Romînia Liberă, iunie 1957 (Anul 15, nr. 3933-3959)

1957-06-01 / nr. 3933

Pag. 2-0 O acţiune de mare însemnătate Identificarea şi darea în folosinţă a spaţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional V-aţi gîndit vreodată la econo­miile ce se pot realiza în diverse sectoare de activitate dacă se iden­tifică şi se dau producţiei spaţii construite dar nefolosite sau folosite neraţional ? Iată un calcul: dacă se construieşte o fabrică nouă, de bere să zicem, investiţiile pe hecto­litru de bere produs anual revin la 330 lei. Această sumă ar reprezenta cel mult 80 de lei în cazul în care creşterea de capacitate a unei astfel de fabrici s-ar putea realiza printr-o utilizare mai raţională a spaţiului existent. Calcule făcute şi în alte sec­toare industriale ne conduc la con­cluzii asemănătoare. Deşi poate nu cel mai semni­ficativ, exemplul de mai sus este totuşi destul de concludent pentru a înţelege însemnătatea pe care o prezintă acţiunea privind identifica­rea şi utilizarea cît mai largă a spa­ţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional. Pe lîngă faptul că se economisesc însemnate fonduri băneşti şi de materiale, punerea în funcţiune de noi unităţi sau dezvol­tări de capacităţi în spaţii existente este posibilă într-un timp cu mult mai scurt decît în cazul unei con­strucţii noi. Un exemplu poate fi dat şi în această direcţie, în clădirile destinate iniţial pentru şcoala pro­fesională de ucenici-constructori de pe şoseaua Mihai Bravu din Capitală, insuficient folosite la data identifi­cării, s-a amenajat în cîteva luni un spital de contagioşi cu 200 de paturi şi sunt în curs amenajările necesare pentru instalarea altor 400—500 pa­turi, în timp ce construcţiile noi de la spitalul Fundeni, la care se lu­crează din anul 1952 şi pentru care s-au cheltuit peste 40 milioane lei, nu s-au dat nici pînă în prezent în folosinţă. Fără îndoială, că un spaţiu con­struit cu un anume scop nu cores­punde întru totul noii destinaţii ce urmează să i se dea în urma identi­ficării, chiar în cazul stabilirii unei destinaţii apropiate caracteristicilor clădirii respective. Proiectanţilor li se pun astfel probleme dificile­­ de rezolvat. Economiile ce se obţin însă chiar în această situaţie compensează cu prisosinţă eforturile suplimentare necesare amenajărilor. Aici se pune însă o condiţie : economii se pot ob­ţine cu adevărat numai atunci cînd se caută cele mai economice soluţii şi nu se merge pe exagerări căci există din păcate acest pericol. Nu mai departe, chiar în cazul sarcinii de proiectare prezentată pentru spi­talul de contagioşi din şoseaua Mi­hai Bravu, s-a putut constata ten­dinţa unei astfel de exagerări destul de dăunătoare. Iniţial, această sar­cină de proiectare prevedea un vo­lum de lucrări de peste 50 milioane lei, ca apoi, în urma unei mai te­meinice revizuiri a oportunităţii di­verselor lucrări, să se constate că spitalul respectiv poate fi amenajat şi funcţiona în etapa actuală în bune condiţiuni cu un volum de lucrări de cca 22 milioane lei. Combătînd tendinţele dăunătoare, exagerările ce se pot ivi în unele locuri, acţiunea privind identificarea şi utilizarea spaţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional, ră­­mîne un fapt pozitiv ce trebuie con­tinuat. Intr-un timp relativ scurt de cca doi ani, ca urmare a înţelegerii în­semnătăţii acestei acţiuni de către unele ministere şi sfaturi populare au fost economisite pe ansamblul economiei construcţii noi a căror va­loare de înlocuire reprezintă cca 120 milioane de lei. Au fost redate producţiei cca. 200.000 m.p. spaţii construite dar nefolosite sau folosite neraţional din cele peste 300.000 m.p. care se găsesc în evidenţă la Comitetul de Stat al Planificării. Ast­fel , cca 19.000 m.p. pentru scopuri industriale, cca. 95.000 m.p. pentru acţiuni social-culturale, cca 40.090 m.p. pentru depozitare şi cca 27.000 m.p. pentru alte utilizări. Rezultatele acestei acţiuni ar fi fost şi mai bune dacă ea s-ar fi bucurat de atenţia cuvenită din partea tutu­ror ministerelor şi sfaturilor popu­lare. De pildă, propunerea realizării secţiei de încălţăminte de cauciuc la combinatul de cauciuc Jilava, în ca­drul suprafeţei construite, a întîm­­pinat rezistenţa unor organe din de­partamentul industriei uşoare şi în special a proiectanţilor. Cînd această problemă a fost adusă la cunoştinţa conducerii departamentului, aceasta şi-a însuşit propunerea şi a sprijinit e­­laborarea sarcinei de proiectare. Cum poate fi calificată atitudinea unor sala­riaţi din departamentul industriei ali­mentare, care s-au cramponat să nu cedeze sfatului popular raional Sighi­şoara pentru organizarea unor uni­tăţi productive, clădirea fostei fabrici de spirt „Carpaţi" ce nu era folosită şi nici nu este prevăzută a fi folosită în viitor ? Ba ceva mai mult, aceşti salariaţi au informat conducerea de­partamentului de imposibilitatea pre­dării acestei construcţii. Astfel de atitudini îngust departamentale, de­parte de a sluji această acţiune de interes general, frînează iniţiativa. Ele trebuie combătute cu tărie ori de cîte ori se ivesc. Dată fiind importanţa deosebită pe care o prezintă această acţiune, Consiliul de Miniştri a aprobat prin­tr-o hotărîre elaborată anul trecut acordarea de premii salariaţilor din ministerele, organizaţiile centrale şi sfaturile populare care identifică sau contribuie la darea în funcţiune a spaţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional. Pînă acum valoarea premiilor acordate reprezin­tă peste 100.000 lei. La cea de-a treia premiere, a cărei festivitate a avut loc ieri, au fost premiaţi salariaţi din următoarele instituţii: Comisia Con­trolului de Stat, sfatul popular al Capitalei şi departamentul construc­ţiilor pentru iniţiativa şi contribuţia adusă la obţinerea a aproape 80 de apartamente; Institutul de Igienă a Muncii al Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale şi Institutul de Cercetări Antibiotice de pe lîngă de­partamentul chimiei pentru economia unui volum de lucrări de construcţii de circa 700.000 lei ; sfatul popular regional Baia Mare pentru modul şi atenţia cu care a organizat şi urmă­rit darea în folosinţă a mai multor spaţii ; sfatul popular regional Craio­va pentru activitatea depusă în ac­ţiunea de eliberare a unor spaţii fo­losite ca depozite, administraţie etc. şi amenajarea lor ca locuinţe etc. CL. RADULESCU Dicţionare bilingve Cercetătorii Institutului de Lingvis­tică al Academiei R.P.R. lucrează la definitivarea unei serii de dicţionare bilingve, care vor apare în­ cursul a­­cestui an. Astfel, în Editura Academiei R.P.R. vor fi editate în cursul acestui an , dicţionarul german-romîn într-un vo­lum de peste 2000 de pagini, care va cuprinde 120.000 — 150.000 de cu­vinte ; dicţionarul francez-romîn cu 100.000— 120.000 de cuvinte şi dicţio­narul polon-romîn, cuprinzînd 60000 —70.000 de cuvinte. De asemenea este prevăzut ca în primul trimestru al anului 1958 să apară un dicţionar englez-român, cu 80.000— 100.000 de cuvinte. Editura ştiinţifică editează de ase­menea o serie de dicţionare bilingve de tip şcolar, lucrate în mare parte de specialişti ai Institutului de Ling­vistică. Acest tip de dicţionar cu­prinde aproximativ 30.000—40.000 de cuvinte. Această editură are prevă­zută pentru anul în curs apariţia ur­mătoarelor dicţionare: german-romîn, francez-romîn, englez-romîn, romîn­­maghiar, iar pentru anul viitor: la­­tin-romîn, italian-romîn, spaniol-ro­­mîn, romîn-francez, romîn-german şi romîn-englez. In cursul acestui trimestru vor a­­pare şi următoarele ghiduri de con­versaţie: romîn-francez, romîn rus, romîn-englez şi romîn-german lucrate de lexicografii Institutului de Lingvis­tică. Pentru anul 1958 se prevede apa­riţia următoarelor ghiduri de conver­saţie : polon-romîn-polon, ceh-romîn­­ceh, sîrb-romîn-sîrb, bulgar-romîn­­bulgar, albanez-romîn-albanez. Să lăsăm giştelor menirea ce o au . . Mai întîi mă simt da­tor să aduc la cunoştinţa cititorilor faptul că numă­rul istorisirilor care prea­măresc înţelepciunea nea­mului gîscănesc, a sporit cu încă una. E vorba des­pre o istorisire nouă (iz­­vorîtă se vede dintr-o rea­litate destul de veche dar care se mai menţine pe ici pe colo), istorisire pe care am auzit-o acum cî­teva zile pe cînd călăto­ream cu trenul de la fă­raşul Stalin către Mediaş. Istorisirea ne spune că gisca cu pricina era o gîscă ca toate ■ gîştele care sînt bine hrănite şi tocmai bune de friptură. 'jj Pînă a ajunge însă la a­­­­ceastă situaţie — menită de altfel )­ întregului neam al gîştelor — gîs­­ti­ca noastră a avut şi un alt rol il destul de important care — deşi îi nu a ridicat-o la măreţia celor ce îi au salvat Capitoliul — îi dă to­ţi tuşi cinstea de a ne ocupa de ea îi (şi nu numai de ea) în rîndurile îi de faţă. ii Şi acum iată despre ce este vor­­b­ ba. Doi săteni îşi construiau fie- IPcare cîte o casă nouă. Pentru a­­fi ceasta aveau nevoie, intre altele, şi ii de o seamă de materiale de con­ii .­strucţie care aici se procură mai îi anevoie. Ca să şi le procure din îi vreme, au plecat amîndoi la raion îi ca să bată la uşile unde se bate în I asemenea ocazii. Unul a luat cu el II o gîscă (gisca despre care am mai II amintit) iar celălalt a plecat cu I traista în băţ. Cred că nu e nece-II sar să port acum cititorii pe la II toate uşile pe unde au bătut săte- NI nii, să le înfăţişez chipurile lucră- II torilor din diferitele instituţii şi or­ii ganizaţii comerciale cu care au re­li nit în contact în acea zi. Nici dis- II cuţiile pe care le-au purtat cu anu- II miţi oameni nu e cazul să le repro- II duc aici. E de ajuns să spun doar I, că seara tîrziu sătenii s-au întors a­ 4 a­ casă. Cel cu gî­sca — fără gîscă dar cu aprobarea pentru materialul trebuincios. Celălalt s-a întors tot cu traista în băţ, goală cum era de altfel şi la plecare. Atîta tot. Ar părea că nu e ni­mic deosebit. Totuşi s-ar crede că materialul de construcţie a fost dat nu celor ce l-au cerut, ci gîştei care în cazul de faţă nici n-a gig­at mă­car. Ca urmare, s-ar putea ca unii să înceapă să crească gîşte (un­­lu­cru foarte bun) dar nu pentru a fi destinate fripturii, ci pentru ca aces­te fiinţe să-i ajute pe oameni în re­zolvarea anumitor probleme. Căci s-a constatat, şi nu e un secret pen­tru nimeni, că gîştele (şi nu numai ele) au avut şi din păcate continuă să mai aibă pe alocuri un rol deo­sebit de important. Sînt cazuri cînd, spre deosebire de om, gîscă poate să grăbească obţinerea unui act, poate să deschidă uşi ferecate, poate să facă pe un funcţionar în­cruntat şi prost dispus să zîmbeas­­că (la gîndul unei fripturi pe tavă fireşte). Şi ce te faci dacă rolul gîş­tei ar fi îndeplinit şi de alte orătă­nii şi chiar de unele lucruri neînsu­fleţite (o damigeană cu vin bunăoa­ră)... Unde putem ajunge dacă ne vom lăsa la cheremul gîştelor, îşi poate da lesne oricine seama. Gîş­tele dacă îşi vor da seama de ceea ce pot dobîndi în unele cazuri vor încerca desigur să obţină şi interzi­cerea sacrificării lor pentru friptură. Şi asta fireşte că n-ar conveni nimă­nui. De aceea, e de datoria fiecă­rui om să se străduiască şi să con­vingă şi pe alţii să lase gîştelor me­nirea ce o au, adică aceea şi nu­mai aceea de a fi destinate frip­turii. Iar cei care lucrează de ba­tirul sau la comanda unei gîşte să fie arătaţi cu degetul: iată omul gîştelor! Pentru a-şi primi, nu gis­ca, ci pedeapsa cuvenită. D. TÅRNAUCEANU­ ­­L E­T­O­N Numeroase tabere de vară pentru elevi în regiunea Ploeşti PLOEŞTI (de la corespondentul nostru).­­ In vederea organizării va­canţei de vară a elevilor, comitetul executiv al sfatului popular regional Ploeşti a luat hotărîrea amenajării a 4 tabere regionale de vară. Aceste tabere vor funcţiona în localităţile Sinaia, Slănic-Prahova, Nehoiaş şi Pătîrlagele. Alţi numeroşi elevi din oraşul şi regiunea Ploeşti îşi vor petrece va­canţa în tabere de curte şi cluburi şcolăreşti. Numai în oraşul Ploeşti, bună­oară, vor funcţiona 11 tabere de curte şi două cluburi pentru elevii şcolilor medii. Deosebit de aceste ta­bere, în regiunea Ploeşti vor mai funcţiona încă 27 de tabere cu peste 10.000 de elevi. Pe urmele materialelor publicate „Articole de menaj şi,.« unele cerinţe ale cumpărătorilor14 Sub acest titlu am publicat, în nr. 3896, un reportaj în care erau sur­prinse cîteva aspecte privind lipsa u­­nor articole de menaj — solicitate de consumatori — din unităţile de spe­cialitate ale comerţului de stat. Amănuntele culese cu acest prilej — cercetînd şi cauzele unora dintre lipsuri — ne-au pus faţă-n faţă cu o situaţie dintre cele mai curioase, ca să nu spunem altfel. In timp ce Uzinele Ceramice din Ploeşti produc mari cantităţi de articole sanitare (chiuve­te, closete, etc.) cerute să fie fabricate de către C.S.P. şi pentru care n-are asiguraţi cumpărători, din nomencla­torul de producţie al aceloraşi uzine a fost scoasă fabricarea unor sorti­mente de menaj pe care consumatorii nu le mai găsesc în magazine. Prac­tic, faptele arătau astfel La Uzinele Ceramice articolele sanitare ,aflate în stoc (circa 140.000 kg.) blocau şi spa­ţiile de producţie din secţie — sti­vuite pînă la­ tavan — şi fondurile întreprinderii. Răspunsul Departamentului Indus­triei Uşoare, primit recent, după ce subliniază justeţea situaţiei arătată în reportajul nostru, ne aduce amă­nunte privind unele măsuri: ,,Luînd legătura din nou cu C.S.P. după apa­riţia articolului — se spune în adresa de răspuns — am obţinut o repartiţie suplimentară pentru 6­,5 tone (n.n. : e vorba de plasarea amintitelor ar­ticole sanitare). Prin această repartiţie n-au mai rămas în stoc la fabrică de­cît cantităţile constituite conform nor­melor legale în vigoare“. Adresa de răspuns continuă şi cu o veste bună pentru consumatori : „AM DAT DISPOZIŢIE FABRICII SA NU MAI DF.PAŞEASCA PLANUL DE PRODUCŢIE LA FAIANŢA SA­NITARA ŞI TOATE DEPĂŞIRILE SA FIE DIRIJATE SPRE ARTICO­LELE DE MENAJ“. înscriind această parte a adresei de răspuns primită, ne-am amintit de un fragment dintr-o scrisoare a Uzinelor Ceramice Ploeşti către Direcţia Ge­nerală respectivă din Ministerul Bu­nurilor de Consum, în care se spunea: „rugăm a se face demersurile ne­cesare pentru reducerea planului de articole sanitare şi suplimentarea cu articole de menaj care în momentul de faţă sunt mult mai solicitate“. Acum, cînd acest deziderat a fost îndeplinit, socotim că Uzinele Cera­mice Ploeşti se vor strădui şi vor şti să satisfacă, la rîndul lor — căci aşa e drept să fie — dezideratele consu­matorilor, punîndu-le la dispoziţie : căni, servicii de bucătărie (cutii de condimente), suporturi de şerveţele, solniţe de perete, scrumiere,­­ platouri ovale, etc., obiecte din faianţă soli­citate cu insistenţă de gospodine şi de tinerele căsnicii. Zeci de mii de tineri se pregătesc pentru concursurile organizate în cinstea Festivalului Activitatea culturală in întimpinarea Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova este bogată în întreaga ţară. Peste 1000 formaţii artistice din re­giunea Cluj şi aproape 15.000 de tineri artişti amatori din regiunea Oradea se pregătesc pentru concursurile organi­zate In cinstea Festivalului. La manifestările artistice organizate în Regiunea Autonomă Maghiară par­ticipă 270 echipe de dansuri populare, 81 coruri şi 163 solişti vocali. La cele 215 colţuri ale Festivalului, organizate în regiunea Suceava, s-au ţinut peste 300 de conferinţe iar echi­pele artistice au prezentat aproape 1000 de programe In regiunea Constanţa se desfăşoa­ră festivalurile comunale în cadrul că­rora au loc numeroase concursuri ar­tistice Pînă acum în această regiune s-au organizat 28 de festivaluri la care au participat 18.000 de tineri. (Ager­pres) Romín­ia libera Ziua internaţională a copilului ARMATA = DE = P­ITICI O casă, ca din ilustraţiile la „Han­sel şi Gretel", cu acoperişul din turtă dulce, geamuri de za­hăr şi pereţi de cozonac. Evident, construcţia e din cărămidă şi be­ton, iar acoperişul de ţiglă. Dar poa­te florile de la ferestre, poate aco­perișul, cu forma lui ciudată, poate lemnăria vopsită în ver­de, și mai ales, zumzetul vesel al vocilor crude de copii ce m-a încon­jurat de cum am intrat pe poartă, m-au făcut să o transform într-o casă de poveste. Zumzetul a încetat brusc — e drept, pentru două clipe — și zeci de ochi, plini de curiozitatea pură a copilăriei pentru care totul, toată lumea înconjurătoare, e o noutate ne­maivăzută — m-au privit. După două clipe „noutatea" fiind epuizată, ve­chile ocupaţii au fost reluate, cu o seriozitate şi o gravitate deosebită. Dănuţ n-a mai fost Dănuţ, ci un tren, care din cînd în cînd pufăia şi trecea zdroncănind peste maca­zuri, Sănducu nu mai era Sănducu, ci un urs mare, care mormăia în cău­tare de miere, iar Ionela nu mai era Ionela ci... poate o floare, poate o gîză mică, poate un norişor minat pe cer de şăgalnicul zefir. * Am cunoscut în dimineaţa acea­sta la căminul de copii „Olga Bancic" nişte copii. Erau dră­gălaşi cu toţii, pentru că acesta este un lucru comun tuturor copii­lor din lume. Am asistat la „inci­dente agresive" — cum a fost pă­­ruirea Miuiţei de către Daniel — in­cidente care s-au rezolvat pe cale cît se poate de paşnică şi s-au în­cheiat prin efuziuni şi pupături din partea ambelor părţi. Am urmărit ac­tivitatea în domeniul plasticei (citiţi, plastilină) a prichindeilor, care cu mînuţele lor stîngace modelau lu­jere şi corole de lalele. Am avut fe­ricirea să cunosc în persoană pe Bogdanei Popovici, care ştie să cîn­­te la vioară, „Ţara mea" şi „Pe lîngă plopii fără soţ" — pe lîngă exerci­ţiile obligatorii — şi pe Luminiţa Ligi, campioana pe Capitală (o cam­pioană, e drept, ştirbă de doi dinţi, dar nu mai puţin acoperită de glorie) a curselor de trotinete. Am aflat cum se naşte, gingaş şi emoţionant, senti­mentul prieteniei şi solidarităţii între copii. Camil şi Mihăiţă au crescut îm­preună. Nu sunt fraţi, dar au stat în două leagăne foarte alăturate — la aceeaşi creşă — şi acum se joacă în curtea aceluiaşi cămin. La toam­nă vor merge împreună la şcoală. Sunt prieteni nedespărţiţi la joacă, la masă,, la nebunii şi la cuminţenie. Pe Ionela şi pe Ioniţă nu poate să-ii ,,a­­tace" nimeni, fără ca unul din ei să nu sară în apărarea celuilalt. Nu există joc pe care să nu-l joace îm­preună, nu există treabă la care să nu se ajute unul pe celălalt. Copi­lării ? Poate. Dar copiii aceştia care învaţă să observe cu atenţie frumu­seţea lujerelor şi a corolelor de la­lele, care află de la „tovarăşa Lola", educatoarea, marele adevăr că 3 + 4=7, în casa aceasta care sea­mănă cu o căsuţă de poveste îşi deschid sufletele către prietenie şi dragoste. Dacă-i priveşti pe fiecare în parte, fiecare din ei e o lume întreagă. E ora mesei. S-au a­­şezat gălăgioşi pe scaune. Cu gravi­tatea şi graţia unor profesionişti, cei „de serviciu" pun coşuleţele de pli­ne pe masă. Aşezate alături, Lumini­ţa şi Doina, îşi spun secrete (de pe acum­), înainte de a se aşeza, Corina şterge o imponderabilă pată de apă de pe suprafaţa scaunului. Băieţii se grozăvesc. E vorba de nişte aven­turi fabuloase pe care se pare — dacă te iei după înfăţişarea lor — că le-au şi trăit. Doar Sănducu, cu ochii lui mari, pierduţi undeva, mişcă imper­ceptibil din buze... Unde o fi ? Pe unde îi gonesc gîndurile ? Dar ajun­ge ! Farfuriile pline de supă, în care înoată găluşte îmbietoare, sînt în faţa lor. E un moment solemn. Ceva între oficierea unei slujbe di­vine, şi semnalul unui „start" la o cursă de obstacole. — Poftă bună, copii ! răsună grav glasul educatoarei. Secretele fetelor, aventurile băie­ţilor, visele aeriene ale lui Sănducu — au pierit. Acum, cel mai impor­tant lucru e supa. Şi, cum se poate pune în lingură, bucata asta de gă­­luşcă, care alunecă mereu ba într-o parte, ba în alta ? Doamne, sînt atî­­tea probleme grele de rezolvat în viaţă ! Abia s-a terminat treaba la macheta ce va pleca la expoziţie : un­ tunel din care iese un tren, şi de jur împrejur se întinde un sat electrificat. Nimic nu lipseşte : nici stîlpii de telegraf, nici firele, nici becurile care ard „de-adevăratelea". Copiii n-au uitat să facă nici iazul, cu răţuştele de plastilină de pe iaz, şi care sînt aproape tot atît de mari ca şi pomii din ogrăzile caselor. Da, viaţa e intr-adevăr­ interesantă : inli­ne dimineaţă trebuie privită iar cea­pa , după masă, e spectacol la tea­trul „Ţăndărică". La vară se pleacă în colonie, la munte... Tii, ce-o să fie şi acolo : vaci care pasc şi mie­luşei şi o gîrlă... Da, viaţa e într-a­­devăr interesantă... chiar dacă găluş­­tele din supă îţi joacă uneori feste. ★ Cînd am plecat, zumzetul de stup al căminului încetase : copiii îşi fă­ceau somnul de după masă. In liniş­tea care se lăsase, mi-am amintit de glasurile lor fragede, repetînd poe­zia pentru sărbătoarea lor, ziua de 1 iunie : Vrem pace şi-o vom apăra Cu piepturile noastre mici, Vrem pace şi-o vom cîştiga Cu-armata noastră de pitici! EVA MOLHO Un grup de copii se străduieşte să dezlege tainele socotitului Foto 1 A. CONSTANTINES CU FETITE I MELE NicoSae Tâutu Hop, un pas, încă un pas, Fata mea spre viaţă urcă ! Moară crinul de­ necaz Că-l întreci din nou cu-o turcă ! Rîzi cu-al dimineţii zvon. Fără nori şi promoroacă, Inima ca un şotron Ţi-o aştern. Poftim la joacă ! Sus, să spargă zurgălăi Chiotul scăpat din praşte... Iţi răspund tufani şi văi, Vezi, şi codrul te cunoaşte! Să începem jocul, hai ! A la bala­, na, mă iartă, _ Nu-ţi zburli părul bălai. Nu mi te porni pe ceartă ! Jocul eu nu l-am uitat, Alta-i vina arz-o focul, In trecut îndepărtat N-am ştiut prea mult ce-i Jocul ! N-am avut măcar un bumb, Ba a plîns şi Strîmbă lemne Cînd pentru-un soldat de plumb Am cărat o noapte lemne ! Hei, soldatul cela şchiop Trist veghează-n amintire, Şi mi-a fost frunza din plop Prima carte de citire ! Nu-i nimic, ţi-s anii buni, Zilele te-aşteaptă pline, Şi te rog să mă răzbuni : Zburdă azi şi pentru mine! ..e,**»..O ..o.'«.*o*.»*.e**«**Q.*c.* ..•..e..«'.«..«.*«'.e**«**«*.o**o**«**a**«**e**« III O POVESTE ILUSTRATĂ PENTRU CEI MICI de ION POPESCU-GOPO Aceasta este însă doar o­­ poveste inventată de șoa-­­ reci, deoarece pisicile știu­­ de la oameni proverbul:­­ „Lăcomia pierde omenia!" g !llilllllllllllllllllillll!lllllllilllilililj!!!!!il!!iiyi!!lll A fost odată o pisică foarte isteaţă care băgase frica în toţi şoarecii. Intr-o zi, cotrobăind prin du­lap, pisica simţi un miros foarte plăcut, frumoşi, pe care i-a furat... incit s-a umflat toată şi nu s-a mai putut mişca. Atunci s-au strîns şoarecii şi au mîncat pisica de n-a mai rămas din ea decît coada și mustățile. Simbäta 1 Iunie 1957 * nt 8939 Pentru copiii patriei I­nvăţămîntul a căpătat o mare dez­voltare în ţar noastră. Pentru elevii care urmează clasele I — IV funcţionează 11.311 şcoli în care sînt cuprinşi 1.296.074 de copii. Un număr de 407.382 de elevi învaţă în 4247 şcoli de 7 ani, iar în cele 342 de şcoli me­dii se pregătesc 84.344 de elevi. De asemenea, există şcoli pedagogice de învăţători şi de educatoare. I­ncepînd din anul 1948, de cînd s-a înfiinţat, Editura Tineretului a dat tinerei generaţii cărţi, traduceri din literatura universală şi lucrări ale scriitorilor noştri, care însumează 1362 titluri, într-un tiraj de peste 25 mi­lioane exemplare. G­rija pentru copii s-a manifestat multilateral, prin numeroase ins­tituţii menite să le ocrotească sănătatea. Pentru a ilustra de exemp ■piu ritmul în care a crescut numărul paturilor în spitalele de copii din me­diul urban vom arăta evoluţia în di­ferite etape . In 1944 erau 2.826 pa­turi pentru ca în anul 1948 să ajungă la 3.927 de paturi, iar în anul 1955 la peste 20.000. S-au înfiinţat noi spitale de copii în Bucureşti, Tulgheş, Focşani, Tecuci, Constanţa, Craiova, Devna, Piteşti, Rm. Sărat, Sinaia, Mediaş, Sighişoara, Ca­ransebeş, Cîmpulung, etc. Cadre medicale calificate, bine pre­gătite, surori de pediatrie specializate, medicamente gratuite, asigură asisten­ţa medicală­­ a mamei şi a copilului, I­n afară de zecile de raioane cu articole de copii existente în ma­gazinele de confecţii sau încălţă­minte, în Capitală există un­ număr de 20 de magazine speciale în care se vînd articole de îmbrăcăminte, încăl­ţăminte şi jucării pentru copii. Asemenea magazine s-au înfiinţat îni ultimii ani în mai toate oraşele ţârii-N­umeroase tabere de vară, de iar­nă, tabere turistice şi colonii de preşcolari au fost organizate la munte şi la mare în scopul fortifică­rii copiilor. In 1949, existau în ţară 15.500 asemenea unităţi, iar astăzi nu­mărul lor s-a ridicat l­a aproximativ 86.000 tabere şi colonii. P­entru mamele care sunt în cîmpul muncii şi au copii mici s-au în­fiinţat creşe, cămine şi grădiniţa unde copiii au un regim ca şi sana­­torial — primind în acelaşi timp şi educaţia necesară sub îndrumarea unor cadre specializate de educare a copii­lor. Activitatea în aceste unităţi se desfăşoară conform unei programe al­cătuite de Ministerul Invăţămîntului şi Culturii, şi sunt supravegheate de me­dici pediatri. P­reventorii pentru copii înfiinţate în ultimii ani în diferite regiuni ale ţării asigură copiilor debilitaţi cele mai bune condiţii de reconfortare şi dezvoltare. Pentru copii de vîrstă şcolară au fost înfiinţate pe lîngă a­­ceste preventorii, şcoli în care se con­tinuă procesul de instruire şi educare, sub atenta supraveghere a persona­lului didactic şi sanitar de speciali­tate. Numărul de preventorii de copii a crescut, faţă de anul 1938, de peste 5 ori, iar faţă de 1950 cu 300 la sută. U­nităţi necunoscute în trecut au luat fiinţă în ţara noastră , bucă­tăriile dietetice şi bucătăriile de lapte în mediul rural. Astfel au luat fiinţă peste 1500 de bucătării diete­tice care prepară şi distribuie gratuit regimuri dietetice copiilor bolnavi. De asemenea, s-au înfiinţat circa 2500 bu­cătării de lapte prin care se distri­buie lapte pentru mame şi copii mici. Tot ace surori de ocrotire ca-­­lificate învaţă mamele cum să-şi hră­nească copiii, cum să-i îngrijească, cum­i să-i crească.

Next