Romînia Liberă, septembrie 1957 (Anul 15, nr. 4010-4034)
1957-09-01 / nr. 4010
Proletari din toate ţările, uniţi-vă IMANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Anul XV Nr. 4010 4 pagini — 20 bani Duminică 1 septembrie 1957 Să pregătim seminţă de bună calitate Care este lucrarea care poate asigura producţia agricolă cea mai ridicată ? Iată o întrebare pe care şi-o pun toţi cei ce muncesc pe ogoare. Răspunsul la această întrebare nu poate fi rezumat la un singur cuvînt. Aşa după cum se ştie, fiecare lucrare agrotehnică în parte are urmări pozitive asupra producţiei, iar rezultatul cel mai bun se obţine atunci cînd este aplicat întregul complex de factori ceruţi de o cultură sau alta, alături de calitate, îngrăşăminte, sămînţă de sol, lucrări de îngrijire, respectarea termenilor optimi de lucru, etc. Intre toti aceşti factori, un loc important îl are folosirea unei semințe cit mai valoroase. Sporurile pe care le poate asigura o sămîntă bună de griu nu pot fi neglijate. Acum, cînd se fac intense pregătiri pentru însămînţările de toamnă, problema seminţelor ce se vor folosi trebuie să stea atît în atenţia agricultorilor cit şi a organelor agricole. Au fost create în acest scop o serie întreagă de posibilităţi: centre de condiţionat seminţe înzestrate cu trioare, selectoare şi vînturătoare, substanţele chimice şi aparatura necesară tratării seminţelor împotriva bolilor şi dăunătorilor, etc. Organizarea centrelor, punerea în stare de funcţionare a aparaturii, aprovizionarea cu cantităţi suficiente de produse chimice pentru tratare, iată numai cîteva sarcini pe care le au în această privinţă comitetele executive ale sfaturilor populare. Aceste sarcini trebuie îndeplinite fără intimere pentru ca ţăranii muncitori să poată beneficia de toate aceste posibilităţi. Sporurile de producţie pot fi considerabil mărite dacă săminţa folosită este curăţată tratată, şi dacă ea face parte dintr-un soi valoros care dă producţii mari şi de calitate superioară. Datorită acţiunilor întreprinse de stat in ultimii ani s-au mărit considerabil cantităţile de sămînţă din soiuri recunoscute. Anul acesta bazele de recepţie deţin astfel de săminţă de grîu în cantităţi suficiente pentru a acoperi atît nevoile unităţilor agricole socialiste cit şi ale gospodăriilor individuale. Ar fi cu totul condamnabil şi păgubitor atît pentru producător cit şi pentru economia statului ca această săminţă să rămină nefolosită. ORGANIZAREA SCHIMBULUI DE SAMINTA RECUNOSCUTA DE LA BAZELE DE RECEPȚIE ESTE PRIN URMARE O ACȚIUNE CE NU POATE FI NEGLIJATA. Acum cînd timpul rămas pînă la începerea însămințăriior este atît de scurt, aceste lucrări legate de pregătirea seminței nu suferă nici o întîrziere. Este în interesul fiecărui ţăran muncitor să folosească toate posibilităţile pentru ca prin folosirea unei seminţe valoroase să-şi asigure sporuri de recoltă cit mai mari. Pe calea progresului tehnic ORAŞUL STALIN (de la coresponentul nostru). — La uzinele „Steaul Roşu" din Oraşul Stalin, în secţia atament termic a fost dat în exploare un nou cuptor de cărlire pe bază, care execută toate operaţiile de ilire în mod mecanizat. Productivitata muncii cuptorului este cu sută lată mai mare decit a celor vechi,ducîndu-se în acelaşi timp numărl muncitorilor. In curînd, în secţia tratament va stra în funcţie un al doilea cupor de acest fel, ale cărui lucrări de montaj sunt terminate. In secţia turnătorie au fost puse la punct toate pregătirile pentru aplicarea unui nou procedeu tehnic: executarea arborelui motor prin turnare în loc de forjare cum se obișnuia pînă acum. In acest scop, se va utiliza procedeul turnării în coji de bachelită sau în miezuri. Noul procedeu, aplicat cu succes la uzinele „Steagul Roşu” pentru prelucrarea axului cu came — datorită reducerii prelucrării mecanice şi eliminării materialelor de forjare —, va duce la o scădere cu 40 la sută a preţului de cost al arborelui motor. In gospodăriile agricole de stat s-au însilozat peste 160.000 tone furaje In majoritatea gospodăriilor agricole de stat se desfăşoară în aceste zile o intensă activitate pentru însilozarea furajelor. Pină la data de 30 august unităţile din cadrul Departamentului gospodăriilor agricole de stat au insilozat peste 160.000 tone furaje. Se apreciază ca nesatisfacător mersul însilozării furajelor în gospodăriile de stat din regiunile Piteşti, Baia Mare, Cluj şi Timişoara. Este de datoria conducerilor trusturilor regionale să ia măsuri pentru ca în timpul iernii animalele să fie asigurate cu cantități suficiente de nutreț murat. Un nou cămin studenţesc CLUJ (de la corespondentul nostru). Lucrînd cu însufleţire, muncitorii de la Trustul 9 construcţii Cluj au terminat şi dat în folosinţă clădirea unui nou cămin studenţesc în apropierea Institutului de Chimie din Cluj. Acest cămin, construit după cele mai moderne cerinţe, permite cazarea a 700 studenţi. In prezent, se continuă lucrările la cel de-al doilea cămin studenţesc. ORDINUL Ministrului Forţelor Armate ale Republicii Populare Române Nr. 27 1 septembrie 1957 Bucureşti TOVARĂŞI AVIATORI, MECANICI ŞI MOTORIŞTI, LUCRATORI DIN ATELIERELE DE AVIAŢIE, TOVARĂŞI SOLDAŢI ŞI MATROZI, SERGENŢI ŞI CARTNICI, TOVARĂŞI OFIŢERI, GENERALI ŞI AMIRALI, Poporul nostru şi Forţele sale Armate sărbătoresc astăzi Ziua Aviaţiei Republicii Populare Romine. Vă salut şi vă felicit cu prilejul Zilei Aviaţiei Republicii Populare Române ! Urez întregului personal al marilor unităţi şi unităţilor de aviaţie noi succese în perfecţionarea pregătirii de luptă şi politice, în însuşirea, întreţinerea şi întrebuinţarea tehnicii de aviaţie moderne din înzestrare, in întărirea continuă a disciplinei militare, pentru ridicarea capacităţii de apărare a patriei noastre. In cinstea sărbătoririi Zilei Aviaţiei Republicii Populare Romíne, ORDON: Astăzi, 1 septembrie 1957, în Capitala patriei noastre — București — se vor trage 21 salve de salut. Trăiască aviaţia Republicii Populare Romine! Trăiască Partidul Muncitoresc Romin ! Trăiască Guvernul Republicii Populare Romíne! Trăiască scumpa noastră Patrie — Republica Populară Romînă! Ministrul Forţelor Armate, general-colonel LEONTIN SALAJAN Spre locul de decolare Pregătiri pentru noul an şcolar de învăţămînt agricol În întreaga, ţară se fac intense pregătiri pentru deschiderea anului de învăţămînt agricol, tehnic şi profesional. Pentru prima oară în ţară, în scopul orientării profesorilor în predarea materiei respective s-au editat în broşură planul şi programele de învăţămint pentru şcolile agricol de toate gradele. S-au confecţionat de asemenea 51 prototipuri de planşe pentru lecţiile privind mecanizarea, mii de mulaje de fructe şi animale precum şi alte materiale didactice. O atenţie deosebită se acordă căminelor, cantinelor, atelierelor şi sălilor de casă. In acest scop statul a cheltuit pentru noile construcţii şi pentru reparaţii peste 25.704.000 lei In acest an, în şcolile agricole sunt prevăzuţi să intre în anul I peste 1.300 elevi pentru şcolile tehnice agricole de maiştri, aproape 10.000 ,■levi pentru şcolile agricole profesionale şi peste 300 elevi pentru şcolile tehnice. Numai in şcolile de tractorişti vor intra in acest an 6.180 de mii de ţărani muncitori. (Agerpres) „NEGUSTORII" DE TELEFOANE Multă vreme a stăruit şi mai stăruie şi acum printre locuitorii Capitalei, un puternic sentiment de indignare împotriva unei stări de fapt care părea a se fi statornicit pentru veşnicie. Este vorba de „tributul" pe care erau nevoiţi să-l dea mulţi din cei ce doreau să-şi instaleze un post telefonic la domiciliu. Doar telefonul nu este un lux, ci o necesitate. Şi pentru unele ocupaţii, — medic, miliţian, avocat, felcer, ziarist, procuror, etc., chiar o strictă necesitate. Cu toate acestea de nenumărate ori, cel care încerca în mod legal, onest, să-şi procure un telefon făcînd cerere şi prezentîndu-se cu ea la ghişeu, căpăta în permanenţă acelaşi răspuns: ,,Nu avem posturi telefonice disponibile“. Se formase în opinia publică un curent ostil tuturor celor de la telefoane, considerîndu-se în mod greşit că toţi lucrătorii acestei instituţii sunt venali, afacerişti şi că toţi deopotrivă sunt copărtaşi la această odioasă percepere de şperţuri. Suntem în măsură să anunţăm cititorii noştri că, strecurîndu-se în masa lucrătorilor cinstiţi, corecţi, de la telefoane, o mină de oameni, cîţiva doar, au practicat mîrşavele traficuri de telefoane, faptele lor fiind descoperite. Ancheta organelor procuraturii fiind încheiată, traficanţii de telefoane urmează să-şi primească în curînd, spre satisfacţia opiniei publice, pedeapsa cuvenită. Telefoane pentru cei „darnici“ Povestea a început mai de mult, încă din anul 1954. Salariata Sofronia Şerbu de la serviciul exploatări telefoane urbane, a făcut cunoştinţă cu O bandă de traficanţi de telefoane a fost deferită justiţiei Margareta Stănescu zisă Lili, cu ocazia aprobării postului telefonic la domiciliu pe care îi solicitase aceasta. Au urmat vizite acasă, cadouri, (pantofi, o broşă, inel de aur, fiori prăjituri, bomboane, etc.) iar mai apoi şi daruri băneşti. Vizitele acasă şi cadourile se făceau unilateral, adică veneau din partea Margaretei Stănescu şi se îndreptau către Sofronia Şerbu în schimbul acestor cadouri şi a sumelor de bani. Margareta Stănescu a devenit un fel de amploiat neoficial al telefoanelor Primea cereri de la diferiţi cetăţeni, îndeosebi comercianţi sau oameni fără ocupaţie şi le înapoia gata aprobate. Dacă doriţi vă putem da şi cîteva exemple. Proprietarul Marin Alexandru a dat Margaretei Stănescu 1.COO Iei pentru a-i instala în cofetăria sa telefonul semipublic 6.30.60. Maria Stănescu, fostă Tomescu, i-a dat 500 lei pentru telefonul 1.24.12, iar Ştefan Gabodian două inele de aur şi o broşa cu perlă, în schimbul cărora i s-au instalat două posturi telefonice semipublice în atelierul său şi al cumnatului său Nubar Garabeţian, şi două telefoane la domiciliul prietenului său, Constantin Popescu şi fratelui său, Serep Gabodian. Dar lista celor care şi-au instalat telefoane graţie mijlocitoarei Margareta Stănescu zisă Lili şi soţului ei Grigore Stănescu, este mult prea lungă pentru a putea fi publicată aci. Mai interesant este să vedem ce filieră urmau cererile, banii, intervenţiile şi cum primeau telefoane cei „darnici“ care svîrleau bani cîştigaţi uşor, în timp ce dumitale, cetăţean onest, ţi se răspundea invariabil: „nu avem posturi telefonice disponibile“. Partea leului persoanei „cu greutate“ Sofronia Şerbu primea bani de la Margareta Stănescu, in urma cărui fapt clienţii acesteia din urmă primeau posturi telefonice. Dar aprobările nu purtau semnătura lui Sofronia Şerbu, care nu avea calitatea să le dea, ci a unei persoane cu mult mai mare greutate, respectiv a directorului adjunct Ana Zorzan. Aceasta, evident, nu acorda o asemenea înaltă semnătură în mod dezinteresat, ci — după cum cu tristeţe *■ firmă Sofronia Şerbu — contra unui onorariu ce înghiţea aproape în întregime sumele încasate. Nesăţioasă pînă la dezgust, Ana Zorzan nu s-a mulţumit însă numai cu salariul de director adjunct şi cu veniturile suplimentare realizate prin Sofronia Şerbu, ci a căutat să-şi întindă tentaculele şi prin alte antene. Intr o bună zi, considerind că funcţionarii in subordine sunt la cheremul ei, i-a spus fără ocol Georgetei Petrescu de la serviciul viramente, că dacă are printre cunoştinţele ei persoane care doresc telefon, să le ia cererile împreună cu 500 lei și lucrurile SANDU MANEA (Continuări In pag. 3-a) ......................................... ..... ......-------------------- ---------------------------------- ZIUĂ AVIAŢIEI R.P.R. Ziua Aviaţiei R.P.R., care se sărbătoreşte la 1 septembrie, constituie an de an un prilej de trecere în revistă a realizărilor obţinute de poporul nostru muncitor sub conducerea partidului pe drumul dezvoltării continue a aviaţiei. In această zi aviatorii raportează poporului succesele dobîndite pe calea perfecţionării continue a măiestriei lor de zbor. Aviaţia R.P.R. este purtătoare a tradiţiilor glorioase făurite de înaintaşii noştri, tradiţii pe care aviatorii le cinstesc şi le îmbogăţesc spre mîndria şi gloria patriei. Faptele pionerilor aviaţiei noastre — Traian Vuia şi Aurel Vlaicu — sunt pilde de dragoste faţă de popor şi General-maior Iacob Bulan patrie. Realizările lor în domeniul aviaţiei sunt cunoscute în toată lumea şi poporul român e mîndru de aceşti fii ai săi, pe care-i cinsteşte după marile lor merite. Acţiunilor patriotice ale lui Vuia şi Vlaicu, vin să li se adauge faptele de arme săvîrşite de aviatorii romîni în timpul marii bătălii de la Mărăşeşti din august 1917. După 23 August 1944, ziua eliberării naţionale a Romîniei, aviatorii romîni au înscris noi pagini de vitejie şi eroism în cartea de aur a tradiţiilor de luptă ale poporului nostru. Sunt pagini înscrise în anii 1944—45 în lupta împotriva hitleriştilor. în încleştarea cu cotropitorii fascişti, aviatorii români au efectuat 8542 ieşiri avion, 11.375 ore de zbor, au consumat în lupte 51 tone muniţii şi au aruncat 1.356 tone bombe. Pentru bărbăţia de care au dat dovadă, pentru faptele lor de eroism, piloţii Corpului Aerian Român au fost citaţi prin ordine de zi de către înaltul Comandament Sovietic. Terminarea victorioasă a războiului antihitlerist a pus în faţa poporului nostru muncitor sarcini importante. Trecerea puterii de stat în mina poporului a creat condiţiile propice pentru o puternică dezvoltare a economiei noastre naţionale. Folosind experienţa bogată a P.C.U.S., Partidul Muncitoresc Român a creat o armată puternică, gata să apere puterea populară de orice uneltire a duşmanului. Grijă deosebită au manifestat partidul şi guvernul nostru pentru dotarea armatei şi, în cadrul ei, şi a aviaţiei, cu armament şi tehnică de luptă modernă. A fost creată astfel o aviaţie înzestrată cu avioane moderne de mare viteză, minuite de piloţi încercaţi. Vorbind despre dezvoltarea aviaţiei noastre în anii regimului democrat-popular, trebuie să ne oprim asupra unui capitol însemnat al ei şi anume asupra dezvoltării aviaţiei militare. Mergînd în mod continuu pe drumul întăririi capacităţii de apărare a ţării, partidul şi guvernul nu au pierdut din vedere crearea unei aviaţii militare, care să constituie cu adevărat o forţă capabilă să străjuiască cerul patriei. Aviaţia militară a fost dotată cu avioane moderne reactive, avioane cu viteze mari ce pot zbura la înălţimi mari. In acelaşi timp a existat preocupare pentru formarea unor piloţi pricepuţi, buni cunoscători ai tainelor zborului. Nume ca ale piloţilor Nicolae Borzea, Ioan Molnar, Anghel Dorobanţu şi ale multor altora sînt cunoscute. Munca lor hotărîtă, plină de elan şi dragoste constituie exemple vii, demne de urmat. Alături de ei, umăr lingă umăr, muncesc tehnicienii, vestiţi „chirurgi" ai avioanelor. Oameni simpli, modeşti, ei îşi pun toată puterea de muncă şi priceperea lor pentru a pregăti temeinic avioanele de zbor, pentru a le face să fie gata de acţiune în orice moment. Tehnicienii, prin grija cu care pregătesc avioanele pentru zbor, prin priceperea de a rezolva defectele ivite, şi-au cîştigat dragostea şi respectul tovarăşilor lor piloţi. Oare ce dovedeşte această muncă stăruitoare a piloţilor, tehnicienilor şi a întregului personal din aviaţie ? Rodul cărei acţiuni este ? In această privinţă răspunsul este clar. La baza fructuoasei lor munci, stă dragostea fierbinte faţă de popor şi ea este rodul preocupării partidului de a face aviatorilor o adevărată educaţie comunistă. Numai o conştiinţă înaltă, numai convinigerea puternică a necesităţii îndeplinirii sarcinilor asigură întărirea continuă a capacităţii de luptă a aviaţiei militare. De aceea partidul a acordat toată atenţia muncii de sădire în inimile aviatorilor a dragostei de patrie, a mîndriei faţă de trecutul glorios de luptă al poporului, de înarmare a aviatorilor cu legile cunoaşterii dezvoltării societăţii, cu cunoaşterea învăţăturii marxist-laniniste. Această muncă a dat roade. Piloţii noştri sînt pregătiţi şi gata oricînd să acţioneze pentru apărarea cerului scump al patriei noastre. Aviatorii noştri, aripă lungă aripă cu aviatorii tarilor socialiste, îşi aduc contribuţia la apărarea lagărului socialist, considerabil întărită prin crearea cu succes de către ştiinţa şi tehnica sovietică a rachetei intercontinentale balistice. De o atenţie deosebită s-a bucurat în anii puterii populare aviaţia de transport, sanitară, agricolă, sportivă. Dotată cu avioane rapide, confortabile, aviaţia de transport a dobîndit o mare importanţă în domeniul transporturilor. Astăzi TAROM are numeroase linii aeriene ce leagă Capitala patriei noastre de cele mai importante centre din ţară. De asemenea avioanele de transport fac o legătură regulata între Bucureşti şi alte centre importante de peste hotare. In ţara noastră s-au dezvoltat ramuri noi ale aviaţiei. S-au dezvoltat aviaţia sanitară, aviaţia agricolă, etc. Astăzi a devenit un fapt obişnuit ce nu mai miră pe nimeni, aterizarea unui avion sanitar pe izlazul din apropierea unui sat, pentru a aduce medicamente necesare sau pentru a transporta un bolnav grav la spital pentru asistenţă medicală grabnică. Nu rare ori pot fi văzute avioane zburînd deasupra culturilor şi lăsînd în urma lor nori de praf albicios. Sînt avioanele destinate agriculturii şi care duc o luptă necurmată împotriva dăunătorilor culturilor. In repetate rînduri, aviaţia a fost aceea ce şi-a adus contribuţia la opera de împădurire sau la protecţia plantaţiilor şi a pădurilor. Aviaţia sportivă atrage un număr tot mai mare de tineri. Cercurile de aeromodelism sunt frecventate de mulţi pionieri şi şcolari, care se iniţiază în tainele construcţiei de aeromodele. Participînd la numeroase concursuri internaţionale de aeromodelism, tinerii noştri au reuşit să obţină rezultate bune, clasîndu-se pe locuri fruntaşe. Cine nu a admirat cu ocazia diferitelor mitinguri aviatice, curajul tinerilor paraşutişti ? Paraşutismul, şcoala curajului, atrage cît mai mulţi tineri. Pe lingă faptul că întăreşte fizic pe cei ce-i practică, paraşutismul sădeşte în fiecare tînăr curajul, dîrzenia, voinţa şi încrederea in forţa sa proprie. Paraşutismul ca şi şcoala de zbor fac din tineri oameni plini de hotărîre şi voinţă de acţiune. Sărbătorind Ziua Aviaţiei R.P.R., aviatorii raportează partidului şi guvernului, poporului muncitor, că încrederea ce şi-au pus-o în ei nu va fi nicicînd înşelată şi că vor munci neobosit pentru a-şi desăvîrşi şi mai mult pregătirea lor de luptă şi politică, astfel incit capacitatea de apărare a patriei să sporească continuu. De la izvoare pînă la vărsarea în mare, Dunărea măsoară 2850 km. cu 59 de kilometri mai mult decit drumul cel mai scurt de la Pekin la Hanoi. Dar cît de lungă e calea Dunării, din Pădurea Neagră pînă-n paradisul Deltei, cît de slăvită în zeci de graiuri e trecerea sa prin şapte ţări, cît de falnic mersul printre munţi înalţi şi peste şesuri largi, drumul fără pulbere al Dunării nu ispiteşte spre tărîmuri minune, visate în taină dinaintea marilor atlase. Dunărea e fluviul aceleeaşi latitudini, drumul aceleeaşi lumi. Prozaicul drum de fier, întins monoton şi egal peste mii şi mii de traverse, de la Pekin la Hanoi trece printr-o singură ţară, prin China (două sute de kilometri doar, din cei 2791, îi străbate pe teritoriul R. D. Vietnam, între punctul de frontieră Pingian şi Hanoi) dar este această cale poartă deschisă prin continentalul spaţiu chinezesc spre ţările sudului ! o lunecare pe faţa globului pămîntesc de la paralela 40-a pînă la paralela 20-a — mai mult decit ar fi, în lumea noastră, coborîşul spre miazăzi de la Atena, în inima Saharei — este această cale o îmbietoare şi uimitoare trecere, prin osebite pământuri, spre ţinuturile tropicale pururi însorite şi fierbinţi. Am gonit în acest drum, care a durat trei zile şi trei nopţi peste pămînturi cărămizii udate de placide şi stătătoare ape miloase ; am trecut, la Uhan, de pe un ţărm pe altul, marele şi cumplitul fluviu Iang-Tze ; am văzut cîmpuri de orez ca nişte scumpe dalaje din turcoaze verzulii ■, am trecut pe lingă sate cenuşii şi-am salutat, de la fereastra trenului, bărbaţi şi femei în austere bluze şi pantaloni din doc albastru , am ajuns, călătorind mereu spre sud, în provincia Cuang-Şi unde, la Cui- Lin, mi-a fost dat să desluşesc, atîta cît am putut din goana trenului, priveliştile preţuite a fi cele mai frumoase din China. Sînt aici rîuri şi lacuri verzi, strălucitoare ca smaragdul ; în apele orezăriilor ca în înmiite oglinzi albăstresc umbrele stîncilor aşchiate, cioplite de nevăzute puteri în fantastice chipuri. Sînt stînci care se înalță spre nori, zvelte ca niște gigantice obeliscuri, altele crestate în cunună par crenelurile unor singuratice donjonuri ; un mănunchi de stînci, în depărtare, sugerează strînsura de minarete a unui oraș arab apărut în halucinaţia Fetei Morgana. La asfinţit lumina scăzută le împurpurează ca pe nişte imense roci de mărgean, la aureşte aidoma cetăţilor din basme, le scaldă în tonuri violacee ca pe nişte prea rare palate de sub mare. Sub lunăr, noaptea, peisajul îţi pare vedenie din altă lume : dintr-o lume cu munţi de argint şi cîmpuri de sineală, cu cer de mătase sub care auzi foşnind printre stele, în creasta munţilor, norii diafani. Pluteam prin acele nepămîntena locuri spre tropicele însorite şi versurile marelui poet Du-Fu îmi tălmăceau simţămintele : Prin ceru-adînc, albastru, curg nouri lini, sublimi Curg nouri și prin cerul adine din adincimi Trec nouri peste luna cu chipul alb, rotund Trec nouri peste luna răsfrîntă in afund Ard in văzduh si-n ape văpăi de diamant Corabia imi pare că trece prin neant... In zori, la destrămarea vrajei, in lumea nouă care se deschidea prin rama ferestrei, oamenii aveau şi ei altă înfăţişare; schimbat ce era portul, schimbată părea să le fie şi firea. De unde către miazănoapte văzusem chinezi surâzători, dar egali, potoliţi şi de-un surprinzător calm, aici zăream în forfota din gări ori de prin tîrguşoare, oameni mărunţei, iuţi şi guralivi. Prin orezării lucrau chinezi învestmîntaţi în haine uşoare, de mătase neagră, cu pantalonii suflecaţi, pescăreşte, peste genunchi, acoperiţi cu largi pălării de paie care le fereau de soare şi umerii, ca nişte imense umbrele. Oraşele prin care treceam aveau, ca şi portul oamenilor, aerul că nu cunosc rigorile iernii. Liu-Cen, de pildă, atîta cît l-am putut vedea din tren, mi-a părut asemenea Eforiei: case cu faţade pătrate, albe, văroase, cu ramele ferestrelor şi obloanelor colorate în tonuri delicate, bleu, vernil, roz, dughenite, înşirate una lingă alta pe-o stradă din preajma gării aveau coviltire din pînză albă ori vărgată, deasupra tarabelor cu marfa pusă la vedere. Pe uliţă o cumplită viermuiala de muşterii şi negustori, de biciclete şi ricşe ; pînă la noi, la o apreciabilă depărtare, răzbătea larma pe care lesne o bănuiam însoţită de-o gesticulaţie aprigă, pătimaşă, întocmai corzii arcului care-şi sporeşte tăria cu cît o tragi mai spre tine simţeam, cu cît mă apropiam de tropice, cum creşte în intensitate viaţa din preajmă. Creştea în vigoare vegetaţia, creştea căldura, sporea neîncetat lumina, se dilatau în oameni simţămintele pînă ce izbucneau năvalnic, nepotolite. Din pămînturi zvîcneau către soare arbori giganţi cu falnice corole; de-a lungul drumului, în pilcuri răsăreau bananierii cu frunze late ; geana zării se aburea de frunzişul suav al pădurilor de bambus. Părea că aici, în aceste calde locuri scoarţa pămîntului, subţiată de lăuntrice săpături, s-ar fi deschis într-o erupţie vegetală. Ierburi înalte, ca nişte suliţi ori late săbii de verdeaţă se iţesc spre cer abureînd tăinuită hrană spre soarele generos. Mărturisea revărsarea vegetală o năpraznică sete da viaţă, de soare, de lumină; părea aşa cum o vedeam, intensă, vibrantă, asemenea ţipătului dinţii al pruncului ieşit din pîntecul mamei. Era în acest potop de verdeaţă, un imens patetism, o colosală gesticulaţie a miliarde de fire, mlădiţe şi ramuri care-şi strigau către cer bucuria existenţei. Trenul oprea rar, din ce în ce mai rar, la două-trei ceasuri de cale ; zăbovea în schimb mai multă vreme în staţii, prilej pentru călători să coboare să caute din mila vîntului, o pală de răcoare. Din cauza căldurii’în compartiment, cu toate că storurile erau trase și două ventilatoare mergeau VIRGIL DANCIULESCU (Continuare in pag. 3-a) A 12-a aniversare a proclamării R. D. Vietnam Prima consfătuire pe fără cu medicii din circumscripţiile sanitare rurale Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale în colaborare cu Comitetul Central al Sindicatului Muncitorilor Sanitari, Societatea Ştiinţelor Medicale şi Comitetul Central al Crucii Roşii, organizează prima consfătuire pe ţară cu medicii din circumscripţiile sanitare rurale. Consfătuirea se va desfăşura în două etape. In prima etapă, vor avea loc consfătuiri regionale în capitalele de regiune. Acestea se vor desfăşura intre 5—25 septembrie. Delegaţii aleşi în cadrul consfătuirilor regionale, vor participa la consfătuirea pe țară — a doua etapă — care va avea loc în Capitală în cursul lunii octombrie. ISO DE ANI de la înfiinţarea unei comune din Banat TIMIŞOARA (de la corespondentul nostru). — Astăzi, comuna Bencecul de Sus din raionul Timişoara, îşi sărbătoreşte 150 de ani de la ziua în care primele familii au pus vatra satului. Locuitorii Bencecului de Sus, foşti argaţi pe moşiile grofilor unguri Dokely György şi Kiss István, sunt astăzi membri ai gospodăriei agricole colective şi întovărăşiri înfiinţate aici, sau muncitori lagospodăria agricolă de stat. Comuna e cooperativizată în întregime. Cum trăiesc oamenii de aici astăzi se poate deduce şi numai dacă spunem că familiile de colectivişti au un venit anual de circa 50.000 lei, case spaţioase, electrificate. Recolta colectiviştilor a fost anul acesta, la grîu, de pildă, de peste 2.500 kg. la ha. Debitul hidrocentralei Sadu 5 va creşte cu 30 la sută SADU (de la corespondentul nostru). Constructorii de pe şantierul bazei hidroenergetice Sadu 5 au terminat cu succes lucrările de montare a conductei care leagă rîul Sădurel cu tunelul de aducţiune al hidrocentralei. In prezent pe același şantier se execută construcția barajului pentru captarea apelor rîului Sădurel, lucrare care va fi terminată pînă la 7 noiembrie. Prin aceasta se mărește cu 30 la sută debitul hidrocentralei Sadu. 5. Mase plastice noi In urma cercetărilor întreprinse în ultimul timp, Institutul de cercetări chimice (ICECHIM) a creat noi mase plastice, care-şi vor găsi numeroase aplicaţii atît în industria bunurilor de larg consum cît şi în alte ramuri industriale. Astfel, răşinile epoxidice obţinute din produşi petroliferi vor fi utilizate pe scară largă în industria electrotehnică, în fabricarea lacurilor, etc. Poliesterii nesaturaţi, utilizaţi la fabricarea stratificatelor (fibre de sticlă întărite cu aceste răşini) vor înlocui treptat metalele uşoare. Ei vor putea fi de asemenea folosiţi la fabricarea caroseriilor de maşini şi ca material de construcţie.