Romînia Liberă, septembrie 1955 (Anul 13, nr. 3391-3416)

1955-09-01 / nr. 3391

1 . 1 / 1/ Proletari din toate ţările, uniţi-vo ! ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARA ROMINA Spor la muncă în noul an şcolar ! Astăzi e zi de mare sărbătoare îre viaţa tineretului ,patriei noastre, începe un nou an scolac. Grupuri voioase de elevi şi studenţi se îndreaptă spre şcoli sau facultăţi. Pe de altă parte, în dimi­neaţa aceasta, mii de copiii păşesc pen­tru prima oară pragul şcolii. Atiît ei cîte şi cei ce păşesc acum în anul I universi­tar sânt adine emoţionaţi. Unii fac cu­noştinţă cu şcoala, cu dascălii care-i vor instrui şi educa în viitor ; alţii au emoţia revederii colegilor, a profesorilor, a locu­rilor dragi unde ani de zile s-au străduit să înveţe din izvorul nesecat al ştiinţei şi culturii. Acest an şcolar a adus noi bucurii ele­vilor şi studenţilor din patria noastră. In multe sate şi oraşe au luat fiinţă noi şcoli şi clase, noi laboratoare, interna­te şi Cămine. Au fost construite şi date în folosinţă 431 săli de clasă noi, inter­nate pentru elevi şi cămine studenţeşti, întreprinderea de material didactic a Mi­nisterului învăţământului a produs peste 600 titluri de aparate în 3.000.000 exem­plare. In învăţământul elementar şi me­diu numărul de aparate de proiecţie al diafilmelor a crescut la 3700, iar în în­văţământul superior 90 la sută din in­stitute posedă diferite aparate de pro­tecţie. Statul nostru democrat-popular acordă o mare atenţie asigurării celor mai bune condiţii materiale pentru studiu elevilor şi studenţilor. Sumele alocate pentru ne­voile învăţământului au crescut. In anul 1955 bugetul Ministerului Imvăţămlmtu- l­ui a crescut la 2.284.000.000 lei, repre­­zentind 16,2 la sută din alocările pentru acţiuni social-culturale. Şcoala nouă şi-a deschis larg porţile tuturor copiilor ţării. Astă­zi toţi copiii patriei noastre au posibilitatea să înveţe, să-şi aleagă profesiunea dorită, spre deo­sebire de trecut, în timpul regimului bur­­ghezo-moşieresc, cînd şcoala era rezer­vată claselor exploatatoare. Astăzi insti­tuţiile de învăţ­ămint de toate g­radele cu­­prind un însemnat număr de elevi şi stu­denţi, fii de muncitori şi ţărani munci­tori. Visurile pe care şi le făuresc elevii şi studenţii pe bănci ale şcolilor elementare, medii sau de învăţămînt superior pot fi realizate. Invăţînd cu drag, pregătin­­du-se temeinic, zi de zi, pentru meseria pe care şi-au a­les-o, ei pot deveni — şi statul nostru îi ajută în acest scop — teh­nicieni, ingineri, medici, profesori etc. După absolvirea şcolii sau a institutului de învăţământ superior, fiecare tînăr îşi va putea încerca priceperea, îşi va putea aplica cunoştinţele în diferite sectoare ale economiei noastre naţionale contribuind din plin, alături de întregul popor mun­citor, la construirea noii vieţi. Şcolile şi institutele de învăţămînt su­perior au o mare sarcină în educarea şi instruirea tineretului patriei noastre. Şi ele trebuie să se achite cu cinste de a­­ceastă sarcină. Tinerii care păşesc astăzi pragul şcolilor trebuie să dovedească prin fapte că simt demni de dragostea şi grija ce le-o acordă partidul, guvernul şi poporul nostru muncitor. încă din prima zi, elevii şi studenţii au datoria să în­ceapă o muncă susţinută, să înveţe te­meinic pentru a acumula cît mai multe cunoştinţe în pregătirea lor ideologică şi profesională, pentru a deveni cadre com­petente să rezolve problemele ivite în munca pe care o vor desfăşura într-unul din sectoarele economiei noastre naţio­nale, pe tărîmul ştiinţei sau culturii. In anul şcolar 1955/1956 trebuie să se acorde o serioasă atenţie îmbunătăţirii procesului de învăţământ. Rolul hotăritor în lupta pentru ridicarea calităţii î­nvăţă­­mîntului îl au învăţătorii şi profesorii. Este necesar să se asigure pregătirea serioasă a lecţiilor, să se adopte metodele cele mai potrivite pentru a spori interesul elevilor şi studenţilor pentru materiile predate, învăţătorii şi profesorii trebuie să arate o deosebită preocupare pentru instruirea tinerilor încredinţaţi. La con­sfătuirile raionale ale cadrelor didactice, care au avut loc de curând, ca şi la şe­dinţele de analiză a muncii în învăţă­­mîntul superior, s-au discutat lipsurile ivite anul trecut în învăţământ. S-au luat măsuri ,pentru lichidarea lor, pentru o mai bună desfăşurare a noului an şcolar şi universitar. Aceste măsuri trebuie în­deplinite întocmai. Majoritatea şcolilor din oraşele şi sa­tele ţării, institutele de învăţămînt su­perior din centrele universitare au în­tâmpinat noul an şcolar temeinic pregă­tite. In timpul vacanţei direcţiunile şcoli­lor au dus o temeinică acţiune de pregă­tire a noului an de învăţământ. In unde locuri însă această acţiune este încă tă­răgănată. Conducerile şcolilor şi ale in­stitutelor de învăţământ superior au da­toria să ceară sprijinul comitetelor exe­cutive ale sfaturilor populare şi respec­tiv Ministerului învăţământului pentru a asigura toate condiţiile unei bune func­ţionări. Comitetele executive ale sfaturilor popu­lare şi secţiile de învăţământ au sarcina să se preocupe de îndeplinirea planului de şcolarizare, de conţinutul şi calitatea invă­­ţă­mîmtului, de asigurarea bazelor mate­riale necesare desfăşurării procesului de instruire şi educare a tineretului. Secţii­e de învăţămînt ale sfaturilor populare şi Ministerul învăţământului prin corpul său de inspectori, au datoria să îndrume şi să controleze activitatea şcolilor şi insti­tutelor de învăţământ superior, să scoată la iveală lipsurile şi să le lichideze pen­tru a se putea obţine noi succese în ac­tivitatea de instruire şi educare a elevi­lor şi studenţilor. învăţătorii şi profesorii au datoria să răspundă cu cinste nobilei misiuni ce le este încredinţată, să lupte pentru îmbu­nătăţirea muncii de educaţie şi instruire în şcoli, institute şi universităţi, să înar­meze tânăra generaţie cu celle mai bogate cunoştinţe, să crească cetăţeni culţi şi instruiţi care să contribuie cu însufleţire la construirea noii vieţi în patria noas­tră. „ In noul an şcolar şi universitar urăm spor la muncă profesorilor şi învăţători­lor şi noi succese la învăţătură tineretu­lui studios din patria­ noastră ! Ansamblul artistic al tineretului coreean a sosit în Capitală Miercuri a sosit în Capitală, la invitaţia Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, Ansamblul artistic al tine­retului coreean, care a participat la cel de al 5-lea Festival Mondial al Tineretului şi Stu­denţilor de la Varşovia. Ansamblul artistic al tineretului coreean, care este format din peste 100 de persoane, cuprinzînd între altele o formaţie de operă, un grup de cîntece şi dansuri , va da con­certe în Bucureşti şi va întreprinde un tur­neu în ţară. Primele spectacole vor avea loc în zilele de 1 şi 2 septembrie, la Teatrul de Vară din Parcul de Cultură şi Odihnă „I. V. Stalin“. Noi succese ale constructorilor hidrocentralei de la Bicaz BICAZ. La lucrările bara­jului hidrocentralei de la Bi­caz, tinerii care lucrează, în groapa batardoului, la o a­­dîncime de peste 20 m. sub vechea albie a râului, au con­tinuat munca, după marea sărbătoare de la 23 August, cu avînt sporit. In numai două zile ei au escavat mai mult de 200 m.c. de piatră pregătind tot mai mult locul pentru turnarea betoanelor. Trenurile de şantier, cu va­goanele lor basculante, vin şi pleacă mereu încărcate de escavatorul care lucrează ne­întrerupt sub conducerea lui Gh. Alistor şi a altora. La tunel-intrare, ca şi la tunel-ieşire, minerii luptă cu însufleţire pentru a reduce din timpul cînd, pe sub mun­te, apele Bistriţei vor ajun­ge la hidrocentrală. Pînă a­­tunci nu mai este mult. A­­cest lucru îl arată şi rezul­tatele pe care minerii din brigăzile lui Gavrilă Paşca şi Zoltán Bene le obţin în în­trecerea socialistă. Ei luptă pentru a obţine cinstea de a face legătura dintre cele două părţi ale tunelului. De la începerea întrecerii şi pînă de curînd, brigada lui Ga­vrilă Paşca a realizat o vi­teză de înaintare medie de 3,81 m. liniari zilnic depă­şind prevederile normei, iar Zoltán Bene şi ortacii săi au obţinut o viteză medie zil­nică de 4,22 m. (Agerpres) Cursuri pentru specializarea şi perfecţionarea medicilor Institutul de Specializare şi Perfecţionare a Medicilor şi Farmaciştilor din Bucureşti organizează în acest an 10 cursuri de speci­alizare şi 10 cursuri de perfecţionare a medi­cilor şi farmaciştilor din întreaga ţară. Cursurile de specializare au loc la următoa­rele discipline: anatomie patologică, neuro­­psihiatrie, radiologie, medicina culturii fizi­ce, oftalmologie, O.R.L., obstetrică și gine­cologie, laborator sanepid, epidemiologie și ftiziologie. Cursurile de specializare au o durată de 4—10 luni. Cursurile­ de perfecţionare se fac pentru medicină internă, boli de nutriţie şi diete­tică, dermato-venerice, hematologie, chirur­gie, pediatrie, boli contagioase, igienă comu­nală, ftiziochirurgie şi organizare farmaceu­tică. Durata cursurilor de perfecţionare este de 2-4 luni. Vor avea loc cursuri de instruc­tare de câte o lună de zile la pediatrie noi născuţi, igiena muncii şi boli profesionale. La aceste cursuri de specializare şi perfec­ţionare a medicilor care încep la 1 septem­brie vor participa aproape 400 de medici, veniţi din toate regiunile ţării. Cursuri de specializare şi perfecţionare a medicilor sunt organizate de asemenea în centrele Iaşi şi Cluj. Anul XIII Nr. 3391 4 pagini 20 bani Joi 1 septembrie 1955 Pentru terminarea grabnică a treierişului ! Au terminat treierişul R­a­i­o­nul Focşani BIRLAD (de la corespon­dentul nostru). — Pe aria co­munei Răstoaca se treieră ultimii snopi de grîu şi ovăz. Şi cînd soarele e gata să scapete după deal, du­duitul tractorului încetează. S-a terminat treieratul. Şi cu asta treierişul s-a termi­nat în întregul raion. Responsabilul ariei, dele­gatul de batoză şi dele­gatul de convoi se felicită reciproc, string mîna bato­­zarului şi tractoristului şi îşi dau întîlnire pentru anul viitor tot aici, pe aria din ORADEA­­de la cores­pondentul nostru.­­ Folo­­sind fiecare oră bună de lu­cru, precum şi munca de noapte ce a fost aplicată pe 27 arii de treier, oamenii muncii de pe ogoarele raio­nului Săcuieni au reuşit, în seara zilei de 30 august, să termine treierişul. Planul de colectare a fost îndepli­ Raionul Săcuieni Răstoaca. A fost o muncă grea. Lupta s-a dat cu ploi­le, cu felul vechi de a munci al oamenilor. Dar munca unită, după îndrumarea co­muniştilor şi a deputaţilor, a învins. Sub îndrumarea comitetu­lui raional de partid, comite­tul executiv al sfatu­ui popular raional s-a preocu­pat în mod permanent de organizarea treierişului. Ţă­ranii muncitori, organizaţi in cete de treieriş şi în gru­pe de într-ajutorare, au fo­losit din plin timpul priel­nit pînă acum în proporţie de peste 95 la sută. In frun­tea luptei pentru obţinerea unei recolte bogate s-au si­tuat gospodăriile de stat din Săcuieni şi Valea lui Mi­­hai, precum şi gospodăriile colective din comunele Ga­­loş-Petrău, Valea lui Mihai şi Diosig, care au recoltat in acest an o producţie me­die şi întreaga capacitate de lucru a batozelor, recuperînd întârzierea cauzată de zilele ploioase. Numai în săptă­­mina record, organizată în­tre 15—22 august, au treie­rat recolta de pe aproape 2.000 ha. grîu şi orz, iar un număr de 19 comune au ter­minat treierişul. Steagul de comună frun­taşă pe raion l-a obţinut comuna Gologanu, care a terminat prima treieratul recoltei de pe cele aproape 1.000 ha. de păioase, die de grîu la ha. ce varia­ză între 2500—2700 kg. Paralel cu terminarea treie­rişului, producătorii din a­­cest raion au intensificat şi muncile pregătitoare în ve­derea campaniei agricole de toamnă. In această privin­ţă, în acest raion au fost executate arături pen­ru­ în­­sămințările de toamnă pe o suprafață de peste 9000 ha. Gospodăriile colective din raionul Sibiu SIBIU. — Gospodăriile a­­gricole colective din raionul Sibiu au terminat treierișul griului. Acest succes se da­­torește în cea mai mare mă­sură bunei organizări a muncii la căratul snopilor la arii, lucrului chibzuit pe arii pentru folosirea întregii ca­pacităţi a batozelor, precum şi continuării treierişului in timpul nopţii. In ultimele 4 zie, de exemplu, viteza zil­nică la treieriş a fost depă­şită cu 29 la sută. Şi~au ţinut făgăduiala CONSTANŢA (de la trimi­sul nostru). — Era încă iar­­nă. Pe stepa dobrogeană vîntul gonea în valuri pra­ful mărunt, îngheţat. In sa­la de şedinţe a sfatului popu­lar raional Medgidia se făcu­se de­odată linişte. La tribu­nă se urcă un om cu faţa negricioasă, cu ochii mari strălucitori : „In numele membrilor gos­podăriei colective din Valea Dacilor făgăduiesc să dăm anul acesta 2000 kg. grîu la ha., 21500 kg. orz şi toi 2509 kg. porumb. Aceasta va fi contribuţia noastră la reali­­zarea unei producţii de 10.090.000 tone cereale pe ţară...“ Prin sală trecu un zvon de voci fremătate. „Tocmai Museliţn Etern, preşedintele colectivei din Valea Dacilor, să spună una ca asta! I-a­uzi poveste : 2000 kg grîu la ha! De cînd e Dobrogea nu s-a cules asta grîu pe supra­feţe mari. Şi, mai ales anul acesta, zăpada a fost puţină la cîmp şi suflată mereu de vînturi năpraznice. Majoritatea fruntaşilor re­coltelor bogate din raionul Medgidia au făgăduit la a­­cea consfătuire să dea o pro­ducţie de cite 1.400 kg. grîu, 1600 kg. orz, 2.000 kg. po­rumb la ha. Dar pre­şedintele colectivei din Va­lea Dacilor era sigur de vorbele sale. Avea­ Încre­dere în colectiviştii săi, în voinţa lor de muncă, în munca tractoriştilor care au arat încă din august pămin­­tul, în faptul că se­mănaseră, la începutul lui septembrie, seminţe de soi, curate şi tra­tate. ...Zilele acestea au termi­nat colectiviştii din Valea Dacilor treieratul orzului şi griului. Muselim Etern e poa­te unul din cei mai fericiţi oameni din raion , nu numai că şi-a ţinut făgăduiala, dar colectiva pe care o conduce a dat şi mai mult: 2.500 kg. grîu la ha. în medie şi 3.300 kg. orz de toamnă la hectar. Înmagazinează recolta în bune condiţiuni CLUJ. S­tr, regiunea Cluj se acordă o mare atenţie bunei înmagazinări şi păs­trări a cerealelor. In gospo­dăriile agricole de stat, gos­podăriile colective, la bazele de recepţie ca şi în gospo­dăriile individuale, magaziile de cereale au fost la vreme reparate, curăţite şi dezin­fectate. Din cauză că cerea­lele au în acest an un pro­cent de umiditate mai mare decât anul trecut, zilnic lu­crătorii de la bazele de re­cepţie­ din gospodăriile agri­cole de stat, colectiviştii şi ţăranii muncitori lopătează grînele înmagazinate. Tot­odată, la bazele de recepţie se condiţionează seminţele, care se depozitează separat de celelalte cereale. La ba­zele de recepţie din Romî­­naşi, Sin­paul, Luduş şi la gospodăriile agricole colec­tive din Girceiu, Crasna, Iern­ut şi Mirăslău cerealele au fost condiţionate şi se lopătează zilnic Acolo unde munţii se bat în capete — vă aduceţi, fără îndoială aminte. — Făt Fru­mos din poveste găsea apa vie. Locul acela din basm, care-mi încânta copilăria, l-am gă­sit odată, aevea, într-o zi ca oricare alta... Munţii obosiţi de năpraznică vînjoleală odihneau încruntaţi; de o parte Carpaţii, de cealaltă Balcanii. Intre ei, în repezişuri, trecea, peste praguri, apa vie. Se potolea cî­­teodată, amăgitor, tăinuind în genuni cum­plite vîrtejuri, apoi pornea iarăşi spume­gând în cîte un colţ de stîncă. Pereţii mun­ţilor îneguraţi privegheau frământarea şi înveleau în umbră întunecată şi rece necurma­tul sbucium. Aşa m­erg apele Dunării pină la zăvorul ultim al munţilor, la Por­ţile de Fier... De acolo, îndată ce începe a scădea în­cleştarea stîncilor, portul şi mersul Dunării se schimbă. Frămîntarea, asprimea, par toa­te lăsate între munţi. Printre dealuri şi şe­­suri, apele se vede că nu mai au nevoie de atîta vrăjmăşie; culoarea lor se deschide, mersul lor se domoleşte. Schimbarea atîta-i de m­are, îneît la Turnu Severin abia îţi vine a crede că aceleaşi ape treceau vifo­roase, nu de mult, între stinci sure. Cînd apele Dunării pierd măreţia luptei, cîştigă, dincolo de Turnu Severin, destinul apei vii din poveste. Căci de acum înainte, pînă ce întîlneşte marea, Dunărea cheamă spre ea oamenii. Cu dărnicie dă hrană lo­curilor, cu hărnicie cresc pe ţărmurile ei, de sute şi sute de ani, felurite meşteşuguri. La Dunăre trăiesc pescari dibaci şi corăbieri îndrăzneţi ; în luncile şi în Delta Dunării au dus de cînd se ştiu ciobanii turme la ier­natic. La Dunăre au trăit negustori lacomi şi oştiri de strajă. La Dunăre s-au oprit drumuri de uscat şi s-au vărsat în drumul cel mare fără pulbere. La Dunăre au înflo­rit nădejdi de oameni simpli şi s-au pră­buşit cuceritori trufaşi. De aceea drumul pe Dunăre, de la Porţile de Fier pînă la mare, dincolo de farmecul peisajului, încântă prin puterea de evocare a trudei şi frămintării omeneşti care au cău­tat să biruie, să stăpînească apele, să folo­sească, după priceperea vremii, puterea lor pururi neobosită. Astfel tălmăcesc aşezările şi viaţa dunărenilor legendele grecilor din vechime care atribuiau bătrînului Istros pu­teri miraculoase. Drumul pe Dunăre îţi pune la fiecare pas întrebarea: Ce i-a minat pe oameni aici? Ce i-a îndemnat să dureze oraşe? Geţii şi Dacii trăitori în Drubetaş cam acolo unde-i acum Turnu Severin, vor fi venit ispitiţi de bogăţia pescuitului şi de calea lesnicioasă a apelor. La fel se vor fi făcut şi celelalte oraşe pe care le întîlnim în drumul Dunării spre mare. Calafat, Turnu Măgurele, Giur­giu, Brăila, Galaţi... Schele la Dunăre, comp­­toare comerciale, centre de pescuit... Unele aveau şi turnuri întărite. Turnu Severin ori Turnu Măgurele care s-ar părea să fi fost puncte de apărare încă din vremi străvechi, romane şi bizantine, au cunoscut năvala şi înfrîngerea lui Baiazid Fulgerul, biruinţa lui Mircea cel Mare, pojarul ridicat de oştile lui Mihai Viteazul care fulgera pe sfîrşitul veacului al XVI-lea raiaua turceas­că aici aşezată. Numele unor oraşe de pe malul Dunării aduc ele însele tălmăcirea vieţii care le va fi înălţat. Calafatul îşi poartă numele de la marinărescul „a călăfă­­tui", ceea ce înseamnă a smoli vasele. Giur­giu zice-se că-şi trage numele de la o veche aşezare genoveză „San Giorgio“, sta­tornicită aici în vremea decăderii falnicului Bizanţ... Aşa au toate pe rînd legenda, istoria şi mărturiile veacurilor trecute. Spre oraşele dunărene se îndreptau dru­murile ţării de la Braşov ori din Sibiu. Tre­ceau neguţătorii cu carele grele prin ves­­tiţii codri ai Teleorman­­ului spre Turnu Mă­gurele, ori prin temutul codru al Vlăsiei spre Giurgiu. Acolo, în schele, se încărcau în caiace pri­­n corăbii, grine şi mărfuri care legau ţara noastră de lumea întreagă. In asta stă temeiul spusei lui Dimitrie Can­­temir care socotea, în zorii veacului al XVIII-lea, că unul din porturile noastre la Dunăre, anume Galaţi, este cea mai mare piaţă de negoţ din lumea dunăreană, unde vin nave din Levant, Egipt şi Barbaria. Dar pe ţărmurile Dunării au trăit milenii oameni care n-au înălţat oraşe. Sunt pes­carii, păstorii, plugarii. In drurnul spre mare le întâlneşti aşezările mărunte şi mo­deste cu case scunde, acoperite de stuf. Răsar îndeosebi acolo unde braţele Dunării se desfac îmbrăţişînd loc roditor şi păşuna bogată. In acele focuri Dunărea odrăsleşte sălbăticii de verdeaţă, păduri de stuf şi codrii de răchită. împărăţia apelor adăpos­teşte belşug de peşte şi hrăneşte toată se­minţia păsărilor şi fiarelor aici adunate.­­De la Călăraşi pînă la Brăila şi de aici pina la Sulina, la ţărmul mării, drumul Dunării cîştigă clipă de clipă frumuseţi nebănuite care sporesc pînă ce ajung in lumea de basm a Deltei. Neamuri străine, purtate de vîntul prăzii, au durat cînd­va poduri peste Dunăre, sau au trecut cu şălci multe pe meleagurile noastre. Mulţi au trecut, puţini s-au întors. Dunărea le-a fost mormînt. Astăzi Dunărea stringe în albia ei — odată cu apele — atîtea graiuri şi doruri de mai bine. Dunărea a devenit astăzi un fluviu al înfrăţirii între popoare. Pe malurile sale răsună astăzi me­lodia unei noi vieţi, melodia păcii Iar tu-n valurile tale O tot duci, o duci la vale Pină-n necuprinsa mare Şi de-acolo-n depărtare... De unde le-am cunoscut intrînd în ţară năvalnice şi sfărîmînd nahlapii în puslii de stîncă, întîlnim apele Dunării cînd năboiesc spre mare într-o desăvîrşită împăcare. Dru­mul Dunării în­­lume se încheie la ţărmul mării ca un cîntec de biruinţă a vieţii pe pământ. VIRGIL DANCIULESCU r**dunărea Insula Ada Kaleh ÎMPĂRŢIREA AVANSURILOR - PRILEJ DE BUCURIE La gospodăria colectivă Băbiciu din raionul Caracal, colectivistul Marin Popa, împreună cu familia sa, a făcut un mare număr de zile-muncă. Clişeul nostru reprezintă familia acestui harnic colectivist ducându-şi acasă — în câteva care — produsele primite drept avans. r 15000oooooooooo.La serbarea recoltelor . In curtea gospodăriei colective se adunaseră buchet toţi colectiviştii, şi-l ascultau pe preşedintele lor. De la masa împodobită cu verdeaţa, struguri, ştiuleji de cucuruz şi o pită albă, mare şi rumenă, semn al belşugului, a vorbit preşedintele despre avutul colecti­vei şi munca oamenilor. Au muncit co­lectiviştii. Anul acesta au lucrat pămintul aşa cum scrie la carte, iar de treierat au terminat înainte de 15 august printre pri­­mii pe raion. Fiecare a ascultat atent şi la urmă a ţintit să spună cite ceva. Unul roşcovan la obraz s-a ridicat şi a vorbit domol. — Astăzi şi eu mă bucur împreună cu toţi. Bucuria asta noi am făcut-o prin muncă. De asta eu propun ca in fiecare an la 21 august să fie in colectivul nos­tru „serbarea recoltelor". Şi ca să cins­tim această zi, an de an, să culegem mai multe bucate de pe fiecare hectar. Manile bătătorite s-au ridicat rind pe b­adi, semn că propunerea le-a fost pe plac. In scurt timp discuţiile s-au încheiat şi muzicanţii colectivei au început să-i zică una săltăreaţă. Aşa s-a început serbarea. ★ Socotitorul a stabilit din timp cit a muncit fiecare şi cit trebuie să primească. Acum Axa Mihailov, magazinerul, sta In uşa magaziei şi privea oamenii plini de veselie. — Să vină cei mai harnici...­­ Mai In­­tii Mihai Miculiţ, apoi Duşan Filipov şi­­om mai vedea noi. Oamenii s-au apropiat uşor in jurul da­torului şi priveau cu încredere spre frun­taşii gospodăriei. Liniştea a cuprins insă lotul cind a început să vorbească socoti­­­­torul. — Mihai Miculiţ a făcut împreună cu familia 455 zile-muncă. Pentru asta pri­meşte drept avans 1.569 kg. grîu, 311 kg. orz şi alte produse, plus bani. Rind pe rind, saci grei zburau in că­ruţe, aruncaţi de miini vinjoase. — Altul la rind...! Era h­aciul lui Filipov Duşan care în­carcă drept avans 1.241 kg griu, 248 kg orz, etc. Îşi făcuse din timp socoteala, aşa cum şi-o făcuseră şi alţii. Dacă revine pentru fiecare zi­ muncă 3.45 kg. griu nu-i greu să socoteşti cit se cu­vine la 361 zile-muncă, la 200 zile, sau mai puţin după cum este cazul. In timp ce alţii treceau prin faţa cîn­­tarului ca să primească răsplata muncii, convoiul de căruţe a pornit pe uliţă. Caii se opinteau in hamuri, oamenii îndemnau veseli. Pe la porţi au ieşit tineri şi vârst­­nici. Mulţi se bucură odată cu colectiviş­tii şi urmăresc cu privirile căruţele pina dau colţul pe altă uliţă. Satul fremăta de veselie. E sărbătoare in colectiv! * 1 De cu seară Bobica măturase curtea, g dereticase mai bine ca oricind prin casă­­ şi aştepta nerăbdătoare. Dragoliub i-a lă-­­­­sat vorbă de dimineaţă să pregătească­­ ceva pentru oaspeţi şi a pornit im- jj. preună cu Jiva şi Mitu, cei doi feciori, spre colectivă. Acum totul era gata. Pa măsuţa de la umbra pomului din curte aşepta sticla cu rachiu şi pogăcele calde. Nu degeaba se spune despre nevasta lui Beleutan că-i cea mai vrednică din co­lectiv. Cind căruţele şi muzica au apărut la colţul străzii, ea a deschis plină de emoţie porţile. Dragoliub — omul des­pre care se spune că in vara aceasta „au trecut mai mult de 30 vagoane griu pes­te spatele său” — abia iţi stăpinea bucu­ria că pe poarta sa intrau căruţele încăr­cate. Ani de zile a lucrat slugă la chia­burul Gore Valar. A dus o viaţă de ciine Şi el şi ai lui. Acum ducea acasă drept avans 1.048 kg. griu... Avea de ce fi veselă familia lui Beleutan Dragoliub. E fruntaşă in colectivă, a pogorit spre asfin­­gospodăriei petrecerea Cind soarele ţii, in curtea era In toi. La masă se puteau vedea ţărani Indi­viduali ca Milici Crişan, Mihai Pasc, La­ziei Dobromir şi alţii. Acum ei erau in­vitaţii colectivei, iar la anul vor putea spune şi ei: „noi colectiviştii". Muzicanţii gospodăriei au avut mult de lucru şi petrecerea s-a prelungit pînă noaptea tirziu. Era o zi deosebită: cinci ani de la înfiinţarea colectivei, împărţirea avansurilor şi... „serbarea recoltelor". I. COJOCARU corespondentul „Rom­niei libere" în regiunea Arad. 8 k kik k k k k k k k k k 8 ?© OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO CO OO OO OO OO OO CO OO OO OO OC OO CO CO OO OO OO OO OO CO OO 30 OO OO OO C© OO OO OO OC OO OO OO OO OÓ OO OO CC 30 OO OO OO OO OO v X OO OO OD CO CC CO CJ, Primul concert al formaţiei muzicale din R. D. Germană Miercuri seara, a­ avut loc în sala Dalles primul concert al formaţiei muzicale din R.D. Germană, care ne vizitează ţara la in­vitaţia Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea. Formaţia muzicală din ţara prietenă a executat sub conducerea dirijorului Hans Boll, conferenţiar la Şcoala superioară de muzică din Berlin, un bogat program de piese muzicale germane, ca şi „Rapsodia I-a romînă“ de George Enescu. La concert au asistat reprezentanţi ai vieţii noastre artistice şi culturale, ai Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străi­nătatea, ai Filarmonicii de Stat „George Enescu“ din Bucureşti, precum şi un nu­meros public. A fost de faţă V­. Eggerath, ambasadorul R.D. Germane la Bucureşt şi membri ai Ambasadei R.D. Germane. (Agerpres)

Next