Romînia Liberă, aprilie 1956 (Anul 14, nr. 3573-3596)
1956-04-01 / nr. 3573
Pag. 2-a O încercare nouă de a amplifica sonoritatea fluierului a dus la apariția ansamblurilor de fluiere. In clişeu : Ansamblul de fluiere al căminului cultural din Cătina, regiunea Ploești. Doruri pentru un trai mai bun Frunză verde şi-o lalea Cînd eram tn vremea mea Şapte seripc îmi trebuia Ca Să-mi cînt durerea Dar amu pe nice una Nu-mi încape inima Să spun tot ce am în ea Că am doruri, dorurele Mai mari şi mai mărunţele Am şi cîntece de jele. Doruri pentr-un trai mai bun Jalea pentru morţi în drum Morţi şi neştiuţi de nime Ca noi să trăim mai bine. Durerile toate s-or şterge Noi mereu ’nainte-om’merge. (Cîntec auzit în satul Burla raionul Rădăuţi). Badea al meu e tractorist Frunză verde măr rotat Iese badea la arat Cu-n plug cum nu-i altu-n sat Tot de fier, teu loc minat Şi-n cauciuc încălţat. Ară plugul, înnegreşte Pămîntul desţeleneşte. Bobu-n urma lui rodeşte Grîu-nalt la pai va creşte Spicu tot îl cumpeneşte Că-i spic cu boabe ţesut Mare cum nici n-am crezut. Ară bade, ară bine Să se vadă după tine Că nu eşti tu oricine Eşti bădiţă tratetorist, Fecior de colectivist. Şi ne am ogoarele Să umplem hambarele Cu grîu cum îi soarele. (Auzit în comuna Voitinel, regiunea Suceava) Descîntec... Ieşi lene, Iute Şi de la Mie Suman du-te In ţara pustiei Unde a înţărcat dracu’copiii Vino vis înaripat La file Suman în pat Şi ia-l pe-o aripă Şi du-l într-o clipă In ţara visurilor minunate Unde-s de-a gata toate Unde vine şi seceră vîntul Unde se ară singur păfluîntull Unde pîinea se coace singură Unde-ţi pune altul în lingură Unde piteă para mălăiaţă Unde soarta te răsfaţă Unde zboară plăcinte coapte Unde nu-i zici numai noapte Du-l în acea ţară Ţara lui Pierde Vari Du-l de la noi Să nu-l mai aduci înaipoi! (Rostit de brigada artistică de agitaţie din comuna Dărmănești, regiunea Bacău). 0 Satele noastre îşi creează o viaţă culturală vie şi în permanentă dezvoltare. Este firesc ca în aceste condiţii să se desfăşoare un proces cultural complet, cu un dublu caracter: receptiv şi creator. Pe de o parte valorile culturii devin un bun al maselor, pe de altă parte masele sunt antrenate la o intensă muncă de creaţie care reînnoieşte şi îmbogăţeşte tezaurul cultural acumulat de poporul nostru în decursul secolelor. Interesata este faptul — şi el, desigur nu poate scăpa unui cercetător atent şi cu alb mai puţin folcloristului, — că procesul de creaţie populară a căpătat in aceşti ani spre deosebire de vremurile trecute, o înfăţişare nouă, o linie ascendentă optimistă. In acest proces, viaţa nouă a adus teme noi. Cîntînd viaţa sa nouă, poporul cîntă elementele care o alcătuiesc. Este deci firesc ca un loc central în cîntecele despre realitatea nouă de astăzi şi despre viitorul luminos care se conturează cu claritate, să-l ocupe conducătorul luptei pentru fericirea poporului — partidul. In cîntecele închinate partidului se împleteşte recunoştinţa cu încrederea şi siguranţa pentru ziua de mîine, cu bucuria de a trăi. Fericirea adusă de vremurile noi, îmbracă şi ea haina cîntecului: Rău m-am temut c-oi zăcea, N-oi trăi să fie aşa. Rău m-am temut c-oi muri N-oi ajunge astăzi De-nfrunzesc copacii Şi se bucură săracii. Nenumărate fapte din această viaţă nouă pe care o trăim astăzi se oglindesc în creaţia orală a poporului. Ţăranul muncitor a căpătat în anii aceştia pămînt, acel pămînt pe care l-a rîvnit atîta amar de ani. Pe pămîntul lui, nu mai trag la plug mîrţoage costelive. Astăzi, pămîntul e arat cu tractoarele, al căror număr sporeşte neîncetat. Faptele noi, ţăranul le povesteşte oricui tot cu ajutorul cîntecului: Partidu’ adevărat, Pe săraci i-o ajutat Cu maşini şi cu tractoare Şi cu feliuri de cereale. Iar pămîntul l-o luat Din mina bogatului Şi l-o dat săracului. In satele noastre — cît de pitite ar fi ele în cine ştie ce văgăună — lumina cărţii este primită şi ea cu cîntece de bucurie. Un cîntec de pe meleagurile Băii Mari, regiune atît de vitregită înainte vreme, spune că pe acei pe care bogătaşii*, i-au înjosit, i-au oropsit, Partidu' l-a ridicat Şi la şcoli i-o învăţat Pe fete şi pe feciori Să ştie scrie scrisori. Asemenea cîntece izvorîte din sufletul omului simplu, ca firul argintiu al izvorului, din adîncul bogat al pămîntului, pot fi auzite pretutindeni pe meleagurile noastre. Cu ele omul se-ndeamnă la muncă; cu ele se veseleşte la horă; le cîntă la şezători. Ele au devenit la fel de obişnuite pentru ţăranul muncitor ca şi viaţa sa nouă, ca şi prezenţa tractorului pe ogoare, a cărţii noi în biblioteca din comună sau de pe policioara din odaie, a caravanei cinematografice în sat. Odată cu statornicirea orînduirii noi, încrederea în viitor a prins în mijlocul maselor rădăcini. Poporul este convins că dacă ptnă acum a obţinut sub conducerea partidului victorii mari cu care se rrtîndreşte, în viitor el va obţine alte noi victorii. In raionul Cîmpina din regiunea Ploeşti, pot fi auziţi tineri ţărani cîntînd: Frunză verde foi de nuc, Cale nouă vreau s-apuc, Căci partidul ne-arătat Calea ce e de urmat. Acest puternic sentiment de siguranţă, de încredere în calea pe care a arătat-o partidul, de convingere că vremurile grele de altădată sînt duse fără drum de întoarcere, îl auzi cîntat şi prin părţile Cărbuneştiului în raionul Gilort. In cintecul compus de oamenii din această comună se împleteşte minunat tema dragostei tinereşti cu cea a muncii. Foaie verde de mohor Vin mindrulă pe tractor. Am să-ţi spun că-mi este dor Cu tine să mă-nsor. .................................................. Pe tractor noi să muncim, Planul să îl depăşim, Să muncim să-ntrecem planu’ S-avem un copil la anu’ Iar în anii ce-or veni Să-mi dai mîndru alţi copii, Să-mi faci patru flăcăiaşi ! Voinicei şi drăgălaşi. Şi să-mi faci şi-o feţişoară. Să se ducă vestea-n ţară. Din doi să fac meşteri mari. Iar din ceilalţi cărturari. Pe faţă, cind o fi mare S-o fac mîndră ţesătoare. Să muncim şi să-i iubim Ţara mîndră s-o slăvim. Oare cînd înainte vorbea flăcăul sărac de la sat astfel despre muncă ? Oare cînd înainte ţăranul, lipsit atunci de pămînt, putea spune cu atîta siguranţă că-şi va face feciorii cărturari? Iată deci aceste vremi noi, bogate în transformări, aşa cum le-a simţit poporul. El le cîntă cu sentimentul celui ce se ştie deplin stăpîn pe soarta sa, celui ce păşeşte pe un drum sigur spre zările socialismului. II. VLADIMIR Cîntece despre partid Scrisoare a Spune doină spune, X Că a fost pe lume A Un sat necăjit Peretu numit J Spune doina mea ? Spune cum trăia Omul necăjit a iDe nevoi spetit A De toţi asuprit. Carte nu ştia Degetu-1 punea Şi aşa semna ! O Frunză de cicoare şi Zboară vremea, zboară X Că-n sat înnoit X Peretu numit a Azi s-au adunat v Oamenii la sfat X Fiindcă au de scris , Şi au de trimis A Cu mina lor carte b Peste zări, departe X Dar nu jalbă grea a La măria-sa b Ci să-i scrie lui, A Lui, partidului. V Scriem azi cu voioşie K Raportăm partidului X Să se afle, să se ştie a Roadele Peretului A Munca noastră e frumoasă () Şi cu dînsa ne mîndrim 0 Secerăm holda mănoasă V întovărăşiţi muncim x Ce mai spic voinic X Rod bogat e pe cîmpie A Raportăm cu voioşie Astăzi să se ştie. Azi la noi în sat Multe s-au schimbat partidului —— Că s-au strîns ăst-an v Ţăran cu ţăran x Făcînd unire X întovărăşire / Şi noi am lucrat / Şi-am însămînţat (3 Seminţe de soi ) Cu metode noi \ Şi să ştii c-am luat x Am luat rod bogat: două mii x cinci sute / Şi chiar şi mai multe chile A la hectar b Am strîns în hambar V a l a a V a a i i Eu Petre Gărdet Ţăran din Peret, Fost analfabet Scriu să-ţi mulţumesc Că azi izbutesc Să mă iscălesc Că la noi în sat Multe s-au schimbat Că la noi au fost Ţi-i spun pe de rost Patru mii, cîţi parte N-au avut de carte Şi astăzi cu mîndrie Iţi raportăm ţie : Analfabet de-i căta, Unul n-ai afla ! Uite azi îţi scrim Ca să-ţi mulţumim Iţi scriu eu şi ea Ea, muierea mea C-a născut uşor Mi-a născut fecior Fără chin şi-a mai Sus la dispensar Fluieraş de fag şi-i acum cu drag. (Din programul brigăzii artistice de agitaţie din comuna Peretu, regiunea Bucureşti). Deşteptarea moţului Astăzi vremea s-a schimbat Şi moţul s-a deşteptat Cît’ îi muntele de mare Frică de ciocoi nu are. Că munceşte-n a lui ţară Republica Populară Foaie verde şi-o cicoare Şi-am făcut polenizare. Ţine bine Mărioară Ţine capătul de sfoară Aur mult din mine scoate Din pămînt roade bogate Iar pe dealuri turme creşte Brazi înalţi şi-n apă peşte Să-nflorească a lui ţară Republica Populară. (Cîntec auzit In comuna Poiana, raionul Turda, regiunea Cluj). Capătul de sfoara Şi s-o luăm din vale-n deal Să rodească all nostru lan. Să rodească, să sporească, Boabe mari de grîu să crească. (Cintec din satul Cărbunești,raionul Qilort). Rom mi a libera ZI BADE DIN FLUIERAŞ Frunză verde de-arteraş Zi bade din fluieraş Să joace sat şi oraş Să piară orice vrăjmaş Zi, zi, zi, bade din gură De ţi-i inimioara bună. De ţi-i inimioara rea, Nu mi-o strica şi pe-a mea. C-a mea inimă-i de fier. Multe rabdă şi nu pier. A mea inimă-i de piatră, Multe rabdă şi nu crapă. Două războaie am răbdat Multe grele-am îndurat. Dar de zece ani încoace Partidu dreptate face Rănile încep a trece Amu putem şi noi petrece, I Că partidul e cu noi Care-am fost desculţi şi goi ! D-acu scăpăm de nevoi. I Zi, zi, zi bade cu foc ! S-o bătem acum pe loc ! Zi, zi, zi, din ceterioară ! De cu zori şi pînă-n seară ! Răul dă la noi să piară (Cîntec auzit de la un băiă trîn din comuna Pantelimon, re- giunea Bucureşti)! Cîntăroş Ion Mihilă Printre participanţii la cel de al Ill-lea concurs al artiştilor amatori, a fost şi Ion Mihăilă, din comuna Palanca, regiunea Bacău. El a interpretat cîntece locale pe un fluier cu anexe — instrument confecţionat de el din dorinţa de a mări posibilităţile de expresie ale fluierului obișnuit. Strigaturi I Foaie verde de bujor Badea mieu i pi tractor, f Trage brazda pe ogor [ Dă pline pentru popor. I (Creată de Ştefan Bogîldea din comuna Şieuţ, raionul Bistriţa) ★ Ciudă li-i la cei boieri Că nu-i slujim ca şi ieri Ciudă li-i la cei jupîni Că noi azi sintem stăpini (Creată de Ileana Muntean, comuna Bîrsana). ★ Pe mirişte la vecinul Joacă scaiul şi cu spinul Amîndoi au răsărit Pe loc nedezmiriştit (Strigătură din Maramureş). ■k Cine bea şi nu munceşte Doar ca racu-n trai sporeşte Casa e dărăpănată Şi nevasta dezbrăcată Iar cînd munca-mparte darul Şi fruntaşi-şi umplu carul El primeşte drept comoară Doar ce duce-n subţioară. (Strigătură auzită în satul Maior Kiriacescu, regiunea Constanţa). NOUL IN FOLCLOR Folclorul, aşa cum îl definea M. Gorki, este „arta maselor muncitoare“ şi cuprinde o bogăţie nesfîrşită de imagini artistice, dezvăluind trecutul plin de suferinţi, dar şi contemporaneitatea. Transformările revoluţionare socialpolitice de la noi au schimbat concepţiadespre viaţă a oamenilor, i- au eliberat de anumite prejudecăţi, l-au ridicat spre lumină, le-au dat posibilitatea cunoaşterii propriilor lor forţe şi i-au învăţat să iubească trecutul de luptă al înaintaşilor noştri, tot ceea ce aceştia ne-au dăruit prin jertfe. In folclorul nostru — variat ca genuri şi manifestări — se îimibină armonios elementele tradiţionale, cu elementele noi. Noul la folclor nu înseamnă numai apariţia unor genuri sau fenomene total deosebite şi nelegate de ceea ce a fost cunoscut pînă acum. Noul apare ca un fenomen oamipfox, felurit ca înfăţişare şi de intensităţi deosebite, de la caz la caz. Despre nou în folclor putem spune că el apare la diferite genuri ca : ritualul de seceră, cîntecul propriu zis, strigături, povestiri, joc, etc. El s-a manifestat fie prin apariţia unor imagini poetice noi în poeziile şi basmele mai vechi cunoscute, fie în apariţia unor texte de cîntec complet noi, exprinzînd o bogată tematică, diferită de trecut, etc. Tot atît de interesant apare şi faptul că folclorul s-a îmbogăţit cu noi prilejuri de manifestări, mişcarea artistică de amatori de la sate şi oraşe reprezentând un mijloc nou de exprimare a folclorului. Apariţia cîntecului popular pe scenă, prin aducerea bunilor păstrători de folclor în echipele de amatori, a mărit aria de circulaţie a cîntecului, a dat posibilitatea unei răspîndiri rapide a lui în colectivitatea căreia i s-a adresat şi a pus probleme noi în faţa Interpreţilor creatori. Astfel, fie pentru simplul spectacol al echipei, fie pentru staţiile de radioficare de la sate, solistul popular adeseori a sîm- I ţit nevoia de a fi acompaniat de un I singur instrument sau de un mic taraf. Elementul nou coexistă alături de elementul tradiţional de cîntare solistică şi a dat o amplificare şi rezonanţă nouă cîntecului interpretat. Gîtaecul popular a trecut pe scenă nu numai prin interpreţii vocali ci şi prin echipele de cor, care — fie că l-au cîntat la unison, fie că l-au cîntat armonizat — au mărit prin aceasta repertoriul de cîntece al satului şi au amplificat posibilităţile de interpretare ale soliştilor care au luat adeseori dirept model ontarea corului. Alături de interpreţii vocali, în folclorul nostru stat cunoscuţi bunii interpreţi la diverse pseudo-instruimente: frunză, solz de peşte, drîmbă şi instrumente populare: fluier (cu toată familia lui), cobză, nai, ţiteră, vioară, etc. Nici aceşti interpreţi instrumentişti nu s-au lăsat întrecuţi de cîntăreţii vocali. Animaţi de dorinţa de a prezenta cîntecul într-un fel nou, ei au obţinut sonorităţi deosebite combinînd diverse instrumente: frunză şi ţiteră (Tîrgşoru Nou — Ploeşti) sau solz de peşte — chitară (Ianca — Corabia, Craiova). Ideea amplificării sonorităţii fluerului sau a cimpoiului a apărut tot cu prilejul concursurilor echipelor de amatori, aşa s-au prezentat : echipa de fluieraşi din Jijia Sebeş-Hunedoara, Leşu-Năsăud, echipa de cimpoieri din Bătrîni-Teleajen sau familia fluieraşului Iustin Sora (Ticvaniu Mic — Timişoara). In ansamblul fluieraşilor Iustin Sora (ibumi, fiu, nepot) ca şi în ansamblurile de fluieraşi din Jina şi Leşu a încolţit ideea acompanierii melodiei cîntată de către o parte a ansamblului lor, cu o melodie etalată de cealaltă parte a fluieraşilor din grupă. Fantezia creatoare a maselor, care pentru gama largă a sentimentelor iar au nevoie de mijloace noi de exprimareartistică, a dus la încercarea de a crea instrumente noi ca tîlvul, sau ca instrumentul muzical creat din două paie. Forma mai amplă de exprimare a cîntecului poate fi considerată trecerea de la simplul taraf de două iptaă la şase instrumente la orchestrele populare care au în componenţa lor, în afară de obişnuitele instrumente ale tarafului şi instrumentele tradiţionale ca : fluier, nai, cobză. Aducerea pe scenă a cîntecului popular nu a fost singura manifestare a artei populare. Ea a fost însoţită de echipa de joc, care a transpus la scenă hora satului. De aici, o serie de probleme şi preocupări noi, atît pentru echipă, cît şi pentru îndrumătorul ei: problema repertoriului, a alegerii celor mai frumoase şi reprezentative jocuri ale satului sau satelor vecine, problema costumului jucătorilor, a intrărilor în scenă, a comportării echipei în timpul jocului, a acompaniamentului muzical, într-un cuvînt a realizării unei forme artistice superioare, deosebite. Dela aceasta dansatorii populari au mers mai departe creînd pe baza elementelor tradiţionale: pa şimuzică, dansuri noi cu temă, fie solistice: fiertul fierului (Tg. Jhi-Craiiova), fie de grup, echipa de dansuri (la fabrica „Proletarul“ — Bacău). Ca realizare artistică, uneori aceste noi forme de exprimare a folclorului nu întruchipează poate toate atributele a ceea ce numim perfecţiunea artistică, ele fiind lipsite de şlefuirea căpătată într-un timp îndelungat, dar aduc cu ele potenţe noi de exprimare a sentimentelor, în concordanţă cu starea sufletească nouă, mentalitatea nouă a creatorilor populari, sensibilii la transformările sociale la care ei înşişi contribuie, la opera de construire a socialismului. LUCILIA STANCULEANU cercetător la Institutul de Folclor Duminică 1 aprilie 1956 — nr. 879 LvjOO00000000Versuri despre colectivă La şcoală la Sîbii Măruţ roşu din gutil Dusu-i mîndru la Sîbii Nu s-o dus ca să nu vie Ci s-o dus să-nveţe a scrie Să lucră-n gospodărie Dacă-a scrie şi-a-nvăţa Iar acasă s-o-nturna La duşmani necaz le-o ia. (Creată de Ioana Dăncuş, comuna Ieud, raionul Vişeu, la î plecarea fiului său la şcoala de brigadieri). Să te faci grîule-nalt Alăturea cu drumu Ară badea cu plugul ara şi semăna Şi din gură cuvinta : Să te faci grîule-nalt Ca şi mîndră mea la stat Să stai grîuţ la cosit Ca şi mlndra la iubit Să stai grîu la secerat Ca mlndra la sărutat Spicu tău să crească aşa Cît îi sîni la mîndră C-atunci oi avea folos Şi mi-a fi traiul frumos ■ (Compusă de Varvara Munteanu, din comuna Bika Rădăuţi). N-oi zice ca ei Toţi duşmanii mi-au zis mie Că nu-s om de omenie Că intru-n gospodărie Eu cu ei nu vreau să fiu Cît oi fi pe lume viu De colectivă mă ţiu ! Ca-acolo-n gospodărie 7 Am să scap de sărăcie (Culeasă de Pavel Baicu, din satul Tisa, raionul Rm. Vîlcea).88 Colectiv mi-o trebuit Tare rău m-am păcălit. Că mult grîu mi s-o venit Şi m-o prins nepregătit C-am avut un hambar mic De pe cînd eram calicai Ş-amu nu ştiu ce să fac: 8 Rodul unde să mi-l bag ? Am să-mi fac un hambar mare Că-i gospodăria floare (De la un colectivist din sa- tul Ţibeni, raionul Rădăuţi). g P^aooooooooooeooooooooooooooooooooooooooooooootă î -încurcătură .. PLASTICA POPULARĂ Un aspect al vieţii noi din satele noastre este oglindit de sculptura în lemn a tinerilor G. Licvar, şi Constantin Georgescu. Sculptura reprezintă „împărţirea avansurilor la o gospodărie agricolă colectivă". Şi în artele plastice apar creaţii populare inspirate din viaţa nouă a patriei noastre Iată de pildă o ploscă lucrată de Ştefan Grudinski, muncitor din Bucureşti. Executată în filigram şi email, ea simbolizează cu o deosebită măestrie şi simţ artistic, alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Jocul de şah e îndrăgit astăfî de tot mai mulţi oameni ai munii de la oraşe şi din are. Scuatura n lemn realizată de Veniamin Mirza din Cenlana ,nfişează doi ciobani jucînd şah, iar un al treilea urmărind atent jocul.