Romînia Liberă, septembrie 1957 (Anul 15, nr. 4010-4034)

1957-09-01 / nr. 4010

Proletari din toate ţările, uniţi-vă IMANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ­ ROMÎNĂ Anul XV Nr. 4010 4 pagini — 20 bani Duminică 1 septembrie 1957 Să pregătim seminţă de bună calitate Care este lucrarea care poate asigura producţia agricolă cea mai ridicată ? Iată o întrebare pe care şi-o pun toţi cei ce muncesc pe ogoare. Răspunsul la această întrebare nu poate fi rezumat la un singur cuvînt. Aşa după cum se ştie, fiecare lucrare agrotehnică în parte are urmări pozitive asu­pra producţiei, iar rezultatul cel mai bun se obţine atunci cînd este aplicat întregul complex de factori ceruţi de o cultură sau alta, ală­turi de calitate, în­grăşăminte, sămîn­ţă de sol, lucrări de îngrijire, res­pectarea termenilor optimi de lucru, etc. Intre toti aceşti factori, un loc important îl are folosirea unei semințe cit mai valoroase. Sporurile pe care le poate asigura o sămîntă bună de griu nu pot fi neglijate. Acum, cînd se fac in­tense pregătiri pentru însămînţă­­rile de toamnă, problema semin­ţelor ce se vor folosi trebuie să stea atît în atenţia agricultorilor cit şi a organelor agricole. Au fost create în acest scop o serie întreagă de posibilităţi: cen­tre de condiţionat seminţe în­zestrate cu trioare, selectoare şi vînturătoare, substanţele chimice şi aparatura necesară tratării se­minţelor împotriva bolilor şi dău­nătorilor, etc. Organizarea centre­lor, punerea în stare de funcţio­­nare a aparaturii, aprovizionarea cu cantităţi suficiente de produse chimice pentru tratare, iată numai cîteva sarcini pe care le au în a­­ceastă privinţă comitetele execu­tive ale sfaturilor populare. Aceste sarcini trebuie îndeplinite fără intimere pentru ca ţăranii muncitori să poată beneficia de toate aceste posibilităţi. Sporurile de producţie pot fi considerabil mărite dacă săminţa folosită este curăţată tratată, şi dacă ea face parte dintr-un soi valoros care dă producţii mari şi de calitate superioară. Datorită acţiunilor întreprinse de stat in ultimii ani s-au mărit considerabil canti­tăţile de sămînţă din soiuri recunos­cute. Anul aces­ta bazele de recepţie deţin ast­fel de săminţă de grîu în cantităţi suficiente pentru a acoperi atît nevoile unităţilor agricole socia­liste cit şi ale gospodăriilor indivi­duale. Ar fi cu totul condamnabil şi păgubitor atît pentru producă­tor cit şi pentru economia statului ca această săminţă să rămină ne­folosită. ORGANIZAREA SCHIM­BULUI DE SAMINTA RECU­NOSCUTA DE LA BAZELE DE RECEPȚIE ESTE PRIN UR­MARE O ACȚIUNE CE NU POATE FI NEGLIJATA. Acum cînd timpul rămas pînă la începerea însămințăriior este atît de scurt, aceste lucrări legate de pregătirea seminței nu suferă nici o întîrziere. Este în interesul fiecărui ţăran muncitor să folo­sească toate posibilită­ţile pentru ca prin folosirea unei seminţe va­loroase să-şi asigure sporuri de recoltă cit mai mari. Pe calea progresului tehnic ORAŞUL STALIN (de la corespon­­entul nostru). — La uzinele „Stea­­ul Roşu" din Oraşul Stalin, în secţia atament termic a fost dat în exploa­­­re un nou cuptor de cărlire pe baz­­ă, care execută toate operaţiile de ilire în mod mecanizat. Productivita­­ta muncii cuptorului este cu sută la­­tă mai mare decit a celor vechi,­­ducîndu-se în acelaşi timp numă­­rl muncitorilor. In curînd, în secţia tratament va stra în funcţie un al doilea cup­­or de acest fel, ale că­rui lucrări de montaj sunt terminate. In secţia turnătorie au fost puse la punct toate pregătirile pentru aplicarea unui nou procedeu tehnic: executarea arborelui motor prin tur­nare în loc de forjare cum se obiș­nuia pînă acum. In acest scop, se va utiliza procedeul turnării în coji de bachelită sau în miezuri. Noul procedeu, aplicat cu succes la uzinele „Steagul Roşu” pentru pre­lucrarea axului cu came — datorită reducerii prelucrării mecanice şi eli­minării materialelor de forjare —, va duce la o scădere cu 40 la sută a preţului de cost al arborelui motor. In gospodăriile agricole de stat s-au însilozat peste 160.000 tone furaje In majoritatea gospodăriilor agricole de stat se desfăşoară în aceste zile o intensă activitate pentru însilozarea fu­­rajelor. Pină la data de 30 august uni­tăţile din cadrul Departamentului gos­podăriilor agricole de stat au insilo­­zat peste 160.000 tone furaje. Se apreciază ca nesatisfacător mersul însilozării furajelor în gospodăriile de stat din regiunile Piteşti, Baia Mare, C­luj şi Timişoara. Este de datoria con­ducerilor trusturilor regionale să ia măsuri pentru ca în timpul iernii ani­malele să fie asigurate cu cantități su­ficiente de nutreț murat. Un nou cămin studenţesc CLUJ (de la corespondentul nostru).­­ Lucrînd cu însufleţire, muncitorii de la Trustul 9 construcţii Cluj au termi­nat şi dat în folosinţă clădirea unui nou cămin studenţesc în apropierea Institutului de Chimie din Cluj. Acest cămin, construit după cele mai moder­ne cerinţe, permite cazarea a 700 stu­denţi. In prezent, se continuă lucrările la cel de-al doilea cămin studenţesc. O­RDINUL Ministrului Forţelor Armate ale Republicii Populare Române Nr. 27 1 septembrie 1957 Bucureşti TOVARĂŞI AVIATORI, MECANICI ŞI MOTORIŞTI, LUCRATORI DIN ATELIERELE DE AVIAŢIE, TOVARĂŞI SOLDAŢI ŞI MATROZI, SERGENŢI ŞI CARTNICI, TOVARĂŞI OFIŢERI, GENERALI ŞI AMIRALI, Poporul nostru şi Forţele sale Armate sărbătoresc astăzi Ziua Aviaţiei Republicii Populare Romine. Vă salut şi vă felicit cu prilejul Zilei Aviaţiei Republicii Populare Române ! Urez întregului personal al marilor unităţi şi unităţilor de aviaţie noi succese în perfecţionarea pregătirii de luptă şi politice, în însuşirea, între­ţinerea şi întrebuinţarea tehnicii de aviaţie moderne din înzestrare, in întă­rirea continuă a disciplinei militare, pentru ridicarea capacităţii de apărare a patriei noastre. In cinstea sărbătoririi Zilei Aviaţiei Republicii Populare Romíne, ORDON: Astăzi, 1 septembrie 1957, în Capitala patriei noastre — București — se vor trage 21 salve de salut. Trăiască aviaţia Republicii Populare Romine! Trăiască Partidul Muncitoresc Romin ! Trăiască Guvernul Republicii Populare Romíne! Trăiască scumpa noastră Patrie — Republica Populară Romînă! Ministrul Forţelor Armate, general-colonel LEONTIN SALAJAN Spre locul de decolare Pregătiri pentru noul an şcolar de învăţămînt agricol­ În întreaga, ţară se fac intense pre­gătiri pentru deschiderea anului de învăţămînt agricol, tehnic şi profesi­onal. Pentru prima oară în ţară, în scopul orientării profesorilor în pre­darea materiei respective s-au editat în broşură planul şi programele de învăţămint pentru şcolile agrico­l de toate gradele. S-au confecţionat de asemenea 51 prototipuri de planşe pentru lecţiile privind mecanizarea, mii de mulaje de fructe şi animale precum şi alte materiale didactice. O atenţie deosebită se acordă că­minelor, cantinelor, atelierelor şi săli­lor de c­asă. In acest scop statul a cheltuit pentru noile construcţii şi pentru reparaţii peste 25.704.000 lei­ In acest an, în şcolile agricole sunt prevăzuţi să intre în anul I peste 1.300 elevi pentru şcolile tehnice a­­gricole de maiştri, aproape 10.000 ,■­­levi pentru şcolile agricole profesio­nale şi peste 300 elevi pentru şcolile tehnice. Numai in şcolile de tracto­rişti vor intra in acest an 6.180 de mii de ţărani muncitori. (Agerpres) „NEGUSTORII" DE TELEFOANE Multă vreme a stăruit şi mai stă­ruie şi acum printre locuitorii Capi­talei, un puternic sentiment de indig­nare împotriva unei stări de fapt care părea a se fi statornicit pentru veş­nicie. Este vorba de „tributul" pe care erau nevoiţi să-l dea mulţi din cei ce doreau să-şi instaleze un post telefo­nic la domiciliu. Doar telefonul nu este un lux, ci o necesitate. Şi pentru unele ocupaţii, — medic, miliţian, a­­vocat, felcer, ziarist, procuror, etc., chiar o strictă necesitate. Cu toate acestea de nenumărate ori, cel care încerca în mod legal, onest, să-şi pro­cure un telefon făcînd cerere şi prezen­­tîndu-se cu ea la ghişeu, căpăta în permanenţă acelaşi răspuns: ,,Nu a­­vem posturi telefonice disponibile“. Se formase în opinia publică un curent ostil tuturor celor de la tele­foane, considerîndu-se în mod greşit că toţi­ lucrătorii acestei instituţii sunt venali, afacerişti şi că toţi deopotrivă sunt copărtaşi la această odioasă per­cepere de şperţuri. Suntem­ în măsură să anunţăm ci­titorii noştri că, strecurîndu-se în ma­sa lucrătorilor cinstiţi, corecţi, de la telefoane, o mină de oameni, cîţiva doar, au practicat mîrşavele traficuri de telefoane, faptele lor fiind desco­perite. Ancheta organelor procuraturii fiind încheiată, traficanţii de telefoa­ne urmează să-şi primească în curînd, spre satisfacţia opiniei publice, pe­deapsa cuvenită. Telefoane pentru cei „darnici“ Povestea a început mai de mult, încă din anul 1954. Salariata Sofronia Şerbu de la serviciul exploatări tele­foane urbane, a făcut cunoştinţă cu O bandă de traficanţi de telefoane a fost deferită justiţiei Margareta Stănescu zisă Lili, cu oca­zia aprobării postului telefonic la do­miciliu pe care îi solicitase aceasta. Au urmat vizite acasă, cadouri, (pan­tofi, o broşă, inel de aur, fiori prăjituri, bomboane, etc.) iar mai a­­poi şi daruri băneşti. Vizitele acasă şi cadourile se făceau unilateral, adi­că veneau din partea Margaretei Stă­nescu şi se îndreptau către Sofronia Şerbu în schimbul acestor cadouri­ şi a sumelor de bani. Margareta Stănescu a devenit un fel de amploiat neoficial al telefoanelor Primea cereri de­­ la diferiţi cetăţeni, în­deosebi comercian­ţi sau oameni fără ocupaţie şi le îna­poia gata aprobate. Dacă doriţi vă putem da şi cîteva exemple. Proprietarul Marin Alexan­dru a dat Margaretei Stănescu 1.COO Iei pentru a-i instala în cofetăria sa telefonul semipublic 6.30.60. Maria Stănescu, fostă Tomescu, i-a dat 500 lei pentru telefonul 1.24.12, iar Ştefan Gabodian două inele de aur şi o broşa cu perlă, în schimbul cărora i s-au instalat două posturi telefonice semi­­publice în atelierul său şi al cumna­tului său Nubar Garabeţian, şi două telefoane la domiciliul prietenului său, Constantin Popescu şi fratelui său, Serep Gabodian. Dar lista celor care şi-au instalat telefoane graţie mijlocitoarei Marga­reta Stănescu zisă Lili şi soţului ei Grigore Stănescu, este mult­ prea lun­gă pentru a putea fi publicată aci. Mai interesant este să vedem ce fi­lieră urmau cererile, banii, intervenţii­le şi cum primeau telefoane cei „dar­nici“ care svîrleau bani cîştigaţi uşor, în timp ce dumitale, cetăţean onest, ţi se răspundea invariabil: „nu avem posturi telefonice disponibile“. Partea leului persoanei „cu greutate“ Sofronia Şerbu primea bani de la Margareta Stănescu, in urma cărui fapt clienţii acesteia din urmă primeau posturi telefonice. Dar aprobările nu purtau semnătura lui Sofronia Şerbu, care nu avea calitatea să le dea, ci a unei persoane cu mult mai mare greutate, respectiv a directorului ad­junct Ana Zorzan. Aceasta, evident, nu acorda o ase­menea înaltă semnătură în mod dezin­teresat, ci — după cum cu tristeţe *■ firmă Sofronia Şerbu­ — contra unui onorariu ce înghiţea aproape în între­gime sumele încasate. Nesăţioasă pînă la dezgust, Ana Zorzan nu s-a mulţumit însă numai cu salariul de director adjunct şi cu veniturile suplimentare realizate prin Sofronia Şerbu, ci a căutat să-şi în­tindă tentaculele şi prin alte antene. Intr o bună zi, considerind că func­ţionarii in subordine sunt la cheremul ei, i-a spus fără ocol Georgetei Pe­­trescu de la serviciul viramente, că dacă are printre cunoştinţele ei per­soane care doresc telefon, să le ia ce­rerile împreună cu 500 lei și lucrurile SANDU MANEA (Continuări In pag. 3-a) ......................................... ..... ......-------------------- ----------------------------------­ ZIUĂ AVIAŢIEI R.P.R. Ziua Aviaţiei R.P.R., care se sărbă­toreşte la 1 septembrie, constituie an de an un prilej de trecere în re­vistă a realizărilor obţinute de po­porul nostru muncitor sub conduce­rea partidului pe drumul dezvoltării continue a aviaţiei. In această zi a­­viatorii raportează poporului succe­sele dobîndite pe calea perfecţionării continue a măiestriei lor de zbor. Aviaţia R.P.R. este purtătoare a tradiţiilor glorioase făurite de îna­intaşii noştri, tradiţii pe care avia­torii le cinstesc şi le îmbogăţesc spre mîndria şi gloria patriei. Fap­tele pionerilor aviaţiei noastre — Traian Vuia şi Aurel Vlaicu — sunt pilde de dragoste faţă de popor şi General-maior Iacob Bulan patrie. Realizările lor în domeniul aviaţiei sunt cunoscute în toată lu­mea şi poporul român e mîndru de aceşti fii ai săi, pe care-i cinsteşte după marile lor merite. Acţiunilor patriotice ale lui Vuia şi Vlaicu, vin să li se adauge faptele de arme să­­vîrşite de aviatorii romîni în timpul marii bătălii de la Mărăşeşti din august 1917. După 23 August 1944, ziua elibe­rării naţionale a Romîniei, aviatorii romîni au înscris noi pagini de vite­jie şi eroism în cartea de aur a tra­diţiilor de luptă ale poporului nostru. Sunt pagini înscrise în anii 1944—45 în lupta împotriva hitleriştilor. în încleştarea cu cotropitorii fascişti, aviatorii români au efectuat 8542 ieşiri avion, 11.375 ore de zbor, au consumat în lupte 51 tone muniţii şi au aruncat 1.356 tone bombe. Pen­tru bărbăţia de care au dat dovadă, pentru faptele lor de eroism, piloţii Corpului Aerian Român au fost citaţi prin ordine de zi de către înaltul Comandament Sovietic. Terminarea victorioasă a războiu­lui antihitlerist a pus în faţa po­porului nostru muncitor sarcini im­portante. Trecerea puterii de stat în mina poporului a creat condiţiile propice pentru o puternică dezvol­tare a economiei noastre naţionale. Folosind experienţa bogată a P.C.U.S., Partidul Muncitoresc Român a creat o armată puternică, gata să apere puterea populară de orice uneltire a duşmanului. Grijă deosebită au manifestat partidul şi guvernul no­stru pentru dotarea armatei şi, în cadrul ei, şi a aviaţiei, cu armament şi tehnică de luptă modernă. A fost creată astfel o aviaţie înzestrată cu avioane moderne de mare viteză, minuite de piloţi încercaţi. Vorbind despre dezvoltarea avia­ţiei noastre în anii regimului demo­crat-popular, trebuie să ne oprim asupra unui capitol însemnat al ei şi anume asupra dezvoltării aviaţiei militare. Mergînd în mod continuu pe drumul întăririi capacităţii de apărare a ţării, partidul şi guvernul nu au pierdut din vedere crearea unei aviaţii militare, care să con­stituie cu adevărat o forţă capabilă să străjuiască cerul patriei. Aviaţia militară a fost dotată cu avioane mo­derne reactive, avioane cu viteze mari ce pot zbura la înălţimi mari. In acelaşi timp a existat preocupare pentru formarea unor piloţi pricepuţi, buni cunoscători ai tainelor zboru­lui. Nume ca ale piloţilor Nicolae Borzea, Ioan Molnar, Anghel Doro­­banţu şi ale multor altora sînt cu­noscute. Munca lor hotărîtă, plină de elan şi dragoste constituie exem­ple vii, demne de urmat. Alături de ei, umă­r lingă umăr, muncesc tehnicienii, vestiţi „chirurgi" ai avioanelor. Oameni simpli, modeşti, ei îşi pun toată puterea de muncă şi priceperea lor pentru a pregăti temeinic avioanele de zbor, pentru a le face să fie gata de acţiune în orice moment. Tehnicienii, prin grija cu care pregătesc avioanele pentru zbor, prin priceperea de a rezolva defectele ivite, şi-au cîştigat dra­gostea şi respectul tovarăşilor lor piloţi. Oare ce dovedeşte această muncă stăruitoare a piloţilor, tehnicienilor şi a întregului personal din aviaţie ? Rodul cărei acţiuni este ? In această privinţă răspunsul este clar. La baza fructuoasei lor munci, stă dragostea fierbinte faţă de popor şi ea este rodul preocupării partidului de a face aviatorilor o adevărată educaţie co­munistă. Numai o conştiinţă înaltă, numai convinigerea puternică a ne­cesităţii îndeplinirii sarcinilor asi­gură întărirea continuă a capacităţii de luptă a aviaţiei militare. De aceea partidul a acordat toată aten­ţia muncii de sădire în inimile avia­torilor a dragostei de patrie, a mîn­­driei faţă de trecutul glorios de luptă al poporului, de înarmare a aviatorilor cu legile cunoaşterii dezvoltării societăţii, cu cunoaşterea învăţăturii marxist-laniniste. Acea­stă muncă a dat roade. Piloţii noştri sînt pregătiţi şi gata ori­­cînd să acţioneze pentru apăra­rea cerului scump al patriei noastre. Aviatorii noştri, aripă lungă aripă cu aviatorii tarilor socialiste, îşi aduc contribuţia la apărarea lagă­rului socialist, considerabil întărită prin crearea cu succes de către ştiin­ţa şi tehnica sovietică a rachetei intercontinentale balistice. De o atenţie deosebită s-a bucu­rat în anii puterii populare aviaţia de transport, sanitară, agricolă, spor­tivă. Dotată cu avioane rapide, con­fortabile, aviaţia de transport a do­­bîndit o mare importanţă în dome­niul transporturilor. Astăzi TAROM are numeroase linii aeriene ce leagă Capitala patriei noastre de cele mai importante centre din ţară. De ase­menea avioanele de transport fac o legătură regulata între Bucureşti şi alte centre importante de peste ho­tare. In ţara noastră s-au dezvoltat ra­muri noi ale aviaţiei. S-au dezvoltat aviaţia sanitară, aviaţia agricolă, etc. Astăzi a devenit un fapt obiş­nuit ce nu mai miră pe nimeni, ate­rizarea unui avion sanitar pe izlazul din apropierea unui sat, pentru a aduce medicamente necesare sau pentru a transporta un bolnav grav la spital pentru asistenţă medicală grabnică. Nu rare ori pot fi văzute avioane zburînd deasupra culturi­lor şi lăsînd în urma lor nori de praf albicios. Sînt avioanele de­stinate agriculturii şi care duc o luptă necurmată împotriva dău­nătorilor culturilor. In repetate rînduri, aviaţia a fost aceea ce şi-a adus contribuţia la opera de împădurire sau la protecţia planta­ţiilor şi a pădurilor. Aviaţia spor­tivă atrage un număr tot mai mare de tineri. Cercurile de aeromodelism sunt frecventate de mulţi pionieri şi şcolari, care se iniţiază în tainele construcţiei de aeromodele. Partici­­pînd la numeroase concursuri inter­naţionale de aeromodelism, tinerii noştri au reuşit să obţină rezultate bune, clasîndu-se pe locuri fruntaşe. Cine nu a admirat cu ocazia dife­ritelor mitinguri aviatice, curajul ti­nerilor paraşutişti ? Paraşutismul, şcoala curajului, atrage cît mai mulţi tineri. Pe lingă faptul că întăreşte fizic pe cei ce-i practică, paraşu­tismul sădeşte în fiecare tînăr cura­jul, dîrzenia, voinţa şi încrederea in forţa sa proprie. Paraşutismul ca şi şcoala de zbor fac din tineri oa­meni plini de hotărîre şi voinţă de acţiune. Sărbătorind Ziua Aviaţiei R.P.R., aviatorii raportează partidului şi gu­vernului, poporului muncitor, că în­crederea ce şi-au pus-o în ei nu va fi nicic­înd înşelată şi că vor munci neobosit pentru a-şi desăvîrşi şi mai mult pregătirea lor de luptă şi poli­tică, astfel incit capacitatea de apă­rare a patriei să sporească continuu. De la izvoare pînă la vărsarea în mare, Dunărea măsoară 2850 km.­­ cu 59 de kilometri mai mult decit drumul cel mai scurt de la Pekin la Hanoi. Dar cît de lungă e calea Dunării, din Pădurea Neagră pînă-n paradisul Deltei, cît de slăvită în zeci de graiuri e trecerea sa prin şapte ţări, cît de falnic mersul prin­tre munţi înalţi şi peste şesuri largi, drumul fără pulbere al Dunării nu ispiteşte spre tărîmuri minune, visate în taină dinaintea marilor atlase. Dunărea e fluviul aceleeaşi latitu­dini, drumul aceleeaşi lumi. Prozaicul drum de fier, întins mo­noton şi egal peste mii şi mii de tra­verse, de la Pekin la Hanoi trece printr-o singură ţară, prin China (două sute de kilometri doar, din cei 2791, îi străbate pe teritoriul R. D. Vietnam, între punctul de frontieră Pin­gian şi Hanoi) dar este această cale poartă deschisă prin continen­talul spaţiu chinezesc spre ţările sudului ! o lunecare pe faţa globului pămîntesc de la paralela 40-a pînă la paralela 20-a — mai mult decit ar fi, în lumea noastră, coborîşul spre miazăzi de la Atena, în inima Saha­­rei — este această cale o îmbietoare şi uimitoare trecere, prin osebite pă­mânturi, spre ţinuturile tropicale pu­ruri însorite şi fierbinţi. A­m gonit în acest drum, care a durat trei zile şi trei nopţi pes­te pămînturi cărămizii udate de placide şi stătătoare ape miloase ; am trecut, la Uhan, de pe un ţărm pe altul, marele şi cumplitul fluviu Iang-Tze ; am văzut cîmpuri de orez ca nişte scumpe dalaje din turcoaze verzulii ■, am trecut pe lingă sate cenuşii şi-am salutat, de la fereastra trenului, bărbaţi şi femei în austere bluze şi pantaloni din doc albastru , am ajuns, călătorind mereu spre sud, în provincia Cuang-Şi unde, la Cui- Lin, mi-a fost dat să desluşesc, atîta cît am putut din goana trenului, pri­veliştile preţuite a fi cele mai fru­moase din China. Sînt aici rîuri şi lacuri verzi, strălucitoare ca smarag­dul ; în apele orezăriilor ca în în­miite oglinzi albăstresc umbrele stîn­­cilor aşchiate, cioplite de nevăzute puteri în fantastice chipuri. Sînt stînci care se înalță spre nori, zvelte ca niște gigantice obeliscuri, altele cres­tate în cunună par crenelurile unor singuratice donjonuri ; un mănunchi de stînci, în depărtare, sugerează strînsura de minarete a unui oraș arab apărut în halucinaţia Fetei Morgana. La asfinţit lumina scă­zută le împurpurează ca pe nişte imense roci de mărgean, la au­reşte aidoma cetăţilor din basme, le scaldă în tonuri violacee ca pe nişte prea rare palate de sub mare. Sub lunăr, noaptea, peisa­jul îţi pare vedenie din altă lume : dintr-o lume cu munţi de argint şi cîmpuri de sineală, cu cer de mătase sub care auzi foşnind printre stele, în creasta munţilor, norii diafani. Pluteam prin acele nepămîntena locuri spre tropicele însorite şi ver­surile marelui poet Du-Fu îmi tălmă­ceau simţămintele : Prin ceru-adînc, albastru, curg nouri lini, sublimi Curg nouri și prin cerul adine din adincimi Trec nouri peste luna cu chipul alb, rotund Trec nouri peste luna răsfrîntă in afund Ard in văzduh si-n ape văpăi de diamant Corabia imi pare că trece prin neant... I­n zori, la destrămarea vrajei, in lumea nouă care se deschidea prin rama ferestrei, oamenii a­­veau şi ei altă înfăţişare; schimbat ce era portul, schimbată părea să le fie şi firea. De unde către miazănoapte văzusem chinezi surâzători, dar egali, potoliţi şi de-un surprinzător calm, aici zăream în forfota din gări ori de prin tîrguşoare, oameni mărunţei, iuţi şi gu­ralivi. Prin orezării lucrau chinezi în­­vestmîntaţi în haine uşoare, de mătase neagră, cu pantalonii suflecaţi, pescă­reşte, peste genunchi, acoperiţi cu largi pălării de paie care le fereau de soare şi umerii, ca nişte imense umbrele. O­­raşele prin care treceam aveau, ca şi portul oamenilor, aerul că nu cunosc rigorile iernii. Liu-Cen, de pildă, atîta cît l-am putut vedea din tren, mi-a pă­rut asemenea Eforiei: case cu faţade pătrate, albe, văroase, cu ramele feres­trelor şi obloanelor colorate în tonuri delicate, bleu, vernil, roz, dughenite, înşirate una lingă alta pe-o stradă din preajma gării aveau coviltire din pînză albă ori vărgată, deasupra tarabelor cu marfa pusă la vedere. Pe uliţă o cum­plită viermuiala de muşterii şi negus­tori, de biciclete şi ricşe ; pînă la noi, la o apreciabilă depărtare, răzbătea lar­ma pe care lesne o bănuiam însoţită de-o gesticulaţie aprigă, pătimaşă, întocmai corzii arcului care-şi sporeş­te tăria cu cît o tragi mai spre tine simţeam, cu cît mă apropiam de tro­pice, cum creşte în intensitate viaţa din preajmă. Creştea în vigoare vegetaţia, creştea căldura, sporea neîncetat lumi­na, se dilatau în oameni simţămintele pînă ce izbucneau năvalnic, nepotolite. Din pămînturi zvîcneau către soare ar­bori giganţi cu falnice corole; de-a lungul drumului, în pilcuri răsăreau ba­nanierii cu frunze late ; geana zării se aburea de frunzişul suav al pădurilor de bambus. Părea că aici, în aceste calde locuri scoarţa pămîntului, subţia­tă de lăuntrice săpături, s-ar fi deschis într-o erupţie vegetală. Ierburi înalte, ca nişte suliţi ori late săbii de verdea­ţă se iţesc spre cer abureînd tăinuită hrană spre soarele generos. Mărturisea revărsarea vegetală o năpraznică sete da viaţă, de soare, de lumină; părea aşa cum o vedeam, intensă, vibrantă, ase­menea ţipătului dinţii al pruncului ie­şit din pîntecul mamei. Era în acest po­top de verdeaţă, un imens patetism, o colosală gesticulaţie a miliarde de fire, mlădiţe şi ramuri care-şi strigau către cer bucuria existenţei. Trenul oprea rar, din ce în ce mai rar, la două-trei ceasuri de cale ; zăbovea în schimb mai multă vreme în staţii, prilej pentru călători să coboare să caute din mila vîntului, o pală de răcoare. Din cauza căldurii’­­în compartiment, cu toate că storurile erau trase și două ventilatoare mergeau VIRGIL DANCIULESCU (Continuare in pag. 3-a) A 12-a aniversare a proclamării R. D. Vietnam Prima consfătuire pe fără cu medicii din circumscripţiile sanitare rurale Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale în colaborare cu Comitetul Cen­tral al Sindicatului Muncitorilor Sani­tari, Societatea Ştiinţelor Medicale şi Comitetul Central al Crucii Roşii, or­ganizează prima consfătuire pe ţară cu medicii din circumscripţiile sanitare rurale. Consfătuirea se va desfăşura în două etape. In prima etapă, vor avea loc consfătuiri regionale în capitalele de re­giune. Acestea se vor desfăşura intre 5—25 septembrie. Delegaţii aleşi în ca­drul consfătuirilor regionale, vor par­ticipa la consfătuirea pe țară — a doua etapă — care va avea loc în Capitală în cursul lunii octombrie. ISO DE ANI de la înfiinţarea unei comune din Banat TIMIŞOARA (de la corespondentul nostru). — Astăzi, comuna Ben­cecul de Sus din raionul Timişoara, îşi sărbătoreşte 150 de ani de la ziua în care primele familii au pus vatra satului. Locuitorii Bencecului de Sus, foşti argaţi pe moşiile grofilor unguri Do­­kely György şi Kiss István, sunt astăzi membri ai gospodăriei agricole colective şi întovărăşir­i înfiinţate aici, sau muncitori la­­gospodăria agri­colă de stat. Comuna e cooperativi­­zată în întregime. Cum trăiesc oamenii de aici astăzi se poate deduce şi numai dacă spu­nem că familiile de colectivişti au un venit anual de circa 50.000 lei, case spaţioase, electrificate. Recolta colec­tiviştilor a fost anul acesta, la grîu, de pildă, de peste 2.500 kg. la ha. Debitul hidrocentralei Sadu 5 va creşte cu 30 la sută SADU (de la corespondentul nos­tru). Constructorii de pe şantierul ba­zei hidroenergetice Sadu 5 au termi­nat cu succes lucrările de montare a conductei care leagă rîul Sădurel cu tunelul de aducţiune al hidrocentralei. In prezent pe același şantier se exe­cută construcția barajului pentru cap­tarea apelor rîului Sădurel, lucrare care va fi terminată pînă la 7 noiem­brie. Prin aceasta se mărește cu 30 la sută debitul hidrocentralei Sadu. 5. Mase plastice noi In urma cercetărilor întreprinse în ultimul timp, Institutul de cercetări chimice (ICECHIM) a creat noi mase plastice, care-şi vor găsi numeroase aplicaţii atît în industria bunurilor de larg consum cît şi în alte ramuri in­dustriale. Astfel, răşinile epoxidice obţinute din produşi petroliferi vor fi utilizate pe scară largă în industria electrotehnică, în fabricarea lacurilor, etc. Poliesterii nesaturaţi, utilizaţi la fabricarea stratificatelor (fibre de sticlă întărite cu aceste răşini) vor înlocui treptat metalele uşoare. Ei vor putea fi de asemenea folosiţi la fabricarea caroseriilor de maşini şi ca material de construcţie.

Next