĂSPUNS : Pentru grădina de 200 m.p. orice cultivator are nevoie de : o casma, o lopată,, o şa­pă, o greblă, o săpă­ligă, 3—4 lădiţe de 35 c­m.xSO om. pentru pro­dus răsaduri, o găleată, o stropitoare, un plantator, sfoară pentru marcare şi can­RĂSPUNS: Fiecare muncitor şi funcţio­nar poate să cultive pe lotul său indivi­dual toate legumele mai importante, după cum are nevoie în gospodărie. In cele ce urmează arătăm cu­m se împarte în 5 parcele un lot individual de 200 m.p., fiecare parcelă fiind cultivată cu anu­mite feluri de legume. La această împăr­ţire a parcelelor s-a t­inut seama de fe­RĂSPUNS: Putem obţine destul de uşor două recolte pe acelaşi teren, folosind sis­temul culturilor mixte (intercalate) şi culturilor duble (două culturi de vară pe aceeaşi parcelă). Culturile intercalate se pot­ face cu ri­dichi de lună, salată, varză, fasole o­­■ leagă de toamnă pentru păstăi, morcovi, etc., cultivate printre roşii, castraveţi, do­vlecei. Culturile duble se execută cu urmâtoa­­rele legume: salata şi ridichile de lună RĂSPUNS: Pentru un lot individual de 200 m.p sunt necesare următoarele ca­nti­tăţi de seminţe de legume: pătlăgele roşii 2 gr., pătlăgele vinete 2 gr., ardei 2 gr., spanac. 100 gr., ridichi 20 gr., varză tim­­­­purie 3 gr., salată 2 gr., castraveţi 15 gr., dovlecei 8 gr., arpagic 1 kg., usturoi 200 RĂSPUNS: Cultivatorii loturilor indivi­duale au posibilitatea să mărească mult recoltele prin folosirea îngrășămintelor. In acest scop ei pot utiliza bunăoară cenuşa rezultată din arderea lemnelor pentru încălzit; aceasta este un îngrăşă­mânt foarte bogat în fosfor, potasiu şi cal­ciu. Cenuşa se dă în cantitate de 0,5—1,5 kg. la m.p. o dată cu săparea cu hîrleţul. De asemenea un îngrăşămînt foarte valo­ros este gunoiul de păsări care conţine un procent însemnat mai ales de azot, fosfor şi potasiu. Gunoiul de păsări pentru o mai bună folosire se poate da sub formă lichidă RĂSPUNS: In cazul cînd cultivatorii n-au avut posibilitate să-şi procure răsa­duri de la gospodăria anexă a întreprin­derii sau din altă­ parte, ei şi le pot face La săparea cu hîrleţul brazdele se în­torc bine, pentru ca partea ierbată de dea­supra să ajungă la fund. Dacă săpătura este bulgăroasă se măru­nţeşte bine cu sapa, se nivelează şi se greblează cu o greblă de fier. Săparea cu hîrleţul trebuie făcută cît mai de timpuriu Imediat după săpat se face parcelarea, adică împărţirea terenului în parcelele ce vor fi cultivate cu diferite regiune. Aceas­tă lucrare se face marcînd cu ţăruşi su­prafeţele fixate. Intre parcele se lasă po­teci de 80 cm. pentru ca în timpul cînd se vor face celelalte lucrări păm­în­tul să nu se bătătorească u­tităţile de sămînţă necesare. In afară de acestea mai sînt necesare: araci pentru roşii şi fasole şi o oarecare cantitate de sulfat de cupru pentru tratarea plantelor contra manei.­lui în care se vor aşeza culturile şi în a­­nul următor, în aşa fel încît să se păs­treze rodnicia pămîntului, sănătatea cul­turilor şi recoltele obţinute să fie cît mai mari. Felul legumelor şi suprafeţelor ocupate de fiecare cultură sunt arătate în cele 2 tabele următoare: se cultivă înainte de plantarea roşiilor, a vinetelor sau ardeilor. Mazărea timpurie pentru păstăi, spanacul şi cartofii tim­purie se cultivă înainte de plantarea ver­zii de toamnă. Cartofii de vară se cul­tivă după ridicarea recoltei de varză tim­purie. Castraveciorii şi fasolea de toam­nă, după dovlecei şi castraveţi timpurii. Suprafeţele pe care trebuie să le ocupe culturile duble pe cei 200 m.p. sunt date în tabelul de mai sus: gr., morcovi 10 gr., păstîrnac 5 gr., car­tofi 20 kg., varză de toamnă 3 gr., pătrun­jel 5 gr., fasole 300 gr., mazăre 200 gr. In cantităţile respective sunt prevăzute şi seminţele necesare executării culturilor intercalate şi duble adică amestecat în apă, 2 kg. la o găl­­eata cu apă. Cu această soluţie se­ udă plantele la cuib, dînd cîte 1—2 găleţi la m.p. Cultivatorii mai au posibilitatea să în­trebuinţeze şi îngrăşăminte minerale pe care le pune la dispoziţie statul, la preţ redus, prin cooperative. Azotatul de amoniu se dă în cantitate de 2—3 kg. la 100 m.p., superfosfatul 5—6 kg. şi carnita în cantitate de 7—8 kg. la 100 m.p. Aceste îngrăşăminte se îngroapă sub brazdă o dată cu săparea te­renului sau de mai multe ori, în timpul vegetaţiei plantelor, la prăşit, singuri In acest scop se pregătesc cutii de 35 cm x50 cm. şi înalte de 6 cm. : în aceste cutii care se umplu cu pămînt bine mărunţit, se seamănă în rînduri la dis­tan­ţa de 4—5 cm. între rînduri şi pe rînd. E bine să se pună două seminţe la un toc pentru a avea posibilitatea de a alege plantele viguroase. Semănătura se udă, apoi se așează în casă sau în locuri unde temperatura nu scade sub 15—18 grade. Cînd răsar, plantele trebuie privite, udate la timp, aerisite, etc. Dacă în ju­rul casei există un loc a­­dăpostit, bine văzut de soare ziua, pe a­­cel toc se face o brazdă adîncă de 20 cm. Aici, după ce pămîntul a fost bine mă­runțit se repică răsadul din cutii atunci cînd s-a format prima frunză adevărată. Peste noapte aceste plante se acopăr cu rogojini pentru a le feri de brumele tîrzii. In cazul cînd pe lingă casă nu este un RĂSPUNS. Pentru plantarea răsaduri­lor sunt necesare următoarele lucrări: 1. Modelarea terenului, pe loturile indi­viduale se face cu sapa și constă în efec­­tuarea straturilor; în cazul cînd există o sursă de apă se fac și rigole de irigat. Straturile se fac de 1,2—1,5 m lăţime şi lungi de 6—10 m, iar rigolele se fac la 50—70 cm, una de alta şi de aceeaşi lum­gim­e Pentru ca straturile şi rigolele să fie drepte, lucrarea se face cu ajutorul unei sfori. 2. Marcarea terenului, se face cu un marcator care are cuie de lemn sau de fier fixate la distanţa de plantare. Cu acest marcator se trag linii în lungul şi-n latul stratului. Răsadurile se plantează la întretăierea acestor linii. 3. Recoltarea răsadului, adică scoaterea lui din răsadniţă, se face d­upă ce pă­mîn­­tul din răsadniţă a fost bine udat, în aşa fel încît plantele să se poată scoate cu cît mai mult pămînt şi rădăcinile să fie cît­­mai puţin deranjate. In felul acesta, după plantarea în cimp, plantele se vor prinde repede. După scoaterea din răsadniţă, răsadu­rile se aşează în cutii şi se transportă la locul de plantare, stropite cu apă, umbrite pentru a nu se veşteji­4. Mocirlitul, se face pentru răsadurile RĂSPUNS: La legumele care se cultivă prin răsad, cum sunt pătlăgelele roşii, vi­netele, ardeii, varza, conopida, este reco­mandabil ca cultivatorii să folosească ră­saduri produse în ghivece nutritive. Folo­sind această metodă avansată, care a dat bune rezultate, cultivatorii de loturi indi­viduale pot avea următoarele avantaje : Răsadurile crescute în ghivece­­nutri­tive sunt mai viguroase, mai sănătoase şi mai timpurii, deci de o calitate mai bună, decit răsadurile obişnuite ; în acelaşi timp ele pot fi răsădite fără pierderi, în­­tr-o stare mai înaintată de creştere. 2. Rădăcinile răsadurilor din ghivecele nutritive, avînd mult pămînt gras, nu se rup cînd sînt plantate în grădină, se prind uşor, iar plantele nu tînjesc după răsă­di­re­ 3. O dată cu plantarea răsadului din ghivece în grădină se poate încorpora la locul definitiv de creştere şi o cantitate de îngrăşămînt, care va ajuta planta să creas­că şi să rodească mai devreme şi mai mult. loc însorit şi adăpostit, semănătura rămî­­ne în cutii pînă la plantare. In acest caz cutiile se fac mat­adinei (10 cm.) şi în număr mai mare, întrucât plantele se ră­resc de data asta la 8 cm. fir de fir. Acest lucru se poate face acum pentru pătlă­gele roşii, vinete, ardei şi varză de vară. Pentru varza de toamnă ,răsadurile se fac afară, pe brazdă. Pămîntul trebuie bine mărunţit, iar după semăn­are se va acoperi cu un strat de graniţă de 1 cm, apoi se va uda Trebuie ţinut seama ca semănatul să n­u se facă prea­ des căci plantele pot fi atacate de mană. Semăna­­rea pentru obţinerea acestui fel de răsad în regiunile din Cîmpia Dunării se face în decada a 3-a a lunii mai, care nu se pot scoate cu pămînt multi- rădăcină. Se face un amestec de pămînt, balegă şi apă de consistenta unei smîntîni in care se moaie rădăcinile plantelor, luînd mănunchiuri 3—4 bucăţi o dată. Această operaţie se face pentru ca­­răsadurile să se poată menţine PÎnă la plantare fără se se ofilească. 5 Plantarea răsadurilor, se face în gropi făcute cu sapa, săpăliga, plantatorul sau lingura de plantat. In gropi (sau copci) se plantează răsa­durile mari. Pămîntul scos din groapă se pune la loc și se presează ușor pe­ rădă­cina plantei. Cu plantatorul înfipt vertical în pă­mînt se face o gaură în care se introduce răsadul pînă la primele două frunze. Apoi se înfige plantatorul, oblic și lateral, se strînge bine pămîntul lingă rădăcina plan­tei pentru a nu răm­îne goluri. 6. Irigatul de plantare, se face pentru ca plantele să aibă la prindere apa nece­sară. Această lucrare se poate face pe straturi sau bidoane. In primăvară este bine să se facă cu stropitoarea la cuib. In acest caz, se dă V4 —­1 litru­­de apă pe fiecare răsad. După udarea cu stropitoa­rea fără sită se trage țarină uscată dea­supra pentru a împiedica pierderea apei şi formarea crustei. 4. Răsadurile crescute în ghivece nutri­tive pot fi transportate şi de la distanţe mai mari fără să se ofilească. 5. Prin folosirea ghivecelor nutritive se pot obţine legume bune de recoltat cu 3 săptămîni mai devreme, şi sporuri de recolte de 30—50 la sută. Toate aceste avantaje se obţin desigur numai atunci cînd plantele răsădite cu ghivece nutritive se udă din abundenţă şi cînd li se dau şi celelalte îngrijiri reco­mandate de regulile agrotehnice. Procurarea răsadurilor crescute în ghi­vece nutritive e bine să se facă în comun, prin întreprinderile unde lucrează sala­riaţii, fie de la gospodăriile anexe ale a­­cestor întreprinderi, fie de la gospodăriile agricole de stat. Pentru aceasta însă este necesar să fie comandate din vreme, de pe acum, pentru ca gospodăriile respecti­ve să poată lua măsuri pentru a produce cantitatea de răsaduri dorite, peste ne­cesarul propriu al acelor gospodării. ÎNTREBARE: Care sunt uneltele şi materialele nece­sare unui cultivator pentru o grădină de 200 m.p.? ÎNTREBARE : Cum se poate folosi mai bine supra­faţa de 200 m.p.? Lot individual de 200 m. p. cultivat cu legume PRIMA RECOLTĂ ÎNTREBARE : Ce cantităţi de seminţe sînt necesare pentru un teren de 200 m.p.? ÎNTREBARE : Cum se pot îngrăşa loturile individu­ale? ÎNTREBARE : Cum pot obţine răsaduri cultivatorii de legume pe loturi individuale? ÎNTREBARE : Cum se plantează răsadurile? ÎNTREBARE : Pot cultivatorii de joturi individuale să folosească ghivece nutritive ? I I I fi &, I 5? I ^ I 11 • 5 1 1 % I T? 1 ÎS. . Io I I III M Varză timpurie 40mp Usturoi 4 mp JS\ I * \ rţ> 5-hi ■5» I ^ ( & £ in 1 is > ' cA> * î------­s $ Q OD IE Qrfofttimpurii 4-0 mp • ^ ■1 ^ s § ^ * Oi ţv k $ § I ^ * ír $ <5 A DOUA RECOLTA roşu 50 mp ! <o III -'F m Cartof/ de varé 40 mp im li i C\jI 4 II* & I- - -- - I zz Varză de toamnă ■4-Q mp \& ^ “A «í I "jo <$ 'I! 'S § *! ÎNTREBARE : Cum se pot obţine două recolte de pe aceeaşi suprafaţă de teren? ÎNTREBARE : Cum se îngrijesc plantele pentru a ob­ţine recolte mari? RASPUNS : Prima lucrare constă în în­depărtarea scoarţei care înlesneşte pier­derea apei din pămînt. Lucrarea se face cu grebla sau cu sapa ori de cîte ori se formează scoarţa. Duşman al culturilor de legume sînt buruienite. Imburuienirea terenului poate fi prevenită prin curăţirea cît mai perfec­tă a seminţelor, prin folosirea îngrăşă­mintelor naturale cît mai bine dospite şi prin distrugerea buruienilor din preajma grădinii. Parcelele cultivate cu legume trebuie să se ţină curate de buruieni prin praşile făcute la timp cu sapa sau săpăliga şi prin privire făcută cu mina. Culturile care se însămînţează direct, cum sînt dovleceii, castraveţii, pepenii, morcovii, pătrunjelul, păstîrnacul şi al­tele, trebuie rărite. Momentul răritului se alege după cultura şi modul de folosire a plantelor care se înlătură. O altă lucrare folosită pentru mărirea recoltelor este muşuroitul. El se aplică în culturile de cartofi, varză, tomate, cas­traveţi, dovlecei, morcovi, sfeclă, pătrun­jel. In felul acesta, adunînd pămînt în jurul plantei, la partea de jos a tulpinii, se for­mează aci o serie de rădăcini cu ajutorul cărora planta adună mai multă hrană. E bine ca muşuroitul să se facă după o ploa­ie sau după ce terenul a fost udat, pen­tru ca pămîntul să fie umed. O altă lucrare necesară unor culturi de legume, în vederea sporirii producţiei, este ciupitul, adică ruperea unor părţi de creştere a plantei. La castraveţi se ciu­peşte tulpina principală şi ramificaţiile ce se formează direct pe ea. In felul acesta se grăbeşte formarea unor noi ramificaţii, mai depărtate de tulpină, ramificaţii pe care se formează de obicei fructe mai mul­te. Tulpina principală se ciupeşte după ce a dat cinci-şase frunze, iar ramificaţiile la 8—14 frunze.­­ La dovlecei, unde e bine să se obţină cît mai multe fructe tinere, prin ciupit se în­depărtează toate ramificaţiile mai depăr­tate de vrejul principal, lăsîndu-se să for­meze fructe numai vrejii care se formează pe ramificaţiile ce cresc direct pe tulpina principală (adică vreji de ordinul II). La unele plante, ca de pildă la roşii, vi­nete, se face lucrarea numită „cîrnit“, prin care se îndepărtează vîrful tulpinei prin­cipale şi se opreşte astfel creşterea. Lucra­rea se face atunci cînd planta a format des­tule fructe care pot ajunge să se coacă, cînd deci fructele ce s-ar mai forma nu ar mai putea fi folosite. Plantele cu port înalt au nevoie să fie arăcite. In grupa acestor plante intră to­matele cu port înalt, fasolea urcătoare, mazărea cu tulpina rîcitoare. Lucrarea se face legînd tulpina plantei de un arac. Le­gătura e bine să fie în formă de 8 pentru a da loc tulpinii să crească. Efecte mari în sporirea producţiei are şi folosirea îngrăşămintelor aplicate su­plimentar culturilor­ Udarea la timp a culturilor asigură re­colte mari de legume, mai ales în regiu­nile secetoase. Combinarea udării — fă­cută la timp şi în condiţii bune — cu î­n­­grăşa­rea suplimentară are rezultate favo­rabile asupra cantităţii şi calităţii recol­tei. Udatul trebuie să se facă cu cantitate îndestulătoare de apă, pentru ca să se poată umezi, întregul strat de pămînt în care cresc rădăcinile. E bine deci, să se ude cu destulă apă şi apoi, imediat, să se prăşească. O importanţă­­mare în obţine­rea de recolte bogate are prevenirea şi combaterea dăunătorilor plantelor. In caz cînd dăunătorii apar în cultură, ei pot fi combătuţi prin : 1. Mijloace culturale: distrugerea de pe drumuri şi şanţuri a tufişurilor şi plante­lor gazdă, întoarcerea­­ arăturilor în preaj­ma gerului, praşila la timp, etc. 2 Mijloace mecanice: adunarea şi ar­derea plantelor şi fructelor, frunzelor, tul­pinelor purtătoare de boli, spori de ciu­perci, ouă de insecte, etc. ; adunarea o­­mizilor şi insectelor, etc. 3. Mijloace chimice: folosirea fungici­delor şi insecticidelor după instrucţiuni speciale pentru fiecare plantă. Toate lucrărle arătate au efect dacă se fac la timpul potrivit şi în condiţiunile cele mai bune. Joi 1 aprilie 1954 - tir. 2953 LA UN CĂMIN DE ZI Cine ştie dacă aceşti copii care învaţă deocamdată să facă flori din hîrtie colorată, nu vor fi mîine biologi miciurinişti sau celebri decoratori ? Oricare le va fi însă meseria, spre oricare din ramurile ştiinţei sau tehnicii se vor îndrepta, munca lor va fi pusă în slujba fericirii omului, in spiritul acesta sînt crescuţi şi educaţi copiii patriei noastre. In clişeu , la căminul de zi al întreprinderii „Industria Lînei 8 Martie“ din Timişoara, sub îndrumarea educatoarei Petronela Adîncu, copiii învaţă să facă jucării şi flori din hîrtie. Fiii domaşnenilor Zi de tîrg în oraşul Timişoara. La o mar­gine, încărcate cu fructe aduse din­­părţile muntoase ale Almajului, stau înşirate căruţe acoperit­e cu coviltire de rogojină. Doi ţă­rani îmbrăcaţi ca la mu­nte, cu cojoace şi căciuli, cu opinci mari cu vîrfurile întoarse şi ţuguiate, tăifăsuiesc lîn­gă căruţe. Cuvintele lor simple, vorba domoală, ca a mai tuturor oamenilor de la munte, glăsuie-se despre întîmplările noi şi minunate ce au schimbat din temelie via­ţia lor, viaţa satelor noastre, lipsită odinioară de bucurii. — Avem noi oameni de ispravă în satul Domaşnea — îşi urmă vorba cel mai băt­rîn, al cărui glas vibra de mîndrie. Cînd pun ei o vorbă, pune tot satul umărul. Nu degeaba i-a­m ales noi deputaţi în sfatul popular ! Nu ştiu dacă ai auz­i de Constantin Bob­otă, se­cretarul organizaţiei de bază. Un om şi jumătate se spune el ceva, apoi să ştii că­­aşa este... Ţăra­nul muncitor Iancu Corescu, cu o mul­ţumire ce i-o puteai citi pe faţă, începu a­poi să vorbească desp­re felul în care oamenii din satul lui au înţeles să-şi predea în î­ntregime cotele către stat, iar o serie întreagă de ţă­rani muncitori, lim­i­nd îndemnul partidului şi guvern­ului, au făcut contractări pentru creşterea de animale. In satul lor, altădată uitat, pătr­u­n­de tot mai mult lumina vieţii noi. Cartea­­a devenit îndrăgită de către toţi locuitorii,satului. Au început să înveţe a desluşi slovele şi bătrînii. — Nevastă-mea, spuse rîzî­nd domaşneanul, a învăţat la bătrîneţe să scrie şi să citească. N-a­u lăsat-o cop­ii în pace, nu şi nu, să în­veţe carte Bătrînul Corescu tace o clipă, a­­poi, dînd din ca­p cu satisfacţie : Am băieţi deştepţi Anul acesta au terminat liceul, vor să se facă ingineri. Aproape s-a golit s­at­ul de tineri. Mai toţi sînt prin tust tute, la şcoli înalte. Se întorc de acolo oameni învăţaţi... Ar mai fi discutat ei mult şi bine, dacă o bătrînică nu s-a­r fi oprit în faţa carului cu mere să întrebe : — De u­n­de aţi adus aşa mere frumoase ? — De pe dealurile bogate ale Domasnei, de prin locurile noastre, au răspuns semeţi sătenii. ★ Trenul person­al ce pleacă din Timişoara spre Capitală s-a oprit pentru două minute şi în gara Domasnei. Intr-un­ul din vagoa­nele de clasa a doua i-am întîlnit o dată, nu de mult, pe toţi flăcăii de ieri ai satului, azi studenţi care se î­ntorceau la facultăţi Se afla­u printre ei studenţii Ilie Cri­stescu, de la Facultatea de Chimie Industrială, Ian­cu Horescu de la Institutul Politehnic, Ilie Gălescu de la Institutul Feroviar şi Ştefan Corescu de la Facultatea Agrotehnică. Fie­care avea c­eva de povestit. Cei peste 50 de studenţi, cîţi îşi au în acest sat obîrşia, se în­trec, care mai d­e care atunci cînd vin din nou în satul lor, să ia parte la programele culturale ale căminului, să se ocupe de cei cîţiva bă­­trî­ni din sat care încă nu s-au depri­ns le ne cu buchea şi bine­înţeles, să studieze, pregă­­tindu-se temeinic pentru examenele viitoare. Despre toate aceste­a vorbeşte cu multă dragoste Ştefan Corescu, fiul ţăranului mun­citor din Domaşnea — „Rujan”, aşa cum îl ştie tot satul. Cu cîţiva ani în urmă, păs­torul Rujan urmărea mersul lent al ciopo­tului de oi pe crestele munţilor cîntînd din fluier o doină bănăţeană. îndrăgea mult muzica Dar pe atunci n­u se gîndea nicio­dată că î mp­reună cu zeci de tineri ca şi el, va asculta azi un concert simfonic în sala Ateneului Republicii. Umbrele înserării s-au lungit din ce în ce mai­ mult peste cîmpie şi lumina albăstruie a amurgului a pătruns în vagonul trenului ce gonea spre Bucureşti. Oricît ar fi vrut Ia­ncu Horescu să doarmă, nu putea. Discuţiile din compartiment îl in­teresau şi pe el. Doar era şi el unul dintre fiii domaşnenilor, care cu ani în urmă nu ar fi putut să urce treptele institute­lor de învăţământ superior. Şi-a adus aminte de zilele cî­nd era prin clasa a şaptea primară. Taicătău nu vroia să-l dea mai de­parte la şcoală. „Vezi-ţi, măi băiatule de treabă, îi spunea bătrîn­ul, să nu te mai audă cineva că vr­ei să te faci inginer. Vrei să mă nîdă tot satul? M­ai vezi tu vreunul d-ăi ca­­noi că are copii la şcoli de ingineri ? “ — Intr-una din zile — povesteşte Ho­­rtescu — a venit pe la noi, cine credeţi ? Con­stantin Beb­otă, secretarul organizaţiei de bază. A stat de vorbă cu bă­trînul. Parcă îl au­d : „Bade Horescu­le, ţara are nevoie de oameni învăţaţi, e timpul nostru acum să ne trimitem copiii la Şcoli, să se în­toarcă oameni învăţaţi, să ne lumineze şi pe noi“. Tata dăd­ea din cap a încuviinţare, şi treeîndu-şi degetele p­rin mustaţă, şoptea ca pentru el: Da, aşa este, e drept... Trenul gonea mai departe prin câmpia ne­tedă, s­pre oraşul unde îi aşteptau deschise,­­porţile şcolilor, iar tinerii discutau mai de­parte despre cursuri, despre învăţătură, des­pre viitoarea lor activitate. Unul din ei a propus : — Ce ar fi să socotim cîţi tineri de la noi din sat sînt acum la facultăţi ? — Să-i numărăm pe degete ! — N-ai tu atîtea degete... — Băiatul lui Andrei Avesie e la Institutul Feroviar, al lui Andrei Popa e la Medicină, al lui Mateica Honei la Agronomie, al lui Stana lui Serafim la Chimie industrială, al lui Boba, al lui Mutaşcu, a lui Benghera... Toţi copiii do­măşnenilor învaţă... Pe coridor s-a auzit vocea gravă a conducă­torului, anunţînd : — Bucureşti! Peste şer­puirea şinelor lucitoare, oraşul îşi înălţa clădirile sub lumina strălucitoare a dimineţii. ★ P­e treptele albe de marmoră ale facultăţii agrotehnice din Capitală, urcă şi coboară zeci şi sute de studenţi. Unii se îndreptă către sălile de cursu­ri, alţii către laboratoa­re sau sălile de lectură. Intr-una din sălile de lectură, studentul Ştefan Corescu scrie părinţilor. ...„Tată, ai grijă să nu te întreacă vecinii la curăţirea pomilor. Ţii­ minte ce ţi-am spus in legătură cu semănatul din primă­vara aceasta. Să nu tărăgănezi. Să semeni m mustul zăpezii, j­i grijă, îndeamnă şi pe alţi­ să facă la fel. La vară vin să te ajut la strîngerea recoltei. Sau poate... mai der vr­eme, la inaugurarea colectivei“. I­n scrisoare urmează cîteva rînduri scrise cu litere mari de tipar: „Astea sînt pentru dumneata, mamă Cred că te bucuri că le poţi citi. Poate vrei să-mi mulţumeşti că te-am învăţat să sloveneşti. Nu-mi mulţumi mie, mulţumeşte partidului care ne călăuzeşte p­e toţi pe dru-m­ul unui viitor luminos“... Timpul liber s-a scurs. Studenţii au intrat l­a cursuri. Se tratează problema ameliorării naturii plantelor, a îmbunătăţirii şi sporirii recoltelor de cereale­­3 hectar; se discută despre dezvoltarea agriculturii noastre. Fiul domaşneanul­ui­­urmăreşte cu ate­nţie cursul. Peste cîţiva ani, întors în satul lui înconju­rat de livezi, tînărul inginer agronom se va număra printre oamenii muncii care luptă pentru înflorirea agriculturii noastre, pentru o viaţă tot mai fericită şi mai îmbelşugată. G. HIRŞOVA CE S­A CITIM Sub îngrijirea Institutului de Studii Ro­­mâno-Sovietic al Academiei R.P.R. ,a a­­părut o culegere de articole traduse din publicaţiile sovietice, intitulată „DRU­MUL GLORIOS AL P.C.U.S.“, cu ur­mătorul sumar: * * * — Drumul glorios al P.C.U.S. * * * — Partidul comunist — forţa conducătoare şi îndrumătoare a societăţii sovietice. H HRUSTOV - Istori­a P.C.U.S.­­ este marxism-leninismul în acţiune. I SIRINSCHI — Partidul comunist în lup­ta pentru crearea şi dezvoltarea econo­miei socialiste. I. ALEXANDROV — Alianţa clase,­ mun­citoare cu ţărănimea muncitoare - o mare forţă în lupt­a pentru comunism. A­AZIZIAN — Marea forţă a ideilor inter­naţionalismului prolet­ar. CĂRŢI LITERARE NOI Editura Cartea Rusă I. EHRENBURG — Al nouălea val (voi. I) Roman. 514 pag. 15,52 lei M. STELMAH — ’Marea familie (voi. I) Roman distins cu Premiul St­alin. 614 pag. 13,48 lei AL. MAL­­SKIN — Oameni dintr-un fund de ţară. Roman. 386 pag. 9,58 lei Editura Tineretului. NIKOLAI DUBOV — La căpătui pămîntu­­lui. Roman. 298 pag. 5,30 lei .

Next