Romînia Liberă, iunie 1957 (Anul 15, nr. 3933-3959)
1957-06-01 / nr. 3933
4. Proletari din toate ţările, uniţi-vă Urnim liberă ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMINA Anul XV Nr. 3933 4 pagini — 20 bani Sîmbătă 1 iunie 1957 .... Ziua internaţională a copilului Dacă este adevărat că cel mai frumos cuvînt din lume este cuvîntul mamă, nu mai puţin adevărat este faptul că ceea ce dă măreţia mamei este copilul. Dacă ar fi numai să socotim cită varietate, cită bogăţie de vocabular are limba pentru a exprima dragostea faţă de copil, am găsi o gamă nesfîrşită de expresii care arată cum de-a lungul timpurilor poeţi de profesie şi părinţi poeţi s-au străduit să-şi exprime dragostea pentru copil. Şi dacă din totdeauna sentimentul acesta era firesc oricărui părinte, astăzi, în patria noastră, dragostea pentru copil a devenit una din cele mai însemnate preocupări ale colectivităţii, ale întregului popor, ajungînd să capete caracter de lege. Pentru cel ce ştie să citească dincolo de limbajul aparent rece al cifrelor, statisticele îşi au căldura lor. Care cetăţean al patriei noastre poate să rămînă indiferent cînd aude, de pildă, că avem astăzi răspîndite de-a lungul şi de-a, latul ţării case de naştere mai mult cu 275 la sută, locuri în căminele de zi cu 659 la sută, decit în anul 1948? Bugetele destinate ocrotirii copiilor cresc în ţara noastră de la an la an. Datorită acestei înţelegeri a partidului şi guvernului, copiii noştri cresc şi se dezvoltă în condiţii din cele mai bune. Cît de departe ne apare azi timpul — şi n-au trecut decît 12 ani — de cînd Romînia se „bucura“ de faima de a se număra printre ţările cu cea mai mare mortalitate infantilă din lume. Astăzi, prin înfiinţarea de spitale, policlinici, puncte sanitare, prin utilarea lor cu aparatura şi înzestrarea cu medicamente, prin pregătirea unui personal medical calificat, procentul mortalităţii infantile a scăzut mult. Dar preocuparea pentru sănătatea copilului este numai unul din aspectele grijii statului nostru democrat-popular pentru cetăţenii de mîine. In nenumărate alte domenii această preocupare este tot atît de puternică. Şcoli numeroase, învăţători şi profesori bine pregătiţi, cărţi şi materiale didactice de calitate, sunt puse la dispoziţia şcolarilor. Literatura pentru copii, bazată pe tradiţiile culturale ale marilor noştri scriitori, emisiunile de radio pentru copii şi tineret, teatrele speciale pentru copii cu un număr de spectatori în permanentă creştere, coloniile în staţiunile climaterice şi balneare, etc. constituie dovezi concrete ale preocupărilor multilaterale pentru creşterea şi educarea copiilor noştri. Realizările regimului nostru de democraţie populară nu pot fi cuprinse în cîteva rînduri; ele sînt simţite zi de zi de fiecare părinte şi copil. Grija asigurării unei vieţi luminoase şi îmbelşugate pentru copii este caracteristică tuturor ţărilor din lagărul socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică, pentru care copiii reprezintă viitorul de aur. Mărturii din ţările lagărului capitalist sunt, în acelaşi timp, documente acuzatoare pentru viaţa grea, plină de lipsuri, ce o trăiesc copiii în ţările lagărului imperialist. Dintr-o statistică publicată de organizaţia U.N.E.S.C.O., reiese că în toate ţările capitaliste şi coloniale din zece copii, cinci nu frecventează nici o şcoală, patru urmează cîţiva ani o şcoală elementară şi numai unul ajunge într-o şcoală medie. 55 la sută din populaţia mai mare de 10 ani n-a mers niciodată la vreo şcoală. In S.U.A., după relatările agenţiei „France Presse", numai în cursul anului 1955 au apărut în faţa tribunalelor pentru copii 500.000 de copii. Potrivit datelor statistice întocmite de tribunalele americane de minori numărul delictelor săvîrşite de minori sub 16 ani, în regiunea New York, au sporit în primul semestru al anului 1956 cu 41,3 la sută faţă de anul 1955. Intr-o stare cumplită se găsesc şi copiii muncitorilor din Spania; în vîrstă abia de 10—12 ani ei lucrează peste puterile lor în industria sticlei, a pescuitului, în construcţii, pentru salarii de mizerie. Cifrele statistice indică în Grecia 500.000 de copii subalimentaţi, iar în Italia 2.000.000 copii care nu pot frecventa şcoala din cauza lipsei de clase. In Coreea de sud, după o relatare a ziarului „Poussan Ilbo", 50 la sută dintre noii născuţi mor în primul an al vieţii lor. In Japonia, se practică pe scară întinsă tîrgul de copii. Un cîine costă 50 de dolari, o pisică 30, o fetiţă 22 de dolari. Ne amintim de toate acestea astăzi. 1 Iunie, Ziua internaţională a copilului. In conştiinţa fiecăruia astăzi mai mult ca oricind trebuie să stăruie întrebarea: am făcut tot ce este posibil pentru a asigura copilului din ţara mea, copiilor din toate ţările lumii, climatul cel mai favorabil, condiţiile cele mai prielnice dezvoltării lui ? Astăzi în ţara noastră, ca şi în lumea întreagă, Ziua internaţională a copilului se sărbătoreşte în condiţii de luptă împotriva cursei înarmărilor, pentru înfăptuirea dezarmării. Să ne unim glasul cu cel al sutelor de milioane de oameni cinstiţi din lumea întreagă, să luptăm toţi laolaltă într-un front unit, indestructibil, pentru a ne impune voinţa celor ce uneltesc împotriva noastră şi a copiilor noştri. Nu vom permite un nou război care ar aduce jale şi deznădejde pretutindeni. Nu vom permite fabricanţilor de bombe şi armament să distrugă viitorul copiilor noştri. Nu vom permite ca milioane de oameni şi copii să fie ucişi. COPIII NOŞTRI, COPIII LUMII ÎNTREGI, AU NEVOIE DE PACE, PENTRU O VIAŢA CU ADEVĂRAT FRUMOASA, ÎMBELȘUGATA. Fotó : MIHAI POPESCU Noi succese JSBBB ===== -■■■■■- ■ | ....BBS ale oamenilor muncii Procedeu tehnic care elimină rebuturile REŞIŢA (de la corespondentul nostru). La Combinatul metalurgic din Reşiţa carcasele pentru turbinele de 3.000 Kw se turnau din fontă. De multe ori însă apăreau la aceste piese, care sunt adevăraţi coloşi metalici, unele defecte de turnare, existînd chiar riscul de rebutare a lor. Remanierile care se făceau, pe lîngă faptul că erau costisitoare şi greu de executat, nu dădeau totdeauna rezultate bune. Studiind amănunţit această problemă, un colectiv de tehnicieni şi ingineri ai Combinatului a ajuns la concluzia că această carcasă s-ar putea construi printr-un nou procedeu şi pnume sudarea ei din tablă de oţel. După ce colectivul constructorului şef a întocmit proiectele necesare, sudorii Combinatului au trecut la executarea practică a lucrării. Colectivul de ingineri şi tehnicieni ai secţiei sudal a Combinatului, format din inginerii Gavril Pop, Aurel Poleanschi, tehnicienii Iosif Schmidt, Constantin Perianu şi alţii au lucrat intens, alături de muncitorii sudori din echipa condusă de Constantin Wagner, la realizarea noii carcase pentru turbinele de 3.000 Kw. Noua carcasă sudată prezintă importante avantaje tehnice şi economice. In primul rind, ea este cu 4.500 kg. mai uşoară decît cea obţinută prin turnare, adausurile de materiale sunt mici, iar operaţiile de prelucrare sunt foarte mult reduse în comparaţie cu cele necesare la carcasa turnată. In acelaşi timp, rezistenţa este mult sporită, iar riscul de rebutare dispare complet. De remarcat că această lucrare s-a executat peste sarcinile de plan. Petroliştii din Valea Caselor au îndeplinit planul semestrial PITEŞTI (de la corespondentul nostru). Zilele acestea, petroliştii întreprinderii de foraj Valea Caselor, care au chemat la întrecere toţi muncitorii din industria petroliferă, au adăugat la succesele de pină acum o nouă izbîndă: realizarea înainte de termen a sarcinilor de plan ale primului semestru al anului 1957. In primele 4 luni ale anului, productivitatea muncii a crescut la această Întreprindere cu 33 la suta. însemnate angajamente ale minerilor de la Aninoasa HUNEDOARA (de la corespondentul nostru) Zilele trecute, minerii de la Aninoasa s-au intilnit într-o scurtă adunare sindicală. In acest cadru ei au hotărit să lanseze o nouă chemare la întrecere către toate colectivele miniere aparfinind Ministerului Minelor, in cinstea Zilei Minerului si a sărbătorii de la 23 August. In chemare minerii de la Aninoasa îşi propun următoarele angajamente : îndeplinirea planului în mod ritmic şi realizarea peste plan în intervalul 1 mai — 23 August, a 10.000 tone cărbune; Sporirea cu 5 la sută a productivităţii muncii faţă de indicele planificat ; Depăşirea volumului planificat la lucrările de pregătire şi deschidere cu 2 la sută ; Realizarea de economii la preţul de cost în valoare de 250.000 lei; Construirea în Aninoasa a unei săli de gimnastică in valoare de 360.000 lei. Instalaţii noi la uzina „Petrochimică nr. 2“ din Ploeşti La uzina „Petrochimică nr. 2“ din Ploeşti a fost montată şi pusă în funcţiune o instalaţie de acizi naftenici desoleiaţi şi distilaţi. Produşi de o calitate superioară, acizii naftenici distilaţi se folosesc la fabricarea săpunurilor şi a naftenaţilor metalici. Tot la această întreprindere a început munca pentru construirea unei instalaţii de fabricare a detergenţilor din produse petrolifere. Detergenţii sunt folosiţi în industria textilă şi ca bunuri de larg consum. Aceştia vor înlocui în mare măsură săpunul din acizi naturali, fiind superiori acestora şi mult mai economicoşi. In prezent, se lucrează la construirea halei de sinteză pentru detergenţi. Utilajele sunt executate de întreprinderea „Progresul“ şi montajele de către întreprinderea„Monchim". Se construiesc de asemenea o hală nouă pentru instalaţia de condiţionare a produsului, o magazie prevăzută cu mijloace de transport mecanizate, clădirea administraţiei şi laboratoarele uzinei. Se lucrează intens şi la punerea în funcţiune a instalaţiilor de metiletilcetonă şi acetonă. Produsele sunt solvenţi organici foarte necesari industriei chimice. Baza de materii prime pentru fabricare o constituie gazele de cracare, de la rafinăriile de petrol. Instalaţiile vor intra în funcţiune la începutul anului viitor. XDOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCOOOC OOCOOOOOOOOOOOOJj Punctul pe i 8 Desen de GH. CH1RIAC 8oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooc 8 8 8 8 g FETIŢA: — Frumos din partea Svoastră! N-am să vă mai stric!... Țăranul lui Jiquidi ăsfoiesc încet albumul Iui H- jL*quidi. Succesiunea domoală a M\ planșelor, a portretelor, momentelor, domoala lor succesiune face să se infiripe — într-un abia bănuit contrast cu ea — nelămurite acorduri sonore, pierdute, risipite la început, ca niște zvonuri, ca o adiere, ca o mișcare a aerului nici lină nici energică, ca o îndoială, ca o tristețe adincă, ca o durere durabilă, îndelungă, venită din nesfirşita istorie a unor infinite suferinţi, închid albumul, privesc încă odată coperta. Dacă albumul e o simfonie a durerii, a răscoalei, a urii şi a neputinţei de atunci, coperta este simbolul, semnul ei distinctiv, de o concizie şi expresivitate cu nuanţe absolute. A premeditat artistul acest început? L-a intuit? L-a ghicit numai intr-o inimitabilă îmbinare a geniului său artistic cu o profundă înţelegere politică a momentului considerat ? Dar întrebările nu aşteaptă, nu au nevoie de răspuns, intrucit înainte de a întreba ele afirmă tocmai ce par a pune sub interogaţie. După ce am răsfoit de prima oară filele mari şi grele, douăzeci şi două, după ce am închis albumul şi l-am aşezat in faţa mea ca pentru o clipă de tăcere, atunci abia fila dinţii, coperta, mi s-a dezvăluit mai deplin, a început să-mi spună, să-şi depene înţelesurile. Fata mare albă, de copertă, aduce chipul ţăranului, ţăranul, înăuntrul caietului de planşe îl vom reintilni din nou privindu-ne, privindu-ne insă într-un fel al lui, nu la noi ci spre noi, peste noi şi privind încă de atunci, din zilele fierbinţi ale acelui ştiut 1907. Acestei file dinţii in suita de planşe, artistul i-a dat titlul Ţăranul. E numele lui. Numele lui de familie. Cel de botez e oarecare. Ion. Petru. Gheorghe. Dar Ion, Petru, Gheorghe Ţăranul au în afară de identitate şi o istorie. Ţăranul lui Jiquidi nu-i abstract, nu e uniform, nu e anul şi acelaşi în toate timpurile, din toate timpurile şi peste toate timpurile, eite vor mai fi. In afară de identitate el are o istorie, un trecut, un prezent. Destul pentru ca viitorul să fie implicat. Şi acum să privim încă odată coperta. Ţăranul, în istoria lui, poartă aci un alt nume, 1907. Il cheamă Una mie nouă sute şapte. E numele lui de familie. Sub acelaşi nume este trecut şi în registrul de stare civilă. In toate registrele de stare civilă. Dacă nu in momentul naşterii, cel pufin cînd a fost şters din controale. Una mie nouă sute şapte este deci numele lui de familie. Cel de botez poate fi Ion, Petru, Gheorghe. II cheamă deci Ion Una mie nouă sute şapte, sau Petru, sau Gheorghe Una mie nouă sute şapte. Sub chipul ţăranului de pe copertă stă roşu aprins numele său şi tot ce se va spune in cuprinsul albumului, întreaga lui amară şi inimaginabilă simfonie s-a strins topită şi turnată aci, pe marea copertă, ca într-un acord sintetic şi profund pină la atotcuprinzătoare generalizare. Ea îşi începe artistul simpla şi zguduitoarea povestire. Deschid din nou albumul. Răsfoiesc din nou arar filă cu filă. Planşa I: Ţăranul, 2: Ministrul moşiei, 3: Prefectul, 4: Arendaşul, 5: Masa moşierului, 6 : Masa ţăranului, 7: c.F.R.-istul din Paşcani... Planşele se succed prea repede. Simt nevoia de niţel spaţiu, de puţină perspectivă. Scot planşele, le orinduiesc ca într-o expoziţie în jurul meu. O primă fugară privire îmi dăduse la început senzafia unei armonii abia surprinsă in răsfoirea succesivă a planşelor. Acum, desfăşurate în faţa mea, înlănţuirea planşelor, raporturile lor indică sensuri pierdute la întiia cuprindere. Sunt ca la o expoziţie. O expoziţie mică, de cameră, o poţi îmbrăţişa dintr-o privire, li simţi astfel unitatea aproape organică, coerenţa, armonia. Prima planşă, coperta, proiectează o lumină crudă asupra ansamblului, sintetizindu-l, fiind expresia lui ultimă, reprezentind-o in ce are ea mai profund şi esenţial. Ea cuprinde întregul încă nedesvăluit, întregul încă necunoscut, e o imagine sensibil concretă. Ţăranul din 1907, Ion Unamie nouă sute şapte, care priveşte spre noi dar nu la noi, peste noi, şi exprimă o durere cumplită, nu atît fizică cit morală, fizică şi morală, o suferinţă amară, fără speranţă, o spaimă nesfîrşită, şi peste toate, de sub sprincene ochii ard de o vitalitate pe care groaza nu reuşeşte să o ucidă. E satul lui acela care arde in fund şi a lui casa, curtea, şura în flăcări la marginea orizontului. E sumbru sub cerul întunecat de negrul fumului care acoperă împrejurimile, e sumbru şi greu şi-l singur cu flăcările Ţăranul lui Jiquidi. Nici un suflet să-l aline, nici un popă să-l împărtăşească, nici un filozof să-l încredinţeze că sufletul mai are o viaţă; fireşte sufletul, intrucit despre trup e scris în condică, in legi. Intrucit trupul are număr de ordine şi e poruncă straşnică de la stăninire să nu mai fie, să nu mai existe, să fie împuşcat. Privesc in ochii aceştia măriţi de panică, cuprinşi de o desăvirşită disperare, şi înţeleg încă odată acum că in nici unul din momentele răscoalei, fie de irezistibilă răbufnire spontană şi avint, fie de tristele şi descurajare, n-au fost şi nici că puteau fi clipe şi cu aţii mai pufin perioade sau stări de resemnare, de abdicare, de pasivitate. Aşa l-au văzut pe Ţăran Băncilă, Rebreanu, Arghezi, Petru Dumitriu. Aşa il vede azi Jiquidi şi parcă niciodată acest adevăr, nu mi s-a părut mai reliefat, ca în această modestă planşă de album. Sigur, 1907 nu este încă cercetat decît sumar şi timid. Se pare că văaci, în acest important şi hotăritor domeniu al autocunoaşterii noastre, literatura, arta s-au dovedit a fi încă odată receptorii noştri cei mai sensibili, pionieri cutezători şi inspiraţi, sensibili şi fideli ai unui autentic proces de cunoaştere. Cercetarea istorică nu s-a învrednicit cu asemenea merite şi aceasta, desigur, nu spre fala inteligentei istorice de pină la eliberare. Numai de curînd, in anii cînd 1907 îşi vedea împlinite intenţiile, s-au creat con- NICULAE BELLU (Continuare In pag. 3-a) . Schimburi artistice cu străinătatea Cu prilejul Festivalului „Primăvara la Praga", zilele trecute a avut loc în capitala R. Cehoslovace o consfătuire a direcţiilor de concerte din Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară la care a participat şi reprezentantul Oficiului de Spectacole şi Turnee Artistice din R.P.R. In cadrul consfătuirii s-au luat în discuţie unele probleme ale schimburilor artistice printre care şi aceea a dezvoltării schimburilor de artişti tineri care să se poată afirma peste hotare, alături de artişti vîrstnici. De asemenea s-a discutat problema intensificării programărilor de concerte simfonice destinate tineretului la care să-şi dea concursul muzicieni de frunte. Cu prilejul consfătuirii, reprezentantul O.S.T.A. a dus tratative pentru programarea în ţară a unor artişti şi formaţii artistice care vor sosi în viitorul apropiat: Orchestra de jazz simfonic Karel Vlah din R. Cehoslovacă, orchestra de muzică uşoară Ganev din R. P. Bulgaria, dirijorul polonez Z. Gorzynski etc. Din ţara noastră vor pleca în R. Cehoslovacă soliştii Iolanda Mărculescu, Dan Iordăchescu, Helmuth Plattner şi orchestra de muzică uşoară Electrecord, în R. P. Bulgaria o formaţie de muzică populară etc. în prezent O.S.T.A. duce tratative pentru programarea în ţara noastră a unei orchestre de muzică napolitană din Italia şi a unor formaţii artistice din alte ţări. (Agerpres) ZIUA LUI! Olga Brateş ...Strîngi pruncul tău la sin, te ocroteşti, î-ncînţi copilăria cu poveşti. Alai de Feţi Frumoşi şi Cosînzene... Doi ochi se-aprind sub mătăsoase gene. Dar o-ntrebare-ades, ce aspră e : — A înghiţit-o lupul ? Da’ de ce ? — Era flămînd şi rău... şi-a înghiţit-o ! — Da’ mama ei, de ce nu a păzit-o ? — De ce, te-ntreabă el, e marea-albastră ? — De ce-i bătrînă bunicuţa noastră ? — Da’ soarele, mămico, de-unde vine ? — Şi rîndunica-i mamă ? Ca şi tine ? ...Şi iată, retrăieşti, înfiorată, Copilăria ta, de mult uitată, Cînd salţi odată, — în toamna unui an, Pe umeri mici, prea marele ghiozdan. Vai, cum se-ncruntă mutrişoara cîrnă Şi ce rebelă-i bucla care-atîrnă ! Să scazi pe 3 din 8 ? E-o socoteală ! Un vîrf de limbă roz, ca o petală, In colţul gurii face lung popas ! — Să vadă mama , cît o fi rămas ? De pe acum, mămica-ar vrea să ştie : El ce-o să fie în viaţă, ce-o să fie ? Va ridica în oraşe noi, palate ? Va scrie simfonii ? — Sau basme, poate ?! Arcuşul lui va fremăta pe strune ? Va scoate poate roade noi şi bune ? Va naviga spre-incinsul ecuator ? — Sau va pătrunde taina stelelor ? Aceste mîini micuţe, transparente. Vor dăltui semeţe monumente ? — Sau poate că, dibace, într-o zi, Vor alina dureri, vor lecui ?! In visul mamei, tainic, omenesc, Apare totu-atîta de firesc ! Da, parcă visul ei s-a şi-împlinit: II vede mare... bun... îndrăgostit Şi-n inima-i de fericire grea, E-un colţ păstrat anume pentru ea ! E ziua lui acum, în prag de vară ! Cu dragoste tot globul îl înconjoară. Cinci continente, — în graiuri fel de fel Cer pace, cer viaţă pentru el. E scris în legea dragostei şi-a firii, Să ne păzim copiii, trandafirii, E scris în omeneasca noastră lege Că om cu om se poate înţelege, Că rase şi noroade pot să suie Spre viaţă, pe aceiaşi cărăruie ! Spre-acest pămînt surîde-atîta soare Că-i chip să-l vadă în lume, fiecare Şi-i loc să crească-n lume atîtea grîne Să aibă omul pretutindeni pîine ! ^Trrarririnrinrrinr^ s u c c s o o o o o o rinnnnnririnririnnnnnnnm^ ! Q fi Q fi Q fi fifi_fifi.fiDE N. Hernea a obţinut marele premiu de onoare al concursului de la Verviers BRUXELLES 31 (Agerpres). La 30 mai, în finala concursului internaţional de canto de la Verviers (Belgia), marele premiu de onoare a fost decernat baritonului român Nicolae Hernea. Ceilalţi solişti români care au participat la concurs s-au calificat în finală precum urmează : soprana Elena Cincu — premiul II, basul Traian Popescu, premiul V, soprana Maria Voloşescu — menţiune. Ţinlnd seama că la concurs au participat peste 100 solişti şi că dintre aceştia 20 au fost admişi în finală, rezultatele obţinute de cintăreţii noştri constituie un mare succes. Prima reprezentaţie a Ansamblului secuiesc de stat de cîntece şi dansuri TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru). — Ansamblul secuiesc de stat de cîntece şi dansuri, alcătuit de 120 de membri a prezentat aseară în sala Palatului Cultural din Tg. Mureş prima sa reprezentaţie publică. In programul primei reprezentaţii au figurat prelucrări de folclor şi cîntece populare pentru cor şi dansuri. Corul ansamblului a fost condus de Szalmán Lorant; orchestra populară a fost dirijată de Hubesz Valter, iar dansurile au fost executate sub conducerea maiştrilor de balet Haaz Sándor şi Domokos István. CONGRESUL A. S. I. T. Ieri, în palatul Marii Adunări Naţionale au continuat lucrările celui de al doilea Congres A.S. I.T. In clişeu: In pauză, delegaţii şi invitaţii la Congres vizitează standul de cărţi special amenajat. CITIŢI IN PAG. III-a : AMĂNUNTE IN LEGĂTURĂ CU LUCRĂRILE CONGRESULUI. Foto : NICH VASILE O