Romînia Liberă, august 1954 (Anul 12, nr. 3057-3081)
1954-08-01 / nr. 3057
Pag. 2-a Toate forţele pentru succesul treierişului şi colectărilor! Treieră după metoda Brediuc GALAŢI (de la corespondentul nostru). La gospodăriaagricolă colectivă „Griviţia Roşie“ din comuna însurăţei, recoltatul păioaselor a fost terminat. Cu ajutorul tractoarelor de la S.M.T. Cioara Doiceşti, colectiviştii au strîns recolta de pe 378 ha. grâu, 251 ha. secară, orz şi ovăz de pe 414 ha. Pentru ca treierişul să se desfăşoare în acelaşi ritm cu strânsul păroaselor, colectiviştii au amenajat din vreme cele 4 arii. La două dintre aceste arii muncala batoză a fost organizată după metoda. Brediuk. Primul care a organizat treierişul după această metodă a fost brigadierul Antohi Stoica, conducătorul brigăzii I de c-tenp. In 4 zile, colectiviştii din brigada lui Stoica au treierat cantitatea de 65 tone grîu. Prea acum colectiviştii au reuşit să treiere peste 90 tone grîu. A fost de asemenea treierat orzul de pe suprafaţa de 120 ha. Contribuţia mecanizatorilor TIMIŞOARA. — Mecanizatorii de la S.M.T. Biled, regiunea Timişoara, grăbesc treienişu' apliicînd metode înaintate de lucru. Astfel, pentru a grăbi ritmul lucrărilor , şi totodată pentru a folosi o parte din tractoare la dezmiriştit, ei au cuplat cîte două batoze la un tractor. Asemenea cuplaje lucrează pe ariile gospodăriilor agricole colective din comunele Iecea Mare, Iecea Mică, Satchimez şi Cărpiniş. Pentru buna desfăşurare a treierişului, stogurile sunt aşezate în aşa fel încât batozele să poată treiera cu întreaga capacitate 3—4 file fără să schimbe poziţia. Folosind încă din anul 1951 cuplaje de cîte două batoze la um tractor, mecanizatorii de la S.M.T. Biled au căpătat experienţă în aşezarea batozelor şi tractorului, precum şi în organizarea muncii pe arii. De aceea, ei obţin acum rezultate de seamă. La aria gospodăriei agricole colective din comuna Iecea Mică, unde mecanizatorii lucrează cu un cuplaj de două batoze, norma fiecărei batoze se depăşeşte zilnic cu 8000 pînă la 12.000 kg. boabe. Şi la celelalte arii se obţin depăşiri însemnate de normă. Totodată, mecanizatorii pot executa în acelaşi ritm şi dezmiriştiitul. (Agerpres) Sprijinul profesorilor şi studenţilor IAŞI. Cadrele didactice şi studenţii Institutului Agronomic din Iaşi desfăşoară o rodnică activitate în sprijinul lucrărilor agricole de vară. Un număr de 25 de profesori şi asistenţi şi 412 studenţi ajută la recoltat şi treieriş prin îndrumări tehnice şi muncă efectivă pe teren, gospodăriile agricole de stat, gospodăriile agricole colective şi pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale. Profesorii şi asistenţii catedrei de maşini agricole din cadrul instituitului dau asistenţă tehnică S.M.T.urilor din regiunile Iaşi, Suceava şi Bacău, iar profesorii şi asistenţii de la fitopatologie dau îndrumări pentru combaterea dăunătorilor. Totodată, Institutul Agronomic din Iaşi a pus la dispoziţia ţăranilor muncitori din comunele din jurul oraşului o garnitură de treier. (Agerpres). In raionul Pleniţa, secerişul a început de mai multă vreme şi se desfăşoară cu intensitate. In multe comune secerişul a fost deja terminat. Treierişul, după cum se ştie, trebuie început la cîteva zile după seceriş. Pînă la 24 iulie, însă, dată pînă la care în raionul Pleniţa s-ar fi putut treiera jumătate din recolta strînsă, treierişul n-a început decît în şapte comune şi aceasta doar pentru a se face proba batozelor. Situaţia respectivă nu supără însă comitetul executiv al sfatului popular raional şi secţia agricolă care n-au luat nici un fel de măsuri pentru impulsionarea treierişului. Această situaţie este găsită chiar explicabilă în virtutea unei atitudini foarte dăunătoare, pe care o au în legătură cu felul în care trebuie să se desfăşoare lucrările agricole de vară. „Să terminăm întîi secerişul, apoi vom începe treierişul şi de abia după aceea dacă va fi timp, vom face dezmiristitul“. Aşa gîndesc tovarăşii care au sarcini de răspundere în conducerea campaniei agricole de vară în raionul Pleniţa, iar concepţia aceasta s-a încetăţenit şi la multe comitete executive comunale. Că este asta, ne-o dovedesc faptele. Pînă la terminarea completă a secerişului, în nici una din comunele raionului nu a început treierişul. Despre dezmiriştii mei vorbă nu poate fi. In ziua de 26 iulie, cînd se presupunea că treierişul va începe din plin, în multe comune cum ar fi de pildă Vela, Verbiţa, Pleniţa, unele batoze nu au fost puse încă în funcţiune. Faptul este şi explicabil, dacă ţinem seama că încă la această dată comisia raională nu terminase recepţionarea batozelor. Iar dacă în ultimele zile, treierişul a început totuşi în unele comune, ritmul în care se desfăşoară va necesita un timp foarte îndelungat pentru terminarea acestei lucrări. Cu batoze care treieră zilnic doar cîte 1000-1500 kg., ca în comunele Pleniţa, Orodelu, Călugărei şi altele nici nu se poate întîmpla altfel. In unele comune batozele nu lucrează pentru că nu au fost asigurate la aici cântare, la altele, pur şi simplu, pentru că nu are cine treiera, deoarece nu au fost organizate cetele, iar în altele deşi batozele funcţionează, ele nu treieră decît cîteva sute sau mii de kg. pe zi. Timpul pierdut pînă acum în ceea ce priveşte începerea şi desfăşurarea treierişului în raionul Pleniţa, ar putea fi în parte recuperat, dacă s-ar folosi întreaga capacitate de lucru a batozelor. Felul în care se munceşte la ariile din raion, scoate însă în relief o serie de lipsuri în ceea ce priveşte organizarea muncii la trei oriş. In comuna Orodelu bunăoară, dintr-un început au fost fixate să funcţioneze 5 arii. Comitetul executiv al sfatului popular s-a mulţumit să treacă acest lucru doar pe hîrtie, fără să mai urmărească şi pe teren îndeplinirea lui. Iată de ce în comună s-au format pînă acum nu mai puţin de 14 arii; de existenţa unora dintre ele comitetul executiv nici nu ştie. Este de înţeles că mare parte din ele nu întrunesc nici cele mai elementare condiţii ce se cer uiei adevărate arii. Această lipsă de organizare are desigur o serie de urmări proaste. Ea duce de pildă la pierderea a numeroase zile de lucru cu mutatul batozelor de la o arie la alta. Iată numai un fapt care arată limpede cit de departe a mers liipsa de răspundere a acelora în sarcinacărora cădea organizarea muncii de treieriş în această comună. Una din batoze acţionată de locomobilă a fost deplasată la o arie situată într-o vale, alături de care pe o altă arie funcţionează încă o batoză. Numai după cîteva ore de funcţionare, batoza a terminat de treierat tot ce era adunat pe arie, aproximativ 3000 kg. de cereale, pentru ca apoi să fie deplasată din nou pe deal, cale de cîţiva km., la o altă arie. Nu mai vorbim de timpul pierdut, datorită faptului că fiecare din cele 4 batoze din comună se deplasează chiar pe aici de la şiră la şiră, fie şira cît de mică. In multe comune cum ar fi Pleniţa, Vîrtopu, Cioraula şi altele, se pierd zilnic orele cele mai bune de lucru, orele de dimineaţă şi seară.Aceasta, datorită faptului că cetele fiind organizate în pripă, producătorii cărora le vine rîndul la treieriş, sînt anunţaţi doar în ultima zi, sau nu sînt anunţaţi de loc. Pe majoritatea ariilor din raion se pierde foarte mult timp datorită obiceiului Ca după fiecare producător, batoza să fie scuturată, mergînd în golnite 10—15 minute. Acestea sînt cîteva din lipsurile care frînează buna desfăşurare a treierişului în raionul Pleniţa. Spre lichidarea lor trebuie să-şi îndrepte toată atenţia comitetele executive ale sfaturilor populare şi în primul rînd cel raional, care are datoria să-şi revizuiască concepţia dăunătoare — ce vine în contrazicere cu sarcinile trasate de Hotărîrea guvernului şi partidului din 29 mai a.c. — în privinţa desfăşurării lucrărilor de seceriş şi treieriş. Treierişul trebuie executat imediat după seceriş, iar pentru aceasta e necesar ca fiecare arie din raion să fie bine organizată, să aibă toate cele necesare, este nevoie ca transportul snopilor la arie şi alcătuirea cetelor să se facă din vreme iar batozele să funcţioneze din plin. Revizuiridu-şi cu răspundere activitatea dusă pînă acum şi ducînd o muncă eficace de Îndrumare pe teren, comitetul executiv al raionului Pleniţa va putea asigura — cu forţele pe care le are la dispoziţie — desfăşurarea într-un timp cît mai scurt a treierişului. C. AZOITH corespondentul „Rominiei libere" în regiunea Craiova Batozele să lucreze din plin Pe marginea activităţii comitetului executiv raional Pleniţa Biblioteci volante Ţăranii muncitori din comuna Flămînda, raionul Vida, execută treierişul păioaselor cu multă intensitate. Preocupîndu-se de desfăşurarea unei intense munci organizatorice, comitetul executiv al sfatului popular comunal, îndrumat de organizaţia de bază din comună, acordă atenţia necesară şi muncii politice de masă în vederea antrenării şi mobilizării tuturor forţelor de muncă la lucru. Astfel, la cele două arii din comună se găsesc — pe lingă fotomontajele şi lozincile mobilizatoare — gazete de perete care cuprind articole ce tratează diferite teme în legătură cu executarea în timpul cel mai scurt a muncilor agricole de vară. De asemenea, cu sprijinul tehnicianului agronom Crăciunescu, de la secţia agricolă raională, sînt amenajate mici biblioteci volante cu cărţi şi broşuri cu caracter agrotehnic, ziare şi reviste. In timpul liber, ţăranii muncitori le citesc şi discută apoi în jurul problemelor tratate înaceste materiale, se sfătuesc cu agronomul despre diferite metode agrotehnice recomandate în cărţile ce se găsesc aici. Printre acestea sîntbroşurile intitulate: „Cum se organizează munca la treierat", „Pentru recolte tot mai bogate“, „Munca delegatului la batoză", etc. » Brad, Cluj, Beiuş. Trei localităţi, trei porţi mari ale Apusenilor. Bradul îndreaptă drumeţii sus de tot, către vestitul munte Găina, ori către locurile istorice unde ia trăit şi Grişan, revoluţionarul coborât de pe stâncile pleşuve care se oglindesc în adineul Crişului Alb. De la Cluj, de-a lungul celor două Someşe, drumurile pătrund îndrăzneţe către minunata grotă de la Scărişoara, unde gheaţa şi calcarul se înfrăţesc în imagini feerice, ori către muntele Vlădeasa, cu cascada sa imensă de la „Moara Dracului“, de o frumuseţe sălbatică. De la cea de a treia poartă* Beiuşul — drumurile şerpuiesc toate spre spinarea înaltă a munţilor Bihariei. Calea cea mai apropiată de masivii vestici o deschide însă, nespus de pitoresc, marea vale a Arieşului. Pe aici curg — cînd mai aprig, cînd miai leneş — apele rîului Arieş, Rîu vestit, cărora oamenii de prin partea locului, îi mai spun şi „Rîul aurarilor“. ★ In scrierile lui Herodot există un pasaj cutremurător în care se vorbeşte de minele aurifere de la Roşia Montana. Pe acele vechi timpuri, Roşia era singurul foc din Europa unde se scotea aurul. Herodot descrie cu groază asprimea muncii de aici, galerie strimte şi întortochiflie prin care nu-şi puteau strecura trupurile firave decît copiii de 13—14 ani, roşi de la o vîrstă fragedă de boli şi de mizerie. In decursul veacurilor aurarii bătrîni au transmis din tată în fiu trista istorioară a lui Herodot ca şi alte însemnate lucruri de aducere aminte rămase din timpul luptelor romanilor cu dacii, purtate pentru aurul Apusenilor. Spre deosebire de toate celelalte, descrierea lui Herodot a rămas multă vreme actuală : atît era de istovitoare munca desfăşurată în străfundurile pământului în timpul odiosului regim burghezo-moşieresc. Pe drumul care duce la Gura Roşie curge un pîrîiiaş de culoare roşietică. Atunci cînd răscolesc aducerile aminte, drumeţii spun că în acest pîrîiaş s-ar fi scurs parcă sîngele miilor de exploataţi din cursul sbuciumatei istorii a minerilor de la Roşia. Apa aceasta roşietică mina zeci de şteampuri care sfărimiau lacom piatra cu dinţii lor, pentru a umple cu aur casele proprietarilor de mine. Se lucra cît se poate de rudimentar. Totul se făcea cu sforţări supraomeneşti atît la Roşia, cît şi la Valea de Arieş. — Lucram orte 12—16 ore pe zi, ne spune minerul Tănase Sav. Nu ne alegeam însă mai cu nimic. Curgeau in schimb amenzile şi curgea pe noi sudoarea. Pe atunci — pe vremea boierilor — nu erau de loc găuri pentru aeraj, din care pricină au şi murit mulţi mineri. Spunînd acestea, bătrînul aurar îşi înăbuşă necăjit un oftat! Apoi ne vorbeşte de chinul minerilor ce se tîrau pe burtă prin galerii, sîngerîndu-şi braţele şi genunchi, scoţînd anevoios, cu sacul şi cu roaba piatra bogată în aur. In ce priveşte găurile în munte, ele se făceau cu ciocanul de nună. Muncă satanică în abataje strimte şi lipsite de aer, aşa era odinioară. ★ Geana zorilor se ridică încet, împurpurând pitoresc muntele. Aerul proaspăt al dimineţii înmiresmează înălţimile, brâurile de brădet, drumurile aurarilor. Şi drumurile acestea simt — odată cu zorii — pasul sprinten al umerilor, veselia gălăgioasă a grupurilor de căutători de aur. Din cînd în cînd se răsfrîng peste culmile munţilor îi întunde cîntece moţeşti. Aici, la mineleaurifere, lucrează mulţi oameni din ţara moţilor. Minerul Ion Roşea e destul de vârstnic însă la lucru e mereu printre primii. Acum, în pragul zilei, tot primul e care porneşte la mină. I se alătură de pe la porţi alţi aurari. Mulţi dintre ei sînt tineri, sînt aurari calificaţi la locul de muncă de Ion Roşea. Fiecare li dă bineţe, îi spune o vorbă cu tîlc, îi cere un sfat,.Căci, pe deasupra, Ion Roşea este reprezentantul oamenilor de prin partea locului în sfatul popular regional Cluj. Oamenii li spun chiar : „Deputatul aurarilor“. Muncile grele, eleneşti, au rămas acolo, intre filele trecutului amar. In minele aurifere ale Apusenilor au pătruns mecanizarea, utilaje noi. Au început să se aplice metode de lucru înaintate. Pentru a se protegui lucrul minerilor a fost introdus perforajul umed cu coloane pneumatice şi perforajul uscat cu şi fără suporţi. Golirea vagonetelor se face mai lesne prin curbator. Lui Roşea — acel care ca şi alte sute de mineri nu cunoştea slovele cărţii, nu ştia înainte ca ani să-şi pună semnătura sub un act — toate aceste schimbări, tot acest proces de mecanizare i se par fireşti, corespunzătoare vremurilor noi şi luminoase din patria noastră. De aceea, nici nu ştii cînd începe lucrul, cînd işi pune masca de praf şi cînd, împreună cu tînărul Gheorghe Cuc a lui Nicolae, începe să perforeze cu precizie stînca bogată în aur. Se lucrează rapid şi precis. Se extrage din străfundurile pămîntului tot mai mult minereu, tot mai mult aur, încărcători Gheorghe Cioruţă şi Ion Cornea abia prididesc cu umplerea vagoneţilor. La capătul zilei de muncă priceperea şi efortul aurarilor îşi găsesc o oglndire binemeritată pe grafic. Planul a fost depăşit cu 39 la sută Şi la extracţiile aurifere cînd spui 39 la sută asta înseamnă mult. Aurari lu’ Roşea au lucrat şi azi cu spor după mama ta metodă sovietică Semivolos, a cărei aplicare au iniţiat-o aurarii de la Baia de Arieş: Alexandru Macovei, Nicolae Harda II şi Teodor Ţăran. „ Oamenii Apusenilor ştiu să muncească cu avînt deosebit dar şi să petreacă, să glumească. Bunăoară, la cinematograf la Roşia. Lui Tănase Sav i-a plăcut cel mai mult filmul „Minerii din Donbas’1. Deseori îşi aminteşte de el, deseori povesteşte diferite fragmente din film acasă în familie. Şi familia sa e destul de numeroasă. Din cei 8 copi ai săi, unul urmează cursurile unui institut politehnic din Uniunea Sovietică, altul se află la şcoala de ofiţeri de marină iar trei fete ale sale sînt înscrise la liceu. La ieşirea din sat, minerii găsesc şi alte lucruri plăcute în timpul liber: citesc o carte sau o revistă, ascultă muzică, joacă şiah. Cluburile sînt pline de veselie, de voie bună. In jurul lor, odată cu oamenii, sporesc realizările cu caracter social. La Baia de Arieş de pildă, 300 de copii de mineri frecventează liceul de 10 clase, sînt găzduiţi în internatul acestei şcoli. Tot aici se ridică 7 noi blocuri muncitoreşti, se clădesc noi locuinţe individuale. Dincolo, la Roşia Montana funcţionează o şcoală minieră, mai multe şcoli elementare, un cămin cultural, un dispensar medical, un cabinet dentar, funcţionează aici, la Roşia, printre aurari, în comuna unde înainte cu 10 ani se întunecau minţile, se speculau mineri în nu mai puţin de 54 cîrciumi. Acum, printre aurari e mare frământare. La una din mine se făureşte o galerie nouă, o galerie înaltă, modernă, betonată. Perforajul se va face cu apă, dîndu-se locului de muncă un aer proaspăt, curat. Cum te văd, aurari îţi împărtăşesc pe dată bucuria lor: — Facem o galerie nouă cum nu s-a mai văzut la noi în Apuseni. Numele ei se leagă strîns de munca noastră paşnică, de viaţa noastră fericită. Cu acelaşi zimbet luminos in priviri, aurarii iţi destăinuiesc şi acest nume semnificativ. Noua galerie se numește : „Galeria păcii“. MIRCEA SCRIPCA corespondentul ,,Rominiei libere" In regiunea Cluj DIN VIAJA NOUĂ A PATRIEI PRINTRE AURARII APUSENILOR ★ ★ ★ . Intrecerea pentru titlul de „comună fruntsşi la colectări'' ORADEA — Ţăranii muncitori din raionul Săcueni, regiunea Oradea antrenaţi în întrecere patriotică în cinstea zilei de 23 August, îşi predau cu însufleţire cotele de carne şi lapte cuvenite statului. In fruntea acestei acţiuni s-au situat ţăranii muncitori din comuna Cherechiu de unde a pornit în întreg raionul chemarea la întrecere pentru titlul de „comună fruntaşă la colectări“. Peste 55 ha sută din ţăranii muncitori din comună şi-au achitat cotele de carne şi lapte pe întreg anul. Printre aceştia se numără Carol Papp, Iuliu Nagy şi Iuluj Bereczki. In întreaga comună planul de colectări la carne şi lapte pe semestrul 1 a fost realizat in proporţie de 101,4 la sută. Şi ţăranii muncitori din comunele Cubulcut, Cheşereu, Simion şi Cadea au obţinut succese in acţiunea de predare a cotelor de carne şi lapte. In aceste comune, 30—35 la sută dintre ţăranii muncitori şi-au achitat cotele pe Întreg anul. (Agerpres) Conferinţe agrotehnice CONSTANŢA — Pentru a veni în sprijinul muncilor agricole de vară, Filiala S. R. S. C. Constanţa a organizat o serie de conferinţe care lămuresc ţăranilor muncitori din regiune unele probleme legate de munca lor. Printre acestea sînt : „Succesul campaniei de recoltare şi colectare", „Să dezmiriştim odată cu recoltatul“ şi altele. Multe dintre aceste conferinţe au fost ţinute de către profesori şi învăţători. In raionul Constanţa, două caravane cu lectori ai filialei S.R.S.C. care au la dispoziţie diferite planşe, grafice şi scheme, popularizează prin conferinţe şi convorbiri cele mai înaintate metode de muncă. Mult apreciată de ţăranii muncitori din comuna Topraisiar a fost conferinţa lectorului Sofianu Belizarie. Pentru o mai bună înţelegere, lectorul a folosi exemple desprinse din desfăşurarea muncilor agricole în această comună. In această vară, lectorii Filialei S.R.S.C. Constanţa vor întreprinde 150 de deplasări în satele regiunii. (Agerpres) România liberă Foileton O singură lipsă Ne-am strîns mina, prezentîndu-ne, şi ne-am aşezat la birou — cum se obişnuieşte — unul in faţa celuilalt. Adică, eu intr-o parte, iar in faţa mea îndrumătorul cultural Anton Iancu, locţiitor al şefului secţiei culturale a sfatului popular raional Călăraşi. — Vă interesaţi de munca culturală din raionul Călăraşi . Foarte bine — exclamă entuziasmat şi amabil Anton Iancu, frecindu-şi palmele ca înaintea unei combinaţii fericite. Foarte bine! Avind in vedere importanţa ei fundamentală, desigur că.... S-ar putea spune, adică, privind necesităţile culturale ale omului, că... Nu, dar să ştiţi că munca merge In general bine pe aici. Numai să ştii cum s-o iei, desigur să te planifici.... — Adică aveţi şi uri plan de muncă — zic eu. — Oooo ! Se poate?... A început să caute prin hârtii, pe birou; s-a repezit spre dulapul aşezat in apropiere. A răscolit toate dosarele şi a căutat şi a căutat, şi iar a căutat. Planul! Unde să fie? Trebuie să fie! Aici! Ba colo! Nu, dincolo! — Il auzeam vorbind încet, aşa, ca pentru el. A găsit in fine ceva. — Asta-i... bătu el cu palma peste „planul trimestrial" general, ce mi-l întinsese in faţă, pe birou. Cele lunare nu le-a găsit nici cum... Apoi începu să vorbească din nou repede, din ce in ce mai repede : conferinţe — conferinţe! Biblioteci — biblioteci ! Cămine culturale — cămine culturale / Merg bine, merg foarte bine. Că unde nu merge bine căminul cultural, procedăm scurt. II facem casă de citit, cum am făcut, pină acum vreo opt. Curind, curind, le mai vine rindul citorva de astea... indezirabile I — N-aţi încercat să le îndrumaţi... poate... — Aaaa îndrumare ! Făcu ochii man şi o mică pauză.Mă aşteptam acum să-mi arate de ce de luni de zile nu e nici un fel de activitate culturală in multe comune, cum ar fi de pildă Crucea, de ce in satul Floroaica la căminul cultural nu mai există mobilier, de ce nu funcţionează majoritatea aparatelor de radio, de ce la colţurile roşii... de ce ?... — Unde am fost ? / Păi să vedem — și începu să-şi îndoaie în palmă degetele de la mina stingă unul după altul; una, februarie—martie, viscolul; doi — nu mai nu s-a putut face nimic ; motive : alte sarcini; trei, iunie.... iunie... a da, iu două comune — exclamă zîmbindu-mi. Ulmu şi Dragoș Vodă. îndrumare tovarășe, nu toată regula... M-a privit lung, aproape fix, cînd i-am cerut și eu cîteva rapoarte. A sorbit mult dintr-un pahar cu apă, apoi s-a dus spre dulapul cu dosare și... a citit de acolo repede, foarte repede, un raport de constatări... subsemnatul... mergînd... constatînd... am... etc. etc. Cînd — ah, curiozitatea — am citit şi eu... am dat peste un proces verbal din iunie 1953 care spunea că sub „ochii subsemnatului”, fostul director al căminului cultural dintr-o consulă din raion a dat in primire noului director... inventarul Iăţii. Dîndu-şi seama de greșală, sau poate de altceva... porni din nou la răscolit. După un sfert de oră de căutat, se plezni deodată cu palma peste fruntea numai o apă. Psss I — se întoarse spre mine. Am uitat. Le am acasă, tovarășe, toate rapoartele. Ce-i mai important, țin acasă. — Concursul ? — rosti el încet, abia auzit, cu un ultim efort. E binine 22 de cămine culturale antrenate In concurs, 22 ! unul și unul. îmi întinse o foaie de hîrtie de pe birou. Situaţia statistică. Citi : 42 de cămine culturale, 22 in concurs, 5 venite la etapa raională. — Numai 22 antrenate...? — ...in concurs ! Daaa, tovarăşe — abia mai rosti locţiitorul... Celelalte echipe artistice sint alcătuite aproape numai din tineret. Ori tineret, şcolari, nu prea merge, nu-i just! Ce să mai intre in concurs... le-am interzis participarea. Epuizat, ca după o sforţare supraomenească, se plecă spre mine să-mi mai spună ceva „important" despre munca culturală din raion... — Intre toate lucrurile astea bune pe care le văzuși, avem o mare lipsă, o foarte mare lipsă. (Făcu o pauză doar a cădea mai greu fraza următoare). Eini... vezi dumneata, n-am reușit încă să-l facem pe fiecare director de cămin cultural să ne trimită la timp dările de seamă şi statisticile. Asta-i ! ŞERBAN RADULESCU ! Duminici august 1934 — Wr. 3037 Strajă vigilentă la graniţele pe apă ale Patriei noastre La graniţele maritime şi fluviale ale patriei noastre stau de strajă fii devotaţi ai poporului muncitor, marinarii Forţelor noastre Maritime Militare. Ei sînt aceia care asigură securitatea apelor noastre, care veghează ca în această parte a ţării să nu se abatănici un pericol asupra muncii harnicului nostru popor, constructor activ al socialismului. Partidul şi guvernul ţării noastre acordă o mare atenţie vieţii materiale, politice şi culturale a militarilor Forţelor noastre Armate, creînd condiţii optime întăririi capacităţii lor de luptă, forţei combative şi dîrzeniei acestora în îndeplinirea cu demnitate a sarcinii de apărători ai vieţii noi. "Forţele Maritime Militare, parte componentă a Forţelor noastre Armate, au simţit şi simt din plin dragostea şi grija partidului, guvernului şi a oamenilor muncii din patria n noastră care le dau un imbold măreţ în obţinerea a cît mai bune rezultate în întreaga lor activitate, de zi cu zi. O dovadă grăitoare în această privinţă o constituie şi Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R. care a instituit sărbătorirea Zilei Marinei R.P.R. in fiecare an, in prima duminică a lunii august. Acest eveniment constituie un nou prilej de manifestare a dragoste şi a înaltului patriotism care stringe şi mai mul legăturile marinarilor militari cu oamenii muncii. Incadrindu-se în marele front al oamenilor muncii din lumea întreagă care luptă pentru pace, poporul nostru muncitor folosind experienţa poporului sovietic îşi desfăşoară cu eroism munca sa creatoare pentru construirea socialismului. Din preocupările sale nu scapă nici importanta sarcină de întărire continuă a capacităţii de apărare a patriei. Sarcina apărării cuceririlor revoluţionare, partidul şi poporul muncitor au încredinţat-o Armatei sale Populare. Forţele noastre maritime militare, parte componentă a Armatei Populare Române, stau strajă frontierelor maritime şi fluviale.In rîndurile Marinei noastre Militare se află astăzi fiii oamenilor muncii, matrozi, cartnici şi ofiţeri, strîns legaţi de popor, prin aceleaşi năzuinţe şi interese. Provenind din rîndurile muncitorilor, ţăranilor muncitori şi ale intelectualităţii legate de popor, marinarii militari pătrunşi de marea sarcină ostăşească ce le revine formează la bordul navelor una şi aceeaşi familie. La bordul navelor, marinarilor militari le sînt asigurate astăzi toate condiţiile materiale necesare desfăşurării unei rodnice activităţi în vederea ridicării permanente a pregătirilor de luptă, politice şi ideologice. Eforturile marinarilor militari în vederea ridicării pregătirii de luptă şi politice sînt însufleţite de un adînc patriotism care îşi are izvorul în tradiţia de luptă a poporului nostru dornic de pace şi progres. Din rîndurile marinarilor militari s-au ridicat cetăţeni luminaţi ai patriei noastre, luptători conştienţi pentru cauza construirii ■ vieţii noi şi îmbelşugate. Drept mărturie a încrederii de care se bucură ei printre oamenii muncii, drept mărturie a participării active la viaţa statului, numeroşi marinari au fost aleşi deputaţi în Marea Adunare Naţională, în sfaturile populare regionale, raionale şi orăşeneşti. Forţele Maritime Militare ale R.P.R. stau de strajă vigilentă la graniţele pe apă ale patriei noastre. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, marinarii militari depun tot efortul şi energia lor, comandanţii şi lucrătorii politici nu precupeţesc nimic pentru a învăţa echipajele tot ceea ce este necesar în luptă. In condiţiunile războiului modern, pe mare şi pe fluviu, se cere din partea luptătorilor o temeinică pregătire militară, o mare forţă morală izvorîtă din conştiinţa cauzei pentru care luptă. Navele militare reprezintă o complexitate de specialităţi, de la turbinişti şi caldărişti pînă la timonieri şi semnalizatori, de la electricieni şi tunari pînă la badişti şi santinieri şi multe alte specialităţi, a căror însuşire necesită timp îndelungat de învăţătură, muncă practică la mecanisme şi aparate şi mai ales antrenament pe mare şi pe fluviu. Comandanţii şi lucrătorii politici de la bordul navelor, luptlnd pentru instruirea temeinică a echipajelor, învaţă şi aplică în practică experienţa glorioasă de luptă a marinarilor sovietici, care s-au dovedit iscusiţi luptători pe mare. Faptele de arme să- ıvîrşite de marinarii sovietici în cel de al doilea război mondial sînt exemple demne pentru marinarii noştri militari, însufleţindu-i în activitatea lor pentru însuşirea şi deservirea perfectă a tehnicii de la bordul navelor, precum şi în ducerea cu succes a luptei pe mare şi pe fluviu. Sprijinul preţios al comandanţilor şi lucrătorilor politici în munca de instruire şi educare a echipajelor îl constituie organizaţiile de partid şi U.T.M. Acestea mobilizează marinarii militari la însuşirea tehnicii complicate de la bord, la îngrijirea şi păstrarea ei în perfectă stare de funcţionare, conştienţi de faptul că această tehnică este bunul întregului popor muncitor. Organizaţiile de partid şi U.T.M. desfăşoară în mijlocul echipajelor o intensă activitate pentru păstrarea unei stricte discipline şi ordine militare la bord. Disciplina echipajelor constituie chezăşia succesului în luptă. Ordinul comandantului reprezintă ordinul patriei şi el trebuie executat întocmai şi fără nici o întârziere. De aceea, organizaţiile de partid şi U.T.M. desfăşoară o activitate intensă pentru întărirea ordinei şi disciplinei militare. Comandanţii, lucrătorii politici, organizaţiile de partid şi U.T.M. de la bordul navelor depun o stăruitoare muncă în vederea educării şi formării la marinarii militari a minunatei lor calităţi ale luptătorilor de tip nou. Viaţa şi lupta pe mare şi pe fluviu, necesită din partea marinarilor hotărîrea de a învinge greutăţile cu bărbăţie şi curaj, întregul echipaj trebuie să se comporte ca un monolit în care ajutorul reciproc atinge cele mai înalte forme. In mijlocul echipajelor, comuniştii sînt minunate exemple de la care marinarii învaţă în activitatea lor zilnică. Ei mobilizează marinarii în executarea ireproşabilă a Îndatoririlor lor la bord, în păstrarea şi întărirea disciplinei şi ordinei militare, ei dau minunate exemple de tovărăşie ostăşească, mulţi dintre ei purtînd cu demnitate înaltul titlu de fruntaş în pregătirea de luptă şi politică. Cartnici majori Ştefan Toma, Dumitru Bariu, Nicolae Gaiţa, au fost distinşi cu semnul onorific „Marinar de Frunte”. Elevul cartnic Vasile Uncescu, cartnicul- major Constantin Bolugă şi cartnicul Ion Viarşu au primit diploma de onoare a C.C al U.T.M. pentru meritele lor deosebite în pregătirea ostăşească. Forţa morală a marinarilor militari, care le dă tăria de granit de a învinge orice greutăţi, de a-şi îndeplini întocmai misiunea, este jurămîntul militar, legămîntul sfînt şi de necălcat dat guvernului şi poporului nostru muncitor. Jurămîntul militar reprezintă obligaţia supremă faţă de patrie, obligaţie care îi călăuzeşte la tot pasul şi care se dă tăria de a-şi îndeplini cu orice preţ datoria militară şi de va fi nevoie, chiar cu sacrificiul vieţii. Alături de poporul nostru muncitor, marinarii militari întîmpină cea de a 10-a aniversare a eliberării patriei noastre de către glorioasa Armată Sovietică cu noi succese în activitatea lor. In cinstea acestei măreţe sărbători naţionale marinarii militari obţin tot mai mari succese în pregătirea de luptă şi politică, în întărirea ordinei și disciplinei militare. Sandu Gheorghe Căpitan de rangul I Manifestări cu prilejul Zilei Marinei Republicii Populare Române Sîmbătă după amiază a avut loc în sala Filimon Sîrbu din Capitală o adunare festivă organizată de Comitetul regional U.T.M. București cu prilejul sărbătoririi „Zilei Marinei R.P.R.“. La adunare au participat membri ai comitetelor regional şi orăşenesc U.T.M. Bucureşti, reprezentanţi ai Forţelor noastre Armate, ai Marinei militare şi civile, numeroşi muncitori, militari, elevi şi studenţi. Cu acest prilej a luat cuvîntul căpitanul de rangul trei Anton Bejan. La sfîrşitul adunării a fost citită o scrisoare de salut a participanţilor către tinerii marinari ai Flotei Maritime şi Civile a patriei noastre. ★ In sala de festivităţi a Palatului Pionierilor, peste 600 de pionieri şi şcolari din Capitală au sărbătorit dri Ziua Marinei Republicii Populare Române. Cu acest prilej, o delegaţie de ofiţeri din partea Forţelor Militare Maritime ale R.P.R. şi un grup de elevi ai şcolii media militare de marină au adus pionierilor din Capitală «arului lor şi le-au oferit în dar diferite machete de nave. Felicitînd pe marinari, pionierii au oferit oaspeţilor buchete de flori şi diferite nave pe care micii constructori le-au lucrat la cercul de nave-modele de la Palatul Pionierilor. După ce au vizionat filmul „Batalionul de mare“ pionierii au invitat pe oaspeţii marinari să asiste la bazinul de înot al Palatului, la demonstraţia micilor nave construite de ei. Pionierii din Capitală au povestit marinarilor despre cercul de nave-modele în care activează peste 200 de pionieri constructori. Ei învaţă aici să construiască diferite modele de ambarcaţiuni şi nave. Roadele muncii lor se văd în expoziţia Palatului. Povestind despre viaţa lor de pe mare, marinarii au admirat la demonstraţie mersul fregatei, construită de pionierul Ion Iorgulescu, al cetei construită de Mihai Georgescu sau iahtul pe care l-a lucrat Dan Niculici. Ca şi în Capitală, pionierii din numeroase centre din țara noastră au primit in mijlocul lor delegații de marinari pentru a sărbători Ziua Marinei Republicii Populare Romíne. (Agerpres).