Romînia Liberă, iunie 1956 (Anul 14, nr. 3623-3648)

1956-06-01 / nr. 3623

Anul XIV nr. 3623 mima ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ 4 pagini — 20 bani Vineri 1 iunie 1956 In ajunul unei importante intilniri Z­ iua sosirii preşedintelui losip Broz Tito intr-o vizită ofi­cială In U.R.S.S. va coincide ! cu data împlinirii unui an de cinci,­­ la capătul vizitei delegaţiei guver­­­­namentale a Uniunii Sovietice in I Iugoslavia, a fost semnată Decla­­­­raţia comună sovieto-iugoslavă. * Călătoria in U.R.S.S. a preşedinte­lui Tito şi a persoanelor ce-l inso­­­­ţesc este o consecinţă firească nu­­ numai a restabilirii relaţiilor prie­teneşti dintre cele două ţări şi po­­­­poare în spiritul declaraţiei sem­­­­na­te acum un an la Belgrad, ci şi­­ a foarte rapdei lor dezvoltări pe I linia unei colaborări prieteneşti in I interesul ambelor ţări, in interesul­­ cauzei socialismului şi a păcii. ţ Datorită eforturilor depuse de cele două guverne, căile stabilite prin declaraţia comună pentru dez­voltarea continuă a relaţiilor so­vieto-iugoslave au fost străbătute cu succes. Astfel, la capătul unui an de la semnarea ei, măsurile pre­văzute în declaraţie au fost întru totul înfăptuite, creîndu-se o bază solidă pentru continua evoluţie a relaţiilor prieteneşti in sensul lăr­girii şi adîncirii lor. Anul care a trecut de la vizita conducătorilor sovietici în Iugosla­­­­via a dat un bogat conţinut cola­♦ borării dintre cele două state. In­­ septembrie 1955 au fost semnate la­­ Moscova acorduri economice de ♦ mare importanţă pentru dezvoltarea­­ economiei naţionale iugoslave; la­­ începutul acestui an au fost înche­iate acorduri comerciale şi de plăţi care prevăd creşterea de două ori a schimburilor dintre cele două părţi în comparaţie cu anul trecut; ( s-a realizat o înţelegere privitoare­ la colaborarea ştiinţifico-tehnică fii un acord privitor la colaborarea în­ domeniul utilizării energiei atomicei in scopuri paşnice. Recent s-a sem-* nat la Moscova şi o convenţie cu* privire la colaborarea culturală cei serveşte drept cadru lărgirii schim-* burilor pe tărîm cultural care pe lingă contactele tot mai frecvente dintre reprezentanţii din cele mai diverse domenii de activitate, vor contribui la o mai bună cunoaştere reciprocă şi la întărirea prieteniei tradiţionale dintre cele două ţări. Poziţiile apropiate pe care se si­­tuiază cele două state in cele mai importante probleme ale politicii ex­terne ca de pildă dezarmarea, secu­ritatea colectivă, coexistenţa paşni­­că, consolidarea păcii, colaborare­­ internaţională pe tărâm economic şi­­ cultural, deschid perspectivele cele ♦ mai favorabile realizării unor pune­♦ te de vedere identice şi in proble- i mele asupra cărora cele două părţi mai au în prezent păreri diferite. Contactele directe ce au avut loc în ultima vreme între personalităţile de răspundere din diferite ţări au de­monstrat deosebita lor utilitate in întărirea relaţiilor prieteneşti din­tre state, chiar şi în cazurile când intre ele există importante deosebiri de vederi în problemele Internaţio­nale. Cu atît mai mult se vor do­vedi rodnice contactele între con-­, ducătorii Uniunii Sovietice şi ai R. P. F. Iugoslavia, ţări care sînt le­gate nu numai de o prietenie tra­diţională ci şi de interese comune in lupta pentru triumful socialis­mului şi al păcii. Vizita preşedintelui Tito in Uni­unea Sovietică va deschide o nouă etapă pe calea parcursă de la în­cheierea istoricelor tratative de la Belgrad. O etapă plină de noi rea­lizări atît pe tărîmul întăririi cola­borării prieteneşti sovieto-iugoslave cit şi acela al continuei slăbiri a încordării internaţionale în Europa şi lumea întreagă. Noua etapă în care păşesc relaţiile dintre Uniu­nea Sovietică şi Iugoslavia îşi vor ♦ dovedi din plin contribuţia la con­­■ solidarea păcii mondiale. A. STANCIU­­ Brigada lui Iuliu Haidu e din nou înaintea vremii PETROȘANI (de la corespondentul nostru). — Recent, la mina Petrila / brigada condusă de Iuliu Haidu, Erou al Muncii Socialiste, îndeplinindu-și sarcinile anuale de plan a început să sape primii metri liniari de galerie în contul anului 1961. In ultimele 5 luni ale anului curent membrii acestei brigăzi au dat de ne­numărate ori cite două norme de pro­ducție. Aceste succese se datoresc fi o mare măsură folosirii metodei graficu­lui ciclic. Proletari din toate ţările, uniţi-Vâ!) Trecerea prin Republica Populară Romina in drum spre U.R.S.S. a preşedintelui Republicii Populare Federative Iugoslavia, tovarăşul IOSIP BROZ-TITO In drum spre U.R.S.S. Preşedintele Republicii Populare Federative Iu­goslavia, tovarăşul Iosip Broz-Tito, împreună cu soţia şi persoanele care-l însoţesc, Edvard Kardelj — vicepreşedinte al Vecei Executive­­Federale, Rocea Popovici — secretar de Stat pentru Afacerile Externe, Mialko Todorovici — membru în Vecea Executivă Federală, Iakov Blazevici, Preşedinte al Vecei Executive a R. P. Croaţia şi alţii, au trecut la 31 mai prin Republica Populară Romînă. Ei sunt însoţiţi de N. P Firiubin, ambasadorul U.R.S.S. la Belgrad. La gara de frontieră Jimbolia Preşedintele R.P.F. Iugoslavia tovarăşul I Broz-Tito şi personalităţile iugoslave au fost salutaţi din partea C.C. al P.M.R., Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi Guvernului Republicii Popu­lare Române de tovarăşii Miron Constantinescu membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Avram Bunaciu, membru al C.C. al P.M.R., secretar al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Ştefan Cleja, locţiitor al ministrului Afacerilor Externe. Au fost de asemenea de faţă tovarăşii V. Patelineţ, primul secretar al Comitetului Regional P.M.R Timişoara, preşedintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Timişoara, V. Beldeanu, V. Obradov, membru în Comitetul Regional P.M.R. Timişoara, general locotenent Floca Arhip, comandantul Regiunii militare, precum şi numeroşi oameni ai muncii. In întîmpinarea Preşedintelui R.P.F. Iugoslavia, tovarăşul I. Broz- Tito, a fost de asemenea ambasadorul R.P.F. Iugoslavia la Bucureşti, N. Vuk­janovici şi alţi membri ai Ambasadei. La Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Turnu-Severin, Craiova şi în alte staţii oamenii muncii au salutat cu căldură pe preşedintele I. B. Tito şi pe ceilalţi tovarăşi din conducerea guvernului iugoslav şi a Uniunii Comu­niştilor din Iugoslavia. Staţiile de pe traseu au fost pavoazate cu drapelele de stat ale R. P. Româno şi R. P. F. Iugoslavia. La ora 19:30 trenul special a sosit în gara Bucureşti-Băneasa.­­ Preşedintele Tito şi persoanele care-l însoţesc au fost întîmpinaţi de tovarăşii : Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Iosif Chişinevschi, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroş, Constantin Pîrvu- Iescu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Alexandru Bîrlă­­deanu, Simion Bughici, Gheorghe Hosu, Grigore Preoteasa, Constanţa Crăciun, Marcel Popescu, Gherasim Popa, Ilie Murgulescu, P. Constanti­nescu-Iaşi, Constantin Doncea, Mihai Florescu, Gaston Marin, Safer Gh., Diaconescu I., Manea Mănescu, P. Costache, Mihail Ralea, N. Sălăgeanu, Liuba Chişinevschi, T. Iordăchescu, Ghizela Vass, Alexa Augustin, Florian Dănălache, Gluvakov I., Petre Lupu, Sorin Tom­a, Anton Vlădoiu, V. Cristache, Cornel Fulger, Pavel Ştefan, Aneta Marinescu, Melita Apostol, Manole Bodnăraş, V. Dumitrescu, general colonel Teclu Iacob, general locotenent Tutoveanu Ion şi alţi generali, oameni de ştiinţă, cultură, repre­zentanţi ai organizaţiilor de masă, ziarişti rom­âni şi străini, numeroşi oa­meni ai muncii. Au fost de asemenea de faţă ambasadorul U.R.S.S. A. Epişov pre­cum şi membri ai Ambasadei Iugoslave la Bucureşti. Asistenţa a făcut oaspeţilor o călduroasă primire prietenească. După intonarea imnurilor celor două state preşedintele R.P.R. Iugoslavia însoţit de preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P.R. au trecut ia revistă compania de onoare. Un grup de pionieri a oferit oaspeţilor buchete de fiori. Preşedintele Tito şi persoanele care-l însoţesc s-au oprit timp de 2 ore la Bucureşti întreţinîndu-se cu conducătorii partidului şi ai guvernului într-o atmosferă de caldă şi cordială prietenie. Tovarăşii Miron Constantinescu, Avram Bunaciu, Ştefan Cleja şi şeful protocolului M. A. E. Caius Francescu au însoţit pe preşedintele I. B. Tito şi celelalte personalităţi iugoslave pînă la frontiera U.R.S.S. Tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej întîmpinînd în gara­ Băneasa pe tovarășul Iosip Broz-Tito. * Teatrul Naţional din Iaşi „HORIA“ de Mihail Davidoglu Din fresca is­torică se poate realiza poate cel mai greu, un spectacol. Şi a­­ceasta, pentru că îndeobşte fresca nu are un conflict drama­tic puternic, iar gradarea pînă în final a mo­mentelor dramatice ţine mai mult de reprezentarea unor evenimente exterioare, decit de reflectarea aces­tora în caracterele şi evoluţia per­sonajelor. Aflîndu-se în faţa unei asemenea fresce, regia şi colectivul artistic al spectacolului cu care la închiderea decadei dramaturgiei originale s-a prezentat Teatrul Na­ţional din Iaşi, a făcut serioase e­­forturi pentru a prezenta, şi în bună măsură a reuşit, un spectacol de înaltă ţinută. In această direcţie trebuie relevată mai cu seamă con­cepţia regizorului (N. Al. Toscani) ca o reuşită concepţie asupra epocii şi caracterelor, ceea ce duce la o creştere evidentă a spectacolului de-a lungul celor 10 tablouri. Mai cu seamă grija cu care regizorul şi colectivul de interpreţi au lucrat a­­supra actului I, fac din acesta, partea cea mai reuşită a spectaco­lului, cea mai finisată, ca să spu­nem astfel, mai ales că spre sfîr­ "a. 1 2. "Ci ^ CS- situl spectacolului se simte îndes­tul graba cu care colectivul Teatru­lui Naţional din Iaşi a lucrat la punerea în scenă a acestei piese. Astfel se poate vorbi de ieşirile şi intrările figuraţiei, de continua ei invirtire in cerc, care ocupă aproa­pe un tablou întreg din actul IV, şi care ni se pare a nu fi cea mai reuşită soluţie pentru a demonstra graba cu care oamenii (şi sunt din păcate mereu aceiaşi — ceea ce fără îndoială nu e vina regiei) se arun­că in luptă- Unele chestiuni de a- 1)EG­DEI­ parent amănunt cum e de pildă ratarea din cauza unui joc super­ficial a unor interpreţi (Miluţă Gheorghiu, Ion Lascăr) a tabloului în care Iosif al II-lea ordonă în­­năbuşirea in singe a răscoalei, sau gesturile mult prea largi (moţii sunt în general oameni reţinuţi) prin care se exprimă majoritatea interpreţilor, trebuie in mod serios să stea de aici înainte in atenţia regiei. In ceea ce priveşte interpre­tarea, G. Popovici a creat Un Ho­­ria înţelept şi reţinut, convingător în momentele­ de mare emoţie (de pildă scena în care Horia află că fiul său e ost atee). In Cloşca, C. Protopopescu a subliniat cu con­vingere linia sinuoasă a personaju­lui, şovăiala şi orgoliul său, necu­­getarea oarecum copilărească şi to­tuşi cinstea sa. O remarcabilă cre­aţie a avut tînărul Petru Gheorghiu vn Crişan. Reţinut şi sobru, jocul său realist a impresionat tocmai prin autenticitatea pe care o dă personajului şi în care alături de Horia al lui G. Popovici, spectato­rul poate recunoaşte cu uşurinţă trăsăturile caracteristice ale moţi­lor. Este greu ca într-un spaţiu a­­tît de restrins să treci in revistă toate realizările valoroase ale unui spectacol de atari dimensiuni. Nu ne vom mai opri deci la Margareta Pacu (Maria Paven)­, M. Grosariu, (care, cu excepţia tabloului de care vorbeam mai sus, a creat un reu­şit Iosif al II-lea), N. Veniaş (Ia­­cob Todea), Virgil Costin (Ionuţ), Gh. Vrânceanu (Cimpoieşul), după cum nu vom insista asupra unor realizări mai puţin convingătoare. Trebuie totuşi subliniat că în reu­şita spectacolului cu „Horia" a Teatrului Naţional din Iaşi, deco­rurile Elenei Forţu nu sunt numai reuşite, ci ele constituie o parte componentă a spectacolului, îr,cât în afara lor e greu să-ţi închipui erou, după cum pe aceştia nu-i vezi decit intr-un asemenea cadru. MARIANA PIRVULESCU -p­es DE ZIUA LOR Pentru o zi... „Oraşul Copiilor" TG. MUREŞ (de la coresponden­tul nostru). Duminică, oraşul Tg. Mu­reş putea fi numit fără exagerare „oraşul copiilor“: bulevardele, Piaţa Centrală, parcurile, scenele sălilor de spectacole au fost împânzite de mii de copii şi de tineri. In cinstea „Zilei internaţionale a copilului“, în Piaţa Centrală s-a or­ganizat un concurs deosebit de atrac­tiv de trotinete, triciclete şi biciclete, la al cărui start s-au aliniat concu­renţi între 3 şi 12 ani. Pe stadioane şi în cluburi s-au desfăşurat compe­tiţii de fotbal, volei, tenis de masă, între pionieri şi şcolari. Purtătorii cravatelor roşii şi elevii şcolilor elementare şi medii, lntr-un nu­măr de peste 2.000, s-au prezentat din toate raioanele la faza regională a concursului cultural, desfăşurat pe scena Palatului Cultural şi a cinema­tografului de vară din parcul „Lazăr Ödön“. Corurile şi echipele de dans ale copiilor au adus pe scenă noi şi noi tezaure ale artei populare secuieşti şi româneşti. Deosebit de aplaudate au fost dan­surile copiilor din Lueriu şi Păsăreni, baladele elevilor din raionul Odorhei. S-au intîlnit pe pajişte-n poiană Şi soarele zâmbeşte printre nori... In jurul lor, o mîndră Cosînzeană Şi-a despletit cosiţele cu flori. Dar... Şti! Tăcere. Au ceva să-şi spună (Băiatului, vezi, inima-i dă ghes) — „Să facem fiecare o cunună Din flori, ce împreună le-am cules. Ştii... Gîndul nostru florile să-l poarte... Să­­ dăm şi mamei una, că nu-i dragă.„ Iar alta, s-o trimitem, hăt, departe Copiilor, ca noi, din lumea-ntreagă"^ ...Şi ei sînt două flori. Şi cresc anume, Vegheaţi de sf­intul nostru legămînt ; Să crească toate florile din lume Să fie numai pace pe pămînt. D. TABACU Fotomontaj de MIHAI POPESCU O serie de împrejurări s-au înto­vărăşit spre a-mi da prilejul s-o cunosc pe Daria Alexandrescu. Pînă a-i afla numele, i l-am pus pro­vizoriu pe cel al eroinei dintr-o palpi­tantă poveste cu care semăna în multe privinţe, inclusiv vîrsta, decorul şi a­­ventura. Ca şi Scufiţa Roşie, Daria n-are decit patru ani. Cînd am întîlnit-o în dimineaţa ceea de februarie, nu numai fularul roşu înfăşurat peste căciulită de bla­nă, ci şi alte amănunte completau o imagine răsărită parcă aevea din mi­nunatul basm al lui Perrault. Bunăoa­ră, peisajul. E drept, nu pădurea în­tunecoasă şi imensă, ci Grădina Icoa­nei, destul de mică, cu arbori rari ce lăsau să cadă fără oprelişti lumina zi­lei, — cam plumburie, adevărat, — pe singura alee cu zăpadă răscolită de vîntul mînios. Poate că vijelia din acea dimineaţă de iarnă, a dat scenei o notă drama­tică asemănătoare, dacă vreţi, cu ta­bloul vijeliei din pădurea naraţiunii. Dar în vreme ce puţinii trecători mer­geau zgribuliţi, în vreme ce ştergă­­toarele de la parbrizele automobilelor funcţionau gîfîit, abia dovedind să o­­fere şoferilor un ochian străveziu, Scu­fiţa Roşie, mică cît un lujer de mac, tropăia voiniceşte. O vedeam din spa­te, cum se luptă cu vîrtejurile de omăt, croindu-şi drum cu picioruşele încăl­ţate cu şoşoni traşi peste pantalonaşi de trening, abia vizibili sub cojocelul lung de blană cafenie. Ca şi în poza din cartea cu poves­tea, , ţinea într-o mînă un coşuleţ de păpuşă, cu cealaltă îşi ţinea... bunica. O ducea de mină, cum vă spun, şi o încuraja pe bătrînica speriată de lune­­cuş, orbită şi încovoiată de măzări­chea nemiloasă. Fetiţa nu se prea sin­chisea de alicele de ghiaţă ce cu greu găseau, înfofolită cum era pînă la pleoape, o bucăţică de piele descope­rită, năsucul cît un bobocel de tran­dafir nefiind o ţintă vulnerabilă. Ajun­­gînd în dreptul lor am auzit-o: — Mai e niţel, mam-mare (și o tră­gea de mînă). — Nu mă smuci aşa. Vrei să cad? Așa îmi trebuie dacă mă iau după F. Brunea-Fox tine... Ha ! Măi, — uite cum mă în­­neacă vîntul!... — Hai, mam-mare, te duc eu. Mai e ţinţi metri şi gata. (şi o trăgea de mînă). ^— Nici nu ştii drumu’... Ai să vezi că o să ne rătăcim şi o să ne pape lupii. — Ba ştiu drum’, mam-mare. Aicea nu este lupi... Să nu îţi fie frică, mam-mare. Să vezi cum îi bat !... Am luat-o pe bătrînă de braţ. — îmi daţi voie... — Mulţumesc. — Dar de ce aţi ieşit la plimbare pe o vreme ca asta? Şi atît de dimi­neaţă? E abia opt şi jumătate. — Credeţi că am putut s-o ţin în casă ? Aşi ! Vroia la cămin. Cît n-am rugat-o să stea cu mine, că-i spun po­veşti, că îi croiesc rochiţe pentru pă­puşă... Nu şi nu. De obicei vine ca­mioneta căminului s-o ia şi s-o aducă pe seară, deşi nu locuim departe, în strada C. A. Rosetti Nr. 14. Se vede că azi n-a putut­ veni, că-i drumul a­­nevoios, sau o fi­ întîrziat şi acuma nu ne găseşte. Nu, ci­că să mergem pe jos, că-i aproape şi ea ştie drumul. — 11 ştiu, mam-mare. E pe aicea, ai să vezi... îi taie vorba nepoţica. — Mai ţine-ţi gura, că-ţi îngheaţă limba. Te spun eu lui tata. — Dar dumneavoastră nu cunoaş­teţi drumul ? — am întrebat-o în vre­me­ ce străbateam cu băgare de sea­mă poteca alunecoasă a grădinii. — Nici drumul, nici strada, nici numele căminului. Is venită de trei zile din Slobozia. Fiul meu e șofer la „Semănătoarea“, noră-mea are servi­ciu la Academia R.P.R. Ce m-am bu­curat gîndindu-mă că rămîn cu Daria pînă îmi vin copiii acasă. Căminu­l și iarăși căminul. Ascultă-mă matale, s-a dus vremea bunicilor. Acuma e vre­mea nepoţilor. în loc să-i spun eu po­veşti, îmi spune ea mie. In loc să-i dau eu bunătăţuri, mi le dă ea. Ce cre­deţi ? — nu m-a cinstit ieri cu o man­darină ? De la cămin, fireşte. C­înd să ieşim pe poartă, hopa un claxon care ţipă şi în acelaşi­ moment, ca un ecou, ţipătul de bucurie al fetiţei. — Tovarăşul Buşe, mam-mare ! Ia­’ că-tă-l pe tovarăşul Buşe, mam-mare, — strigă lăsînd mîna bunicii şi sbu­­ghind-o spre camioneta ce stopase în mijlocul străzii troianite. Pe ferestrele îngheţate se tipăriseră nişte covrigei translucizi, probabil fă­cuţi de guriţele copiilor pe care-i au-­ zeam lărmuind în interiorul maşinii. Intre timp şoferul, un bărbat cam de 45 de ani, cu mustăţi stufoase, taman bine să i le tragă nepoţii cînd îi ha­­ţănă pe genunchi, coborîse. — Hai, urcă-te repede, nesuferito, îi zise cu un glas prefăcut supărat. — Să vie şi mam-mars, tovarăşe Buşe, că nu ştie să se ducă acasă. Te rog nene Buşe, n-o lăsa pe mam-mare singură, se gudura nepoţică. — Dumneata eşti bunica Dariei ? Se poate să ieşiţi pe o vreme ca asta ? Trebuia să mă aşteptaţi! — Ce să fac, tovarăşe dragă, n-a vrut să aştepte şi pace. Is moartă de frig. Ce crezi dumneata, că o lăsam? I-am spus şi dumnealui că s-a dus vremea bunicilor. Cu întîmplarea asta mă întreb, cine-i ijiama mare ? Eu, sau Daria ? — Urca şi dumneata, că ţi-o fi urît singură acasă. Iaca, ai prilejul să vezi cum cresc şi se desfată nepoţii noştri, s­e îmbie conducătorii auto­­camionetei. Am luat şi eu loc alături şi în timp ce maşina opintindu-se în dimineaţa viforoasă spinteca vîntul şi escalada nămeţii în drum spre căminul din stra­da Aurel Vlaicu, copiii cîntau, des­­broţandiţi, numai bucle şi ochi sclipi­tori, îmbujoraţi de căldura caloriferu­lui dar şi­ de frenezia cîntecului: Hai la drum, hai la drum Haideţi să pornim acum Luăm şi­ cocoşelul Merge şi căţelul Papagalul, maimuţica Dar să nu uităm pisica... — Cîntă şi ■ matale, mam-mare, o pofti Daria, scărpimiîndu-şi cu mînuşa (Continuare in pag. 3-a) Deschiderea expoziţiei „Republica Populară Romînă pe drumul construirii socialismului“ Joi la amiază a avut loc în sala din b-dul Magheru , nr. 21, deschi­derea expoziţiei „Republica Populară Romină pe drumul construirii socia­lismului“, organizată de Societatea pentru răspîndirea ştiinţei şi culturii. La deschiderea expoziţiei au luat parte tovarăşii: Gh. Apostol,­­I. Chi­şinevschi, Chivu Stoica, Gh. Gheor­ghiu-Dej, C. Pirvulescu, L. Răutu, L. Sălăjan, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, conducători ai organizaţiilor de masă, ai instituţiilor centrale, reprezentanţi ai presei ro­mâne şi străine. Au participat şefii unor misiuni di­plomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. Cuvîntul de deschidere a expoziţiei a fost rostit de tov. Al. Bîrlădeanu, vicepreşedinte al Consiliului de Mi­niştri. Această expoziţie — a spus vorbito­rul — redă prin mostre şi imagini unele realizări măreţe ale oamenilor muncii din ţara noastră în cursul ul­timilor opt ani, în această perioadă istorică scurtă, de cînd principalele mijloace de pro­(Continuare în pag. 3-a) Foto : AGERPRES

Next