Romînia Liberă, iulie 1956 (Anul 14, nr. 3649-3674)

1956-07-01 / nr. 3649

WLAWfpl I închiderea lucrărilor congresului u. t. m. Cuvintarea varâşului Gh. ’­ tovarăşi, jeti -nul ca, In numele şi din iea Comitetului Central al Muncitoresc Român, să a­­erbinte salut celui de al ngres al Uniunii Tineretu­­itor şi, prin el, celor peste utemişti, întregului tineret noastre, luptător entuziast trat pe frontul construcţiei ocialiste, a Tineretului Muncitor, or­­a revoluţionară a tineretului este continuatoarea glorioase­­iţii de luptă ale Uniunii Ti­­r­ul Comunist. De-a lungul 35 de ani ai existenţei sale, par­­nostru a vegheat cu dragoste şi părintească la apărarea Intere­­vitale ale tineretului, la educa­­acestuia în spiritul dragostei fată popor, a credinţei în cauza socia­­nului. Sub stăptnirea burgheziei şi mojie­­nii tineretul ducea o viaţă de mize­­, era ţinut In atare de Înapoiere, sit de cele mai elementare drepturi tăţeneşti. Floarea tineretului pierea războaie tîlhăreşti pentru o cauză fină intereselor poporului. Burghezia şi moşierimea au creat meroase grupări şi organizaţii re­­gionare fasciste pentru a întuneca vtea tineretului prin lozinci dema­­gice, diversioniste, a-i otrăvi spiri­­t cu naţionalism şi misticism şi a-l rage pe un făgaş opus intereselor le şi intereselor generale ale po­rului. Singurul apărător consecvent al vi­­reselor tineretului a fost partidul isei muncitoare — Partidul Comu­­st. Sub conducerea Încercată a Par­iului Comunist din Rominia, Uniu­­a Tineretului Comunist a mobilizat ieretul la luptă împotriva exploată­­ri mizeriei, împotriva fascismului a folosirii tineretului drept carne­­­tun. Partidul și U.T.C. au luptat pre a feri tineretul de otrava fascis­­, a-i arăta calea luptei pentru adm­­rvatele sale interese, calea luptei intru democraţie, pentru pace şi so­­alism. Tineretul a dat nenumărate rife pentru cauza eliberării poporu­­i din lanţurile robiei capitalisto­­osiereşti Pilda luminoasă a zeci şi ici de eroi utecişti însufleţeşte tinere­ui nostru în munca şi lupta sa pri­­n fericirea poporului, pentru Inflori­­­a patriei. Vieţii de robie şi chin a tineretului au pus capăt măreţele transformări voluţionare prin care a trecut patria­oastră după 23 August 1944. Ziua iberării naţionale a marcat o pia­­ă de hotar şi în viaţa tineretului astru. Neuitată va rămâne contribuţia p­­usă de tineretul nostru, în frunte­a uteciştii şi sub conducerea Parti­­ului Comunist Român, la înfăptuirea isurecţiei armate din 23 August 344, eroismul de masă manifestat de neretul nostru alb­ pe frontul anti­­itlerist cit şi în anii luptei pentru istaurarea şi consolidarea puterii­opulare. Masele de tineri au răspuns a entuziasm şi devotament la che­­mările partidului. N-a fost acţiune­olitică întreprinsă de partid în cei 2 ani care au trecut de la elibere­­a ţării la care tineretul să nu-şi fi­us din plin contribuţia, dovedin­­d-şi patriotismul şi spiritul de san Tciu. Partidul, poporul nostru nun­privesc cu încredere tineretul iei şi se mîndresc cu faptele lui ice. Tineretul reprezintă o forţă uriaşă a dezvoltării sociale, aceasta atît dato­­ită greutăţii specifice pe care o au mi­­ioanele de tineri ai patriei noastre, ît şi datorită dinamismului şi com­­lativităţii proprii tineretului. Partidul a unit în jurul său şi a ondus la luptă majoritatea covîrşi­­oare a tineretului datorită atracţiei rezistibile pe care o exercită asupra tneretului ţelurile nobile, pentru a că­­ri înfăptuire luptă partidul. „Nu e­sre firesc — spune Lenin — că la oi, în partidul revoluţiei, precumpă­­neşte tineretul ? Noi sintem­ partidul iitorului, iar viitorul aparţine tinere­­ului. Noi sintem­ partidul inovatori­­u­, iar pe inovatori totdeauna tinere­­ul îi urmează mai cu dragă inimă Noi sintem­ partidul luptei pline de abnegaţie, iar la lupta plină de ab­­negaţie totdeauna tineretul merge irimul“. Tineretul nostru trăieşte azi cea mai păreată epocă din istoria patriei noas­­te — epoca construirii socialismu­­ui, care creează tineretului posibilităţi nelimitate de manifestare a energiei ale creatoare, a entuziasmului şi pat­riotismului său fierbinte, a dorinţei ale de a săvîrşi fapte mari Toate a­­este minunate trăsături ale tinerei feneraţii, stimulate şi dezvoltate de Uniunea Tineretului Muncitor, redesc izi în marile victorii ale construcţiei jurnaliste în patria noastră liberă. Partidul, poporul nostru dau o înal­­ă preţuire aportului pe care l-a adus Uniunea Tineretului Muncitor in mo­­bilizarea maselor largi de tineret la ndeplinirea primului nostru cincinal, a succesele construcţiei noastre eco­nomice, culturale şi de stat. O adevă­rată epopee a muncii dîrze, pline de abnegaţie şi eroism, au scris-o zecile de mii de brigadieri de pe şantierele Agnita-Botorca, Salva-Vişeu, Bum­­beşti-Livezeni, constructorii fabricii de rulmenţi de la Birlad, ai uzinei cocso­­chimice de la Hunedoara, ai căilor fe­rate Ozana-Cracău şi Cerma-Jiu. ieci de mii de tineri au făcut să clocotească munca entuziastă, creatoa­re, pe marile şantiere naţionale, înăl­­ţînd uzine şi hidrocentrale, construind poduri şi căi ferate. Desfăşurîndu-şi activitatea sub con­ducerea directă a partidului, Uniunea Tineretului Muncitor a adus o impor­tantă contribuţie la educarea comunis­tă a tineretului. In multe sectoare ale construcţiei socialiste, în diferite munci în aparatul de partid şi de stat activează cadre crescute şi educate de U.T.M. Zeci de mii de inovatori, ra­­ţionalizatori, fruntaşi ai întrecerii so­cialiste în industrie şi fruntaşi ai re­coltelor bogate, luptători înflăcăraţi pentru transformarea socialistă a a­­griculturii, studenţi şi elevi fruntaşi, tineri ingineri, agronomi, profesori, medici, oameni de ştiinţă, scriitori şi artişti ce-şi închină toate forţele dez­voltării economiei şi culturii — aceş­tia sunt fruntaşii tinerei generaţii cu care se mîndresc partidul, poporul nostru muncitor. Uniunea Tineretului Muncitor dez­voltă tot mai larg contactele şi cola­borarea prietenească cu tineretul iubi­tor de pace din toate ţările lumii Participînd cu succes la Festivalurile Mondiale ale Tineretului, la diferitele manifestări politice, culturale şi sporti­ve internaţionale, reprezentanţii tine­retului nostru au făcut larg cunoscută peste hotare Înflorirea talentului şi capacităţilor creatoare ale tineretului din Republica Populară Rom­înă In anii puterii populare. Uniunea Tineretului Muncitor Întă­reşte în permanenţă legăturile cu glo­riosul Comsomol Leninist, din expe­rienţa căruia trage bogate învăţămin­te, dezvoltă legăturile frăţeşti cu or­ganizaţiile de tineret din ţările socia­liste, cu organizaţiile democratice de tineret din toate ţările lumii. Tineretul muncitor din Republica Populară Ro­­mînă şi întregul popor se bucură sin­cer că, odată cu restabilirea relaţiilor prieteneşti dintre Republica Populară Romînă şi Republica Populară Fede­rativă Iugoslavia, s-au restabilit şi le­găturile de prietenie şi colaborare în­tre Uniunea Tineretului Muncitor şi Uniunea Tineretului Popular din Iugo­slavia — organizaţia bravului tineret al Iugoslaviei socialiste. In prezent sînt create toate condițiile pentru dezvoltarea continuă a acestor legă­turi în interesul comun al tineretului şi al popoarelor ţărilor noastre. In cei doi ani care au trecut de la publicarea Hotărîrii Biroului Politic al C.C. al P M.R. cu privire la activita­tea Uniunii Tineretului Muncitor şi de la conferinţa pe ţară a U.T.M., în mun­ca Uniunii Tineretului Muncitor s-au realizat progrese incontestabile. Ele nu ne pot face însă să trecem cu vederea neajunsurile muncii partidului în rîn­­durile tineretului şi lipsurile care dăi­nuie în activitatea Uniunii Tineretului Muncitor. Care sunt lipsurile principale ale muncii partidului şi UT.M.-ului în rîndurile tineretului ? Marile transformări revoluţionare din ultimul deceniu au atras ti­neretul la o participare tot mai activă la viaţa obştească, poli­tica partidului este însuşită de masele largi ale tineretului. Cu toate acestea, cuprinderea organizato­rică a maselor tineretului a rămas în urma influentei noastre politice asu­pra lor. Aceasta se referă în primul rînd la tineretul sătesc şi, în parte, la tineretul din industrie. Cauza acestei stări de lucruri constă în lipsa unei preocupări sistematice, continue, pentru munca politico-orga­­nizatorică în rîndurile tineretului. Une­le organe şi organizaţii de partid ma­nifestă tendinţa de a lăsa organizaţiile U T.M. să se descurce cum pot, deşi partidul a subliniat nu odată că îndru­marea şi sprijinirea organizaţiilor de U T.M. este una din sarcinile princi­pale ale partidului. Lipsa unei munci permanente, răbdătoare cu tineretul în­seamnă de fapt subaprecierea rolului tineretului in construcţia socialistă. Fără a munci zi de zi cu tineretul, în primul rînd cu organizaţiile U.T.M., nu poate fi descoperită şi generaliza­tă experienţa înaintată a acestora, spre a deveni un bun al întregului tineret, nu pot fi ajutate organ­zaţiile U.T.M. să-şi ridice munca la un nivel superior. Sarcinile măreţe trasate de cel de al doilea Congres al Partidului­­Mun­citoresc Român pun în faţa Uniunii Tineretului Muncitor cerinţe sporite, ridică cu deosebită ascuţime necesita­tea lichidării lipsurilor existente în activitatea Uniunii Tineretului Munci­tor. Congresul a trasat sarcina înlă­turării deficienţelor serioase în edu­caţia politică şi ridicarea culturală a tineretului, a cerut organizaţiilor de partid şi, sub conducerea lor, organi­zaţiilor de U.T.M. să acorde atenţia principală participării active a tine­retului la lupta pentru realizarea ce­lui de al doilea cincinal. Congresul al II-lea al P.M.R. a ce­rut organelor de partid să ajute orga­nizaţiile U.T.M. în găsirea unor for­me cît mai atrăgătoare, specifice mun­cii în rîndurile tineretului, eliminînd şablonul, tendinţele de copiere meca­nică a metodelor de muncă proprii organizaţiilor de partid sau sindicale. Lipsurile muncii organizaţiilor de partid şi U.T.M. în rîndurile tineretu­lui se manifestă, în al doilea rînd, prin insuficienta atenţie acordată muncii politice de masa, vii, comba­tive, diferenţiate pentru diverse cate­gorii al­e tineretului. Munca educativă a Uniunii Tine­retului Muncitor este lipsită de conti­nuitate; îndeosebi se neglijează mun­ca politico-educativă în rîndurile ti­nerilor din afara organizaţiilor U.T.M. Nu este de mirare că acolo unde este neglijată munca de educaţie politică şi cultural-educativă slăbeşte capaci­tatea de mobilizare a organizaţiilor de U.T.M. şi se fac simţite influenţele ideologiei străine. Cine ar putea nega interesul arză­tor al tineretului faţă de problemele internaţionale, dorinţa sa fierbinte de a-şi închinai toate forţele luptei pen­tru pace, pentru apărarea şi înflorirea patriei ! Dar au făcut oare organiza­ţiile de partid şi Uniunea Tineretului Muncitor tot ce era necesar pentru a (Continuare in pag. 3-a) Lmm .11 O nouă unitate a industriei siderurgice rJfimwmd­df Viblâdfoi Puţini dintre cetăţenii ţării noastre care nu au legătură directă cu indus­tria au auzit probabil de uzina „Ni­­colae Cristea“ din Galaţi. Lucru expli­cabil de altfel, uzina era o întreprin­dere mică, cu o pondere redusă în ca­drul industriei romîneşti. Acum lucrurile s-au schimbat, încă de departe simţi că te apropii de un mare şantier. Scheletul metalic al unor hale imense, turnurile înalte ale ma­caralelor de mare capacitate, îţi cap­tează imediat privirile, după cum bî­­zîitul sonetelor, zgomotul ciocanelor, zumzetul vocilor îţi pun la grea încer­care auzul. Pe un teren imens din imediata ve­cinătate a vechii uzine se înalţă con­strucţia noilor laminoare de tablă sub­ţire ale întreprinderii „Nicolae Cris­tea“. Pe inginerul Ed. Russu, şeful şan­tierului, l-am găsit tocmai în momen­tul cînd îşi terminase ocupaţiile coti­diene din birou şi se pregătea să por­nească pe şantier. — Ne-ar interesa In primul rind citeva cuvinte despre ac­tualul stadiu al lucrărilor. — După cum vedeţi, construcţia se află într-o fază avansată. Acest lucru apare în adevărata lui lumină dacă ţinem seamă de faptul că în luna mai 1955 pe aceste locuri nu se afla decit o mlaştină, teren extrem de dificil pentru executarea unei construcţii. Ritmul lucrărilor s-a desfăşurat însă foarte rapid astfel încît sperăm ca pî­­nă la 23 August a­ c- primul laminor să fie gata, deşi termenul iniţial era decembrie 1956. In ce priveşte con­strucţia celui de al doilea laminor, ne vom strădui să o terminăm pînă la sfîrşitul anului în curs. — Aţi pomenit de condiţiile grele in care s-au desfăşurat lucrările, dat fiind terenul ne­corespunzător. Cum se explică atunci ritmul rapid in care a crescut construcţia ? — In primul rînd, datorită procen­tului ridicat de mecanizare. Pe acest şantier s-au folosit utilaje de con­strucţii din cele mai moderne. Apoi, gradul ridicat de calificare a cadre­lor, numeroşi muncitori şi tehnicieni avînd o serioasă experienţă acumula­tă pe alte importante şantiere. In sfîrşit, o seamă de­ măsuri organiza­torice luate de conducerea şantierului. Iată de pildă aceşti piloni (tov. Rus­su ne arată nişte stîlpi de beton ,ar­­mat înalţi de 14 metri). S-au bătut in pămînt circa 37 km. de piloni, lu­crare ce trebuia să dureze în mod normal peste un an. Folosindu-se o metodă originală de batere, atît cu soneta cît şi cu macarale grele pe şe­nile, cei 2000 piloţi au fost bătuţi în doar 5 luni de zile. In legătură cu această problemă mai vreau să fac o remarcă. Proiec­tantul, I.P.R.O.M E.T., a prevăzut ini­ţial circa 3.000 piloţi. Cercetările fă­cute de noi pe teren au dovedit însă că numărul lor poate fi redus cu circa 30 la sută. Aceasta a însemnat o eco­nomie de vreo 3 milioane lei şi o im­portantă scurtare a duratei lucrări­lor.­­ După cit se vede, pe şan­tier s-a folosit şi se foloseşte o cantitate imensă de prefabri­cate — piloni, grinzi, pereţi, etc., toate din beton. De unde le-aţi procurat ? — In planul de lucrări era prevă­zut să obţinem prefabricate de beton din afară. Ţinînd seamă de situaţia din anul trecut cînd staţiunile de pre­fabricate erau suprasolicitate şi pen­tru a nu periclita executarea ritmică a construcţiei, colectivul şantierului a hotărît să execute singur majoritatea prefabricatelor necesare. Cu mijloace interne a fost improvizată pe şantier atît turnarea prefabricatelor grele­­de Aspect de pe şantierul laminorului de tablă al uzinei „Nicolae Cristea" din Galaţi, Foto: NICU VASI­LE / Proletari din toate ţările, uniţi-vă! GANUL Anul XIV nr. 3649 4 pagini — 20 bani Duminică 1 iulie 1950 Pentru o recoltă îmbelşugată! CADRE NOI După ce s-a pregătit temeinic, elevul fruntaş Dumitru Balaşa, de la şcoala profesională de me­canici agricoli din Urziceni, răs­punde, în cadrul examenului, la întrebările profesorului său ing. Ion Ionescu. In scurt timp el îşi va continua drumul spre ogoare unde îl aşteaptă holdele gata de cules. Foto : V. N. CEAUŞU „Nici un bob din noua recoltă să nu se piardă prin transport«^ Sub lozinca, , flici un ,bob din noua recoltă să nu se piardă prin transport", ceferiştii pregătesc parcul de vagoane care va fi folosit la tran­sportul recoltei din anul acesta­ Pină la 28 iunie, echipele de etan­­şare au aplicat inscripţia „1956 — Bun pentru cereale" pe aproape 85 la sută din numărul vagoanelor ne­cesare transportului recoltei. Colecti­vele de ceferişti de pe cuprinsul re­gionalelor C­F.R.-Bucureşti şi Iaşi şi-au realizat planul in proporţie de 95 şi respectiv 91 la sută, iar cefe­riştii din regionala Cluj au etanşat pină la acea dată 107 vagoane peste plan. Chitanţa nr. 1 pe raion CRAIOVA (de la corespondentul nostru). Colectiviştii din comuna Goi­­cea, raionul Segarcea, au termiinat primii pe raion recoltatul orzului şi tot primii au început şi treierişul. În ziua de 29 iunie, ei au termina­t treie­ratul celor 15 ha. de pe care au reali­zat o cantitate de 39.000 kg. orz, ceea ce înseamnă o producţie medie de 2.600 kg. la ha. Prima grijă a colectiviştilor îndată după termiinarea treierişului a fost de a achita obligațiile către stat, primind ,l­a predarea cotei de orz chitanța nr. 1 pe raion. Au început secerişul orzului BRAILA (de la co­respondentul nostru) De cîteva zile lanu­rile de orz ale întovă­răşirii agricole din satul Pietroiu au in­trat în pîrgă. In dimineaţa zilei de 26 iunie, membrii întovărăşirii agricole din Pietroiu au por­nit cu toate forţele la seceratul orzului. Pî­­nă în seara aceleiaşi zile, întovărăşiţi­ din Pietroiu au recoltat orzul de pe 6 ha. De asemenea au început recoltatul orzului şi ţăranii muncitori din comuna Cazasu, care au secerat şi legat în snopi 20 ha. cu orz. ORADEA (de la corespondentul nos­tru). Lanurile de orz semănate şi îngrijite după sfaturile agro­nomilor prevestesc colectiviştilor din Sin­tana o recoltă bo­gată. Cînd lanurile au intrat In pîrgă, colectiviştii au pornit la strîngerea re­coltei cu hotărîrea de a folosi fiecare oră bună de lucru. Recoltarea culturi­lor de orz, ce au dat In pîrgă, a început și la gospodăria agricolă de stat din Salonta, unde Încă din prima zi a fost recoltată o suprafață de 15 ha. S.M.T. din regiunea Suceava au rămas in urmă cu reparaţiile SUCEAVA (de la corespondentul nostru). — In curînd va începe seceri­şul şi în regiunea Suceava. In comune şi raioane se fac pregătiri în vederea bunei desfăşurări a recoltării şi treeri­­şului. Din păcate însă conducerile u­­nor S.M.T. nu dovedesc destul in­teres pentru terminarea în cel mai scurt timp a reparaţiilor. Modul în care se desfăşoară reparaţiile la S.M.T. Dîngeni, bunăoară, lasă mult de dorit. La data de 21 iunie nu erau revizuite şi puse în stare de funcţio­nare decit 2 batoze, 26 tractoare şi motoare, 4 secerători-legători. Din păcate însă, S.M.T. Dîngeni nu este singurul în această situaţie. Şi alte S.M.T. sunt mult rămase în urmă. La S.M.T. Rădăuţi de pildă, nu s-au reparat decît 12 batoze din cele 87 planificate. Intr-o situaţie ase­mănătoare se află şi S.M.T. Dorohoi, Săveni, etc. Pe regiune, S.M.T. au incă de re­parat 40 la sută din batozele planifi­cate şi 60 la sută din mijloacele de acţionare (tractoare, motoare şi elec­tromotoare), 18 secerători-legători şi 16 desmiriştitoare. In S.M.T. din regiunea Suceava există toate condiţiile ca reparaţiile să fie terminate la timp şi în cele mai bune condiţii. Serviciul regio­nal S.M.T. are datoria de aceea, să acorde un sprijin temeinic unităţilor sale, iar conducerile staţiunilor de maşini şi tractoare trebuie să priveas­că cu mai multă răspundere sarcini­le ce le revin în pregătirea mașinilor care vor lucra in campania agricolă de vară. înfiinţarea „Socîetaţii literare romine“ moment Însemnat in istoria ştiinţelor romineşti Poporul romîn sărbătoreşte 9 Acad. prof. decenii de la In- __ fiinţarea „Socie­tăţii literare romine". Continu­atorul operei începute a devenit Academia R.P-R. — creaţie a regimului nostru democrat-popu­lar, înalt for de ştiinţă şi cul­tură revoluţionară, a cărei sar­cină de căpetenie este să pună în slujba celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea de la ora­şe şi sate, cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale lite­raturii şi artei. Obiectivele principale pe care „Societatea literară romînă“ şi le propunea erau — după cum sunt înregistrate şi în actul ei de constituire — determinarea ortografiei limbii române, elabo­rarea gramaticii ei şi întocmi­rea dicţionarului romîn. înfiin­ţarea societăţii era urmarea fi­rească a preocupărilor continue pe care figurile progresiste ale intelectualităţii romîneşti le-au avut la mijlocul secolului trecut în scopul ca „romînii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi", mijloc de comuni­care între ei, indiferent de pro­vincia istorică în care vieţuiau. Această societate, în ciuda titulaturii iniţiale, chiar din pri­mul el an de activitate — 1867 — a introdus trei secţii: literar filologică, istoric-arheologică şi ştiinţifică (secţia ştiinţelor na­turale), membrii ei dovedind că aveau o concepţie justă asupra rolului unei societăţi a cărei menire era să ridice nivelul cul­tural al ţării. Transformată în 1879 in Academia Romînă, a­­ceastă Instituţie a căutat să în­deplinească înalta misiune de a ocroti, îndruma, şi înlesni crea­ţia ştiinţifică, atît cît se putea înfăptui sub trecutele regimuri. In ceea ce priveşte secţia ştiinţi­fică încă din anul 1871 cînd a fost efectiv Înfiinţată, ea a fost susţinută de un mare număr de savanţi renumiţi. Amintim aici numai cîteva din aceste nume: Petre Poni (chimist), N. Teclu (chimist), D. Brindza (botanist), Spiru Haret (matematician), Dr. Babeş (bacteriolog), I. Can­­tacuzino (bacteriolog şi biolog), Dr. Istrati (chimist), Dr. G. Ma­­rinescu (neurolog), G. Ţiţeica (matematician), Dr. Gr. An­­­tipa (hidrobio-E. Bădărău (°£). , P- Bostfan (chimist), L. Mra­zek­­ (geolog), E. Racoviţă (biolog)­, D. Pom­pei (matematician), Gh. Spacu (chimist). Aceşti distinşi predecesori nu mai sunt printre noi. O seamă de savanţi iluştri însă care au activat în vechea „Academie Romînă“, muncesc şi astăzi cu rîvnă în cadrul Academiei R.P.R. pentru dezvoltarea ştiin­ţei în ţara noastră, pentru dez­­voltarea ştiinţei mondiale. Dinn­tre aceştia la loc de cinste se află: acad. prof. dr. C. I. Parhon, preşedintele de onoare al Acade­miei R.P.R., cunoscut în lu­mea întreagă; Tr. Săvulescu (fi­­topatolog), eminent om de ştiin­ţă care muncind neobosit pentru înfăptuirea indicaţiilor Partidu­lui a avut un rol deosebit în or­ganizarea noii academii, iar în momentul de faţă o conduce cu cinste ocupînd funcţia de preşe­dinte, Dr­ M. Ciucă (endocrino­­log), Gh. Ionescu Sîseşti (agro­nom), Vasilescu-Karpen (fizi­cian) şi alţii. Astăzi ştiinţa a devenit o pro­blemă de stat. Ea este un impor­tant şi necesar mijloc pentru ri­dicarea nivelului cultural şi ma­terial al celor ce muncesc, este o condiţie esenţială în construi­rea socialismului în ţara noas­tră. De aceea graţie sprijinului nelimitat al partidului şi guver-­­ nului, Academia noastră de as-­­ tăzi — Academia R.P.R. — a ’ devenit un vast focar de ştiin-­­­ţă şi cultură, cu zeci şi zeci de­­ institute de cercetări, utilate , după ultimul cuvînt al ştiinţei,­­ cu mii şi mii de cercetători care nu cunosc grijile materiale, pu­­tîndu-se astfel dedica numai şi numai ştiinţei. Munca Academi- ;­ei noastre corespunde din ce in ce mai mult nevoilor dezvoltă­rii economiei noastre naţionale, realizării planurilor noastre de­­ stat­în anii puterii populare să-­­ mînţa aruncată acum 90 de ani de „Societatea literară romî­nă" a dat roade bogate deoarece la noi ştiinţa şi arta se cultivă cu multă grijă şi dragoste, pen­tru binele poporului nostru,, pen­tru înflorirea scumpei noastre Patrii. «♦»«»« »»««•««•■»•«»•­•««•«»•»«•«»♦«»•»»•»«••»•»»•»«•»«•"•«■a 10—15 tone) cît şi a celor mici (plăci de acoperiş, pereţi, etc)­ Lucrul a de­curs foarte bine, prefabricatele cores­punzînd perfect din punct de vedere calitativ. In plus, acest lucru ne-a permis obţinerea unui preţ de cost mai scăzut şi înlăturarea golurilor în pro­ducţie ce ar fi fost provocate de even­tualele deficienţe de aprovizionare. — Ce alte acţiuni şi iniţia­tive mai importante ale colecti­vului merită să fie scoase în evidenţă ? — După cum se ştie, sarcina repa­rării utilajului de construcţii cade în seama furnizorilor acestui utilaj. Practica de pe alte şantiere a dove­dit însă că această operaţie se efec­tuează greoi, că provoacă perturbaţii în desfăşurarea continuă a lucrului. De aceea, noi am hotărît să creăm pe şantier mijloace proprii de întreţi­nere şi reparare a utilajului. Atelie­rul mecanic amenajat pe şantier şi-a dovedit pe deplin eficacitatea contri­buind la desfăşurarea normală a mun­cii. Vreau să mai amintesc de o impor­tantă raţionalizare, care ne-a adus e­­conomii de 4 vagoane oţel beton- foantarea (înădirea) oţelului beton, operaţie care se foloseşte în deosebi pe şantiere, ni s-a părut neeconomi­­coiasă. Un colectiv de tehnicieni a studiat posibilitatea folosirii mai ra­ţionale a materialului şi a ajuns la concluzia înlocuirii joantării prin su­darea cap la cap a oţelului beton cu ajutorul unei maşini speciale. Pînă acum v-am vorbit de realizări, ne spune în continuare şeful şantieru­lui. Dar n-aţi avea o imagine justă asupra ansamblului problemelor aces­tui şantier, dacă nu veţi afla şi unele greutăţi în care ne zbatem. — Vă referiţi la greutăţile de natură tehnică ? — Fără îndoială că şi asemenea greu­tăţi există; pe ele le putem învinge insă mai uşor. Mă refeream la difi­cultăţile pe care ni le provoacă unele organe centrale şi care nu au deloc cauze obiective, iată de pildă proiectele. Anul trecut, deşi ne aflam la început, am reuşit să sporim productivitatea muncii cu 23 la sută, să realizăm economii de circa două milioane lei şi să scădem preţul de cost mult sub cel planificat. In acest an lucrurile merg mai greu­ în aprilie şi mai am depăşit chiar fon­dul de salarii. O cauză principală stă în faptul că proiectele ne-au sosit cu două luni întîrziere. Cum putem în­lătura in acest fel munca în asalt, mai ales că ne-am propus să dăm gata lucrarea înainte de termenul­ planifi­­cat ? Pe de altă parte dispoziţiile zute în proiecte sunt de multe ori nico­­lastice, nu se potrivesc cu situaţia de pe teren. Explicaţia stă, cred, în fap­tul că proiectanţii nu îmbină teoria cu practica, nu au experienţa muncii de şantier. In sfîrşit, unele organe ale minis­terelor dau dovadă de lipsă de opera­tivitate. Nici pînă azi Direcţia Orga-­ nizării Muncii din Ministerul Con­strucţiilor nu a rezolvat problema sporului de şantier, drept legal al muncitorilor şi tehnicienilor noştri. — Şi încă ceva! — tov. Ed. Russu scoate dintr-o mapă un grafic sui­­generis pe care ni-l prezintă : grafi­cul delegaţilor şi inspectorilor veniţi pe şantier. Departe de mine de a fi împotriva inspectării şantierului. Dar judecaţi cum putem noi lucra în con­diţiile în care întregul personal admi­nistrativ şi tehnic îşi foloseşte majo­ritatea timpului dînd rapoarte şi alcă­tuind situaţii. Cum nu ne este posibil să reprodu­cem tot graficul, să cităm nişte cifre totale. Numărul persoanelor venite în control în perioada 1 septembrie 1955 —20 mai 1956 a fost de 75. Controlul a durat în ansamblu 251 zile iar nu­mărul paginilor proceselor verbale în­cheiate reprezintă 347. Am părăsit şantierul uzinei „Cris­tea Nicolae” cu convingerea că în ciu­­­da dificultăţilor existente, dificultăţi la a căror înlăturare trebuie să con­tribui­? toţi factorii interesaţi, noua unitate siderurgică din Galaţi va fi realizată la timp şi în bune condiţiu­­ni, contribuind din plin la progresul economiei romîneşti. P. MARIAN Centrala termică a uzinei va folosi drept combustibil gazele. In clişeu: Gazogenele de mare capacitate au și fost montate.

Next