Romînia Liberă, octombrie 1957 (Anul 15, nr. 4035-4061)
1957-10-01 / nr. 4035
Pag. 2-a DIN ACTIVITATEA SFATURILOR POPULARE întreţinerea drumurilor— o sarcină importantă Este îndeobşte cunoscută importanţa pe care o au căile de comunicaţie pentru economia unei regiunii, pentru realizarea unui intens schimb de mărfuri între oraş şi sat. Din acest punct de vedere, regiunea Craiova a moştenit de la vechile regimuri,o situaţie dintre cele mai proaste. E vorba atît de reţeaua de căi ferate, slab dezvoltată, dar mai ales despre drumuri, lăsate într-o stare foarte proastă. Or, pentru remedierea acestei situaţii, pentru îmbunătăţirea drumurilor, au fost şi sunt încă necesare multe eforturi. Preocupări... De la un bun început trebuie să spunem că în ultimii ani au fost dobândite în această privinţă unele succese de seamă. Voi aminti de cîteva doar. In patru direcţii, pornind din oraşul Craiova, cale de zeci de kilometri, şoselele au fost asfaltate, acţiunea de modernizare a drumurilor fiind în plină desfăşurare. Pe alte sute de kilometri se efectuează, an de an, lucrări de reparaţii şi întreţinere. Drumuri aproape impracticabile altă dată, cum ar fi cele care leagă Craiova de centrele raionale Melineşti, Pleniţa, Segarcea, au fost reparate şi redate circulaţiei. Numai anul acesta au fost efectuate din fonduri bugetare, lucrări de întreţinere pe o lungime de cca. 670 km. Ca un succes în această privinţă, merită să fie semnalat faptul că planul de execuţie a lucrărilor de întreţinere din fonduri bugetare a fost realizat anul acesta încă de la data de 15 septembrie. De asemenea, peste 3.000 km. drumuri au fost îngrijite prin contribuţia cetăţenilor, care au transportat şi împrăştiat de-a lungul lor peste 425.000 m.c. pietriş. Uneori însă şi subaprecieri... Fără îndoială, că toate acestea sunt lucruri frumoase, realizări care fac cinste sfaturilor populare din regiunea Craiova. In acelaşi timp însă, trebuie să recunoaştem că în această direcţie, nu s-a făcut încă tot ceea ce ar fi trebuit să se facă, că mai există unele Comitete executive ale sfaturilor populare din regiune care nu acordă acestei probleme atenţia cuvenită. Şi această atitudine de subapreciere a acţiunii de întreţinere a drumurilor porneşte chiar de la comitetul executiv al sfatului popular regional, care, cu cîteva luni în urmă, a găsit de cuviinţă să transfere suma de 1.500.00 lei, din fondurile designate întreţinerii drumurilor, sfatului popular orăşenesc Craiova, pentru construirea unui bulevard. E foarte adevărat că s-a realizat un lucru bun, că prin construirea noului bulevard «racul r'.raicwa, n «nîtwii o nnApokol*P plus, a devenit mai. frumos. Tot atit de adevărat e însă că această lucrare nu era chiar atît de urgentă, că ea s-ar fi putut executa foarte bine și în decurs de doi ani, fără să mai fi fost nevoie de transferul acestei sume. Pentru că un lucru trebuie să fie clar. Cu cei 1.500.000 lei afectaţi pentru construirea bulevardului, s-ar fi putut întreţine 25—36 km. drfurturi. Şi aceasta, socotesc, era cu mult mai necesar şi mai folositor. Avînd un asemenea exemplu, nu e de mirare de ce şi unele comitete executive subordonate au subapreciat problema întreţinerii drumurilor. Comitetele executive ale sfaturilor populare raionale Pleniţa, Oiteţu, Balş şi Caracal, au socotit aceasta drept o sarcină exclusiv a aparatului secţiunii de drumuri. Aşa se explică de ce, pînă la această dată, în raionul Pleniţa planul de folosire a atelajelor la lucrările de întreţinere a drumurilor nu a fost realizat decît în proporţie de 46 la sută, iar în raioanele Caracal şi Olteţu planul de desfundare şi şurăţire a şanţurilor a fost îndeplinit sub procentul de 50 la sută. Comitetele executive ale sfaturilor populare din aceste raioane au socotit problema mobilizării cetăţenilor în acţiunea de întreţinere a drumurilor drept o treabă administrativă de care trebuie să se ocupe picherii şi cantonierii şi nicidecum o sarcină a lor de seamă. E nevoe de mai multă iniţiativă ,în rol de seamă în acţiunea de întreţinere a drumurilor îl joacă asigurarea din resurse locale a materialului pietros necesar. Succese deosebite în această privinţă au fost dobîndite în raionul Amaradia, unde, îrt urma studiilor întreprinse de comisiunile permanente, au fost descoperite numeroase cariere de piatră, ca cele din comunele Dănciuleşti, Valea Boului, Fărcaşu şi altele. La această dată, tot materialul petros pentru repararea drumurilor şi chiar pentru alte lucrări este asigurat în raionul Amaradia numai din resurse locale. Nu acelaşi lucru se întîmplă în schimb în raioanele Oiteţu sau Băileşti, unde comitetele executive ale sfaturilor populare dau dovadă de lipsă de iniţiativă, fiu antrenează şi nu sprijină comisiunile permanente pentru a descoperi noi cariere. Chiar şi carierele care există, nu sunt amenajate şi nu sunt exploatate în mod raţional. Iată de ce în aceste raioane materialul pietros se aduce de la distanţe mari, ceea ce necesită cheltuieli multe, timp pierdut şi forţă de muncă irosită. Dezinteresul pe care unele comitete executive ale sfaturilor populare îl dovedesc faţă de problema îmbunătăţirii drumurilor, reiese şi din slaba lor preocupare în ceea ce priveşte încadrarea secţiunilor de drumuri cu personal tehnic corespunzător. Cum să fie bune drumurile din raionul Oiteţu, de pildă, cînd fostul şef al secţiunii de drumuri, Const. Măndicibiu, a considerat acţiunea de întreţinere a drumurilor drept un mijloc de căpătuială personală , întocmind acte de plată pentru lucrări efectuate prin contribuţie în muncă, alcătuind state de plată fictive, acest salariat necinstit , susţinut cu atîta tărie de unii membri ai comitetului executiv raional — a Săvîrşit lucru "s-a întîrhplat ’şi' în'’raionul Balş, precum şi în raionul Strehaia. * Comitetele executive ale sfaturilor populare din regiunea Craiova trebuie să ţină seama că întreţinerea în bune condiţiuni a drumurilor constituie o sarcină a lor, o sarcină de mare răspundere, ce nu poate fi rezolvată numai prin metode administrative, ci prirttr-o muncă politică susţinută, prin transformarea ei într-o largă acţiune de masă. C. AZOIŢII corespondentul „României libere" în regiunea CraiovaUnele lipsuri semnalați în munca ] sfaturilor populare [ din regiunea Craiova I A LEGATURI PRIETENESTI In ziua aceea, celelalte preocupări,, gînduri, griji mărunte de fiecare zi, fuseseră cu totul uitate. In ziua aceea în micul univers al prietenilor celor mai apropiaţi şi al familiilor celor cîţiva muncitori şi tehnicieni de la uzinele „23 August“, întorşi dintr-o scurtă călătorie din Uniunea Sovietică, punctul central de atracţie erau impresiile de călătorie. Impresii, impresii... Parcă poţi să le dezvălui într-o zi. Parcă poţi să le povesteşti pe toate chiar dacă ziua se prelungeşte pînă noaptea tîrziu ?! Pentru 20 de zile cît durase călătoria, erau multe. Ceea ce mica delegaţie văzuse în cursul vizitei sale, (rînd pe rînd au fost vizitate uzinele „Nevski“ şi „Kirov“ din Leningrad, „Lihaciov“ din Moscova şi „Uralmaş“ din Sverdlovsk, în afară de muzee, teatre, cluburi, staţiuni balneo-climaterice etc., etc.) era atît de bogat, de multilateral şi de intens încît era cu neputinţă să fie echivalent cu timpul a 20 de zile obişnuite ! Şi cu toate astea, acum întorşi acasă, li se părea că cele 20 de zile fusese un timp scurt, enorm de scurt în raport cu ceea ce ar fi putut şi ar fi trebuit văzut. Pe cit de multe erau impresiile, pe atît de multe erau şi proiectele Proiectele al căror sîmbure erau observaţiile şi învăţămintele celor văzute acoo şi care aveau să rezolve o serie de probleme. E drept că în mintea fiecăuia dintre cei ce alcătuise delegaţia (Constantin Putinică, directorul general al uzinelor, ing. Aramă Cezar, oţearul Marin Tudorică, maistrul Veniamin Iacovski şi ceilalţi), toate astea nau contururi şi importanţe diferite. Şi tocmai asta era bine. Căci fiecare văzuse prin optica lui, dăduse atenţie, cercetase şi căutase răspunsuri problemelor din domeniul activităţii sale. De ce am început reportajul tocmai cu aceste cîteva amănunte în legătură cu vizita delegaţiei colectivului de la uzinele ,,23 August“n Uniunea Sovietică ? Poate pentru că acesta este cel mai recent eveniment în colaborarea şi relaţiile de prietenie ale celor de la „23 August“ cu Uniunea Sovietică. Poate pentru că în urma acestei vizite care a depăşit de fapt cu mult limitele unei simple vizite, transformîndu-se într-o bună posibilitate de schimb de experienţă, au fost întreprinse în uzină o serie de proiecte, o serie da măsuri. Poate pentru că în istoria colaborării şi relaţiilor uzinei cu prietenii sovietici, rezultatele acestei vizite vor fi trecute drept nişte rezultate deosebit de valoroase. In fond, nu s-a întîmplat nimic excepţional Era normal să se petreacă aşa. Acum după ce am cercetat puţin istoria colaborării despre care vorbeam mai înainte, mi se pare nedrept să-mi limitez reportajul numai la atît. Adevărat că pînă acum nimeni n-a scris vreo pagină a acestei istorii. Poate că deocamdată nici nu s-a gîndit cineva s-o facă. Oricum, firul ei începe odată cu primele tone de materiale sosite din Uniunea Sovietică în anii grei, plini de lipsuri şi greutăţi, anii imediaţi naţionalizării şi se termină . Se termină unde? Nu se poate stabili în timp, căci firul acestei istorii continuă viguros şi va ajunge peste ani şi ani Şi e atît de multilaterală ! Ce aş putea să relev mai întîi cititorului ? Acum, dacă stau să mă gîndesc bine la cele ce am aflat, mi se parecu neputinţă să cuprind totul: Ce fapte, ce date să aleg din multitudinea care există pentru a reda cititorului pe cele mai semnificative ? Să fie oare destul de semnificativ faptul că în producţia curentă a uzinei sunt incluse materiale aduse din Uniunea Sovietică şi care sunt indispensabile bunei desfăşurări a procesului de producţie ? Sau poate faptul că circa 30 la sută din utilajele existente în uzină poartă marca diferitelor întreprinderi ale Uniunii Sovietice ? Or, poate cine ştie documentaţia care stă la baza principalelor produse ale uzinei, or, procesele tehnologice inspirate şi soluţionate, datorită literaturii sovietice de specialitate? Să fie oare destul de semnificativ „amănuntul" că acum la uzinele „23 August“ nu mai e un eveniment dacă un strungar obţine regimuri înalte de tăiere, lucrînd cu metoda Bîcov-Bortkevici şi altele, pentru că acestea au intrat de mult în practica de Zi cu zi a fiecărui muncitor de la cel mai tînăr pînă la cel mai vechi în meserie, au căpătat un caracter de masă ? In 1956, de pildă, uzinele „23 August“ au realizat o producţie mai mare cu 68 la sută faţă de anul 1950. O creştere a productivităţii muncii cu 40 la sută faţă de aceeaşi perioadă, şi o creştere a cîştigurilor medii ale muncitorilor cu 34 la sută. Este oare îndeajuns de semnificativă această corelaţie ? Căci cifrele acestea privite atent chiar şi de un necunoscător, indică un progres indiscutabil. Să lăsăm deoparte celelalte aspecte ale activităţii economice de la uzinele „23 August“ obţinute în urma colaborării cu Uniunea Sovietică şi să ne oprim doar la gama actuală a producţiei sale. La Hunedoara, la Roman, la Galaţi şi în alte centre industriale ale ţării, sunt montate utilaje executate la uzinele „23 August“ (cuptoare electrice, paie de zgură, cuptoare rotative de mari dimensiuni, calcinatoare complexe ale compresorului pentru sinteza amoniacului, matriţe pentru execuţia complicată a anvelopelor, piese pentru manevrarea meselor Rotary de la sondele petrolifere şi alte şi alte utilaje şi agregate mari, unele de dimensiuni aproape uriaşe, poartă marca uzinelor „23 August“) De unde înainte se turnau piese în greutate de cel mult 4—5 tone, azi se toarnă piese ce ating greutăţi pînă la 20 de tone De unde înainte se executau pe lună circa 6—7 perechi de chiolbaş! (piese care necesită o rezistenţă excepţională), astăzi se pot executa într-o lună pînă la 40 de asemenea piese. Elice pentru vapoare, de 5 metri diametru şi roţi dinţate uriaşe cu dinţi pînă la 400 etc., etc. Evident, ceea ce spuneam mai înainte, a fost obţinut şi este un rezultat al colaborării economice cu Uniunea Sovietică Şi după această încercare de a informa cît de cît cititorii asupra celor ce vor fi cuprinse în viitoarea istorie ce se va scrie despre colaborarea economică a celor de la uzinele „23 August“ cu întreprinderi sovietice, mă întorc din nou la filele unde am însemnate amănunte cu privire la scurta vizită făcută anul acesta în U.R S.S. de o delegaţie a uzinei Şi asta pentru că între proiectele care şi le-au propus, şi care se elaborează acum în cadrul uzinei şi ceea ce spuneam mai înainte despre stadiul atins de uzinele „23 August“ mi se pare că există o legătură o legătură care indică că la această uzină aproape întreaga activitate este îndreptată spre depăşirea acestui stadiu. Iată, un lucru mărunt îrn aparenţă Oţelarul Marin Tudorică a găsit în Uniunea Sovietică o reţetă pentru zidăria de la vatra cuptorului, ale cărei rezultate i s-au părut bune şi pe care nu s-a lăsat pînă nu a experimentat-o şi aici la el acasă, la unul din cuptoarele electrice ale uzinei Sau ing. Cezar Aramă, care pe lingă diferitele observaţii în legătură cu economicitatea şi corelaţia tehnico-ştiinţifică a regimurilor de aşchiere a aflat în URSS şi un sistem deosebit de interesant şi de economic în legătură cu deservirea secţiilor cu scule, etc . etc De asemenea, pe baza celor aflate de directorul uzinelor Constantin Putinică, pe marginea sistemului de organizare şi în deosebi a evidenţei tehnico-economice cunoscută la cîteva din uzinele vizitate, la „23 August", s-a trecut la simplificarea formularisticii. O, dar cîte, cite proiecte nu sînt încă în curs de elaborare! Ele vor deveni elemente noi în colaborarea uzinelor „23 August“ cu oamenii sovietici, îmbogăţind astfel istoria acestei colaborări. ELISABETA PETREANU O Vizită, firul unei Istorii şi cîţiva indici românia liberă 0 PROBLEMA CARE AŞTEAPTĂ REZOLVAREA Pe marginea unor lipsuri de la gospodăria agricolă de stat Jibou In aceste zile, la gospodăriile agricole de stat din ţară se întocmesc planurile de producţie pe anul 1958, pe baza cifrelor de plan date de Trusturile regionale Gostat respective. De bună planificare depinde întreaga activitate economică a gospodăriilor agricole de stat, în care se include sporirea producţiei agricole la ha., dezvoltarea sectorului zootehnic, creşterea rentabilităţii întregii gospodării agricole de stat. Să vedem cum stau lucrurile în această privinţă la gospodăria agricolă de stat Jibou din regiunea Cluj. Furajele: o problemă spinoasă Pe tov. Iacob Buta, inginerul şef al gospodăriei agricole de stat Jibou, îl găsim la sediul gospodăriei, frămîntîndu-se cu o problemă importantă: planificarea suprafeţelor destinate culturilor din anul agricol 1958. Curînd aflăm cauza acestor frămîntări. — Pămîntul nu-i gumă, tovarăşi ! — ne spune inginerul şef Buta. Cu toate acestea, Trustul Regional Gostat Cliry vrea să ne convingă de contrariul. Apoi, pe îndelete, tovarăşul Buta ne-a spus toată tărăşenia. Gospodăria agricolă de stat Jibou este o gospodărie tînără, înfiinţată anul trecut, pe baza separării din gospodăria agricolă de stat Zalău a secţiilor Jibou şi Hida. Suprafaţa arabilă a gospodăriei este mică, de numai 507 ha. Cu toate acestea, Trustul Regional Gostat Cluj a planificat acestei gospodării livrarea în cursul anului 1958 a unei mari cantităţi de grîu şi porumb. Pentru a putea preda aceste cantităţi de produse, gospodăria agricolă de stat Jibou trebuie să însămînţeze 130 ha. grîu şi 100 ha. porumb, de pe care să obţină o producţie medie de 1700 kg. grîu şi 2600 kg. porumb. Asta nu ar fi nimic. Dar gospodăria mai trebuie să însămînţeze şi o serie de suprafeţe cu orz, cartofi, cînepă şi altele. In ce priveşte plantele furajere, pentru însămînţarea lor, rămîne o suprafaţă destul de mică. Or, gospodăria agricolă de stăt Jibou duce lipsă tocmai de plante furajere. Anul trecut a trebuit să aducă fîn tocmai de la Bistriţa, şi transportul a costat de trei-patru ori mai mult decît preţul propriu zis al finului, libcru care,âireşte a contribuit la ridicarea preţuluii de cost al laptelui şi cărnii. Anul acesta, lipsa de furaje se dovedeşte şi mai acută. Gospodăria agricolă de stat Jibou va dispune la sfîrşitul acestui an de un efectiv de 50 de vaci, 150 de oi merinos şi de alte animale, la care se adaugă şi tineretul; la sfîrşitul anului 1958 pentru aceasta va fi necesară o cantitate mult mai mare de furaje ca în acest an, lucru care nu se poate asigura prin actualul plan pe anul agricol 1958 al gospodări agricole de stat Jibou. Ce este de făcut? Cercetînd din nou acest plan, se pune întrebarea: Este necesar ca această mică gospodărie agricolă de stat să-şi irosească forţele, cultivînd un mare număr de plante ? Doar este bine ştiut că rentabilitatea unei gospodării agricole de stat este cu atît mai ridicată, cu cît există un număr mai mic de culturi — 5-6 culturi — care au cea mai bună eficienţă economică, care pot asigura atît producţia marfă planificată, cît şi baza furajeră necesară creşterii animalelor. De aceea, credem în primul rînd că nu este necesar ca gospodăria agricolă de stat Jibou să cultive cînepă, cartofi şi altele, existind pentru aceasta terenuri mult mai potrivite la alte gospodării agricole de stat din regiune. In al doilea rînd, credem că este exagerată cantitatea de grîu și porumb pe care trebuie s-o livreze în 1958 gospodăria agricolă de stat din Jibou. In afară de aceasta trebuie rezolvată și problema asigurării necesarului de furaje. Este adevărat că această gospodărie are posibilităţi să mărească în oarecare măsură suprafeţele cultivate cu plante furajere, desţelenind unele suprafeţe de păşune degradată şi administrînd îngrăşămintele naturale şi chimice trebuitoare. Gospodăria de asemenea poate să obţină în 1958 o producţie mult mai mare de fîn ca în acest an, dacă pe suprafeţele desfînate se vor aplica îngrăşămintele chimice necesare, lucru pe care amul trecut gospodăria nu l-a făcut. Cu toate acestea însă, gospodăria din Jibou nu-şi va putea asigura furajele necesare dacă nu va dispune de suprafeţele respective pentru însămînţarea acestor furaje. Ţinînd cont că în anul 1958 efectivul de animale va fi dublat, ştiindu-se bine că obţinerea unei cantităţi mari de producţie marfă din sectorul zootehnic — lapte, carne, lină, etc. — este deosebit de importantă, se impune ca gospodăria agricolă de stat Jibou să rezerve o suprafaţă mai mare pentru culturile furajere. Pentru aceasta este necesar ca Trustul regional Gostat Cluj să sprijine gospodăria agricolă de stat Jibou la revizuirea actualului plan de producţie pe anul 1958. In loc de 12 culturi,cît cuprinde în prezent planul, ar trebui să aibă 5-6 culturi, potrivit Climatului şi solului de la gospodăria agricolă de stat Jibou. Analizîndu se bine şi cantităţile de grîu şi porumb ce trebuie livrate în 1958, precum şi calea asigurării furajelor necesare, gospodăria agricolă de stat Jibou va putea porni pe o bază reală la îndeplinirea sarcinilor din planul pe anul agricol viitor. ing. agr. uH. auuKlU si M. SCRIPCA corespondentul „Romnitei libere“ in regiunea Cluj Un recital extraordinar dat de Serghei Obrazţov Serghei Obrazţov, artist al poporului al U.R.S.S., directorul Teatrului central de stat de păpuşi din Moscova, care împreună cu sofia sa şi-a petrecut concediul în ţara noastră, va da pentru public un singur recital extraordinar în Capitală, duminică 6 octombrie, ora II dimineața, în sala Teatrului satiric muzical „Constantin Tănase". Sâmbătă 5 octombrie, maestrul Serghei Obrazţov va da un recital pentru studenţii din Capitală la Casa Studenţilor. Acompaniamentul la pian va fi susţinut de Olga Obrazţova. (Agerpres) Adevărata istorie a partidei de fotbal dintre echipele prime ale R.P.R. și R.P.F. Iugoslavia, disputată duminica după amiază pe stadionul „23 August" din Capitală, a început abia în minutul 52 de joc, adică din chiar clipa în care echipa iugoslavă a des-,chis scorul prin Mujici (nr. 10). Odată cu acest gol, considerat în felul lui un vestitor al posibilei victorii a oaspeţilor, jucătorii noştri au găsit vigoarea şi dîrzenia ce le lipsise pînă atunci şi fără zăbavă, de astă dată, au pornit să-şi croiască drum spre poarta lui Beara. Schimbarea produsă în maniera de joc a formaţiei noastre a avut două consecinţe imediate : pe de o parte a imprimat partidei dinamismul aşteptat pînă atunci de peste 100.000 spectatori prezenţi în incintele stadionului, iar pe de altă parte a servit mai bine intereselor echipei noastre, care greşise perseverînd intr-un joc lent, înghesuit, uşor de stăpînit de apărarea în linie şi întărită numericeşte a oaspeţilor. In aceste ultime 38 minute ale întîlnirii s-a stabilit şi scorul final Categoric în avantaj teritorial şi controlînd 8 din fiecare 10 acţiuni înregistrate de o parte şi de alta, echipa noastră n-a izbutit însă decît un rezultat de egalitate (1 — 1). Pentru aceasta a înscris mai întîi un gol (minutul 60), anulat de arbitrul Franz GrillezLo/mîmia notusta, după care un alt gol realizat de Ene I (minutul 78) a fost consfinţit ca atare şi de arbitrul conducător. Mai mult n-a fost chip, în relativ scurtul timp în care echipa noastră, trezită parcă din toropeală, a acţionat mai pe măsura intereselor ei. Aşa cum s-a desfăşurat partida, se poate afirma că rezultatul ar fi putut fi favorabil echipei noastre, fără ca aceasta să fi corespuns unei surprize. Jocul forraţiei iugoslave, cu mişcări din care a fost exclus diletantismul, n-a avut totuşi în el puterea necesară pentru dobîndirea victoriei. Prudenţi, putem spune la maximum — probabil şi la amintirea , eşecului înregistrat la Belgrad — iugoslavii au păstrat o apărare permanentă de 6—7 jucători, contînd pentru acţiunile ofensive şi pe folosirea contraatacurilor. Cu această tactică, iugoslavii au pierdut de fapt prilejul să tragă profitul cuvenit din slăbiciunea manifestă din prima repriză a apărării noastre (îndeosebi Neacşu şi Bone). Oaspeţii au acţionat de parcă respectau pînă la ultima iotă o lecţie învăţată de-acasă: „Să cîştigăm dacă se poate — dar să nu pierdem cu nici un chip“. Şi replica echipei noastre nu le-a dat pînă după golul cu care s a deschis scorul problemei de rezolvat. Or, evenimentele ce au urmat au arătat că jucătorii noştri au greşit neîncercînd să tragă foloase din atitudinea de prelungită espectativă a adversarului. Oaspeţilor le convenea, în ultimă instanţă, un rezultat de egalitate la Bucureşti, cînd ediţia următoare a acestui joc (din cadrul preliminariilor campionatului mondial) va avea drept cadru de disputare oraşul Belgrad. Dar pentru noi alta era socoteala ! Dacă măcar după un sfert de oră de studiu (presupunînd că acesta ar fi fost absolut necesar) jucătorii noştri ar fi deslănţuit ofensiva — aşa cum au făcut-o mult mai tîrziu — eremente nu iese am nesfăţurarea întîlnirii întăresc afirmaţia că echipa noastră ar fi putut cîştiga. Desfăşurarea partidei a mai permis constatarea că echipa Iugoslaviei n-a avut duminică strălucirea ce se acordă unele rezultate din palmaresul ei. Incontestabil că iugoslavii practică un fotbal aparţinînd celei mai bune clase continentale. Aceasta au arătat, în parte, şi duminică. Dar actualele posibilităţi ale echipei o situează la un indice scăzut. Zebeţ, Boskov, Mitici, Mujici, Milutinovici, sînt jucători cu mult aplomb, la care ai ce vedea. Insă echipa Iugoslaviei, în totalitatea ei, e deficitară acum ca putere de şut şi de lupta. Şi de aici probabil prudenţa în joc,despre care am amintit, exemplificată pe alocuri şi prin acţiuni de întîrzieri în repunerea mingiei în joc — care nu le găseşti la o echipă sigură pe posibi-l ităţile ei. împrejurările au făcut însă ca nici echipa noastră pentru acest joc să nu se fi bucurat de concursuri prea fericite, cu lipsuri în toate compartimentele, formaţia s-a handicapat suplimentar cu vizibila şi paralizanta emoţie ce s-a făcut semnalată de la primul schimb de mingi. Prudenţa exagerată faţă de valoarea adversarului — precedat de o mare faimă — n-a încetat, măcar după constatarea că realitatea e mai puţin copleşitoare decît aşteptările. De teama faimei adversarului, echipa a acţionat gîtuită de emoţie, a comis în consecinţă greşeli şi s-a lăsat manevrată de un partener de joc care avea şi el puternice temeri. Cît de bine i-ar fi Clasamentul grupei a VIl-a din preliminariile campionatului mondial 1. R.P.R. 2 1 1 0 3: 2 3 2. R.P.F. Iugoslavia 2 0 2 0 1: 1 2 3. Grecia 2 0 1 1 1: 2 1 prins echipei noastră de la început doza de curaj cu care a luptat cînd oaspeţii şi-au creat avantajul golului ! Deşi — s-o recunoaştem — şi atunci au fost necesare repetate şi insistente îndemnuri de pe tuşe, ca să se lanseze într-o ofensivă susţinută. Individualizînd, se cuvine să spunem că cu excepţia lui Voinescu, Apolzan, Petschovski — pentru că a muncit mult — şi oarecum Zavoda II, absolut toţi jucătorii folosiţi au acţionat departe de valoarea lor, departe de ceea ce obişnuit arată săptămînal, în disputele cu caracter intern. E şi aceasta o morală ce tre- buie reţinută — pe lingă multe altele — pentru că drumul spre Stockholm nu este închis pentru echipa noastră, ci... doar s-a lungit B. BERCEANU R. P» R»*R. P. F. Iugoslavia i*i (0*0) Echipa romînă ar fi putut sa cîştige jocul de duminica Atac la poarta lui Voinescu Foto: agerpres Un mare succes al juniorilor noştri După un spectacol fotbalistic de mare valoare, reprezentativa noastră de juniori ne-a adus satisfacţia unei victorii nete, concludente şi de mare prestigiu asupra unui adversar valoros Scorul final de 5—1 (3—0) putea însă fi şi mai categoric, dacă înaintaşii noştri n-ar fi ratat cîteva ocazii rare. In ciuda scorului, meciul a fost în cea mai mare parte a timpului echilibrat în jocul de cîmp (mai ales în repriza secundă) şi numai unele elemente despre care vom vorbi, au determinat mărimea scorului. Formaţia ţării noastre a apărut mai robustă (asta s-a observat în mod special în duelurile directe în care iugoslavii au fost net depăşiţi) mai matură, mult mai decisă şi sigură în acţiunile sale. Juniorii noştri au fost mai insistenţi, au luptat cu hotărîre şi, trebuie subliniat în mod special, au avut finalitate în acţiuni. Totodată însă, trebuie arătat că reprezentativa noastră a avut de-a lungul celor 90 de minute şi unele scăderi destul de accentuate, mai ales la începutul reprizei secunde, în cursul căreia echipa a acţionat cu multe greşeli, unele elementare (pase, reluări, şuturi, etc.) care au demonstrat că trebuie să se insiste şi mai mult asupra pregătirii jucătorilor. Exceptînd aceste observaţii critice, este cazul să felicităm echipa noastră şi în mod deosebit apărarea, care a funcţionat aproape ireproşabil (îi reproşăm doar mingile trimise la întîmplare) şi linia de atac care a acţionat cu fantezie şi eficacitate şi în care a strălucit Renye. Mateianu a avut o excelentă primă repriză însă în cea următoare a fost inexistent (condiţia fizică insuficientă, căldura?). Punctele au fost înscrise de cei cinci înaintaşi ai noştri. Formaţia iugoslavă a impresionat puternic la capitolul execuţii tehnice. Balonul a fost jucat în permanenţă pe jos, cu schimburi, pase şi reluări aproape perfecte. Păcat că această desfăşurare, artistică am putea spune, s-a oprit in permanenţă în faţa liniei careului de 16 m, pe care înaintaşii n-au reuşit s-o treacă de prea multe ori, iar atunci cînd au trecut-o n-au izbutit să încheie cu succes fazele (asta datorită şi apărării noastre). Echipa de juniori a Iugoslaviei ne-a apărut ca formaţie de valoare, bine închegată, care poartă puternic amprenta jocului colectiv şi tehnic, poate puţin prea lentă, în raport cu vîrsta jucătorilor şi cerinţele fotbalului modern. Considerăm, de aceea că am învins un adversar de valoare şi rezultatul final nu poate decit să ne bucure. Am reţinut din echipa Iugoslaviei pe Radunovici, Mitici şi Bego A condus bine austriacul Ghebat, puţin prea exagerat în maniera în care sc simăia greşelile şi care ne-a uluit în final, acordînd un fantezist 11 m, în Favoarea oaspeţilor, apărat însă cu succes de portarul Szilagyi. GH. RUSSU PE SCURT • Intilnirea internaţională de handbal (masculin) R P.R. — R.P Ungară, disputată duminică la Budapesta, a revenit handbaliştilor noştri cu scorul de 13 — 10. • Pe stadionul „Gh. Gheorghiu- Dej“ din Cluj au luat sfîrşit duminică campionatele republicane de atletism pe anul 1957. In ultima zi a competiţiei, reprezentanta asociaţiei Dinamo, Ana Coman, a stabilit un nou şi valoros record republican în proba de aruncare a greutăţii, cu o performanţă de 14,77 m. • Intilniri internaţionale de fotbal : Bulgaria (A) — Polonia (A) 1—1; Bulgaria (jun) — Polonia (jun) 1 — 2; Luxemburg — Austria 0—3 (Austria s-a calificat pentru turneul final al campionatului mondial); Benfica — Sevilla 0—0 (Sevilla s-a calificat pentru turul următor în „Cupa campionilor europeni"); Progresul Oradea—Spartak Subotiţa 3—1; Levski Sofia — Flamura Roşie Arad 2—2; * R. P. F. Iugoslavia (B) — R. P. R. (B) 2-1 Intîlnirea de fotbal R.P.F. Iugoslavia (B) — R.P.R. (B), disputată duminică la Skoplje, a fost cîștigată de echipa gazdă cu 2—1. Scorul a fost deschis de echipa noastră prin Mészáros II (min. 47). Iugoslavii au egalat prin Veselinovici (min. 67) și au marcat golul victoriei prin același Veselinovici (min. 75) dintr-o lovitură de penalizare de la „11 metri“. Mărfi 1 octombrie 1957 ■*- nr- 4035 900000COOC Declaraţii OOCOOOOOI I FRANZ GRILL : In primul rind 5 vreau să subliniez că nu am anulat 5 nici un gol al echipei româneşti , pe bunul motiv că încă înainte de a se introduce balonul în plasă am fi oprit lacul, sancţionând blocarea 4 balonului de către jucătorul Ozon. ? El a ţinut balonul intre picioare 3 htind posibilitatea adversarului să-l toace Acest fapt este oprit de re- i gulament şi am fluerăt infracţiunea din momentul în care s-a comis. Consider rezultatul itst. Iugoslavii dominînd prima repriză iar rdmlnîi cea de a doua. Rar am văzut ca o echipă să prindă aripi după ce este condusă, așa cum s-a întîmplat cu I reprezentativa R.P.R. I V. CĂLINOIU : Dacă adversarii noștri ne-ar fi marcat golul cu 20 * minute mai înainte, cred că am fi cîștigat. Socotesc că cel mai îmbu- I purător fapt este că spre deosebire I de trecut, cînd marcarea unui gol aducea prăbuşirea echipei, acest I gol ne-a ajutat să ne regăsim. I GH. POPESCU antrenor de stat: joc cu amprentă caracteristică de I campionat, în care a contat mai mult combativitatea şi dîrzenia. Inî că dinainte de meci se spunea că I echipa mai calmă va cîştiga. NaJionala iugoslavă, avînd o experienţămult mai vastă, a ştiut pînă la I marcarea golului să se apare şi să I atace mai organizat. MILIUTINOVIC: Trebuia ca In,că din prima repriză să obţinem un avantaj. După felul cum s-a desfăşurat repriza a doua trag concluzia că noi iucind foarte slab am îngă- I duit romînilor să ia iniţiativa. In orice caz nu sintem nemulţumiţi de rezultat. g MTRIC (antrenor iugoslav) g Am obţinut ceea ce am dorit: un 2 8 meci nul pe care il socotim favora-1 g bit, deoarece sintem siguri de os g victorie la Belgrad. » Sooo-xioooooonooonoooooooooacoooooüecaoocaoooooÄ % 8 I Joi, etapă în campionatul categoriei A de fotbal Campionatul categoriei A de fotbal se reia joi, 3 octombrie, cu următoarea etapă : Dinamo Bucureşti— Energia Oraşul Stalin (stadion Dinamo, ora 15.30); C.C.A.—Energia Petroşani (stadionul 23 August, ora 15.30); Progresul Oradea—Energia Tg. Mureş; Dinamo Cluj—Energia Ploeşti; Flamura Roşie-Arad—Progresul Bucureşti; Ştiinţa Timişoara— Locomotiva Bucureşti. Azi, C. G A.Vorwärts Berlin (la box) Stadionul Republicii va găzdui astă seară cu începere de la ora 19 intilnirea internaţională de box dintre echipele selecţionate ale cluburilor C.C.A.Bucureşti şi Vorwärtz Berlin. Evoluţia pugiliştilor germani este aşteptată cu mare interes. Acest meci constituie o revanşă e intilnirii disputată la începutul anului la Berlin şi încheiată cu scorul de 11-9 în favoarea oaspeţilor. In vederea acestei noi confruntări echipa C.C.A. va prezenta următoarea formaţie: M. Dobrescu, V. Şchiopa, E. Cismaş G. Fiat, V. Czekeli, Dobre Pavel, Şerbu Neacşu, Vasile Tiţă, Gheţu Velicu şi D. Ciobotaru.