Romînia Liberă, iulie 1954 (Anul 12, nr. 3030-3056)
1954-07-01 / nr. 3030
Pad. 2-a Să rezolvăm operativ cererile şi propunerile cam Din însemnările unui deputat Filele pe care le frunzăream erau acoperite cu un scris stîngaci, lăbărţat, rod al trudei unei mîini puternice, deprinsă mai mult cu cleştii şi menghinele. Stilul era şi el la fel de puţin pretenţios. Nu aveam de a face cu fraze rotunjite ci cu simple însemnări privind lucruri concrete, cu date şi nume de oameni, cu linii, cerculeţe şi sublinieri care arătau ordinea importanţei diferitelor probleme consemnate. Dar aplecîndu-mă mai atent asupra acestor pagini, am găsit lucruri in stare să stîrnească emoţie, am simţit vibraţia unui suflet înflăcărat, plin de patos şi optimism, avîntat spre frumuseţea viitorului. De altfel, autorul paginilor pe care le citeam se afla alături de mine şi, cu un glas potolit, sfătos, îmi tălmăcea rostul fiecărei însemnări, al fiecărei prescurtări sau sublinieri, înfăţişînd cu simplitate un fragment din marea poezie a vieţii noastre de azi. Se numeşte Gheorghe Fulga. Un om înalt, bine legat, cu mişcări energice, vioaie, pare în ciuda celui de-al cincilea deceniu de viaţă pe care-l străbate, şi-n ciuda vitregiei trecutului, nu are încă nici un fir argintiu în podoaba bogată a părului. Povestea lui e simplă, asemănătoare cu a multora din ţara noastră. Acum mai bine de 30 de ani, el, Gheorghe, unul din cei II copii ai unui argat la oile chiaburilor din Săcele a plecat în lume să-şi cîştige bucata amară de pîine. A slugărit de atunci la nenumăraţi patroni de ateliere, „furînd" meseria care-l plăcea, învăţînd tehnica. De abia acum, în anii regimului nostru democrat-popular priceperea şi rîvna lui au căpătat în sfîrşit meritata preţuire. Feciorul ciobanului conduce cu destoinicie secţia nr. 1 Reparaţii Auto a cooperativei de producţie meşteşugărească „Scînteia“ din Ploeşti, iar la 20 decembrie anul trecut, cetăţenii de pe strada Movilei, (circumscripţia electorală nr. 86) l-au ales ca reprezentant al lor în conducerea treburilor obşteşti ale oraşului, însemnările cu pricina se referă tocmai la activitatea lui ca deputat deşi, din modestie, nu se referă decît arareori la sine însuşi — şi atunci mai mult indirect. Iată ce cuprind ele. IANUARIE: începutul muncii practice pe teren. Discuţii cu cetăţenii pentru a alege în comitetul de cartier, oameni buni şi cinstiţi, cu Iniţiativă gospodărească. In prima jumătate a lunii s-a ţinut şedinţa de constituire a comitetului de cartier. Au fost aleşi patru muncitori şi trei gospodine. In planul de muncă al comitetului, s-a stabilit sarcina de a se cere secţiei comerciale a comitetului executiv al oraşului, deschiderea unui magazin Aprozar. De asemenea, s-a stabilit să fie făcute demersuri pentru deschiderea unei farmacii, a unui atelier pentru reparaţii de uz casnic, a unui depozit de lemne şi a unui chioşc pentru schimbarea buteliilor de aragaz. (In paranteză fie spus, pe alte file, scrise ulterior toate aceste sarcini sunt înscrise ca realizări). Participanţii la discuţii au mai ridicat următoarele probleme: 1) Maidanul plin de gunoaie de pe strada Movilei să fie parcelat şi distribuit cetăţenilor pentru a-şi cultiva legume şi zarzavaturi, iar loturile să fie împrejmuite cu un gard viu, pentru a le da un aspect cît mai plăcut. 2) Fiecare cetăţean e dator să păstreze curăţenia străzii (cei care aruncau gunoaiele la voia întîmplării au fost aspru criticaţi). 3) Să se tragă conductă de gaze pe stradă. 4) Să se facă radioficarea străzii. FEBRUARIE : In rezumat, însemnările din această lună vorbesc despre mobilizarea cetăţenilor pentru acţiunea de deszăpezire. S-a făcut urgent deblocarea părţilor carosabile ale străzii, in afară de aceasta, s-a amenajat un local unde se ţin şedinţele şi adunările pentru dezbaterea treburilor gospodăreşti. La propunerea deputatului, în cadrul comitetului de cartier, a luat fiinţă un colectiv pentru problemele de asistenţă socială care să acorde eventualele ajutoare de urgenţă şi să intervină pentru ca aceste ajutoare să fie date la timp. MARTIE : După topirea zăpezii, 90 la sută din cetăţenii circumscripţiei au participat voluntar la nivelarea străzilor, împrăştiind pietrişul care a fost adus cu căruţele puse la dispoziţie de sfatul popular al oraşului. S-au construit şanţuri pentru scurgerea apei. Au fost plantaţi circa 60 de pomi pe marginea rigolelor. Cei 5000 metri pătraţi de teren, cît cuprindea locul viran, au fost împărţiţi, cetăţenilor. Un lot de 300 metri pătraţi a fost acordat şcolii mixte Nr. 2 pentru a-l folosi ca teren de experimentare. In ce priveşte curăţenia străzii, la intervenţia deputatului, Trustul de construcţii al rafinăriilor petrolifere le-a pus la dispoziţie într-o după amiază trei autocamioane pentru căratul gunoaielor. APRILIE: In majoritatea caselor de pe stradă au fost instalate difuzoare. Cetăţenii cei mai activi din circumscripţie, şi în primul rînd cei din comitet, au luat iniţiativa de a scoate o gazetă cetăţenească de stradă, pentru a oglindi realizările şi lipsurile de pe strada lor. Deputatăl s-a angajat că-i va sprijini. Ion Măglan, muncitor fruntaş la rafinăria Nr. 1 Ploeşti şi membru în comitetul de cartier, a fost ales responsabil al grupului de voturi individuale. Intr-o şedinţă el a evidenţiat pe muncitorul Constantin Libiu şi pe gospodinele Elena Mihăilescu, Anna Cretişteanu şi Zoia Ivanov pentru modul exemplar în care s-au îngrijit de însămînţatul loturilor cultivate. Ana Cretişteanu a propus să se instaleze o ţeava de apă pentru Irigatul grădinii. Propunerea a fost acceptată de comitetul executiv orăşenesc. Ţeava a şi fost procurată de la depozitele de fiare vechi, iar instalarea urmează să fie făcută prin muncă voluntară. MAI : In cadrul unei şedinţe s-a citit lista celor înscrişi pentru instalaţia de gaze. S-au mai înscris pe foc şi alţii. Deputatul a informat cetăţenii despre demersurile pe care le-a făcut la sfatul popular regional pentru a obţine aprobarea pentru procurarea conductei. La propunerea lui a fost ales un comitet de iniţiativă care să coordoneze munca în această problemă. Tot cu acelaşi prilej s-a stabilit că banii vor fi încasaţi de către comitet care-i va depune la C.E.C. încasările vor fi făcute în trei rate chenzinale (de la 1 iunie la 15 iulie). IUNIE : Ţeava de apă pentru irigarea loturilor de zarzavaturi şi legume a fost instalată. întrucît însă sădirea arbuştilor pentru gardul viu a întîrziat şi acum nu se mai pot prinde, după ce deputatul a fost criticat, această sarcină a rămas să fie realizată la toamnă. In schimb s-a luat hotărîrea de a seconfecţiona tăbliţe pe care să scrie că este interzis accesul trecătorilor şi al vehiculelor pe loturile cultivate pe fostul maidan. Grădinile de altfel sînt frumoase. Oamenii au putut consuma verdeţuri, ceapă şi cartofi, cultivaţi de ei. Deputatul este necăjit că trei dintre cei 60 de pomi sădiţi, nu s-au prins. Şi în sfîrşit, una din sarcinile înscrise recent în plan, este aceea de a se cultiva flori şi îndeosebi trandafiri, de-a lungul străzii. Deputatul locuieşte totpe strada Movilei, într-o căsuţă bătrîneascâ, construită într-un autentic stil romînesc. Pînă sus pe acoperişul pridvorului se caţără trandafiri încărcaţi de Flori roşii ca focul, in faţa odăii dinspre stradă e un strat prejmuit cu pietre mari, spoite cu var. Aici cresc într-o plăcută neorînduială panseluţe multicolore, petunii, tufănele, un fir de mac, o gladiolă, cîteva garoafe şi muşcate. In faţa casei e o boltă pe care se răsucesc coarde lungi de viţă. Ciorchinii,plini de floare, împrăştie în răcoarea jilavă a curţii dichisită cu mult gust, acel miros nespus de fin care prevesteşte aroma de mai tîrziu a bobului de strugur şi buchetul vinului. Aici, la umbră, în liniştea odihnitoare, se sfătuieşte adesea deputatul cu cetăţenii care l-au ales. Şi pornind de aici se încheagăideea multora dintre realizările viitoare, menite să facă aspectul străzii mai frumos şi viaţa oamenilor mai uşoară şi mai plină de bucurii. AL. N. TRESTIENI Teoretic, primirea cetăţenilor la comitetul executiv al sfatului popular regional Bacău se desfăşura pînă acum cîtva timp în condiţiii bune. Pe uşa cabinetului era afişat programul orelor de primire la tovarăşul preşedinte, Moise Ilie, la tovarăşii vicepreşedinţi A. Costescu şi S. Unguraşu, la tovarăşul secretar Pavel Lazăr. Luni între orele 10— 13 primea tovarăşul preşedinte Moise Ilie; marţi şi miercuri la aceleaşi ore cetăţenii se puteau adresa tovarăşului vicepreşedinte Alexandru Costescu, joi şi vineri tovarăşului vicepreşedinte S. Unguraşu, iar sîmbătă tovarăşului Paval Lazăr, secretarul comitetului executiv regional. Asta însă numai pe afişul scris cu slove mari şi prins la Intrarea în cabinet. Practic, primirea cetăţenilor pentru discutarea problemelor care îi frămîntau se petrecea cu totul altfel. Cetăţeanul venea pl'fl de încredere, dădea bineţe şefei de cabinet şi întreba dacă poate fi primit. — Mai aşteptaţi puţin că e ocupat... are şedinţă... curgeau argumentările tovarăşe' Lazăr — şefă de cabinet. Holba omul och'1 la afiş, încreţea fruntea şî se aşeza nedumerit pe scaun. De primit trebuia să fie primit. Era doar după ora 10 şi cu mult înainte de ora 13, el aştepta. Tare greu mai trec orele cînd aştepţi. Greu, uşor, realitatea e că trec. Şi ca orice oră trece şi ora 13. ? ? Afişul e — Poate mai poţi dumneata să treci data viitoare, dacă mai ai vreo ocazie. Azi a fost tare ocupat, spunea nu fără să roşească tovarăşa Lazăr, şefă de cabinet. Scena se repeta în foarte dese rînduri. — Cînd primeşte tovarăşul preşedinte ? — Lunea între orele 10—13... — Dar tovarăşul vicepreşedinte... — Marţea şi miercurea la aceleaşi ore (sau joia şi vinerea — după caz). In ziua programată, cu o oră de vină? şi chiar două mai de dimineaţă cetăţeanul cu pricina se instala frumuşel pe un scaun în biroul şefei de cabinet : — Pot vorbi cu tovarăşul... — Nu e încă ora. Mai aşteptaţi puţintel. Pe la zece, zece şi jumătate cred că veţi fi primit. Aştepta omul cu aceeaşi răbdare ca şi data trecută. Se apropia ura indicată... — Acum se poate?... — Ceva mai tîrziu... e puţin ocupat... are o treabă urgentă de rezolvat... Azi aşa, mîine la fel, cu unele excepţii, pînă cînd tovarăşa Lazăr şi-a epuizat bagajul de justificări, cauze, motive, argumente şi altele. Asta şi datorită insistenţelor unor cetăţeni care nu le ascultau pentru prima oară. Toate la timpul lor. Odată, de două ori se mai inttmplă, mai merge să spui oamenilor veniţi de la distanţe nu preia mici să mai aştepte, să vină altădată. Dar pînă cînd ? Şi ca să iasă din încurcătură şefa de cabinet, tovarăşa Lazăr a descoperit un mijloc foarte simplu. A desprins frumuşel programul de pe uşă şi l-a închis în sertar. Nu de alta dar să n-o mai contrazică nimeni. Vorba ceea ori cu afiş, ori fără afiş, tovarăşii conducători ai comitetului executiv tot la fel primesc cetăţenii. Şi într-adevăr lucrurile s-au schimbat. — Se poate intra la... ? — Acum nu. Veniţi mai tîrziu că are şedinţă... e ocupat... etc Răspunsurile sînt date cu convingere fără o clipire din ochi Vezi bine că afişul n-o mai poate contrazice pe tovarăşa Lazăr Argumentele şi-au recăpătat valabilitatea. Zadarnic caută cetăţenii sprijinul afişului. Afişul e încuiat în sertar, iar conducătorii comitetului executiv al sfatului popular regional Bacău, sînt încuiaţi în birouri. I. BECHERU corespondentul „României libere" în regiunea Bacău Două De la bun început, să mă recomand : sînt registrul de evidenţă, aflat la birou pentru primirea şi rezolvarea cererilor şi sezisărilor oamenilor muncii de la comitetul executiv al sfatului popular orăşenesc Craiova. Vă rog să nu-mi luaţi în nume de rău îndrăzneala de a vă scrie aceste rînduri. Sper că ele îşi vor ajunge scopul. Precum bine ştiţi, sau dacă nu ştiţi, aflaţi acum, tovarăşa Ciucă înregistrează zilnic numeroase cereri, de m-am săturat şi eu de numărul lor. Pentru că sînt multe şi mai ales pentru că nimeni nu prea se interesează de ele, socot c-a sosit timpul să vorbesc. Şi pentru aceasta am să vă povestesc cele ce urmează : • Mai zilele trecute, în biroul în care mă aflaţi,au făcut apariţia doi cetăţeni. Din cît mi-am putut da seama, veniseră şi ei cu nişte cereri. Deodată, am auzit pe unul din ei spunînd : „Ce-ar fi dacă ne-am uita să vedem cum sînt rezolvate cererile, oamenilor muncii primite de la începutul anului pînă în prezent?“. Celălalt aprobă. S-au aşezat pe un scaun şi au început să-mi răsfoiască filele. Pe cele mai multe din ele, au citit multe numere, date şi nume de oameni, dar la multe cereri intrate n-au mai găsit nici un fel de indicaţie din care să reiasă ce s-a mai întîmplat apoi cu ele. Şi după cum bănuiţi şi dvs. pentru moment, ei iau fost puşi la încurcătură. Probabil că şi-au adunat puţin gîndurile şi au găsit o soluţie ca să-i zic aşa, salvatoare. Mi-au răsfoit din nou filele şi s-au oprit cu degetul la cererea nr. 37.606 din 17 mai a.c. prin care cetăţeanul Ion Sbora din str. Tudor Vladimirescu nr 82 solicita aprobare pentru demolarea casei sale. « Cei doi cetăţeni au stat puţin de vorbă, s-au sfătuit şi au pornit glonţ spre secţia de gospodărie comunală şi Industrie locală. Acolo — ce-i drept — n-au trecut nici cinci minute şi au găsit nu urna, ci două cereri ale cetăţeanului susamintit. Şi tot atît de drept este şi faptul că în fiecare din ele cetăţeanul cerea altceva, in prima, cea cu nr. 37606 solicita dărîmarea imobilului său, în cea de a doua care este din 1 iunie a.c. şi poartă numărul 38573, cerea avizarea favorabilă pentru începerea lucrărilor de reparaţii a aceluiaşi imobil. Au rămas amîndoi uimiţi. Apoi i-am auzit pe cei doi cetăţeni spunînd că aşa se întîmplă atunci cînd comitetul executiv uită să rezolve la timp cererile oamenilor muncii. Că vorba ceea, aşa-i cetăţeanul învăţat, să aştepte şi să încerce. Omul nu putea să stea cu casa în paragină. A văzut că nu-i vine nici un răspuns cu dărîmatul s-a gîndit să încerce să obţină materiale pentru reparaţii. Poate că s-a îndura comitetul executiv să-i dea vreun răspuns şi-a spus el, atunci cînd a făcut cea de a doua cerere. Cei doi cetăţeni s-au aşezat pe cite un scaun şi au început să citească referatele de pe cererile respective. Citeau şi nu le venea a crede. Primul referat întocmit de referentul tehnic Mihăileanu, aviza Favorabil dărîmarea clădirii din str. T. Vladimirescu nr 82. Al doilea referat întocmit de data aceasta de conducătorul arhitect V. Sărăţeanu, aviza favorabil începerea lucrărilor de reparaţii la imobilul cu pricina. Şi cum din fericire, la lectura referatelor era de faţă şi arhitectul C. Pîrvulescu, au îndrăznit să-l roage să-i lămurească cum se poate ca doi specialişti din cadrul aceleiaşi secţii de gospodărie comunală şi industrie locală, să meargă pe teren să cerceteze şi să ajungă la două concluzii diferite. Om cumsecade, arhitectul C. Pîrvulescu i-a lămurit imediat, adresîndu-li-se : — Să vedeţi, la prima cercetare pe teren a fost referentul tehnic Mihăileanu, dar de fapt el este pichet de drumuri. Mulţumindu-i pentru bunăvoinţă, cetăţenii s-au privit lung, unul pe celălalt, şi au început de, ca între oameni să discute, uitînd probabil că sînt şi eu acolo. . — Spune, dragă tovarăşe, — zise unul din ei — ce m-aş face dacă imobilul, în care locuiesc ar prezenta pericol de dărîmare ? Şi pentru că eu sînt convins că la cercetarea justeţei cererii mele nu are ce căuta un pichet de drumuri, ci mai degrabă inginerul A. Nicolaic, şeful sectorului de construcţii din cadrul secţiei de gospodărie comunală şi industrie locală, cred că trebuie să discutăm toate acesteia cu tov, preşedinte Năzdrăvan, vicepreşedinte Minulescu şi secretar Tomescu. După cum am aflat mai tîrziu, cei doi cetăţeni au rămas nemulţumiţi de răspunsuri Fiecare din aceşti trei , tovarăşi le-a răspuns în felul său. Ceva comun au avut totuşi răspunsurile lor, cel puţin aşa susţin ei, şi anume : atitudinea acestora de înregistratori, celor semnalate, de conducători care preferă să nu se obosească prea mult cu rezolvarea cererilor oamenilor muncii. Spuneţi şi dvs. tovarăşi din comitetul executiv al sfatului popular orăşenesc, Craiova, dacă am sau n-am eu dreptate, dacă ceea ce faceţi voi se poate numi treabă făcută ca lumea ? In încheiere vă cer iertare pentru deranj, dar nu v-aş fi scris dacă nu aş fi fost convins că puteţi îndrepta lucrurile. Rămîn deci în aşteptarea răspunsului şi vă doresc mult spor la muncă. Registrul de evidenţă a cererilor şi sezisărilor oamenilor muncii pt. conformitate, P. VASILIU cerem, două referate... România liberă Din poşta redacţiei Lucrurile trebuie să meargă mai bine Poşta a adus un maldăr de scrisori. O mînă dibace le împarte pe regiuni. Oradea, Iaşi, Constanţa... toate cele 18 regiuni ale ţării sînt prezente aci. Două plicuri galbene au poposit de pe plaiurile craiovene. Din două raioane diferite : Vînju Mare şi Corabia. Raioanele se găsesc în părţi opuse ale regiunii Craiova, dar scrisorile tratează aceeaişi problemă: desfăşurarea lucrărilor de îngrijire a culturilor agricole şi pregătirea pentru campania de vară. Despre aceste probleme ne scriu corespondenţii voluntari Sandu Bălăşoiu şi Corneliu Dumitrescu. Dăm glas scrisorilor primite... VÎNJU MARE: Aici lucrările de îngrijire a culturilor agricole se desfăşoară foarte încet, faţă de posibilităţile existente. Ţăranii muncitori din comunele Gogoşu, Balaţi, Devesel, Burila Mare, şi altele nu sînt îndrumaţi de tehnicienii secţiei agricole raionale în vederea transformării rariţelor în prăşitori. Ba mai mult, în comuna Gogoşu, de pildă, agentul agricol, Ion Vasiliescu, tiu numai că n-a făcut nimic pentru transformarea rariţelor în prăşitori, , dar mai popularizează răriţatul chipurile că „sporeşte producţia la hectar“. O mare vină în această direcţie o au comitetele executive şi nu deosebi tehnicienii agricoli de la raion. Unii tehnicieni agricoli - cum ar fi Ion Trusca şi Florin Dunaru pun interesele lor personale mai presus de principiala lor sarcină de a îndruma ţărănimea muncitoare. CORABIA. Cu toate că în comunele Ianca, Obîrşia, Vişina Nouă, pregătirile pentru campania de vară sînt pe sfîrşite, există în raion o seamă de lipsuri. In comunele Grajdibodu, Cilieni, Orlea, Brastavăţu şi Rusăneştii de Jos, de pildă, pînă nu de mult utilajul necesar campaniei de recoltare şi treeriş nu era reparat nici pe jumătate. La gospodăria agricolă de stat din Rusăneştii de Jos din secerătorile-iegători nu s-au reparat pînă în prezent nichina. Asemenea delăsări întîlnim şi la S.M.T. Corabia. Proprietarii de batoze, chiaburii Zamfiri Dumitru din comuna Orlea, Nicu Teodorescu din Grajdibodu, Marin I. Marinescu şi Ion Delea din Celeiu, Dumitru Stănescu din Rusăneştii de Jos profitînd de lipsa de vigilenţă a organelor locale ale puterii de stat, nici nu s-au apucat de repararea batozelor. CĂTRE SFATUL POPULAR RAIONAL... Cu această adresă vor pleca spre conducătorii raioanelor Vînju Mare şi Corabia sezisările celor doi corespondenți voluntari. Poate că astfel comitetul executiv al sfatului popular al raionului Vînju Mare şi îndeosebi tov, Ioan Filimon, şeful secţiei agricole vor înţelege că grăbirea lucrărilor de îngrijire a culturilor agricole este sarcina lor de seamă. Poate că astfel comitetul executiv al sfatului popular al raionului Corabia (preşedinte Gheorghe Cristea) şi secţia agricolă (şef de secţie Nicolae Chirea) vor îndruma şi controla mai temeinic comunele şi unităţile agricole socialiste din raion. Noi construcţii obşteşti in cinstea zilei de 23 August PITEŞTI (de la corespondentul nostru). — In cadrul adunărilor populare care au dezbătut problema autoimpunerii, ţăranii muncitori s-au angajat să întîmpine ziua de 23 August cu noi şi importante realizări. In raionul Găeşti de exemplu, vor fi terminate pînă la 23 August un număr de cinci localuri de şcoli elementare, în comunele Produleşti, Mogoşani, Crîngurile, Scheiu şi Răscăeţi. Tot pînă la acea dată vor fi date în folosinţă noile localuri de cămine culturale în comunele Pătroai®, Ioneşti, Hulubeşti, Morteni Ulieşti, Slobozia, Ştefan cel Mare, Ludeşti, Vişina şi Gura Foii. Prin autoimpunere, muncă voluntară şi resurse locale, vor fi construite în comunele Valea Mare, Hulubeşti, Ludeşti din raionul Găeşti 10 poduri de lemn de lungimi diferite. La 40 de ani de la moartea lui Emil Gîrleanu La 2 iulie 1914, sa stins din viaţă în vîrstă de 36 ani Emil Gîrleanu, scriitorul ce ne-a mîngîiat copilăria cu delicatele lui schiţe „Din lumea celor care nu cuvîntă“. A păşit în literatură alături de Sadoveanu şi I. A. Bassianabescu, cu care se înrudeşte atît prin atitudinea faţă de oropsiţii vieţii, cît şi prin înclinaţiile artistice. Dar, descendent al unei familii boereşti, cu tradiţie militară, el însuşi destinat carierei armelor, tînărul şi firavul Emil a trăit intr-un mediu neprielnic pe care l-a dezaprobat şi abandonat pînă la urmă. Apropierea lui de „Sămănătorul" lui N. Iorga, l-a împiedicat adesea pe scriitor să dea glas sentimentelor înalte pe care le nutrea pentru poporul clodit. Viciat de concepţia patriarhală, Gîrleanu scrie în acei ani de început despre viaţa apusă a boierilor moldoveni, încercînd să descopere, potrivit canonului sămănătorist, virtuţile de altădată. Acest sentiment de regret pentru a inchipuita viaţă idilică, este însă repede învins de cruda realitate ce i se impune scriitorului. Dramele din lumea satului înapoiat, ţinut de clasele exploatatoare în cel mai negru obscurantism, l-au solicitat cu deosebire „ pe Emil Gîrleanu. Fără să facă o precisă distincţie socială, scriitorul observă că bătrînul răzeş Toader Odobac („Nucul lui Odobac“), păstrător al tradiţiilor sănătoase ale poporului, cade răpus de Ruja, soţia unui nepot al său, femeie haină şi acaparatoare. De fapt ciocnirea nu se reduce la un simplu conflict familiar, ci semnifică înfruntarea dintre ţărănimea patriarhală, credincioasă unei morale străvechi şi elementele capitaliste de la sate, avide după cîştig şi înavuţire. In alte nuvele ca „înecatul“, „Bolnavii“, Emil Gîrleanu surprinde tragismul vieţii oamenilor simpli, năpăstuiţi de urgiile regimului de oprimare, critica scriitorului vizînd mai ales odioasele instituţii burgheze. Aşa este de pildă armata, care seamănă numeroase victime în rîndurile tinerilor îngroziţi de tirania vieţii cazone („Ochiul lui Turculeţ“, „Fugitul“). Compasiunea scriitorului pentru cei loviţi de nedreptate, pentru cei fără putinţă de împotrivire, apare însă cu evidenţă în volumul „Din lumea celor care nu cuvîntă", care ne oferă timbrul specific al contribuţiei lui Gîrleanu la dezvoltarea literaturii noastre. Fime observator al naturii, scriitorul reuşeşte să surprindă momente emoţionante din viaţa fiinţelor gingaşe, a gîzelor, păsărilor şi animalelor. Descrierile diferitelor acţiuni pe care le întreprind aceşti „eroi" ai lui Gîrleanu ne descoperă o viaţă palpitantă, plină de eforturile şi dramele unei autentice societăţi omeneşti. Scriitorul îşi urmăreşte eroii din sttuaţiile cele mai semnificative care dezvăluie mai totdeauna o trăsătură generală umană. Astfel, sîntem încîntaţi de umor, cu care e povestită anevoioasa ascensiune a gîndăcelului pe lujerul unei flori, („Studăcelul'” şi ne impresionează pină3 lacrimi eroismul matern al căprioarei ce se aruncă înaintea lupului, spre a-şi salva puiul de la moarte („Căprioara"). Un sentiment de duioşie, de compasiune pentru cei oropsiţi, se desprinde aproape din fiecare schiţă. Dar nu mai puţin este prezentă dragostea de viaţă a scriitorului, care zugrăvind un asemenea sector al realităţii, găseşte în permanent prilejul de a-şi exprima concepţia sa optimistă. Volumul de schiţe ,.Din lumea celor care nu cuvîntă" este al unui scriitor realist de o deosebită sensibilitate şi de o remarcabilă artă. Acelaşi cald umanism se exprimă In povestirile închinat războiului pentru independenţă din volumul „IS77, schiţe din război". Pe cîmpul Plevnei, Gîrleanu a văzut şi pe vitejii înfrăţiţi în lupte, cuceritori ai redutelor, ruşi şi romîni, dar s-a apropiat şi de sufletul oamenilor, că le-a cunoscut şi înţeles suferinţele, iată un dialog între brancardierii romîni din schiţa „Răniţii", ce se opresc privind spre un ostaş turc rănit, fragment ce ni se pare grăitor tn această privinţă : — „Pe ista îl luăm don capnar ? Căprarul stătu puţin pe gînduri, pe urmă vorbi ■ hotărît : — Cum să nu-l luăm ? Se chiamă că-i om, că-i rănit ? Să-l luăm !“ Este înfăţişat aici chipul omului din popor, omenia lui. Impiedicat în activitatea sa de ideologia sămănătoristă, care-i adumbreşte mai cu seamă primele scrieri, Emil Gîrleanu a izbutit, în pofida unei asemenea influenţe, să creeze o operă realistă, durabilă, prin acea chemare la viaţă ce pulsează în fiece strop de rouă şi în fiece fir de iarbă, descris de pana sa. La 40 de ani de moartea lui Emil Gîrleanu, poporul nostru azi liber, ale cărui suferinţe l-au îndurerat pe scriitor, îi acordă preţuirea pe care o merită, citindu-i cu şi mai multă dragoste schiţele „Din lumea celor care nu cuvîntă“. AL. SANDULESCU Tămăduitori de tablouri O pînză pe care penelul Inspirat al artistului a plămădit cu măestrie un crîmpei de viaţă emoţionează şi umple de admiraţie. Dar dacă imaginea de pe pînză s-a născut în urmă cu decenii şi veacuri, ea dăruieşte şi un alt simţămînt : respectul adine, pios chiar, pentru artistul a cărui creaţie s-a înălţat peste revărsarea anilor, ca un mesaj trimis nouă din vremurile trecute. Alte opere de artă — Simfonia eroica, Comedia umană sau Hamlet — au fost multiplicate, larg răspindite în sute de mii şi milioane de exemplare şi trăiesc aevea prim valoarea lor monumentală. Pe cîtă vreme un tablou înfruntă singur nu numai trecerea vremii, dar şi inamicii proprii lui : umezeala, lovirile şi luminile nepotrivite. Vizitînd muzeele, mulţi oameni nu ştiu dealtfel că pînză pe care o au în faţă a trăit clipe de primejdie, că bătălia ei cu deceniile a fost pe viaţă şi pe moarte, că a fost tămăduită de mntimi meştere. Tămăduitorii acestor opere de artă sînt pictorii restauratori — ca acei ce lucrează în colectivul Atelierului, de restaurare a picturilor care funcţionează la Muzeul de Stat al R.P.R. In urmă cu cîteva luni o comisie de experţi a descoperit într-o magazie a unui muzeu din ţară un tablou valoros de Cornelis Bega, pictor olandez din secolul XVI, intitulat „Interior de bucătărie“. Tabloul era de mare valoare. Îmbinarea armonioasăa culorilor, jocul de lumini şi umbre, întreaga compoziţie a lucrării dovedeau înaltul meşteşugal artistului olandez. Din păcate, însă, tabloul se găsea într-o stare deplorabilă. Oameni nepricepuţi l-au lăsat pradă umezelii şi l-au lovit în transporturi neatente. Culorile îi erau închise şi se descompuneau, vernilul se îngălbenise, pînză, acoperită pe alocuri de murdărie, era putredă şi începuse să se rupă. In starea aceasta gravă, în care pierduse strălucirea iniţială, tabloul a fost trimis pentru tămăduire la atelierul de restaurare. Aici, el a fost luat în primire de mîini îndemînatice şi grijulii. Pictorii restauratori l-au examinat cu luare aminte. Pentru a-i stabili un diagnostic exact l-au cercetat şi într-o cameră obscură, la lumina lămpii de cuarţ, denunţătoare a eventualelor încercări de repietrare. A urmat un şir de operaţii complicate pentru transpunerea picturii pe o pînză nouă. In săptămîni de trudă migăloasă s-au îndepărtat murdăria şi vechile repictări care au acoperit o parte din pictură şi s-a regenerat vernilul. Astăzi tabloul e vindecat şi întinerit, fără să-şi fi pierdut din autenticitatea sa, şi în curînd, la o expoziţie care se va deschide în Capitala patriei noastre, vizitatorii îl vor putea admira. Atelierul de restaurare e tiner mere doi ani, o fărîmă abia din s vîrştia majorităţii tablourilor pe care le-a întinerit. El a umplut un mare gol în pictura noastră, în pictura care a dat talente de seama lui Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman, Octav Băncilă. Restaurarea tablourilor, e drept, există de multă vreme, dar restauratori adevăraţi au fost foarte puţini. Lucrînd la tablourile pe care vremea şi-a înscris pecetea ei distrugătoare, unii restauratori, puţin scrupuloşi, şi-au îngăduit -o să le picteze, să „îmbogăţească“ originalul şi să profaneze spiritul în care au creat marii artişti. Pe cunoscuta pînză „La Smirdan“ a lui Nicolae Grigorescu, care a suferit cu ani în urmă din cauza diferitelor mutări, un restaurator şi-a îngăduit chiar să repicteze cerul întreg 11 Activitatea atelierului de restaurare este strîns legată de vasta şi bogata experienţă a artei plastice sovietice. Aici lucrează un consilier sovietic, pictorul Alexei Alexeevici Feodorov, artist experimentat care împărtăşeşte tinerilor pictori restauratori, absolvenţi ■a Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu", secretul tehnicii subtile a restaurării. Tinerii restauratori care lucrează în cadrul colectivului sînt pictorii Pravena Anastasiei, Constanţa Crişan, Octav Coroiu, Lucreţi® Szász şi Gheorghe Zidaru. Muzeele noastre s-au îmbogăţit cu zeci de picturi pe care le-a îmbătrînit vremea şi pe care restauratorii le-au tămăduit şi întinerit. „Carul cu boi“ de Grigorescu, „Peisaj marin“ de un anonmn olandez din secolul XV. „Cei patru evangheliști" de Correggio, „Portret de femeie“ de Lecca sînt numai cîteva din operele smulse vicisitudinilor vremii. Recent, în atelier a fost adus un tablou al unui picior Italian neidentificat încă. Motivul laic și maniera lucrării indică școala italiană a secolelor XV—XVI. Starea deplorabilă în care la fost găsit — cu porţiuni de pictură căzute pînă la lemn — au cerut eforturi deosebite colectivului. Din păcate, unele fragmente ale tabloului — figurile unor personaje — erau șterse. Pentru a nu se impieta spiritul lucrării, aceste fragmente sînt retuşate în tonuri neutre care nu stînjenesc cercetarea picturii şi arată totodată că nu aparţin originalului. Nu peste multă vreme şi această operă va fi expusă în Secţia Apuse®, nă a Muzeului de Artă al R. P. R. Tămăduitori de tablouri..". In zilele noastre, cînd arta şi pictura se află- tn plin avînt, munca celor care tămăduiesc şi întineresc tablourile, este preţuită, pentru că datorită lor pot fi păstrate şi transmise generaţiilor următoare opere ale marilor maeştri din trecut, scumpe privirilor şi ideniilor noastre, tr. VALUREANU „Portretul lui Aricescu" de Gh. Tattarescu, înainte și după restaurare foi I Iulie 13S4 - Mr. SOLO S-am deschis noi teatre de Ţara ARAD (de corespondentul nostru). — De curînd peste 2.000 spectatori din oraşul Arad au participat la primul spectacol dat pe scena noului teatru de vară. Cu această ocazie ei au ascultat un concert de estradă dat de orchestra şi corul Filarmonicii de Stat din Arad şi cîteva piese muzicale interpretate de soliştii Lya Hubic şi Constantin Ursulescu, de la Opera de Stat din Cluj. Teatrul de vară din Arad are 2500 locuri şi a fost construit prin grija comitetului executiv al sfatului popular orăşenesc, folosindu-se resurse locale. HOREZU (de la corespondentul nostru). — In comuna Horezu —■ reşedinţa raionului cu acelaşi nume — s-a inaugurat de curind un teatru de vară, realizat prin munca voluntară a cetăţenilor şi prin folosirea resurselor locale. Exemplul deputatului Ilie Pavleacu, al cantonierului Gheorghe Diaconu, al ţăranilor muncitori Constantin Ionescu şi Gheorghe Uscatu, care au muncit cu multă rîvna pentru terminarea construcţiei, a fost urmat de mulţi cetăţeni ai comunei. Teatrul de vară din Horezu are o capacitate de 1500 locuri.