Romînia Liberă, august 1954 (Anul 12, nr. 3057-3081)

1954-08-01 / nr. 3057

Pag. 2-a Toate forţele pentru succesul treierişului şi colectărilor! Treieră după metoda Brediuc GALAŢI (de la corespondentul nostru). La gospodăria­­agricolă colectivă „Griviţia Roşie“ din comuna însurăţei, recoltatul păioaselor a fost terminat. Cu ajutorul tractoarelor de la S.M.T. Cioara Doiceşti, colectiviştii au strîns recolta de pe 378 ha. grâu, 251 ha. secară, orz şi ovăz de pe 414 ha. Pentru ca treierişul să se desfăşoare în ace­laşi ritm cu strânsul păroaselor, colectiviştii au amenajat din vreme cele 4 arii. L­a două dintre aceste arii munca­­la batoză a fost or­ganizată după metoda. Brediuk. Primul care a organizat treierişul după această metodă a fost brigadierul Antohi Stoica, conducătorul brigăzii I de c-tenp. In 4 zile, colectiviştii din brigada lui Stoica au treierat cantitatea de 65 tone grîu. Prea acum colectiviştii au reuşit să treiere peste 90 tone grîu. A fost de asemenea treierat orzul de pe supra­faţa de 120 ha. Contribuţia mecanizatorilor TIMIŞOARA. — Mecanizatorii de la S.M.T. Biled, regiunea Timişoara, grăbesc treienişu' apliicînd metode înaintate de lucru. Astfel, pentru a grăbi ritmul lucrărilor , şi totodată pentru a folosi o parte din tractoare la dez­­miriştit, ei au cuplat cîte două batoze la un tractor. Asemenea cuplaje lucrează pe ariile gospodăriilor agricole colective din comunele Iecea Mare, Iecea Mică, Satchim­ez şi Căr­­piniş. Pentru buna desfăşurare a treierişului, sto­gurile sunt aşezate în aşa fel încât batozele să poată treiera cu întreaga capacitate 3—4 file fără să schimbe poziţia. Folosind încă din anul 1951 cuplaje de cîte două batoze la um tractor, mecanizatorii de la S.M.T. Biled au căpătat experienţă în aşezarea batozelor şi tractorului, precum şi în orga­nizarea muncii pe arii. De aceea, ei obţin acum rezultate de seamă. La aria gospodăriei agricole colective din comuna Iecea Mică, unde mecanizatorii lucrează cu un cuplaj de două batoze, norma fiecărei batoze se depă­şeşte zilnic cu 8000 pînă la 12.000 kg. boabe. Şi la celelalte arii se obţin depăşiri însemnate de normă. Totodată, mecanizatorii pot exe­cuta în acelaşi ritm şi­ dezmiriştiitul. (Agerpres) Sprijinul profesorilor şi studenţilor IAŞI.­­ Cadrele didactice şi studenţii Insti­tutului Agronomic din Iaşi desfăşoară o rod­nică activitate în sprijinul lucrărilor agricole de vară. Un număr de 25 de profesori şi asis­tenţi şi 412 studenţi ajută la recoltat şi treie­riş prin îndrumări tehnice şi muncă efectivă pe teren, gospodăriile agricole de stat, gospo­dăriile agricole colective şi pe ţăranii munci­tori cu gospodării individuale. Profesorii şi asistenţii catedrei de maşini agricole din ca­drul instituitului dau asistenţă tehnică S.M.T.­­urilor din regiunile Iaşi, Suceava şi Bacău, iar profesorii şi asistenţii de la fitopatologie dau îndrumări pentru combaterea dăunătorilor. Totodată, Institutul Agronomic din Iaşi a pus la dispoziţia ţăranilor muncitori din comu­nele din jurul oraşului o garnitură de treier. (Agerpres). In raionul Pleniţa, se­cerişul a început de mai multă vreme şi se desfăşoară cu intensita­te. In multe comune secerişul a fost deja ter­minat. Treierişul, după­­ cum se ştie, trebuie început la cîteva zile după seceriş. Pînă la 24 iulie, însă, dată pînă la care în raionul Pleniţa s-ar fi putut treiera jumătate din re­colta strînsă, treierişul n-a început decît în şapte comune şi aceasta doar pentru a se face proba batozelor. Situaţia respectivă nu su­pără însă comitetul executiv al sfatului popu­lar raional şi secţia agricolă care n-au luat nici un fel de măsuri pentru impulsionarea treierişului. Această situaţie este găsită chiar explicabilă în virtutea unei atitudini foarte dăunătoare, pe care o au în legătură cu felul în care trebuie să se desfăşoare lucrările a­­gricole de vară. „Să terminăm întîi secerişul, apoi vom începe treierişul şi de abia după a­­ceea dacă va fi tim­p, vom face dezmiristitul“. Aşa gîndesc tovarăşii care au sarcini de răs­pundere în conducerea campaniei agricole de vară în raionul Pleniţa, iar concepţia aceasta s-a încetăţenit şi la multe comitete executive comunale. Că este asta, ne-o dovedesc faptele. Pînă l­a terminarea completă a secerişului, în nici una din comunele raionului nu a început treierişul. Despre dezmiriştii mei vorbă nu poate fi. In ziua de 26 iulie, cînd se presupu­nea că treierişul va începe din plin, în multe comune cum ar fi de pildă Vela, Verbiţa, Ple­niţa, unele batoze nu au fost puse încă în func­ţiune. Faptul este şi explicabil, dacă ţinem sea­ma că încă la această dată comisia raională nu terminase recepţionarea batozelor. Iar dacă în ultimele zile, treierişul a început to­tuşi în unele comune, ritmul în care se des­făşoară va necesita un timp foarte îndelun­gat pentru terminarea acestei lucrări. Cu ba­toze care treieră zilnic doar cîte 1000-1500 kg., ca în comunele Pleniţa, Orodelu, Călugă­­rei şi altele nici nu se poate întîmpla altfel. In unele comune batozele nu lucrează pen­tru că nu au fost asigurate la aici cântare, la altele, pur şi simplu, pentru că nu are cine treiera, deoarece nu au fost organizate cetele, iar în altele deşi batozele funcţionează, ele nu treieră decît cîteva sute sau mii de kg. pe zi. Timpul pierdut pînă acum în ceea ce priveş­te începerea şi desfăşurarea treierişului în raionul Pleniţa, ar putea fi în parte recuperat, d­acă s-ar folosi întreaga capacitate de lucru a batozelor. Felul în care se munceşte la ariile din raion, scoate însă în relief o serie de lipsuri în ceea ce priveşte organizarea muncii la trei or­iş. In comuna Orodelu bunăoară, dintr-un în­ceput au fost fixate să funcţioneze 5 arii. Co­mitetul executiv al sfatului popular s-­a mul­ţumit să treacă acest lu­cru doar pe hîrtie, fără să mai urmărească şi pe teren îndeplini­rea lui. Iată de ce în comună s-au format pînă acum nu mai puţin de 14 arii; de exis­ten­ţa unora dintre ele comitetul executiv nici nu ştie. Este de înţeles că mare parte din ele nu întrunesc nici cele mai elementare condiţii ce se cer uiei adevă­rate arii. Această lipsă de organizare are desigur o serie de urmări proaste. Ea duce de pildă la pierderea a numeroase zile de lucru cu mu­tatul batozelor de la o arie la alta. Iată numai un fapt care arată limpede cit de departe a mers liipsa de răspundere a acelora în sarcina­­cărora cădea organizarea muncii de treieriş în această comună. Una din batoze acţionată de locomobilă a fost deplasată la o arie situată într-o vale, alături de care pe o altă arie funcţionează încă o batoză. Numai după cîteva ore de funcţionare, batoza a terminat de treierat tot ce era adunat pe arie, aproximativ 3000 kg. de cereale, pentru ca apoi să fie deplasată din nou pe deal, cale de cîţiva km., la o altă arie. Nu mai vorbim de timpul pierdut, datorită faptului că fiecare din cele 4 batoze din co­mună se deplasează chiar pe aici de la şiră la şiră, fie şira cît de mică. In multe comune cum ar fi Pleniţa, Vîrtopu, Cioraula şi altele, se pierd zilnic orele cele mai bune de lucru, orele de dimineaţă şi sea­ră.­Aceasta, datorită faptului că cetele fiind organizate în pripă, producătorii cărora le vine rîndul la treieriş, sînt anunţaţi doar în ultima zi, sau nu sînt anunţaţi de loc. Pe majoritatea ariilor din raion se pierde foarte mult timp datorită obiceiului Ca după fiecare producător, batoza să fie scuturată, mergînd în gol­nite 10—15 minute. Acestea sînt cîteva din lipsurile care frînea­­ză buna desfăşurare a treierişului în raionul Pleniţa. Spre lichidarea lor trebuie să-şi în­drepte toată atenţia comitetele executive ale sfaturilor populare şi în primul rînd cel ra­ional, care are datoria să-şi revizuiască con­cepţia dăunătoare — ce vine în contrazicere cu sarcinile trasate de Hotărîrea­ guvernului şi partidului din 29 mai a.c. — în privinţa desfăşu­rării lucrărilor de seceriş şi treieriş. Treieri­şul trebuie executat imediat după seceriş, iar pentru aceasta e necesar ca fiecare arie di­n raion să fie bine organizată, să aibă toate cele necesare, este nevoie ca transportul sno­pilor la arie şi alcătuirea cetelor să se facă din vreme iar batozele să funcţioneze din plin. Revizuiridu-şi cu răspundere activitatea dusă pînă acum şi ducînd o muncă eficace de Îndrumare pe teren, comitetul executiv al ra­ionului Pleniţa va putea asigura — cu forţele pe care le are la dispoziţie — desfăşurarea într-un timp cît mai scurt a treierişului. C. AZOITH corespondentul „Rominiei libere" în regiunea Craiova Batozele să lucreze din plin Pe marginea activităţii comitetului executiv raional Pleniţa Biblioteci volante Ţăranii muncitori din comuna Flămînda, raionul Vida, execută treierişul păioaselor cu multă intensitate. Preocupîndu-se de des­făşurarea unei intense munci organizatorice, comitetul executiv al sfatului popular comu­nal, îndrumat de organizaţia de bază din comună, acordă atenţia necesară şi muncii politice de masă în vederea antrenării şi mo­bilizării tuturor forţelor de muncă la lucru. Astfel, la cele două arii din comună se gă­sesc — pe lingă fotomontajele şi lozincile mobilizatoare — gazete de perete care cu­prind articole ce tratează diferite teme în legătură cu executarea în timpul cel mai scurt a muncilor agricole de vară. De ase­menea, cu sprijinul tehnicianului agronom Crăciunescu, de la secţia agricolă raională, sînt amenajate mici biblioteci volante cu cărţi şi broşuri cu caracter agrotehnic, ziare şi reviste. In timpul liber, ţăranii muncitori le citesc şi discută apoi în jurul problemelor tratate în­­aceste materiale, se sfătuesc cu agronomul despre diferite metode agrotehnice recomandate în cărţile ce se găsesc aici. Printre acestea sînt­­broşurile intitulate: „Cum se organizează munca la treierat", „Pentru recolte tot mai bogate“,­ „Munca delegatului la batoză", etc. » Brad, Cluj, Beiuş. Trei localităţi, trei porţi mari ale Apusenilor. Bradul îndreaptă dru­meţii sus de tot, către vestitul munte Găina, ori către locurile istori­­ce unde ia trăit şi Grişan, revoluţionarul coborât de pe stâncile pleşuve care se oglindesc în a­dineul Crişului Alb. De l­a Cluj, de-a lungul celor două Someşe, drumurile pătrund îndrăzneţe către minunata grotă de l­a Scărişoara, unde gheaţa şi calcarul se înfră­ţesc în imagini feerice, ori către muntele Vlă­­deasa, cu cascada sa imensă de la „Moara Dracului“, de o frumuseţe sălbatică. De la cea de a treia poartă­­* Beiuşul — drumurile şerpuiesc toate spre spinarea înaltă a munţi­lor Bihariei. Calea cea mai apropiată de masivii vestici o deschide însă, nespus de pitoresc, marea vale a Arieşului. Pe aici curg — cînd mai a­­prig, cînd miai leneş — apele rîului Arieş, Rîu vestit, cărora oamenii de prin partea locului, îi mai spun şi „Rîul aurarilor“. ★ In scrierile lui Herodot există un pasaj cu­tremurător în care se vorbeşte de minele auri­fere de la Roşia Montana. Pe acele vechi tim­­puri, Roşia era singurul foc din Europa unde se scotea aurul. Herodot descrie cu groază as­primea muncii de aici, galerie strimte şi în­­tortochiflie prin care nu-şi puteau strecura tru­purile firave decît copiii de 13—14 ani, roşi de la o vîrstă fragedă de boli şi de mizerie. In decursul veacurilor aurarii bătrîni au transmis din tată în fiu trista istorioară a lui Herodot ca şi alte însemnate lucruri de a­­ducere aminte rămase din timpul luptelor ro­manilor cu dacii, purtate pentru aurul Apuse­nilor. S­pre deosebire de toate celelalte, des­crierea lui Herodot a rămas multă vreme ac­tuală : atît era de istovitoare munca desfăşu­rată în­ străfundurile pământului în timpul odiosului regim burghezo-moşieresc. Pe drumul care duce la Gura Roşie curge un pîrî­iiaş de culoare roşietică. Atunci cînd răscolesc­ aducerile aminte, drumeţii spun că în acest pîrîiaş s-ar fi scurs parcă sîngele miilor de exploataţi din cursul sbuciumatei is­torii a minerilor de la Roşia. Apa aceasta ro­şietică mina zeci de şteampuri care sfărimiau lacom piatra cu dinţii lor, pentru a umple cu aur­ casele proprietarilor de mine.­ Se lucra cît se poate de rudimentar. Totul se făcea cu sforţări supraomeneşti atît la Roşia, cît şi la Valea de Arieş. — Lucram orte 12—16 ore pe zi, ne spune minerul Tănase Sav. Nu ne alegeam însă mai cu nimic. Curgeau in schimb amenzile şi curge­a pe noi sudoarea. Pe atunci — pe vre­mea boierilor — nu erau de loc găuri pentru aeraj, din care pricină au şi murit mulţi mineri. Spunînd acestea, bătrînul aurar îşi înăbuşă necăjit un oftat! Apoi ne vorbeşte de chinul minerilor ce se tîrau pe burtă prin galerii, sîngerî­ndu-şi braţele şi genunch­i, scoţînd anevoios, cu sacul şi cu roaba piatra bogată în aur. In ce priveşte găurile în munte, ele se făceau cu ciocanul de nună. Muncă sata­nică în abataje strimte şi lipsite de aer, aşa era odinioară. ★ Geana zorilor se ridică încet, împurpurând pitoresc muntele. Aerul proaspăt al dimineţii înmiresmează­­ înălţimile, brâurile de brădet, drumurile aurarilor. Şi drumurile acestea simt — odată cu zorii — pasul sprinten al um­e­r­ilor, veselia gălăgioasă a grupurilor de cău­tători de aur. Din cînd în cînd se răsfrîng peste culmile munţilor îi întun­de cîntece mo­ţeşti. Aici, la minele­­aurifere, lucrează mulţi oameni din ţara moţilor. Minerul Ion Roşea e destul de vârstnic însă la lucru e mereu printre primii. Acum, în pra­gul zilei, tot primul e care porneşte la mină. I se alătură de pe la porţi alţi aurari. Mulţi dintre ei sînt tineri, sînt aura­ri calificaţi la locul de muncă de Ion Roşea. Fiecare li dă bineţe, îi spune o vorbă cu tîlc, îi cere un sfat,.Căci, pe deasupra, Ion Roşea est­e repre­zentantul oamenilor de prin partea locului în sfatul popular regional Cluj. Oamenii li spun chiar : „Deputatul aurarilor“. Muncile grele, eleneşti, au rămas acolo, intre filele trecutului amar. In minele aurifere ale Apusenilor au pătruns mecanizarea, utilaje noi. Au început să se aplice metode de lucru înaintate. Pentru a se protegui lucrul minerilor a fost introdus perforajul umed cu coloane pneumatice şi perforajul uscat cu şi fără su­porţi. Golirea vagonetelor se face mai lesne prin curbator. Lui Roşea — acel care ca şi alte sute de mineri nu cunoştea slovele cărţii, nu ştia îna­inte ca ani să-şi pună semnătura sub un act — toate aceste schimbări, tot acest proces de mecanizare i se p­ar fireşti, corespunzătoare vremurilor noi şi luminoase din patria noastră. De aceea, nici nu ştii cînd începe lucrul, cînd işi pune masca de praf şi cînd, împreună cu tînărul Gheorghe Cuc a lui Nicolae, începe să perforeze cu precizie stînca bogată în aur. Se­­ lucrează rapid şi precis.­ Se extrage din străfundurile pămîntului tot mai mult minereu, tot mai mult aur, încărcători Gheorghe Cio­­ruţă şi Ion Cornea abia prididesc cu umple­rea vagoneţilor. La capătul zilei de muncă priceperea şi efortul aurarilor îşi găsesc o o­­gl­ndire binemeritată pe grafic. Planul a fost depăşit cu 39 la sută Şi la extracţiile aurifere cînd spui 39 l­a sută asta înseamnă mult. Aurari lu’ Roşea au lucrat şi azi cu spor după m­am­­a ta metodă sovietică Semivolos, a cărei aplicare au iniţiat-o aurarii de la Baia de Arieş: Alexandru Macovei, Nicolae Harda II şi Teodor Ţăran. „ Oamenii Apusenilor ştiu să muncească cu a­­vînt deosebit dar şi să petreacă, să glumească. Bunăoară, la cinematograf la Roşia. Lui Tă­nase Sav i-a plăcut cel mai mult filmul „Mi­nerii din Donbas’1. Deseori îşi aminteşte de el, deseori povesteşte diferite fragmente din film acasă în familie. Şi familia sa e destul de numeroasă. D­in cei 8 copi ai săi, unul ur­mează cursurile unui institut politehnic din Uniunea Sovietică, altul se află la şcoala de ofiţeri de marină iar trei fete ale sale sînt în­scrise la liceu. La ieşirea din sat, minerii găsesc şi alte lu­cruri plăcute în timpul liber: citesc o carte sau o revistă, ascultă muzică, joacă şiah. Clu­bu­rile sînt pline de veselie, de voie bună. In jurul lor, odată cu oamenii, sporesc realizările cu caracter social. La Baia de Arieş de pildă, 300 de copii de mineri frec­ventează liceul de 10 clase, sînt găzduiţi în internatul acestei şcoli. Tot aici se ridică 7 noi blocuri muncitoreşti, se clădesc noi locuinţe individuale. Dincolo, la Roşia Montana func­ţionează o şcoală minieră, mai multe şcoli ele­mentare, un cămin cultural, un dispensar me­dical, un cabinet dentar, funcţionează aici, la Roşia, printre aurari, în comuna unde înainte cu 10 ani se întunecau minţile, se speculau mi­neri în nu mai puţin de 54 cîrciumi. Acum, printre aurari e mare frământare. La una din mine se făureşte o galerie nouă, o galerie înaltă, modernă, betonată. Perforajul se va face cu apă, dîndu-se locului de muncă un aer proaspăt, curat. Cum te văd, aurari îţi împărtăşesc pe dată bucuria lor: — Facem o galerie nouă cum nu s-a mai văzut la noi în Apuseni. Numele ei se leagă st­rîns de munca noastră paşnică, de viaţa noastră fericită. Cu acelaşi zimbet luminos in priviri, au­rarii iţi destăinuiesc şi acest nume semnifi­cativ. Noua galerie se numește : „Galeria păcii“. MIRCEA SCRIPCA corespondentul ,,Rominiei libere" In regiunea Cluj DIN VIAJA NOUĂ A PATRIEI PRINTRE AURARII APUSENILOR ★ ★ ★ . Intrecerea pentru titlul de „comună fruntsşi la colectări'' ORADEA — Ţăranii muncitori din raionul Să­­cueni, regiunea Oradea antrenaţi în întrece­re patriotică în cinstea zilei de 23 August, îşi predau cu însufleţire cotele de carne şi lapte cuvenite statului. In fruntea acestei acţiuni s-au situat ţăra­nii muncitori din comuna Cherechiu de unde a pornit în întreg raionul chemarea la între­cere pentru titlul de „comună fruntaşă la colectări“. Peste 55 h­a sută din ţăranii mun­citori din comună şi-au achitat cotele de carne şi lapte pe întreg anul. Printre aceştia se numără Carol Papp, Iuliu Nagy şi Iuluj Bereczki. In întreaga comună planul de co­lectări la carne şi lapte pe semestrul 1 a fost realizat in proporţie de 101,4 la sută. Şi ţăranii muncitori din comunele Cubul­­cut, Cheşereu, Simion şi Cadea au obţinut succese in acţiunea de predare a cotelor de carne şi lapte. In aceste comune, 30—35 la sută dintre ţăranii muncitori şi-au achitat co­tele pe Întreg anul. (Agerpres) Conferinţe agrotehnice CONSTANŢA — Pentru a veni în sprijinul muncilor agricole de vară, Filiala S. R. S. C. Constanţa a organizat o serie de conferinţe care lămuresc ţăranilor muncitori din regiu­ne unele probleme legate de munca lor. Printre acestea sînt : „Succesul campaniei de recoltare şi colectare", „Să dezmiriştim odată cu recoltatul“ şi altele. Multe dintre aceste conferinţe au fost ţinute de către profesori şi învăţători. In raionul Constanţa, două ca­ravane cu lectori ai filialei S.R.S.C. care au la dispoziţie diferite planşe, grafice şi sche­me, popularizează prin conferinţe şi convor­biri cele mai înaintate metode de muncă. Mult apreciată de ţăranii muncitori din comuna Topraisiar a fost conferinţa lectorului Sofianu Belizarie. Pentru o mai bună înţele­gere, lectorul a folosi exemple desprinse din desfăşurarea muncilor agricole în această co­mună. In această vară, lectorii Filialei S.R.S.C. Constanţa vor întreprinde 150 de de­plasări în satele regiunii. (Agerpres) România liberă Foileton O singură lipsă Ne-am strîns mina, prezentîndu-ne, şi ne-am aşezat la birou — cum se obiş­nuieşte — unul in faţa celuilalt. Adică, eu intr-o parte, iar in faţa mea îndrumă­torul cultural Anton Iancu, locţiitor al şe­fului secţiei culturale a sfatului popular raional Călăraşi. — Vă interesaţi de munca culturală din raionul Călăraşi . Foarte bine — exclamă entuziasmat şi amabil Anton Iancu, fre­­cindu-şi palmele ca înaintea unei com­binaţii fericite. Foarte bine! Avind in vedere importanţa ei fundamentală, de­sigur că.... S-ar putea spune, adică, pri­vind necesităţile culturale ale omului, că... Nu, dar să ştiţi că munca merge In general bine pe aici. Numai să ştii cum s-o iei, desigur să te planifici.... — Adică aveţi şi uri plan de muncă­­ — zic eu. — Oooo ! Se poate?... A început să caute prin hârtii, pe birou; s-a repezit spre dulapul aşezat in apro­piere. A răscolit toate dosarele şi a căutat şi a căutat, şi iar a căutat. Planul! Unde să fie? Trebuie să fie! Aici! Ba colo! Nu, dincolo! — Il auzeam vorbind încet, aşa, ca pentru el. A găsit in fine ceva. — Asta-i... bătu el cu palma peste „pla­nul trimestrial" general, ce mi-l întinsese in faţă, pe birou. Cele lunare nu le-a găsit nici cum... Apoi începu să vorbească din nou repede, din ce in ce mai repede : conferinţe — conferinţe! Biblioteci — biblioteci ! Cămine culturale — cămine culturale / Merg bine, merg foarte bine. Că unde nu merge bine că­minul cultural, procedăm scurt. II facem casă de citit, cum am făcut, pină acum vreo opt. Curind, curind, le mai vine rin­­dul citorva de astea... indezirabile I — N-aţi încercat să le îndrumaţi... poate... — Aaaa­­ îndrumare ! Făcu ochii man şi o mică pauză.­­Mă aşteptam acum să-mi arate de ce de luni de zile nu e nici un fel de activitate culturală in multe comune, cum ar fi de pildă Crucea, de ce in satul Floroaica la căminul cultural nu mai există mobilier, de ce nu funcţionea­ză majoritatea aparatelor de radio, de ce la colţurile roşii... de ce ?...­ — Unde am fost ? / Păi să vedem — și începu să-şi îndoaie în palmă degetele de la mina stingă unul după altul; una, februarie—martie, viscolul; doi — nu mai nu s-a putut face nimic ; motive : alte sarcini; trei, iunie.... iunie... a da, iu două comune — exclamă zîmbindu-mi. Ulmu şi Dragoș Vodă. îndrumare tova­rășe, nu toată regula... M-a privit lung, aproape fix, cînd i-am cerut și eu cîteva rapoarte. A sorbit mult dintr-un pahar cu apă, apoi s-a dus spre dulapul cu dosare și... a citit de acolo repede, foarte repede, un raport de cons­tatări... subsemnatul... mergînd... consta­­tînd... am... etc. etc. Cînd — ah, curiozi­tatea­­ — am­ citit şi eu... am dat peste un proces verbal din iunie 1953 care spu­nea că sub „ochii subsemnatului”, fostul director al căminului cultural dintr-o co­nsulă din raion a dat in primire noului director... inventarul I­ăţii. Dîndu-şi seama de greșală, sau poate de altceva... porni din nou la răscolit. După un sfert de oră de căutat, se plezni deo­dată cu palma peste fruntea numai o apă. Psss I — se întoarse spre mine. Am uitat. Le am acasă, tovarășe, toate ra­poartele. Ce-i mai important, țin acasă. — Concursul ? — rosti el încet, abia au­zit, cu un ultim efort. E binine­­ 22 de cămine culturale antrenate In concurs, 22 ! unul și unul. îmi întinse o foaie de hîrtie de pe bi­rou. Situaţia statistică. Citi : 42 de că­mine culturale, 22 in concurs, 5 venite la etapa raională. — Numai 22 antrenate...? — ...in concurs ! Daaa, tovarăşe — abia mai rosti locţiitorul... Celelalte echi­pe artistice sint alcătuite aproape numai din tineret. Ori tineret, şcolari, nu prea merge, nu-i just! Ce să mai intre in con­curs... le-am interzis participarea. Epuizat, ca după o sforţare supraome­nească, se plecă spre mine să-mi mai spună ceva „important" despre munca culturală din raion... — Intre toate lucrurile astea bune pe care le văzuși, avem o mare lipsă, o foarte mare lipsă. (Făcu o pauză doar a cădea mai greu fraza următoare). Eini... vezi dumneata, n-am reușit încă să-l facem pe fiecare director de cămin cultural să ne trimită la timp dările de seamă şi statis­ticile. Asta-i ! ŞERBAN RADULESCU ! Duminici­­ august 1934 — Wr. 3037 Strajă vigilentă la graniţele pe apă ale Patriei noastre La graniţele mariti­me şi fluviale ale pa­triei noastre stau de strajă fii devotaţi ai po­porului muncitor, mari­narii Forţelor noastre Maritime Militare. Ei sînt aceia care asigură securitatea apelor noastre, care veghează ca în această parte a ţării să nu se abată­­nici un pericol asupra muncii harnicului nostru popor, constructor activ al socialismului. Partidul şi guvernul ţării noastre acordă o mare atenţie vieţii materiale, politice şi cul­turale a militarilor Forţelor noastre Armate, creînd condiţii optime întăririi capacităţii lor de luptă, forţei combative şi dîrzeniei a­­cestora în îndeplinirea cu demnitate a sarci­nii de apărători ai vieţii noi. "Forţele Maritime Mi­litare, parte componen­tă a Forţelor noastre Armate, au simţit şi simt din plin dragostea şi grija partidului, gu­vernului şi a oamenilor muncii din patria n noas­­tră care le dau un im­­bold măreţ în obţinerea a cît mai bune rezulta­te în întreaga lor acti­vitate, de zi cu zi. O dovadă grăitoare în a­­ceastă privinţă o cons­tituie şi Decretul Pre­zidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R. care a instituit sărbătorirea Zilei Marinei R.P.R. in fiecare an, in prima du­­minică a lunii august. Acest eveniment con­stituie un nou prilej de manifestare a dragoste şi a înaltului patrio­tism care stringe şi mai mul legăturile ma­­rinarilor militari cu oa­menii muncii. Incadrindu-se în ma­rele front al oamenilor muncii din lumea în­treagă care luptă pen­tru pace, poporul nos­tru muncitor folosind experienţa poporului sovietic îşi desfăşoară cu eroism munca sa creatoare pentru cons­truirea socialismului. Din preocupările sale nu scapă nici importan­­ta sarcină de întărire continuă a capacităţii de apărare a patriei. Sarcina apărării cuceri­­rilor revoluţionare, part­idul şi poporul munci­tor au încredinţat-o Ar­matei sale Populare. Forţele noastre maritime militare, parte com­ponentă a Armatei Populare Române, stau stra­jă frontierelor maritime şi fluviale.­In rîndurile Marinei noastre Militare se află astăzi fiii oamenilor muncii, matrozi, cartnici şi ofiţeri, strîns legaţi de popor, prin aceleaşi năzuinţe şi interese. Provenind din rîndurile muncitorilor, ţăranilor muncitori şi ale intelectualităţii legate de popor, marina­rii militari pătrunşi de marea sarcină ostă­şească ce le revine formează la bordul na­velor una şi aceeaşi familie. La bordul navelor, marinarilor militari le sînt asigurate astăzi toate condiţiile mate­riale necesare desfăşurării unei rodnice acti­vităţi în vederea ridicării permanente a pre­gătirilor de luptă, politice şi ideologice. Eforturile marinarilor militari în vederea ri­dicării pregătirii de luptă şi politice sînt însu­fleţite de un adînc patriotism care îşi are iz­vorul în tradiţia de luptă a poporului nostru dornic de pace şi progres. Din rîndurile marinarilor militari s-au ri­dicat cetăţeni luminaţi ai patriei noastre, luptători conştienţi pentru cauza construirii ■ vieţii noi şi îmbelşugate. Drept mărturie a încrederii de c­are se bucură ei printre oame­nii muncii, drept mărturie a participării active la viaţa statului, numeroşi marinari au fost aleşi deputaţi în Marea Adunare Naţională, în sfaturile populare regionale, raionale şi orăşeneşti. Forţele Maritime Militare ale R.P.R. stau de strajă vigilentă la graniţele pe apă ale patriei noastre. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, marinarii militari depun tot efortul şi energia lor, comandanţii şi lucrătorii poli­­tici nu precupeţesc nimic pentru a învăţa e­­chipajele tot ceea ce este necesar în luptă. In condiţiunile războiului modern, pe mare şi pe fluviu, se cere din partea luptătorilor o temeinică pregătire militară, o mare forţă morală izvorîtă din conştiinţa cauzei pentru care luptă. Navele militare reprezintă o com­plexitate de specialităţi, de la turbinişti şi cal­­dărişti pînă la timonieri şi semnalizatori, de la electricieni şi tunari pînă la b­adişti şi santinieri şi multe alte specialităţi, a căror însuşire necesită timp îndelungat de învăţă­tură, muncă practică la mecanisme şi apa­rate şi mai ales antrenament pe mare şi pe fluviu. Comandanţii şi lucrătorii politici de la bor­dul navelor, luptlnd pentru instruirea temei­nică a echipajelor, învaţă şi aplică în practi­că experienţa glorioasă de luptă a marinari­lor sovietici, care s-au dovedit iscusiţi luptă­tori pe mare. Faptele de arme să- ı­vîrşite de marinarii so­vietici în cel de al doilea război mondial sînt exemple demne pentru marinarii noştri militari, însufleţindu-i în activitatea lor pen­tru însuşirea şi deservirea perfectă a tehni­cii de la bordul navelor, precum şi în duce­rea cu succes a luptei pe mare şi pe fluviu. Sprijinul preţios al comandanţilor şi lucră­­torilor politici în munca de instruire şi edu­care a echipajelor îl constituie organizaţiile de partid şi U.T.M. Acestea mobilizează ma­rinarii militari la însuşirea tehnicii compli­cate de la bord, la îngrijirea şi păstrarea ei în perfectă stare de funcţionare, conştienţi de faptul că această tehnică este bunul între­gului popor muncitor. Organizaţiile de partid şi U.T.M. desfăşoa­ră în mijlocul­ echipajelor o­ intensă activita­te pentru păstrarea unei stricte discipline şi ordine militare la bord. Disciplina echipajelor constituie chezăşia succesului în luptă. Ordi­nul comandantului reprezintă ordinul patriei şi el trebuie executat întocmai şi fără nici o întârziere. De aceea, organizaţiile de partid şi U.T.M. desfăşoară o activitate intensă pentru întărirea ordinei şi disciplinei militare. Comandanţii, lucrătorii politici, organizaţiile de partid şi U.T.M. de la bordul navelor de­pun o stăruitoare muncă în vederea educării şi formării la marinarii militari a minunatei lor calităţi ale luptătorilor de tip nou. Viaţa şi lupta pe mare şi pe fluviu, necesită­ din partea marinarilor hotărîrea de a învin­ge greutăţile cu bărbăţie şi curaj, întregul echipaj trebuie să se comporte ca un mo­nolit în care ajutorul reciproc atinge cele mai înalte forme. In mijlocul echipajelor, comuniştii sînt mi­nunate exemple de la care marinarii învaţă în activitatea lor zilnică. Ei mobilizează ma­rinarii în executarea ireproşabilă a Îndatori­rilor lor la bord, în păstrarea şi întărirea disciplinei şi ordinei militare, ei dau minu­nate exemple de tovărăşie ostăşească, mulţi dintre ei purtînd cu demnitate înaltul titlu de fruntaş în pregătirea de luptă şi po­litică. Cartnici­ majori Ştefan Tom­a, Dumitru Ba­riu, Nicolae Gaiţa, au fost distinşi cu sem­nul onorific „Marinar de Frunte”. Elevul cartnic Vasile Uncescu, cartnicul- major Con­stantin Bolugă şi cartnicul Ion Viarşu au primit diploma de onoare a C.C al U.T.M. pentru meritele lor deosebite în pregătirea ostăşească. Forţa morală a marinarilor militari, care le dă tăria de granit de a învinge orice greutăţi, de a-şi îndeplini întocmai misiunea, este jurămîntul militar, legămîntul sfînt şi de necălcat dat guvernului şi poporului nos­tru muncitor. Jurămîntul militar reprezintă obligaţia supremă faţă de patrie, obligaţie care îi călăuzeşte la tot pasul şi care se dă tăria de a-şi îndeplini cu orice preţ datoria mi­litară şi de va fi nevoie, chiar cu sacrificiul vieţii. Alături de poporul nostru muncitor, mari­narii militari întîmpină cea de a 10-a aniver­sare a eliberării patriei noastre de către glo­rioasa Armată Sovietică cu noi succese în activitatea lor. In cinstea acestei măreţe săr­bători naţionale marinarii militari obţin tot mai mari succese în pregătirea de luptă şi politică, în întărirea ordinei și disciplinei mi­litare. Sandu Gheorghe Căpitan de rangul I Manifestări cu prilejul Zilei Marinei Republicii Populare Române Sîmbătă după amiază a avut loc în sala Fi­­limon Sîrbu din Capitală o adunare festivă organizată de Comitetul regional U.T.M. Bucu­rești cu prilejul sărbătoririi „Zilei Marinei R.P.R.“. La adunare au participat membri ai comi­tetelor regional şi orăşenesc U.T.M. Bucureşti, reprezentanţi ai Forţelor noastre Armate, ai Marinei militare şi civile, numeroşi muncitori, militari, elevi şi studenţi. Cu acest prilej a luat cuvîntul căpitanul de rangul trei Anton Bejan. La sfîrşitul adunării a fost citită o scrisoare de salut a participanţilor către tinerii mari­nari ai Flotei Maritime şi Civile a patriei noastre. ★ In sala de festivităţi a Palatului Pionie­rilor, peste 600 de pionieri şi şcolari din Ca­pitală au sărbătorit dri Ziua Marinei Republicii Populare Române. Cu acest prilej, o delegaţie de ofiţeri din partea Forţelor Militare Maritime ale R.P.R. şi un grup de elevi ai şcolii media militare de marină au adus pionierilor din Capitală «aru­lui lor şi le-au oferit în dar diferite machete de nave. Felicitînd pe marinari, pionierii au oferit oaspeţilor buchete de­ flori şi diferite nave pe care micii constructori le-au lucrat la cercul de nave-modele de la Palatul Pionierilor. După ce au­ vizionat filmul „Batalionul de mare“ pionierii au invitat pe oaspeţii mari­nari să asiste la bazinul de înot al Palatului, la demonstraţia micilor nave construite de ei. Pionierii din Capitală au povestit marinarilor despre cercul de nave-modele în care activea­ză peste 200 de pionieri constructori. Ei în­vaţă aici să construiască diferite modele de ambarcaţiuni şi nave. Roadele muncii lor se văd în expoziţia Palatului. Povestind despre viaţa lor de pe mare, ma­rinarii au admirat la demonstraţie mersul fregatei, construită de pionierul Ion Iorgule­­scu, al cetei construită de Mihai Georgescu sau iahtul pe care l-a lucrat Dan Niculici. Ca şi în Capitală, pionierii din numeroase centre din țara noastră au primit in mijlo­cul lor delegații de marinari pentru a sărbă­tori Ziua Marinei Republicii Populare Romíne. (Agerpres).

Next