Romînia Liberă, iunie 1957 (Anul 15, nr. 3933-3959)

1957-06-01 / nr. 3933

4. Proletari din toate ţările, uniţi-vă Urnim liberă ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMINA Anul XV Nr. 3933 4 pagini — 20 bani Sîmbătă 1 iunie 1957 .... Ziua internaţională a copilului Dacă este adevărat că cel mai frumos cuvînt din lume este cuvîn­­tul mamă, nu mai puţin adevărat este faptul că ceea ce dă măreţia mamei este copilul. Dacă ar fi nu­mai să socotim cită varietate, cită bogăţie de vocabular are limba pen­tru a exprima dragostea faţă de copil, am găsi o gamă nesfîrşită de expresii care arată cum de-a lun­gul timpurilor poeţi de profesie şi părinţi poeţi s-au străduit să-şi ex­prime dragostea pentru copil. Şi dacă din totdeauna sentimentul a­­cesta era firesc oricărui părinte, astăzi, în patria noastră, dragostea pentru copil a devenit una din cele mai însemnate preocupări ale colec­tivităţii, ale întregului popor, ajun­­gînd să capete caracter de lege. Pentru cel ce ştie să citească din­colo de limbajul aparent rece al ci­frelor, statisticele îşi au căldura lor. Care cetăţean al patriei noastre poate să rămînă indiferent cînd aude, de pildă, că avem astăzi răs­­pîndite de-a lungul şi de-a, latul ţă­rii case de naştere mai mult cu 275 la sută, locuri în căminele de zi cu 659 la sută, decit în anul 1948? Bu­getele destinate ocrotirii copiilor cresc în ţara noastră de la an la an. Datorită acestei înţelegeri a parti­dului şi guvernului, copiii noştri cresc şi se dezvoltă în condiţii din cele mai bune. Cît de departe ne a­­pare azi timpul — şi n-au trecut decît 12 ani — de cînd Romînia se „bucura“ de faima de a se număra printre ţările cu cea mai mare mor­talitate infantilă din lume. Astăzi, prin înfiinţarea de spitale, policli­nici, puncte sanitare, prin utilarea lor cu aparatura şi înzestrarea cu medicamente, prin pregătirea unui personal medical calificat, procen­tul mortalităţii infantile a scăzut mult. Dar preocuparea pentru sănătatea copilului este numai unul din as­pectele grijii statului nostru demo­crat-popular pentru cetăţenii de mîi­­ne. In nenumărate alte domenii a­­ceastă preocupare este tot atît de puternică. Şcoli numeroase, învăţă­tori şi profesori bine pregătiţi, cărţi şi materiale didactice de calitate, sunt puse la dispoziţia şcolarilor. Li­teratura pentru copii, bazată pe tra­diţiile culturale ale marilor noştri scriitori, emisiunile de radio pentru copii şi tineret, teatrele speciale pentru copii cu un număr de spec­tatori în permanentă creştere, colo­niile în staţiunile climaterice şi bal­neare, etc. constituie dovezi con­crete ale preocupărilor multilaterale pentru creşterea şi educarea copii­lor noştri. Realizările regimului nostru de democraţie populară nu pot fi cu­prinse în cîteva rînduri; ele sînt simţite zi de zi de fiecare părinte şi copil. Grija asigurării unei vieţi lumi­noase şi îmbelşugate pentru copii este caracteristică tuturor ţărilor din lagărul socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică, pentru care co­piii reprezintă viitorul de aur. Mărturii din ţările lagărului ca­pitalist sunt, în acelaşi timp, docu­mente acuzatoare pentru viaţa grea, plină de lipsuri, ce o trăiesc copiii în ţările lagărului imperialist. Din­­tr-o statistică publicată de organi­zaţia U.N.E.S.C.O., reiese că în toa­te ţările capitaliste şi coloniale din zece copii, cinci nu frecventează nici o şcoală, patru urmează cîţiva ani o şcoală elementară şi numai unul ajunge într-o şcoală medie. 55 la sută din populaţia mai mare de 10 ani n-a mers niciodată la vreo şcoală. In S.U.A., după relatările agenţiei „France Presse", numai în cursul anului 1955 au apărut în faţa tribu­nalelor pentru copii 500.000 de co­pii. Potrivit datelor statistice întoc­mite de tribunalele americane de minori numărul delictelor săvîrşite de minori sub 16 ani, în regiunea New York, au sporit în primul se­mestru al anului 1956 cu 41,3 la sută faţă de anul 1955. Intr-o stare cumplită se găsesc şi copiii munci­torilor din Spania; în vîrstă abia de 10—12 ani ei lucrează peste puterile lor în industria sticlei, a pescuitu­lui, în construcţii, pentru salarii de mizerie. Cifrele statistice indică în Grecia 500.000 de copii subalimen­­taţi, iar în Italia 2.000.000 copii care nu pot frecventa şcoala din cauza lipsei de clase. In Coreea de sud, după o relatare a ziarului „Po­­ussan Ilbo", 50 la sută dintre noii născuţi mor în primul an al vieţii lor. In Japonia, se practică pe sca­ră întinsă tîrgul de copii. Un cîine costă 50 de dolari, o pisică 30, o fetiţă 22 de dolari. Ne amintim de toate acestea as­tăzi. 1 Iunie, Ziua internaţională a copilului. In conştiinţa fiecăruia as­tăzi mai mult ca oricind trebuie să stăruie întrebarea: am făcut tot ce este posibil pentru a asigura copi­lului din ţara mea, copiilor din toa­te ţările lumii, climatul cel mai fa­vorabil, condiţiile cele mai priel­nice dezvoltării lui ? Astăzi în ţara noastră, ca şi în lumea întreagă, Ziua internaţiona­lă a copilului se sărbătoreşte în condiţii de luptă împotriva cursei înarmărilor, pentru înfăptuirea de­zarmării. Să ne unim glasul cu cel al sutelor de milioane de oameni cinstiţi din lumea întreagă, să lup­tăm toţi laolaltă într-un front unit, indestructibil, pentru a ne impune voinţa celor ce uneltesc împotriva noastră şi a copiilor noştri. Nu vom permite un nou război care ar aduce jale şi deznădejde pre­tutindeni. Nu vom permite fabricanţilor de bombe şi armament să distrugă vi­itorul copiilor noştri. Nu vom permite ca milioane de oameni şi copii să fie ucişi. COPIII NOŞTRI, COPIII LUMII ÎNTREGI, AU NEVOIE DE PACE, PENTRU O VIAŢA CU ADEVĂ­RAT FRUMOASA, ÎMBELȘUGA­TA. Fotó : MIHAI POPESCU Noi succese JSBBB ===== -■■■■■- ■ | ....BBS ale oamenilor muncii Procedeu tehnic care elimină rebuturile REŞIŢA (de la corespondentul nos­tru). La Combinatul metalurgic din Reşiţa carcasele pentru turbinele de 3.000 Kw se turnau din fontă. De mul­te ori însă apăreau la aceste piese, care sunt adevăraţi coloşi metalici, u­­nele defecte de turnare, existînd chiar riscul de rebutare a lor. Remanierile care se făceau, pe lîngă faptul că erau costisitoare şi greu de executat, nu dădeau totdeauna rezultate bune. Studiind amănunţit această proble­mă, un colectiv de tehnicieni şi ingi­neri ai Combinatului a ajuns la con­cluzia că această carcasă s-ar putea construi printr-un nou procedeu şi p­­nume sudarea ei din tablă de oţel. După ce colectivul constructorului şef a întocmit proiectele necesare, sudorii Combinatului au trecut la executarea practică a lucrării. Colectivul de ingineri şi tehnicieni ai secţiei sudal a Combinatului, for­mat din inginerii Gavril Pop, Aurel Poleanschi, tehnicienii Iosif Schmidt, Constantin Perianu şi alţii au lucrat intens, alături de muncitorii sudori din echipa condusă de Constantin Wagner, la realizarea noii carcase pen­tru turbinele de 3.000 Kw. Noua carcasă sudată prezintă im­portante avantaje tehnice şi economi­ce. In primul rind, ea este cu 4.500 kg. mai uşoară decît cea obţinută prin turnare, adausurile de materiale sunt mici, iar operaţiile de prelucrare sunt foarte mult reduse în comparaţie cu cele necesare la carcasa turnată. In acelaşi timp, rezistenţa este mult spo­rită, iar riscul de rebutare dispare complet. De remarcat că această lucrare s-a executat peste sarcinile de plan. Petroliştii din Valea Caselor au îndeplinit planul semestrial PITEŞTI (de la corespondentul nostru).­­ Zilele acestea, petroliştii întreprinderii de foraj Valea Case­lor, care au chemat la întrecere toţi muncitorii din industria petro­liferă, au adăugat la succesele de pină acum o nouă izbîndă: realiza­rea înainte de termen a sarcinilor de plan ale primului semestru al anului 1957. In primele 4 luni ale anului, pro­ductivitatea muncii a crescut la a­­ceastă Întreprindere cu 33 la suta. însemnate angajamente ale minerilor de la Aninoasa HUNEDOARA (de la corespon­dentul nostru) Zilele trecute, mine­rii de la Aninoasa s-au intilnit în­tr-o scurtă adunare sindicală. In acest cadru ei au hotărit să lanseze o nouă chemare la întrecere către toate colectivele miniere aparfinind Ministerului Minelor, in cinstea Zilei Minerului si a sărbătorii de la 23 August. In chemare minerii de la Aninoa­sa îşi propun următoarele angaja­mente : îndeplinirea planului în mod rit­mic şi realizarea peste plan în in­tervalul 1 mai — 23 August, a 10.000 tone cărbune; Sporirea cu 5 la sută a produc­tivităţii muncii faţă de indicele pla­nificat ; Depăşirea volumului planificat la lucrările de pregătire şi deschidere cu 2 la sută ; Realizarea de economii la preţul de cost în valoare de 250.000 lei; Construirea în Aninoasa a unei săli de gimnastică in valoare de 360.000 lei. Instalaţii noi la uzina „Petrochimică nr. 2“ din Ploeşti La uzina „Petrochimică nr. 2“ din Ploeşti a fost montată şi pusă în func­ţiune o instalaţie de acizi naftenici desoleiaţi şi distilaţi. Produşi de o ca­litate superioară, acizii naftenici disti­laţi se folosesc la fabricarea săpunu­rilor şi a naftenaţilor metalici. Tot la această întreprindere a în­ceput munca pentru construirea unei instalaţii de fabricare a detergenţilor din produse petrolifere. Detergenţii sunt folosiţi în industria textilă şi ca bunuri de larg consum. Aceştia vor în­locui în mare măsură săpunul din a­­cizi naturali, fiind superiori acestora şi mult mai economicoşi. In prezent, se lucrează la construirea halei de sinteză pentru detergenţi. Utilajele sunt executate de întreprinderea „Pro­gresul“ şi montajele de către între­prinderea­­„Monchim". Se construiesc de asemenea o hală nouă pentru insta­laţia de condiţionare a produsului, o magazie prevăzută cu mijloace de transport mecanizate, clădirea admi­nistraţiei şi laboratoarele uzinei. Se lucrează intens şi la punerea în funcţiune a instalaţiilor de metiletil­­cetonă şi acetonă. Produsele sunt sol­venţi organici foarte necesari indus­triei chimice. Baza de materii prime pentru fabricare o constituie gazele de cracare, de la rafinăriile de petrol. In­stalaţiile vor intra în funcţiune la în­ceputul anului viitor. XDOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCOOOC OOCOOOOOOOOOOOOJj Punctul pe i 8 Desen de GH. CH1RIAC 8oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooc 8 8 8 8 g FETIŢA: — Frumos din partea Svoastră! N-am să vă mai stric!... Țăranul lui Jiquidi ăsfoiesc încet albumul Iui H- jL*­quidi. Succesiunea domoală a M\ planșelor, a portretelor, mo­mentelor, domoala lor succe­siune face să se infiripe — într-un abia bănuit contrast cu ea — nelă­murite acorduri sonore, pierdute, risipite la început, ca niște zvonuri, ca o adiere, ca o mișcare a aerului nici lină nici energică, ca o îndoia­lă, ca o tristețe adincă, ca o du­rere durabilă, îndelungă, venită din nesfirşita istorie a unor infinite suferinţi, închid albumul, privesc încă odată coperta. Dacă albumul e o simfonie a durerii, a răscoalei, a urii şi a neputinţei de atunci, co­perta este simbolul, semnul ei dis­tinctiv, de o concizie şi expresivi­tate cu nuanţe absolute. A premedi­tat artistul acest început? L-a in­tuit? L-a ghicit numai intr-o inimi­tabilă îmbinare a geniului său ar­tistic cu o profundă înţelegere poli­tică a momentului considerat ? Dar întrebările nu aşteaptă, n­u au nevoie de răspuns, intrucit înainte de a întreba ele afirmă tocmai ce par a pune sub interogaţie. După ce am răsfoit de prima oară filele mari şi grele, douăzeci şi două, după ce am închis albumul şi l-am aşezat in faţa mea ca pentru o clipă de tă­cere, atunci abia fila dinţii, coper­ta, mi s-a dezvăluit mai deplin, a început să-mi spună, să-şi depene înţelesurile. Fata mare albă, de copertă, aduce chipul ţăranului, ţă­ranul, înăuntrul caietului de planşe îl vom reintilni din nou privindu-ne, privindu-ne insă într-un fel al lui, nu la noi ci spre noi, peste noi şi privind încă de atunci, din zilele fierbinţi ale acelui ştiut 1907. Aces­tei file dinţii in suita de planşe, ar­tistul i-a dat titlul Ţăranul. E nume­le lui. Numele lui de familie. Cel de botez e oarecare. Ion. Petru. Gheor­­ghe. Dar Ion, Petru, Gheorghe Ţă­ranul au în afară de identitate şi o istorie. Ţăranul lui Jiquidi nu-i ab­stract, nu e uniform, nu e anul şi acelaşi în toate timpurile, din toate timpurile şi peste toate timpurile, eite vor mai fi. In afară de identita­te el are o istorie, un trecut, un pre­zent. Destul pentru ca viitorul să fie implicat. Şi acum să privim încă o­­dată coperta. Ţăranul, în istoria lui, poartă aci un alt nume, 1907. Il cheamă Una mie nouă sute şapte. E numele lui de familie. Sub ace­laşi nume este trecut şi în registrul de stare civilă. In toate registrele de stare civilă. Dacă nu in momen­tul naşterii, cel pufin cînd a fost şters din controale. Una mie nouă sute şapte este deci numele lui de familie. Cel de botez poate fi Ion, Petru, Gheorghe. II cheamă deci Ion Una mie nouă sute şapte, sau Petru, sau Gheorghe Una mie nouă sute şapte. Sub chipul ţăranului de pe copertă stă roşu aprins numele său şi tot ce se va spune in cuprin­sul albumului, întreaga lui amară şi inimaginabilă simfonie s-a strins topită şi turnată aci, pe marea co­pertă, ca într-un acord sintetic şi profund pină la atotcuprinzătoare generalizare. Ea îşi începe artistul simpla şi zguduitoarea povestire. Deschid din nou albumul. Răs­foiesc din nou arar filă cu filă. Planşa I: Ţăranul, 2­: Ministrul moşiei, 3: Prefectul, 4: Arendaşul, 5: Masa moşierului, 6 : Masa ţăra­nului, 7: c.F.R.-istul din Paşcani... Planşele se succed prea repede. Simt nevoia de niţel spaţiu, de pu­ţină perspectivă. Scot planşele, le orinduiesc ca într-o expoziţie în ju­rul meu. O primă fugară privire îmi dăduse la început senzafia unei ar­monii abia surprinsă in răsfoirea succesivă a planşelor. Acum, desfă­şurate în faţa mea, înlănţuirea planşelor, raporturile lor indică sen­suri pierdute la întiia cuprindere. Sunt ca la o expoziţie. O expoziţie mică, de cameră, o poţi îmbrăţişa dintr-o privire, li simţi astfel uni­tatea aproape organică, coerenţa, armonia. Prima planşă, coperta, proiectează o lumină crudă asupra ansamblului, sintetizindu-l, fiind expresia lui ultimă, reprezentind-o in ce are ea mai profund şi esen­ţial. Ea cuprinde întregul încă ne­­desvăluit, întregul încă necunoscut, e o imagine sensibil concretă. Ţă­ranul din 1907, Ion Una­mie nouă sute şapte, care priveşte spre noi dar nu la noi, peste noi, şi expri­mă o durere cumplită, nu atît fizică cit morală, fizică şi morală, o su­ferinţă amară, fără speranţă, o spaimă nesfîrşită, şi peste toate, de sub sprincene ochii ard de o vita­litate pe care groaza nu reuşeşte să o ucidă. E satul lui acela care arde in fund şi a lui casa, curtea, şura în flăcări la marginea orizon­tului. E sumbru sub cerul întunecat de negrul fumului care acoperă îm­prejurimile, e sumbru şi greu şi-l singur cu flăcările Ţăranul lui Ji­quidi. Nici un suflet să-l aline, nici un popă să-l împărtăşească, nici un filozof să-l încredinţeze că sufletul mai are o viaţă; fireşte sufletul, in­­trucit despre trup e scris în condică, in legi. Intrucit trupul are număr de ordine şi e poruncă straşnică de la stăninire să nu mai fie, să nu mai existe, să fie împuşcat. Privesc in ochii aceştia măriţi de panică, cuprinşi de o desăvirşită disperare, şi înţeleg încă odată acum că in nici unul din momentele răscoalei, fie de irezistibilă răbufnire spon­tană şi avint, fie de tristele şi descu­rajare, n-au fost şi nici că puteau fi clipe şi cu aţii mai pufin perioa­de sau stări de resemnare, de ab­dicare, de pasivitate. Aşa l-au văzut pe Ţăran Băncilă, Rebreanu, Ar­­ghezi, Petru Dumitriu. Aşa il vede azi Jiquidi şi parcă niciodată acest adevăr, nu mi s-a părut mai reliefat, ca în această modestă planşă de album. Sigur, 1907 nu este încă cercetat decît sumar şi timid. Se pare că vă­aci, în acest important şi hotăritor domeniu al autocunoaşterii noastre, literatura, arta s-au dovedit a fi încă odată receptorii noştri cei mai sensibili, pionieri cutezători şi inspi­raţi, sensibili şi fideli ai unui au­tentic proces de cunoaştere. Cerce­tarea istorică nu s-a învrednicit cu asemenea merite şi aceasta, desi­gur, nu spre fala inteligentei isto­rice de pină la eliberare. Numai de curînd, in anii cînd 1907 îşi vedea împlinite intenţiile, s-au creat con- NICULAE BELLU (Continuare In pag. 3-a) . Schimburi artistice cu străinătatea Cu prilejul Festivalului „Primăvara la Praga", zilele trecute a avut loc în capitala R. Cehoslovace o con­sfătuire a direcţiilor de concerte din Uniunea Sovietică şi ţările de demo­craţie populară la care a participat şi reprezentantul Oficiului de Spec­tacole şi Turnee Artistice din R.P.R. In cadrul consfătuirii s-au luat în discuţie unele probleme ale schim­burilor artistice printre care şi aceea a dezvoltării schimburilor de artişti tineri care să se poată afirma peste hotare, alături de artişti vîrstnici. De asemenea s-a discutat problema intensificării programărilor de con­certe simfonice destinate tineretului la care să-şi dea concursul muzi­cieni de frunte. Cu prilejul consfătuirii, reprezen­tantul O.S.T.A. a dus tratative pentru programarea în ţară a unor artişti şi formaţii artistice care vor sosi în viitorul apropiat: Orchestra de jazz simfonic Karel Vlah din R. Ceho­slovacă, orchestra de muzică uşoară Ganev din R. P. Bulgaria, dirijorul polonez Z. Gorzynski etc. Din ţara noastră vor pleca în R. Cehoslovacă soliştii Iolanda Mărcu­­lescu, Dan Iordăchescu, Helmuth Plattner şi orchestra de muzică u­­şoară Electrecord, în R. P. Bulgaria o formaţie de muzică populară etc. în prezent O.S.T.A. duce tratative pentru programarea în ţara noastră a unei orchestre de muzică napoli­tană din Italia şi a unor formaţii ar­tistice din alte ţări. (Agerpres) ZIUA LUI! Olga Brateş ...Strîngi pruncul tău la sin, te ocroteşti, î-ncînţi copilăria cu poveşti. Alai de Feţi Frumoşi şi Cosînzene... Doi ochi se-aprind sub mătăsoase gene. Dar o-ntrebare-ades, ce aspră e : — A înghiţit-o lupul ? Da’ de ce ? — Era flămînd şi rău... şi-a înghiţit-o ! — Da’ mama ei, de ce nu a păzit-o ? — De ce, te-ntreabă el, e marea-albastră ? — De ce-i bătrînă bunicuţa noastră ? — Da’ soarele, mămico, de-unde vine ? — Şi rîndunica-i mamă ? Ca şi tine ? ...Şi iată, retrăieşti, înfiorată, Copilăria ta, de mult uitată, Cînd salţi odată, — în toamna unui an, Pe umeri mici, prea marele ghiozdan. Vai, cum se-ncruntă mutrişoara cîrnă Şi ce rebelă-i bucla care-atîrnă ! Să scazi pe 3 din 8 ? E-o socoteală ! Un vîrf de limbă roz, ca o petală, In colţul gurii face lung popas ! — Să vadă mama , cît o fi rămas ? De pe acum, mămica-ar vrea să ştie : El ce-o să fie în viaţă, ce-o să fie ? Va ridica­ în oraşe noi, palate ? Va scrie simfonii ? — Sau basme, poate ?! Arcuşul lui va fremăta pe strune ? Va scoate poate roade noi şi bune ? Va naviga spre-incinsul ecuator ? — Sau va pătrunde taina stelelor ?­­ Aceste mîini micuţe, transparente. Vor dăltui semeţe monumente ? — Sau poate că, dibace, într-o zi, Vor alina dureri, vor lecui ?! In visul mamei, tainic, omenesc, Apare totu-atîta de firesc ! Da, parcă visul ei s-a şi-împlinit: II vede mare... bun... îndrăgostit Şi-n inima-i de fericire grea, E-un colţ păstrat anume pentru ea ! E ziua lui acum, în prag de vară ! Cu dragoste tot globul îl înconjoară. Cinci continente, — în graiuri fel de fel Cer pace, cer viaţă pentru el. E scris în legea dragostei şi-a firii, Să ne păzim copiii, trandafirii, E scris în omeneasca noastră lege Că om cu om se poate înţelege, Că rase şi noroade pot să suie Spre viaţă, pe aceiaşi cărăruie ! Spre-acest pămînt surîde-atîta soare Că-i chip să-l vadă în lume, fiecare Şi-i loc să crească-n lume atîtea grîne Să aibă omul pretutindeni pîine ! ^Trrarririnrinrrinr^ s u c c s o o o o o o rinnnnnririnririnnnnnnnm^ ! Q fi Q fi Q fi fifi_fifi.fiDE N. Hernea a obţinut marele premiu de onoare al concursului de la Verviers BRUXELLES 31 (Agerpres).­­ La 30 mai, în finala concursului interna­ţional de canto de la Verviers (Bel­gia), marele premiu de onoare a fost decernat baritonului român Nicolae Hernea. Ceilalţi solişti români care au parti­cipat la concurs s-au calificat în fina­lă precum urmează : soprana Elena Cincu — premiul II, basul Traian Po­­pescu, premiul V, soprana Maria Vo­­loşescu — menţiune. Ţinlnd seama că la concurs au par­ticipat peste 100 solişti şi că dintre aceştia 20 au fost admişi în finală, rezultatele obţinute de cintăreţii noş­tri constituie un mare succes. Prima reprezentaţie a Ansamblului secuiesc de stat de cîntece şi dansuri TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru). — Ansamblul secuiesc de stat de cîntece şi dansuri, alcătuit d­e 120 de membri a prezentat aseară în sala Palatului Cultural din Tg. Mu­reş prima sa reprezentaţie publică. In programul primei reprezentaţii au figurat prelucrări de folclor şi cîntece populare pentru cor şi dansuri. Corul ansamblului a fost condus de Szalmán Lorant; orchestra populară a fost dirijată de Hubesz Valter, iar dansurile au fost executate sub con­ducerea maiştrilor de balet Haaz Sán­dor şi Domokos István. CONGRESUL A. S. I. T. Ieri, în palatul Marii Adunări Naţionale au continuat lucrările celui de al doilea Congres A.S. I.T. In clişeu: In pauză, delegaţii şi invitaţii la Congres vizitează standul de cărţi special amenajat. CITIŢI IN PAG. III-a : AMĂNUNTE IN LEGĂTURĂ CU LU­CRĂRILE CONGRESULUI. Foto : NICH VASILE O

Next