Romînia Liberă, iunie 1957 (Anul 15, nr. 3933-3959)
1957-06-01 / nr. 3933
Pag. 2-0 O acţiune de mare însemnătate Identificarea şi darea în folosinţă a spaţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional V-aţi gîndit vreodată la economiile ce se pot realiza în diverse sectoare de activitate dacă se identifică şi se dau producţiei spaţii construite dar nefolosite sau folosite neraţional ? Iată un calcul: dacă se construieşte o fabrică nouă, de bere să zicem, investiţiile pe hectolitru de bere produs anual revin la 330 lei. Această sumă ar reprezenta cel mult 80 de lei în cazul în care creşterea de capacitate a unei astfel de fabrici s-ar putea realiza printr-o utilizare mai raţională a spaţiului existent. Calcule făcute şi în alte sectoare industriale ne conduc la concluzii asemănătoare. Deşi poate nu cel mai semnificativ, exemplul de mai sus este totuşi destul de concludent pentru a înţelege însemnătatea pe care o prezintă acţiunea privind identificarea şi utilizarea cît mai largă a spaţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional. Pe lîngă faptul că se economisesc însemnate fonduri băneşti şi de materiale, punerea în funcţiune de noi unităţi sau dezvoltări de capacităţi în spaţii existente este posibilă într-un timp cu mult mai scurt decît în cazul unei construcţii noi. Un exemplu poate fi dat şi în această direcţie, în clădirile destinate iniţial pentru şcoala profesională de ucenici-constructori de pe şoseaua Mihai Bravu din Capitală, insuficient folosite la data identificării, s-a amenajat în cîteva luni un spital de contagioşi cu 200 de paturi şi sunt în curs amenajările necesare pentru instalarea altor 400—500 paturi, în timp ce construcţiile noi de la spitalul Fundeni, la care se lucrează din anul 1952 şi pentru care s-au cheltuit peste 40 milioane lei, nu s-au dat nici pînă în prezent în folosinţă. Fără îndoială, că un spaţiu construit cu un anume scop nu corespunde întru totul noii destinaţii ce urmează să i se dea în urma identificării, chiar în cazul stabilirii unei destinaţii apropiate caracteristicilor clădirii respective. Proiectanţilor li se pun astfel probleme dificile de rezolvat. Economiile ce se obţin însă chiar în această situaţie compensează cu prisosinţă eforturile suplimentare necesare amenajărilor. Aici se pune însă o condiţie : economii se pot obţine cu adevărat numai atunci cînd se caută cele mai economice soluţii şi nu se merge pe exagerări căci există din păcate acest pericol. Nu mai departe, chiar în cazul sarcinii de proiectare prezentată pentru spitalul de contagioşi din şoseaua Mihai Bravu, s-a putut constata tendinţa unei astfel de exagerări destul de dăunătoare. Iniţial, această sarcină de proiectare prevedea un volum de lucrări de peste 50 milioane lei, ca apoi, în urma unei mai temeinice revizuiri a oportunităţii diverselor lucrări, să se constate că spitalul respectiv poate fi amenajat şi funcţiona în etapa actuală în bune condiţiuni cu un volum de lucrări de cca 22 milioane lei. Combătînd tendinţele dăunătoare, exagerările ce se pot ivi în unele locuri, acţiunea privind identificarea şi utilizarea spaţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional, rămîne un fapt pozitiv ce trebuie continuat. Intr-un timp relativ scurt de cca doi ani, ca urmare a înţelegerii însemnătăţii acestei acţiuni de către unele ministere şi sfaturi populare au fost economisite pe ansamblul economiei construcţii noi a căror valoare de înlocuire reprezintă cca 120 milioane de lei. Au fost redate producţiei cca. 200.000 m.p. spaţii construite dar nefolosite sau folosite neraţional din cele peste 300.000 m.p. care se găsesc în evidenţă la Comitetul de Stat al Planificării. Astfel , cca 19.000 m.p. pentru scopuri industriale, cca. 95.000 m.p. pentru acţiuni social-culturale, cca 40.090 m.p. pentru depozitare şi cca 27.000 m.p. pentru alte utilizări. Rezultatele acestei acţiuni ar fi fost şi mai bune dacă ea s-ar fi bucurat de atenţia cuvenită din partea tuturor ministerelor şi sfaturilor populare. De pildă, propunerea realizării secţiei de încălţăminte de cauciuc la combinatul de cauciuc Jilava, în cadrul suprafeţei construite, a întîmpinat rezistenţa unor organe din departamentul industriei uşoare şi în special a proiectanţilor. Cînd această problemă a fost adusă la cunoştinţa conducerii departamentului, aceasta şi-a însuşit propunerea şi a sprijinit elaborarea sarcinei de proiectare. Cum poate fi calificată atitudinea unor salariaţi din departamentul industriei alimentare, care s-au cramponat să nu cedeze sfatului popular raional Sighişoara pentru organizarea unor unităţi productive, clădirea fostei fabrici de spirt „Carpaţi" ce nu era folosită şi nici nu este prevăzută a fi folosită în viitor ? Ba ceva mai mult, aceşti salariaţi au informat conducerea departamentului de imposibilitatea predării acestei construcţii. Astfel de atitudini îngust departamentale, departe de a sluji această acţiune de interes general, frînează iniţiativa. Ele trebuie combătute cu tărie ori de cîte ori se ivesc. Dată fiind importanţa deosebită pe care o prezintă această acţiune, Consiliul de Miniştri a aprobat printr-o hotărîre elaborată anul trecut acordarea de premii salariaţilor din ministerele, organizaţiile centrale şi sfaturile populare care identifică sau contribuie la darea în funcţiune a spaţiilor construite dar nefolosite sau folosite neraţional. Pînă acum valoarea premiilor acordate reprezintă peste 100.000 lei. La cea de-a treia premiere, a cărei festivitate a avut loc ieri, au fost premiaţi salariaţi din următoarele instituţii: Comisia Controlului de Stat, sfatul popular al Capitalei şi departamentul construcţiilor pentru iniţiativa şi contribuţia adusă la obţinerea a aproape 80 de apartamente; Institutul de Igienă a Muncii al Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale şi Institutul de Cercetări Antibiotice de pe lîngă departamentul chimiei pentru economia unui volum de lucrări de construcţii de circa 700.000 lei ; sfatul popular regional Baia Mare pentru modul şi atenţia cu care a organizat şi urmărit darea în folosinţă a mai multor spaţii ; sfatul popular regional Craiova pentru activitatea depusă în acţiunea de eliberare a unor spaţii folosite ca depozite, administraţie etc. şi amenajarea lor ca locuinţe etc. CL. RADULESCU Dicţionare bilingve Cercetătorii Institutului de Lingvistică al Academiei R.P.R. lucrează la definitivarea unei serii de dicţionare bilingve, care vor apare în cursul acestui an. Astfel, în Editura Academiei R.P.R. vor fi editate în cursul acestui an , dicţionarul german-romîn într-un volum de peste 2000 de pagini, care va cuprinde 120.000 — 150.000 de cuvinte ; dicţionarul francez-romîn cu 100.000— 120.000 de cuvinte şi dicţionarul polon-romîn, cuprinzînd 60000 —70.000 de cuvinte. De asemenea este prevăzut ca în primul trimestru al anului 1958 să apară un dicţionar englez-român, cu 80.000— 100.000 de cuvinte. Editura ştiinţifică editează de asemenea o serie de dicţionare bilingve de tip şcolar, lucrate în mare parte de specialişti ai Institutului de Lingvistică. Acest tip de dicţionar cuprinde aproximativ 30.000—40.000 de cuvinte. Această editură are prevăzută pentru anul în curs apariţia următoarelor dicţionare: german-romîn, francez-romîn, englez-romîn, romînmaghiar, iar pentru anul viitor: latin-romîn, italian-romîn, spaniol-romîn, romîn-francez, romîn-german şi romîn-englez. In cursul acestui trimestru vor apare şi următoarele ghiduri de conversaţie: romîn-francez, romîn rus, romîn-englez şi romîn-german lucrate de lexicografii Institutului de Lingvistică. Pentru anul 1958 se prevede apariţia următoarelor ghiduri de conversaţie : polon-romîn-polon, ceh-romînceh, sîrb-romîn-sîrb, bulgar-romînbulgar, albanez-romîn-albanez. Să lăsăm giştelor menirea ce o au . . Mai întîi mă simt dator să aduc la cunoştinţa cititorilor faptul că numărul istorisirilor care preamăresc înţelepciunea neamului gîscănesc, a sporit cu încă una. E vorba despre o istorisire nouă (izvorîtă se vede dintr-o realitate destul de veche dar care se mai menţine pe ici pe colo), istorisire pe care am auzit-o acum cîteva zile pe cînd călătoream cu trenul de la făraşul Stalin către Mediaş. Istorisirea ne spune că gisca cu pricina era o gîscă ca toate ■ gîştele care sînt bine hrănite şi tocmai bune de friptură. 'jj Pînă a ajunge însă la această situaţie — menită de altfel ) întregului neam al gîştelor — gîstica noastră a avut şi un alt rol il destul de important care — deşi îi nu a ridicat-o la măreţia celor ce îi au salvat Capitoliul — îi dă toţi tuşi cinstea de a ne ocupa de ea îi (şi nu numai de ea) în rîndurile îi de faţă. ii Şi acum iată despre ce este vorb ba. Doi săteni îşi construiau fie- IPcare cîte o casă nouă. Pentru afi ceasta aveau nevoie, intre altele, şi ii de o seamă de materiale de conii .strucţie care aici se procură mai îi anevoie. Ca să şi le procure din îi vreme, au plecat amîndoi la raion îi ca să bată la uşile unde se bate în I asemenea ocazii. Unul a luat cu el II o gîscă (gisca despre care am mai II amintit) iar celălalt a plecat cu I traista în băţ. Cred că nu e nece-II sar să port acum cititorii pe la II toate uşile pe unde au bătut săte- NI nii, să le înfăţişez chipurile lucră- II torilor din diferitele instituţii şi orii ganizaţii comerciale cu care au reli nit în contact în acea zi. Nici dis- II cuţiile pe care le-au purtat cu anu- II miţi oameni nu e cazul să le repro- II duc aici. E de ajuns să spun doar I, că seara tîrziu sătenii s-au întors a 4 a casă. Cel cu gîsca — fără gîscă dar cu aprobarea pentru materialul trebuincios. Celălalt s-a întors tot cu traista în băţ, goală cum era de altfel şi la plecare. Atîta tot. Ar părea că nu e nimic deosebit. Totuşi s-ar crede că materialul de construcţie a fost dat nu celor ce l-au cerut, ci gîştei care în cazul de faţă nici n-a gigat măcar. Ca urmare, s-ar putea ca unii să înceapă să crească gîşte (unlucru foarte bun) dar nu pentru a fi destinate fripturii, ci pentru ca aceste fiinţe să-i ajute pe oameni în rezolvarea anumitor probleme. Căci s-a constatat, şi nu e un secret pentru nimeni, că gîştele (şi nu numai ele) au avut şi din păcate continuă să mai aibă pe alocuri un rol deosebit de important. Sînt cazuri cînd, spre deosebire de om, gîscă poate să grăbească obţinerea unui act, poate să deschidă uşi ferecate, poate să facă pe un funcţionar încruntat şi prost dispus să zîmbească (la gîndul unei fripturi pe tavă fireşte). Şi ce te faci dacă rolul gîştei ar fi îndeplinit şi de alte orătănii şi chiar de unele lucruri neînsufleţite (o damigeană cu vin bunăoară)... Unde putem ajunge dacă ne vom lăsa la cheremul gîştelor, îşi poate da lesne oricine seama. Gîştele dacă îşi vor da seama de ceea ce pot dobîndi în unele cazuri vor încerca desigur să obţină şi interzicerea sacrificării lor pentru friptură. Şi asta fireşte că n-ar conveni nimănui. De aceea, e de datoria fiecărui om să se străduiască şi să convingă şi pe alţii să lase gîştelor menirea ce o au, adică aceea şi numai aceea de a fi destinate fripturii. Iar cei care lucrează de batirul sau la comanda unei gîşte să fie arătaţi cu degetul: iată omul gîştelor! Pentru a-şi primi, nu gisca, ci pedeapsa cuvenită. D. TÅRNAUCEANU L ETON Numeroase tabere de vară pentru elevi în regiunea Ploeşti PLOEŞTI (de la corespondentul nostru). In vederea organizării vacanţei de vară a elevilor, comitetul executiv al sfatului popular regional Ploeşti a luat hotărîrea amenajării a 4 tabere regionale de vară. Aceste tabere vor funcţiona în localităţile Sinaia, Slănic-Prahova, Nehoiaş şi Pătîrlagele. Alţi numeroşi elevi din oraşul şi regiunea Ploeşti îşi vor petrece vacanţa în tabere de curte şi cluburi şcolăreşti. Numai în oraşul Ploeşti, bunăoară, vor funcţiona 11 tabere de curte şi două cluburi pentru elevii şcolilor medii. Deosebit de aceste tabere, în regiunea Ploeşti vor mai funcţiona încă 27 de tabere cu peste 10.000 de elevi. Pe urmele materialelor publicate „Articole de menaj şi,.« unele cerinţe ale cumpărătorilor14 Sub acest titlu am publicat, în nr. 3896, un reportaj în care erau surprinse cîteva aspecte privind lipsa unor articole de menaj — solicitate de consumatori — din unităţile de specialitate ale comerţului de stat. Amănuntele culese cu acest prilej — cercetînd şi cauzele unora dintre lipsuri — ne-au pus faţă-n faţă cu o situaţie dintre cele mai curioase, ca să nu spunem altfel. In timp ce Uzinele Ceramice din Ploeşti produc mari cantităţi de articole sanitare (chiuvete, closete, etc.) cerute să fie fabricate de către C.S.P. şi pentru care n-are asiguraţi cumpărători, din nomenclatorul de producţie al aceloraşi uzine a fost scoasă fabricarea unor sortimente de menaj pe care consumatorii nu le mai găsesc în magazine. Practic, faptele arătau astfel La Uzinele Ceramice articolele sanitare ,aflate în stoc (circa 140.000 kg.) blocau şi spaţiile de producţie din secţie — stivuite pînă la tavan — şi fondurile întreprinderii. Răspunsul Departamentului Industriei Uşoare, primit recent, după ce subliniază justeţea situaţiei arătată în reportajul nostru, ne aduce amănunte privind unele măsuri: ,,Luînd legătura din nou cu C.S.P. după apariţia articolului — se spune în adresa de răspuns — am obţinut o repartiţie suplimentară pentru 6,5 tone (n.n. : e vorba de plasarea amintitelor articole sanitare). Prin această repartiţie n-au mai rămas în stoc la fabrică decît cantităţile constituite conform normelor legale în vigoare“. Adresa de răspuns continuă şi cu o veste bună pentru consumatori : „AM DAT DISPOZIŢIE FABRICII SA NU MAI DF.PAŞEASCA PLANUL DE PRODUCŢIE LA FAIANŢA SANITARA ŞI TOATE DEPĂŞIRILE SA FIE DIRIJATE SPRE ARTICOLELE DE MENAJ“. înscriind această parte a adresei de răspuns primită, ne-am amintit de un fragment dintr-o scrisoare a Uzinelor Ceramice Ploeşti către Direcţia Generală respectivă din Ministerul Bunurilor de Consum, în care se spunea: „rugăm a se face demersurile necesare pentru reducerea planului de articole sanitare şi suplimentarea cu articole de menaj care în momentul de faţă sunt mult mai solicitate“. Acum, cînd acest deziderat a fost îndeplinit, socotim că Uzinele Ceramice Ploeşti se vor strădui şi vor şti să satisfacă, la rîndul lor — căci aşa e drept să fie — dezideratele consumatorilor, punîndu-le la dispoziţie : căni, servicii de bucătărie (cutii de condimente), suporturi de şerveţele, solniţe de perete, scrumiere, platouri ovale, etc., obiecte din faianţă solicitate cu insistenţă de gospodine şi de tinerele căsnicii. Zeci de mii de tineri se pregătesc pentru concursurile organizate în cinstea Festivalului Activitatea culturală in întimpinarea Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova este bogată în întreaga ţară. Peste 1000 formaţii artistice din regiunea Cluj şi aproape 15.000 de tineri artişti amatori din regiunea Oradea se pregătesc pentru concursurile organizate In cinstea Festivalului. La manifestările artistice organizate în Regiunea Autonomă Maghiară participă 270 echipe de dansuri populare, 81 coruri şi 163 solişti vocali. La cele 215 colţuri ale Festivalului, organizate în regiunea Suceava, s-au ţinut peste 300 de conferinţe iar echipele artistice au prezentat aproape 1000 de programe In regiunea Constanţa se desfăşoară festivalurile comunale în cadrul cărora au loc numeroase concursuri artistice Pînă acum în această regiune s-au organizat 28 de festivaluri la care au participat 18.000 de tineri. (Agerpres) Romínia libera Ziua internaţională a copilului ARMATA = DE = PITICI O casă, ca din ilustraţiile la „Hansel şi Gretel", cu acoperişul din turtă dulce, geamuri de zahăr şi pereţi de cozonac. Evident, construcţia e din cărămidă şi beton, iar acoperişul de ţiglă. Dar poate florile de la ferestre, poate acoperișul, cu forma lui ciudată, poate lemnăria vopsită în verde, și mai ales, zumzetul vesel al vocilor crude de copii ce m-a înconjurat de cum am intrat pe poartă, m-au făcut să o transform într-o casă de poveste. Zumzetul a încetat brusc — e drept, pentru două clipe — și zeci de ochi, plini de curiozitatea pură a copilăriei pentru care totul, toată lumea înconjurătoare, e o noutate nemaivăzută — m-au privit. După două clipe „noutatea" fiind epuizată, vechile ocupaţii au fost reluate, cu o seriozitate şi o gravitate deosebită. Dănuţ n-a mai fost Dănuţ, ci un tren, care din cînd în cînd pufăia şi trecea zdroncănind peste macazuri, Sănducu nu mai era Sănducu, ci un urs mare, care mormăia în căutare de miere, iar Ionela nu mai era Ionela ci... poate o floare, poate o gîză mică, poate un norişor minat pe cer de şăgalnicul zefir. * Am cunoscut în dimineaţa aceasta la căminul de copii „Olga Bancic" nişte copii. Erau drăgălaşi cu toţii, pentru că acesta este un lucru comun tuturor copiilor din lume. Am asistat la „incidente agresive" — cum a fost păruirea Miuiţei de către Daniel — incidente care s-au rezolvat pe cale cît se poate de paşnică şi s-au încheiat prin efuziuni şi pupături din partea ambelor părţi. Am urmărit activitatea în domeniul plasticei (citiţi, plastilină) a prichindeilor, care cu mînuţele lor stîngace modelau lujere şi corole de lalele. Am avut fericirea să cunosc în persoană pe Bogdanei Popovici, care ştie să cînte la vioară, „Ţara mea" şi „Pe lîngă plopii fără soţ" — pe lîngă exerciţiile obligatorii — şi pe Luminiţa Ligi, campioana pe Capitală (o campioană, e drept, ştirbă de doi dinţi, dar nu mai puţin acoperită de glorie) a curselor de trotinete. Am aflat cum se naşte, gingaş şi emoţionant, sentimentul prieteniei şi solidarităţii între copii. Camil şi Mihăiţă au crescut împreună. Nu sunt fraţi, dar au stat în două leagăne foarte alăturate — la aceeaşi creşă — şi acum se joacă în curtea aceluiaşi cămin. La toamnă vor merge împreună la şcoală. Sunt prieteni nedespărţiţi la joacă, la masă,, la nebunii şi la cuminţenie. Pe Ionela şi pe Ioniţă nu poate să-ii ,,atace" nimeni, fără ca unul din ei să nu sară în apărarea celuilalt. Nu există joc pe care să nu-l joace împreună, nu există treabă la care să nu se ajute unul pe celălalt. Copilării ? Poate. Dar copiii aceştia care învaţă să observe cu atenţie frumuseţea lujerelor şi a corolelor de lalele, care află de la „tovarăşa Lola", educatoarea, marele adevăr că 3 + 4=7, în casa aceasta care seamănă cu o căsuţă de poveste îşi deschid sufletele către prietenie şi dragoste. Dacă-i priveşti pe fiecare în parte, fiecare din ei e o lume întreagă. E ora mesei. S-au aşezat gălăgioşi pe scaune. Cu gravitatea şi graţia unor profesionişti, cei „de serviciu" pun coşuleţele de pline pe masă. Aşezate alături, Luminiţa şi Doina, îşi spun secrete (de pe acum), înainte de a se aşeza, Corina şterge o imponderabilă pată de apă de pe suprafaţa scaunului. Băieţii se grozăvesc. E vorba de nişte aventuri fabuloase pe care se pare — dacă te iei după înfăţişarea lor — că le-au şi trăit. Doar Sănducu, cu ochii lui mari, pierduţi undeva, mişcă imperceptibil din buze... Unde o fi ? Pe unde îi gonesc gîndurile ? Dar ajunge ! Farfuriile pline de supă, în care înoată găluşte îmbietoare, sînt în faţa lor. E un moment solemn. Ceva între oficierea unei slujbe divine, şi semnalul unui „start" la o cursă de obstacole. — Poftă bună, copii ! răsună grav glasul educatoarei. Secretele fetelor, aventurile băieţilor, visele aeriene ale lui Sănducu — au pierit. Acum, cel mai important lucru e supa. Şi, cum se poate pune în lingură, bucata asta de găluşcă, care alunecă mereu ba într-o parte, ba în alta ? Doamne, sînt atîtea probleme grele de rezolvat în viaţă ! Abia s-a terminat treaba la macheta ce va pleca la expoziţie : un tunel din care iese un tren, şi de jur împrejur se întinde un sat electrificat. Nimic nu lipseşte : nici stîlpii de telegraf, nici firele, nici becurile care ard „de-adevăratelea". Copiii n-au uitat să facă nici iazul, cu răţuştele de plastilină de pe iaz, şi care sînt aproape tot atît de mari ca şi pomii din ogrăzile caselor. Da, viaţa e intr-adevăr interesantă : inline dimineaţă trebuie privită iar ceapa , după masă, e spectacol la teatrul „Ţăndărică". La vară se pleacă în colonie, la munte... Tii, ce-o să fie şi acolo : vaci care pasc şi mieluşei şi o gîrlă... Da, viaţa e într-adevăr interesantă... chiar dacă găluştele din supă îţi joacă uneori feste. ★ Cînd am plecat, zumzetul de stup al căminului încetase : copiii îşi făceau somnul de după masă. In liniştea care se lăsase, mi-am amintit de glasurile lor fragede, repetînd poezia pentru sărbătoarea lor, ziua de 1 iunie : Vrem pace şi-o vom apăra Cu piepturile noastre mici, Vrem pace şi-o vom cîştiga Cu-armata noastră de pitici! EVA MOLHO Un grup de copii se străduieşte să dezlege tainele socotitului Foto 1 A. CONSTANTINES CU FETITE I MELE NicoSae Tâutu Hop, un pas, încă un pas, Fata mea spre viaţă urcă ! Moară crinul de necaz Că-l întreci din nou cu-o turcă ! Rîzi cu-al dimineţii zvon. Fără nori şi promoroacă, Inima ca un şotron Ţi-o aştern. Poftim la joacă ! Sus, să spargă zurgălăi Chiotul scăpat din praşte... Iţi răspund tufani şi văi, Vezi, şi codrul te cunoaşte! Să începem jocul, hai ! A la bala, na, mă iartă, _ Nu-ţi zburli părul bălai. Nu mi te porni pe ceartă ! Jocul eu nu l-am uitat, Alta-i vina arz-o focul, In trecut îndepărtat N-am ştiut prea mult ce-i Jocul ! N-am avut măcar un bumb, Ba a plîns şi Strîmbă lemne Cînd pentru-un soldat de plumb Am cărat o noapte lemne ! Hei, soldatul cela şchiop Trist veghează-n amintire, Şi mi-a fost frunza din plop Prima carte de citire ! Nu-i nimic, ţi-s anii buni, Zilele te-aşteaptă pline, Şi te rog să mă răzbuni : Zburdă azi şi pentru mine! ..e,**»..O ..o.'«.*o*.»*.e**«**Q.*c.* ..•..e..«'.«..«.*«'.e**«**«*.o**o**«**a**«**e**« III O POVESTE ILUSTRATĂ PENTRU CEI MICI de ION POPESCU-GOPO Aceasta este însă doar o poveste inventată de șoa- reci, deoarece pisicile știu de la oameni proverbul: „Lăcomia pierde omenia!" g !llilllllllllllllllllillll!lllllllilllilililj!!!!!il!!iiyi!!lll A fost odată o pisică foarte isteaţă care băgase frica în toţi şoarecii. Intr-o zi, cotrobăind prin dulap, pisica simţi un miros foarte plăcut, frumoşi, pe care i-a furat... incit s-a umflat toată şi nu s-a mai putut mişca. Atunci s-au strîns şoarecii şi au mîncat pisica de n-a mai rămas din ea decît coada și mustățile. Simbäta 1 Iunie 1957 * nt 8939 Pentru copiii patriei Invăţămîntul a căpătat o mare dezvoltare în ţar noastră. Pentru elevii care urmează clasele I — IV funcţionează 11.311 şcoli în care sînt cuprinşi 1.296.074 de copii. Un număr de 407.382 de elevi învaţă în 4247 şcoli de 7 ani, iar în cele 342 de şcoli medii se pregătesc 84.344 de elevi. De asemenea, există şcoli pedagogice de învăţători şi de educatoare. Incepînd din anul 1948, de cînd s-a înfiinţat, Editura Tineretului a dat tinerei generaţii cărţi, traduceri din literatura universală şi lucrări ale scriitorilor noştri, care însumează 1362 titluri, într-un tiraj de peste 25 milioane exemplare. Grija pentru copii s-a manifestat multilateral, prin numeroase instituţii menite să le ocrotească sănătatea. Pentru a ilustra de exemp ■piu ritmul în care a crescut numărul paturilor în spitalele de copii din mediul urban vom arăta evoluţia în diferite etape . In 1944 erau 2.826 paturi pentru ca în anul 1948 să ajungă la 3.927 de paturi, iar în anul 1955 la peste 20.000. S-au înfiinţat noi spitale de copii în Bucureşti, Tulgheş, Focşani, Tecuci, Constanţa, Craiova, Devna, Piteşti, Rm. Sărat, Sinaia, Mediaş, Sighişoara, Caransebeş, Cîmpulung, etc. Cadre medicale calificate, bine pregătite, surori de pediatrie specializate, medicamente gratuite, asigură asistenţa medicală a mamei şi a copilului, In afară de zecile de raioane cu articole de copii existente în magazinele de confecţii sau încălţăminte, în Capitală există un număr de 20 de magazine speciale în care se vînd articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi jucării pentru copii. Asemenea magazine s-au înfiinţat îni ultimii ani în mai toate oraşele ţârii-Numeroase tabere de vară, de iarnă, tabere turistice şi colonii de preşcolari au fost organizate la munte şi la mare în scopul fortificării copiilor. In 1949, existau în ţară 15.500 asemenea unităţi, iar astăzi numărul lor s-a ridicat la aproximativ 86.000 tabere şi colonii. Pentru mamele care sunt în cîmpul muncii şi au copii mici s-au înfiinţat creşe, cămine şi grădiniţa unde copiii au un regim ca şi sanatorial — primind în acelaşi timp şi educaţia necesară sub îndrumarea unor cadre specializate de educare a copiilor. Activitatea în aceste unităţi se desfăşoară conform unei programe alcătuite de Ministerul Invăţămîntului şi Culturii, şi sunt supravegheate de medici pediatri. Preventorii pentru copii înfiinţate în ultimii ani în diferite regiuni ale ţării asigură copiilor debilitaţi cele mai bune condiţii de reconfortare şi dezvoltare. Pentru copii de vîrstă şcolară au fost înfiinţate pe lîngă aceste preventorii, şcoli în care se continuă procesul de instruire şi educare, sub atenta supraveghere a personalului didactic şi sanitar de specialitate. Numărul de preventorii de copii a crescut, faţă de anul 1938, de peste 5 ori, iar faţă de 1950 cu 300 la sută. Unităţi necunoscute în trecut au luat fiinţă în ţara noastră , bucătăriile dietetice şi bucătăriile de lapte în mediul rural. Astfel au luat fiinţă peste 1500 de bucătării dietetice care prepară şi distribuie gratuit regimuri dietetice copiilor bolnavi. De asemenea, s-au înfiinţat circa 2500 bucătării de lapte prin care se distribuie lapte pentru mame şi copii mici. Tot ace surori de ocrotire ca-lificate învaţă mamele cum să-şi hrănească copiii, cum să-i îngrijească, cumi să-i crească.