Romînia Liberă, octombrie 1957 (Anul 15, nr. 4035-4061)

1957-10-01 / nr. 4035

Pag. 2-a DIN ACTIVITATEA SFATURILOR POPULARE întreţinerea drumurilor— o sarcină importantă Este îndeobşte cu­noscută importan­ţa pe care o au căi­le de comunicaţie pentr­u economia u­­nei regiunii, pentru realizarea unui in­tens schimb de mărfuri între oraş şi sat. Din acest punct de vedere, regiunea Craiova a moştenit de la vechile regimuri,o si­tuaţie dintre cele mai proaste. E vorba atît de reţeaua de căi ferate, slab dez­voltată, dar mai ales despre drumuri, lăsate într-o stare foarte proastă. Or, pentru remedierea acestei situaţii, pen­tru îmbunătăţirea drumurilor, au fost şi sunt încă necesare multe eforturi. Preocupări... De la un bun început trebuie să spu­nem că în ultimii ani au fost dobândi­te în această privinţă unele succese de seamă. Voi aminti de cîteva doar. In patru direcţii, pornind din oraşul Craiova, cale de zeci de kilometri, şo­selele au fost asfaltate, acţiunea de modernizare a drumurilor fiind în pli­nă desfăşurare. Pe alte sute de kilo­metri se efectuează, an de an, lucrări de reparaţii şi întreţinere. Drumuri a­­proape impracticabile altă dată, cum ar fi cele care leagă Craiova de cen­trele raionale Melineşti, Pleniţa, Se­­garcea, au fost reparate şi redate cir­culaţiei. Numai anul acesta au fost efectuate din fonduri bugetare, lucrări de întreţi­nere pe o lungime de cca. 670 km. Ca un succes în această privinţă, merită să fie semnalat faptul că planul de execu­ţie a lucrărilor de întreţinere din fon­duri bugetare a fost realizat anul a­­cesta încă de la data de 15 septembrie. De asemenea, peste 3.000 km. drumuri au fost îngrijite prin contribuţia cetă­ţenilor, care au transportat şi împrăş­tiat de-a lungul lor peste 425.000 m.c. pietriş. Uneori însă şi subaprecieri... Fără îndoială, că toate acestea sunt lucruri frumoase, realizări care fac cinste sfaturilor populare din regiu­nea Craiova. In acelaşi timp însă, tre­buie să recunoaştem că în această di­recţie, nu s-a făcut încă tot ceea ce ar fi trebuit să se facă, că mai există unele Comitete executive ale sfaturilor populare din regiune care nu acordă acestei probleme atenţia cuvenită. Şi această atitudine de subapreciere a acţiunii de întreţinere a drumurilor porneşte chiar de la comitetul execu­tiv al sfatului popu­lar regional, care, cu cîteva luni în urmă, a găsit de cuviinţă să transfere suma de 1.500.­­00 lei, din fondurile designate întreţinerii drumurilor, sfatului popu­lar orăşenesc Craiova, pentru con­struirea unui bulevard. E foarte ade­vărat că s-a realizat un lucru bun, că prin construirea noului bulevard «racul r'.raicwa, n «nîtwii o nnApoko­l*P plus, a devenit mai. frumos. Tot atit de adevărat e însă că această lucrare nu era chiar atît de urgentă, că ea s-ar fi putut executa foarte bine și în decurs de doi ani, fără să mai fi fost nevoie de transferul acestei sume. Pentru că un lucru trebuie să fie clar. Cu cei 1.500.000 lei afectaţi pen­tru construirea bulevardului, s-ar fi putut întreţine 25—36 km. drfu­rturi. Şi aceasta, socotesc, era cu mult mai ne­cesar şi mai folositor. Avînd un asemenea exemplu, nu e de mirare de ce şi unele comitete exe­cutive subordonate au subapreciat pro­blema întreţinerii drumurilor. Comite­tele executive ale sfaturilor populare raionale Pleniţa, Oiteţu, Balş şi Ca­racal, au socotit a­­ceasta drept o sar­­­­cină exclusiv a apa­­­­ratului secţiunii de­­ drumuri. Aşa se ex­plică de ce, pînă la această dată, în raionul Pleniţa pla­nul de folosire a atelajelor la lucrările de întreţinere a drumurilor nu a fost realizat decît în proporţie de 46 la sută, iar în raioanele Caracal şi Ol­­teţu planul de desfundare şi şurăţire a şanţurilor a fost îndeplinit sub pro­centul de 50 la sută. Comitetele exe­cutive ale sfaturilor populare din aces­te raioane au socotit problema mobili­zării cetăţenilor în acţiunea de între­ţinere a drumurilor drept o treabă ad­ministrativă de care trebuie să se o­­cupe picherii şi cantonierii şi nicide­cum o sarcină a lor de seamă. E nevoe de mai multă iniţiativă ,în rol de seamă în acţiunea de în­treţinere a drumurilor îl joacă asigu­rarea din resurse locale a materialului pietros necesar. Succese deosebite în această privinţă au fost dobîndite în raionul Amaradia, unde, îrt urma stu­diilor întreprinse de comisiunile per­manente, au fost descoperite numeroa­se cariere de piatră, ca cele din comu­nele Dănciuleşti, Valea Boului, Făr­­caşu şi altele. La această dată, tot materialul petros pentru repararea drum­urilor şi chiar pentru alte lucrări este asigurat în raionul Amaradia numai din resurse locale. Nu acelaşi lucru se întîmplă în schimb în raioa­nele Oiteţu sau Băileşti, unde comite­tele executive ale sfaturilor populare dau dovadă de lipsă de iniţiativă, fiu antrenează şi nu sprijină comisiunile permanente pentru a descoperi noi ca­riere. Chiar şi carierele care există, nu sunt amenajate şi nu sunt exploatate în mod raţional. Iată de ce în aceste raioane materialul pietros se aduce de la distanţe mari, ceea ce necesită chel­tuieli multe, timp pierdut şi forţă de muncă irosită. Dezinteresul pe care unele comitete executive ale sfaturilor populare îl dovedesc faţă de problema îmbunătă­ţirii drumurilor, reiese şi din slaba lor preocupare în ceea ce priveşte înca­drarea secţiunilor de drumuri cu per­sonal tehnic corespunzător. Cum să fie bune drumurile din raionul Oiteţu, de pildă, cînd fostul şef al secţiunii de drumuri, Const. Măndicibiu, a conside­rat acţiunea de întreţinere a drumuri­lor drept un mijloc de căpătuială per­sonală , întocmind acte de plată pen­tru lucrări efectuate prin contribuţie în muncă, alcătuind state de plată fictive, acest salariat necinstit , susţinut cu atîta tărie de unii membri ai comite­tului executiv raional — a Săvîrşit luc­ru "s-a întîrhplat ’şi' în'’raionul Balş, precum şi în raionul Strehaia. * Comitetele executive ale sfaturilor populare din regiunea Craiova trebuie să ţină seama că întreţinerea în bune condiţiuni a drumurilor constituie o sarcină a lor, o sarcină de mare răs­pundere, ce nu poate fi rezolvată nu­mai prin metode administrative, ci prirttr-o muncă politică susţinută, prin transformarea ei într-o largă acţiune de masă. C. AZOIŢII corespondentul „Rom­âniei libere" în regiunea Craiova­­­Unele lipsuri semnalați în munca ] sfaturilor populare [ din regiunea Craiova I­ A LEGATURI PRIETENESTI I­n ziua aceea, celelalte preocu­pări,, gînduri, griji mărunte de fiecare zi, fuseseră cu totul ui­tate. In ziua aceea în micul univers al prietenilor celor mai apropiaţi şi al familiilor celor cîţiva muncitori şi teh­­nicieni de la uzinele „23 August“, în­torşi dintr-o scurtă călătorie din Uniunea Sovietică, punctul central de atracţie erau impresiile de călătorie. Impresii, impresii... Parcă poţi să le dezvălui într-o zi. Parcă poţi să le povesteşti pe toate chiar dacă ziua se prelungeşte pînă noaptea tîrziu ?! Pen­tru 20 de zile cît durase călătoria, erau multe. Ceea ce mica delegaţie văzuse în cursul vizitei sale, (rînd pe rînd au fost vizitate uzinele „Nevski“ şi „Kirov“ din Leningrad, „Lihaciov“ din Moscova şi „Uralmaş“ din Sverd­lovsk, în afară de muzee, teatre, clu­buri, staţiuni balneo-climaterice etc., etc.) era atît de bogat, de multilateral şi de intens încît era cu neputinţă să fie echivalent cu timpul a 20 de zile obişnuite ! Şi cu toate astea, acum întorşi acasă, li se părea că cele 20 de zile fusese un timp scurt,­ enorm de scurt în raport cu ceea ce ar fi pu­tut şi ar fi trebuit văzut. Pe cit de multe erau impresiile, pe atît de multe erau şi proiectele Pro­iectele al căror sîmbure erau observa­ţiile şi învăţămintele celor văzute aco­­o şi care aveau să rezolve o serie de probleme. E drept că în mintea fiecă­­uia dintre cei­ ce alcătuise delegaţia (Constantin Putinică, directorul gene­ral al uzinelor, ing. Aramă Cezar, oţe­­arul Marin Tudorică, maistrul Venia­min Iacovski şi ceilalţi), toate astea nau­ contururi şi importanţe diferite. Şi tocmai asta era bine. Căci fiecare văzuse prin optica lui, dăduse atenţie, cercetase şi căutase răspunsuri proble­melor din domeniul activităţii sale. D­e ce am început reportajul toc­mai cu aceste cîteva amănunte în legătură cu vizita delegaţiei colectivului de la uzinele ,,23 August“­n Uniunea Sovietică ? Poate pentru că acesta este cel mai recent eveni­ment în colaborarea şi relaţiile de prietenie ale celor de la­ „23 August“ cu Uniunea Sovietică. Poate pentru că în urma acestei vizite care a depăşit de fapt cu mult limitele unei simple vi­zite, transformîndu-se într-o bună po­sibilitate de schimb de experienţă, au fost întreprinse în uzină o serie de proiecte, o serie da măsuri. Poate pen­tru că în istoria colaborării şi relaţii­lor uzinei cu prietenii sovietici, rezul­tatele acestei vizite vor fi trecute drept nişte rezultate deosebit de va­loroase. In fond, nu s-a întîmplat nimic ex­cepţional Era normal să se petreacă aşa. Acum după ce am cercetat puţin istoria colaborării despre care vor­beam mai înainte, mi se pare nedrept să-mi limitez reportajul numai la atît. Adevărat că pînă acum nimeni n-a scris vreo pagină a acestei istorii. Poate că deocamdată nici nu s-a gîn­­dit cineva s-o facă. Oricum, firul ei începe odată cu primele tone de ma­teriale sosite din Uniunea Sovietică în anii grei, plini de lipsuri şi greu­tăţi, anii imediaţi naţionalizării şi se termină . Se termină unde? Nu se poate stabili în timp, căci firul acestei istorii continuă viguros şi va ajunge peste ani şi ani Şi e atît de multi­laterală ! Ce aş putea să relev mai în­tîi cititorului ? A­cum, dacă stau să mă gîndesc bine la cele ce am aflat, mi se pare­­cu neputinţă să cuprind totul: Ce fapte, ce date să aleg din multitudinea care există pentru a reda cititorului pe cele mai semnificative ? Să fie oare destul de semnificativ fap­tul că în producţia curentă a uzinei sunt incluse materiale aduse din Uniu­­nea Sovietică şi care sunt indispensa­bile bunei desfăşurări a procesului de producţie ? Sau poate faptul că circa 30 la sută din utilajele existente în uzină poartă marca diferitelor între­prinderi ale Uniunii Sovietice ? Or, poate cine ştie documentaţia care stă la baza principalelor produse ale uzi­nei, or, procesele tehnologice inspi­rate şi soluţionate, datorită literaturii sovietice de specialitate? Să fie oare destul de semnificativ „amănuntul" că acum la uzinele „23 August“ nu mai e un eveniment dacă un strungar ob­ţine regimuri înalte de tăiere, lucrînd cu metoda Bîcov-Bortkevici şi altele, pentru că acestea au intrat de mult în practica de Zi cu zi a fiecărui mun­citor de la cel mai tînăr pînă la cel mai vechi în meserie, au căpătat un caracter de masă ? In 1956, de pildă, uzinele „23 August“ au realizat o pro­­ducţie mai mare cu 68 la sută faţă de anul 1950. O creştere a productivi­tăţii muncii cu 40 la sută faţă de aceeaşi perioadă, şi o creştere a cîşti­­gurilor medii ale muncitorilor cu 34 la sută. Este oare îndeajuns de semnifi­cativă această corelaţie ? Căci cifrele acestea privite atent chiar şi de un ne­­cunoscător, indică un progres indiscu­tabil. Să lăsăm deoparte celelalte aspecte ale activităţii economice de la uzinele „23 August“ obţinute în urma colabo­rării cu Uniunea Sovietică şi să ne oprim doar la gama actuală a produc­ţiei sale. La Hunedoara, la Roman, la Galaţi şi în alte centre industriale ale ţării, sunt montate utilaje executate la uzinele „23 August“ (cuptoare elec­­trice, paie de zgură, cuptoare rotati­ve de mari dimensiuni, calcinatoare complexe ale compresorului pentru sin­teza amoniacului, matriţe pentru exe­cuţia complicată a anvelopelor, piese pentru manevrarea meselor Rotary de la sondele petrolifere­­ şi alte şi alte utilaje şi agregate mari, unele de di­mensiuni aproape uriaşe, poartă marca uzinelor „23 August“) De unde înainte se turnau piese în greutate de cel mult 4—5 tone, azi se toarnă piese ce ating greutăţi pînă la 20 de tone De unde înainte se executau pe lună circa 6—7 perechi de chiolbaş! (piese care necesită o rezistenţă excepţională), astăzi se pot executa într-o lună pînă la 40 de ase­menea piese. Elice pentru vapoare, de 5 metri diametru şi roţi dinţate uriaşe cu dinţi pînă la 400 etc., etc. E­vident, ceea ce spuneam mai înainte, a fost obţinut şi este un rezultat al colaborării econo­mice cu Uniunea Sovietică Şi după a­­ceastă încercare de a informa cît de cît cititorii asupra celor ce vor fi cu­prinse în viitoarea istorie ce se va scrie despre colaborarea economică a celor de la uzinele „23 August“ cu întreprinderi sovietice, mă întorc din nou la filele unde am însemnate amă­nunte cu privire la scurta vizită făcu­tă anul acesta în U.R S.S. de o dele­gaţie a uzinei Şi asta pentru că în­tre proiectele care şi le-au propus, şi care se elaborează acum în cadrul uzi­­nei şi ceea ce spuneam mai înainte despre stadiul atins de uzinele „23 August“ mi se pare că există o legă­tură o legătură care indică că la această uzină aproape întreaga activi­tate este îndreptată spre depăşirea acestui stadiu. Iată, un lucru mărunt îrn aparenţă Oţelarul Marin Tudorică a găsit în Uniunea Sovietică o reţetă pentru zidăria de la vatra cuptorului, ale cărei rezultate i s-au părut bune şi pe care nu s-a lăsat pînă nu a experi­mentat-o şi aici la el acasă, la unul din cuptoarele electrice ale uzinei Sau ing. Cezar Aramă, care pe lingă dife­ritele observaţii în legătură cu eco­nomicitatea şi corelaţia tehnico-ştiinţi­fică a regimurilor de aşchiere a aflat în U­R­S­S şi un sistem deosebit de in­teresant şi de economic în legătură cu deservirea secţiilor cu scule, etc . etc De asemenea, pe baza celor aflate de directorul uzinelor Constantin Pu­tinică, pe marginea sistemului de or­ganizare şi în deosebi a evidenţei tehnico-economice cunoscută la cîteva din uzinele vizitate, la „23 August", s-a trecut la simplificarea formularis­­ticii. O, dar cîte, cite proiecte nu sînt încă în curs de elaborare! Ele vor deveni elemente noi în colaborarea uzinelor „23 August“ cu oamenii so­vietici, îmbogăţind astfel istoria aces­tei colaborări. ELISABETA PETREANU O Vizită, firul unei Istorii ş­i cîţiva indici r­omânia liberă 0 PROBLEMA CARE AŞTEAPTĂ REZOLVAREA Pe marginea unor lipsuri de la gospodăria agricolă de stat Jibou In aceste zile, la gospodăriile agri­cole de stat din ţară se întocmesc planurile de producţie pe anul 1958, pe baza cifrelor de plan date de Tru­sturile regionale Gostat respective. De­­ bună planificare depinde întrea­ga activitate economică a gospodă­riilor agricole de stat, în care se in­clude sporirea produ­cţiei agricole la ha., dezvoltarea sectorului zootehnic, creşterea rentabilităţii întregii gospo­dării agricole de stat. Să vedem cum stau lucrurile în a­­ceastă privinţă la gospodăria agricolă de stat Jibou din regiunea Cluj. Furajele: o problemă spinoasă Pe tov. Iacob Buta, inginerul şef al gospodăriei agricole de stat Jibou, îl găsim la sediul gospodăriei, fră­­mîntîndu-se cu o problemă importantă: planificarea suprafeţelor destinate culturilor din anul agricol 1958. Curînd aflăm cauza acestor fră­­mîntări. — Pămîntul nu-i gumă, tovarăşi ! — ne spune inginerul şef Buta. Cu toate acestea, Trustul Regional Go­stat Cliry vrea să ne convingă de con­trariul. Apoi, pe îndelete, tovarăşul Buta ne-a spus toată tărăşenia. Gospodă­ria agricolă de stat Jibou este o gos­podărie tînără, înfiinţată anul tre­cut, pe baza separării din gospodăria agricolă de stat Zalău a secţiilor Ji­bou şi Hida. Suprafaţa arabilă a gos­podăriei este mică, de numai 507 ha. Cu toate acestea, Trustul Regional Gostat Cluj a planificat acestei gos­podării livrarea în cursul anului 1958 a unei mari cantităţi de grîu şi po­rumb. Pentru a putea preda aceste canti­tăţi de produse, gospodăria agricolă de stat Jibou trebuie să însămînţeze 130 ha. grîu şi 100 ha. porumb, de pe care să obţină o producţie medie de 1700 kg. grîu şi 2600 kg. porumb. Asta nu ar fi nimic. Dar gospodăria mai trebuie să însămînţeze şi o serie de suprafeţe cu orz, cartofi, cînepă şi altele. In ce priveşte plantele fu­rajere, pentru însămînţarea lor, ră­­mîne o suprafaţă destul de mică. Or, gospodăria agricolă de stăt Jibou duce lipsă tocmai de plante furajere. Anul trecut a trebuit să aducă fîn tocmai de la Bistriţa, şi transportul a costat de trei-patru ori mai mult decît preţul propriu zis al finu­lui, libcru care,­âireşte a contribuit la ridicarea preţuluii de cost al lap­telui şi cărnii. Anul acesta, lipsa de furaje se do­vedeşte şi mai acută. Gospodăria a­­gricolă de stat Jibou va dispune la sfîrşitul acestui an de un efectiv de 50 de vaci, 150 de oi merinos şi de alte animale, la care se adaugă şi tineretul; la sfîrşitul anului 1958 pentru aceasta va­ fi necesară o can­titate mult mai mare de furaje ca în acest an, lucru care nu se poate a­sigura prin actualul plan pe anul a­­gricol 1958 al gospodări agricole de stat Jibou. Ce este de făcut? Cercetînd din nou acest plan, se pune întrebarea: Este necesar ca a­­ceastă mică gospodărie agricolă de stat să-şi irosească forţele, cultivînd un mare număr de plante ? Doar este bine ştiut că rentabilitatea unei gos­podării agricole de stat este cu atît mai ridicată, cu cît există un număr mai­ mic de culturi —­ 5-6 culturi — care au cea mai bună eficienţă eco­nomică, care pot asigura atît pro­ducţia marfă planificată, cît şi baza furajeră necesară creşterii animalelor. De aceea, credem în primul rînd că nu este necesar ca gospodăria a­­gricolă de stat Jibou să cultive cî­nepă, cartofi şi altele, existind pentru aceasta terenuri mult mai potrivite la alte gospodării agricole de stat din regiune. In al doilea rînd, credem că este exagerată cantitatea de grîu și porumb pe care trebuie s-o livreze în 1958 gospodăria agricolă de stat din Jibou. In afară de aceasta trebuie rezolvată și problema asigurării ne­cesarului de furaje. Este adevărat că această gospodărie are posibilităţi să mărească în oarecare măsură supra­feţele cultivate cu­ plante furajere, desţe­lenind unele suprafeţe de păşune de­gradată şi administrînd îngrăşămin­­tele naturale şi chimice trebuitoare. Gospodăria de asemenea poate să ob­ţină în­ 1958 o producţie mult mai mare de fîn ca în acest an, dacă pe su­prafeţele desfînate se vor aplica în­­grăşămintele chimice necesare, lucru pe care am­ul trecut gospodăria nu l-a făcut. Cu toate acestea însă, gos­podăria din Jibou nu-şi va putea a­­sigura furajele necesare dacă nu va dispune de suprafeţele respective pentru însămînţarea acestor furaje. Ţinînd cont că în anul 1958 efec­tivul de animale va fi dublat, ştiin­­du-se bine că obţinerea unei cantităţi mari de producţie marfă din sectorul zootehnic — lapte, carne, lină, etc. — este deosebit de importantă, se impune ca gospodăria agricolă de stat Jibou să rezerve o suprafaţă mai mare pentru culturile furajere. Pentru a­ceasta este necesar ca Trustul regional Gostat Cluj să sprijine gos­podăria agricolă de stat Jibou la re­vizuirea actualului plan de producţie pe anul 1958. In loc de 12 culturi,­­cît cuprinde în prezent planul, ar trebui să aibă 5-6 culturi, potrivit Climatului şi solului de la gospodăria agricolă de stat Jibou. Analizîndu se bine şi cantităţile de grîu şi porumb ce trebuie livrate în 1958, precum şi calea asigurării fura­jelor necesare, gospodăria agricolă de stat Jibou va putea porni pe o bază reală la îndeplinirea sarcinilor din planul pe anul agricol viitor. ing. agr. uH. auuKlU si M. SCRIPCA corespondentul „Romnitei libere“ in regiunea Cluj Un recital extraordinar dat de Serghei Obrazţov Serghei Obrazţov, artist al poporu­lui al U.R.S.S., directorul Teatrului central de stat de păpuşi din Mos­cova, care împreună cu sofia sa şi-a petrecut concediul în ţara noastră, va da pentru public un singur recital ex­traordinar în Capitală, duminică 6 oc­tombrie, ora II dimineața, în sala Teatrului satiric muzical „Constantin Tănase". Sâmbătă 5 octombrie, maestrul Ser­ghei Obrazţov va da un recital pen­­tru studenţii din Capitală la Casa Studenţilor. Acompaniamentul la pian va fi sus­ţinut de Olga Obrazţova. (Ager­pres) Adevărata istorie a partidei de fotbal dintre echipele prime ale R.P.R. și R.P.F. Iugoslavia, disputată dumi­nica după amiază pe stadionul „23 August" din Capitală, a început abia în minutul 52 de joc, adică din chiar clipa în care echipa iugoslavă a des-,­chis scorul prin Mujici (nr. 10). Odată cu­­ acest gol, considerat în felul lui un vestitor al posibilei vic­torii a oaspeţilor, jucătorii noştri au găsit vigoarea şi dîrzenia ce le lip­sise pînă atunci şi fără zăbavă, de astă dată, au pornit să-şi croiască drum spre poarta lui Beara. Schim­barea produsă în maniera de joc a formaţiei noastre a avut două con­secinţe imediate : pe de o parte a imprimat partidei dinamismul aşteptat pînă atunci de peste 100.000 specta­tori prezenţi în incintele stadionului, iar pe de altă parte a servit mai bine intereselor echipei noastre, care greşise perseverînd intr-un joc lent, înghesuit, uşor de stăpînit de apă­rarea în linie şi întărită numericeşte a oaspeţilor. In aceste ultime 38 mi­nute ale întîlnirii s-a stabilit şi sco­rul final Categoric în avantaj teri­torial şi controlînd 8 din fiecare 10 acţiuni înregistrate de o parte şi de alta, echipa noastră n-a izbutit însă decît un rezultat de egalitate (1 — 1). Pentru aceasta a înscris mai întîi un gol (minutul 60), anulat de arbitru­l Franz Grille­zLo/mîmia notus­ta, după care un alt gol realizat de Ene I (minutul 78) a fost consfinţit ca atare şi de arbitrul conducător. Mai mult n-a fost chip, în relativ scurtul timp în care echipa noastră, trezită parcă din toropeală, a acţio­nat mai pe măsura intereselor ei. Aşa cum s-a desfăşurat partida, se poate afirma că rezultatul ar fi pu­tut fi favorabil echipei noastre, fără ca aceasta să fi corespuns unei sur­prize. Jocu­l forr­aţiei iugoslave, cu mişcări din care a fost exclus diletan­tismul, n-a avut totuşi în el puterea necesară pentru dobîndirea victoriei. Prudenţi, putem spune la maximum — probabil şi la amintirea , eşecului înregistrat la Belgrad — iugoslavii au­ păstrat o apărare permanentă de 6—7 jucători, contînd pentru acţiu­nile ofensive şi pe folosirea contra­atacurilor. Cu această tactică, iugo­slavii au pierdut de fapt­ prilejul să tragă profitul cuvenit din slăbiciunea manifestă din prima repriză a apă­rării noastre (în­deosebi Neacşu şi Bone). Oaspeţii au acţionat de parcă respectau pînă la ultima iotă o lec­ţie învăţată de-acasă: „Să cîştigăm dacă se poate — dar să nu pierdem cu nici un chip“. Şi replica echipei noastre nu le-a dat pînă după golul cu care s a deschis scorul problemei de rezolvat. Or, evenimentele ce au urmat au arătat că jucătorii noştri au greşit neîncercînd să tragă foloa­se din atitudinea de prelungită espec­­tativă a adversarului. Oaspeţilor le convenea, în ultimă instanţă, un re­zultat de egalitate la Bucureşti, cînd ediţia următoare a acestui joc (din cadrul preliminariilor campionatului mondial) va avea drept cadru de disputare oraşul Belgrad. Dar pen­tru noi alta era socoteala ! Dacă mă­car după un sfert de oră de studiu (presupunînd că acesta ar fi fost ab­solut necesar) jucătorii noştri ar fi deslănţuit ofensiva — aşa cum au fă­cut-o mult mai tîrziu — eremente nu iese am nesfăţurarea întîlnirii în­tăresc afirmaţia că echipa noastră ar fi putut cîştiga. Desfăşurarea partidei a mai­ permis constatarea că echipa Iugoslaviei n-a avut­ duminică strălucirea ce se a­­cordă unele rezultate din palmaresul ei. Incontestabil că iugoslavii prac­tică un fotbal aparţinînd celei mai bune clase continentale. Aceasta au arătat, în parte, şi duminică. Dar actualele posibilităţi ale echipei o si­tuează la un indice scăzut. Zebeţ, Boskov, Mitici, Mujici, Milutinovici, sînt jucători cu mult aplomb, la care ai ce vedea. Insă echipa Iugoslaviei, în totalitatea ei, e deficitară acum ca putere de şut şi de lupta.­ Şi de aici probabil prudenţa în joc,despre care am amintit, exemplificată pe alocuri şi prin acţiuni de întîrzieri în repu­nerea mingiei în joc — care nu le găseşti la o echipă sigură pe posibi-l ităţile ei. împrejurările au făcut însă ca nici echipa noastră pentru acest joc să nu se fi bucurat de concursuri prea fericite, cu lipsuri în toate comparti­mentele, formaţia s-a handicapat su­plimentar cu vizibila şi paralizanta emoţie ce s-a făcut semnalată de la primul schimb de mingi. Prudenţa exagerată faţă de valoarea adversaru­lui — precedat de o mare faimă — n-a încetat, măcar după constatarea că realitatea e mai puţin copleşitoare decît aşteptările. De teama faimei adversarului, echipa a acţionat gî­­tuită de emoţie, a comis în consecin­ţă greşeli şi s-a lăsat manevrată de un partener de joc care avea­ şi el puternice temeri. Cît de bine i-ar fi Clasamentul grupei a VIl-a din preliminariile campionatului mondial 1. R.P.R. 2 1 1 0 3: 2 3 2. R.P.F. Iugoslavia 2 0 2 0 1: 1 2 3. Grecia 2 0 1 1 1: 2 1 prins echipei noastră de la început doza de curaj cu care a luptat cînd oaspeţii şi-au creat avantajul golu­lui ! Deşi — s-o recunoaştem — şi atunci au fost necesare repetate şi insistente îndemnuri de pe tuşe, ca să se lanseze într-o ofensivă susţinu­tă. Individualizînd, se cuvine să spu­nem că cu excepţia lui Voinescu, A­­polzan, Petschovski — pentru că a muncit mult — şi oarecum Zavoda II, absolut toţi jucătorii folosiţi au acţionat departe de valoarea lor, de­parte de ceea ce obişnuit arată săp­­tămînal, în disputele cu caracter in­tern. E şi aceasta o morală ce tre-­ buie reţinută — pe lingă multe altele — pentru că drumul spre Stockholm nu este închis pentru echipa noastră, ci... doar s-a lungit B. BERCEANU R. P» R»*R. P. F. Iugoslavia i*i (0*0) Echipa romînă ar fi putut sa cîştige jocul de duminica Atac la poarta lui Voinescu Foto: agerpres Un mare succes al juniorilor noştri După un spectacol fotbalistic de mare valoare, reprezentativa noastră de juniori ne-a adus satisfacţia unei victorii nete, concludente şi de mare prestigiu asupra unui adversar valo­ros Scorul final de 5—1 (3—0) pu­tea însă fi şi mai categoric, dacă înaintaşii noştri n-ar fi ratat cîteva ocazii rare. In ciuda scorului, meciul a fost în cea mai mare parte a timpului echili­brat în jocul de cîmp (mai ales în re­priza secundă) şi numai unele elemen­te despre care vom vorbi, au deter­minat mărimea scorului. Formaţia ţării noastre a apărut mai robustă (asta s-a observat în mod special în duelurile directe în care iu­goslavii au fost net depăşiţi) mai ma­tură, mult mai decisă şi sigură în ac­ţiunile sale. Juniorii noştri au fost mai insistenţi, au luptat cu hotărîre şi, trebuie subliniat în mod special, au avut finalitate în acţiuni. Totodată însă, trebuie arătat că reprezentativa noastră a avut de-a lungul celor 90 de minute şi unele scăderi destul de accentuate, mai ales la începutul re­prizei secunde, în cursul căreia e­chi­­pa a acţionat cu multe greşeli, unele elementare (pase, reluări, şuturi, etc.) care au demonstrat că trebuie să se insiste şi mai mult asupra pregătirii­ jucătorilor. Exceptînd aceste observaţii critice, este cazul să felicităm echipa noastră şi în mod deosebit apărarea, care a funcţionat aproape ireproşabil (îi re­proşăm doar mingile trimise la întîm­­plare) şi linia de atac care a acţionat cu fantezie şi eficacitate şi în care a strălucit Renye. Mateianu a avut o excelentă primă repriză însă în cea următoare a fost inexistent (condiţia fizică insuficientă, căldura?). Punctele au fost înscrise de cei cinci înaintaşi ai noştri. Formaţia iugoslavă a impresionat puternic la capitolul execuţii tehnice. Balonul a fost jucat în permanenţă pe jos, cu schimburi, pase şi reluări aproape perfecte. Păcat că această desfăşurare, artistică am putea spune, s-a oprit in permanenţă în faţa liniei careului de 16 m, pe care înaintaşii n-au reuşit s-o treacă de prea multe ori, iar atunci cînd au trecut-o n-au izbutit să încheie cu succes fazele (asta datorită şi apărării noastre). Echipa de juniori a Iugoslaviei ne-a apărut ca formaţie de valoare, bine în­chegată, care poartă puternic ampren­ta jocului colectiv şi tehnic, poate pu­ţin prea lentă, în raport cu vîrsta ju­cătorilor şi cerinţele fotbalului modern. Considerăm, de aceea că am învins un adversar de valoare şi rezultatul final nu poate decit să ne bucure. Am reţinut din echipa Iugoslaviei pe Radunovici, Mitici şi Bego A condus bine austriacul Ghebat, puţin prea exagerat în maniera în care sc simăia greşelile şi care ne-a uluit în final, acordînd un fantezist 11 m, în Favoarea oaspeţilor, apărat însă cu succes de portarul Szilagyi. GH. RUSSU PE SCURT • Intilnirea internaţională de handbal (masculin) R P.R. — R.P Ungară, disputată duminică la Bu­dapesta, a revenit handbaliştilor noştri cu scorul de 13 — 10. • Pe stadionul „Gh. Gheorghiu- Dej“ din Cluj au luat sfîrşit du­minică campionatele republicane de atletism pe anul 1957. In ulti­ma zi a competiţiei, reprezentanta asociaţiei Dinamo, Ana Coman, a stabilit un nou şi valoros record republican în proba de aruncare a greutăţii, cu o performanţă de 14,77 m­. • Intilniri internaţionale de fot­bal : Bulgaria (A) — Polonia (A) 1—1; Bulgaria (j­un) — Polonia (jun) 1 — 2; Luxemburg — Aus­tria 0—3 (Austria s-a calificat pen­tru turneul final al campionatului mondial); Benfica — Sevilla 0—0 (Sevilla s-a calificat pentru turul următor în „Cupa campionilor eu­ropeni"); Progresul Oradea—Spar­­tak Subotiţa 3—1; Levski Sofia — Flamura Roşie Arad 2—2; * R. P. F. Iugoslavia (B) — R. P. R. (B) 2-1 Intîlnirea de fotbal R.P.F. Iugosla­via (B) — R.P.R. (B), disputată du­minică la Skoplje, a fost cîștigată de echipa gazdă cu 2—1. Scorul a fost deschis de echipa noastră prin Mészáros II (min. 47). Iugoslavii au egalat prin Veselinovici (min. 67) și au marcat golul victo­riei prin același Veselinovici (min. 75) dintr-o lovitură de penalizare de la „11 metri“. Mărfi 1 octombrie 1957 ■*- nr- 4035 900000CO­OC Declaraţii OOCOOOOOI I FRANZ GRILL : In primul rind 5 vreau să subliniez­ că nu am anulat 5 nici un gol al echipei româneşti , pe­­ bunul motiv că încă înainte de a­­ se introduce balonul în plasă am­ fi oprit la­cul, sancţionând blocarea 4 balonului de către jucătorul Ozon. ? El a ţinut balonul intre picioare 3 htind posibilitatea adversarului să-l­­ toace Acest fapt este oprit de re- i gulament şi am fluerăt infracţiunea d­in momentul în care s-a comis.­­ Consider rezultatul it­st. Iugoslavii­­ dominînd prima repriză iar rdmlnîi­­ cea de a doua. Rar am văzut ca o­­ echipă să prindă aripi după ce este­­ condusă, așa cum s-a întîmplat cu I reprezentativa R.P.R. I V. CĂLINOIU : Dacă adversarii­­ noștri ne-ar fi marcat golul cu 20 * minute mai înainte, cred că am fi­­ cîștigat. Socotesc că cel mai îmbu- I purător fapt este că spre deosebire I de trecut, cînd marcarea unui gol aducea prăbuşirea echipei, acest I gol ne-a ajutat să ne regăsim. I GH. POPESCU antrenor de stat: joc cu­ amprentă caracteristică de I campionat, în care a contat mai­­ mult combativitatea şi dîrzenia. In­­î că dinainte de meci se spunea că I echipa mai calmă va cîştiga. NaJ­io­­­nala iugoslavă, avînd o experienţă­­mult mai vastă, a­ ştiut pînă la I marcarea golului să se apare şi să I atace mai organizat. MILIUTINOVIC: Trebuia ca In­­,­că din prima repriză să obţinem un­­ avantaj. După felul cum­ s-a desfă­­­­şurat repriza a doua trag concluzia că noi iucind foarte slab am îngă- I duit romînilor să ia iniţiativa. In­­ orice caz nu sintem­ nemulţumiţi de­­ rezultat. g M­TRIC (antrenor iugoslav) g Am obţinut ceea ce am dorit: un 2 8 meci nul pe care il socotim favora-1 g bit, deoarece sintem­ siguri de os g victorie la Belgrad. » Sooo-xioooooonooonoooooooooacoooooüecaoocaoooooÄ % 8 I Joi, etapă în campionatul categoriei A de fotbal Campionatul categoriei A de fot­bal se reia joi, 3 octombrie, cu ur­mătoarea etapă : Dinamo Bucureşti— Energia Oraşul Stalin (stadion Di­namo, ora 15.30); C.C.A.—Energia Petroşani (stadionul 23 August, ora 15.30); Progresul Oradea—Energia Tg. Mureş; Dinamo Cluj—Energia Ploeşti; Flamura Roşie-Arad—Pro­gresul Bucureşti; Ştiinţa Timişoara— Locomotiva Bucureşti. Azi, C. G A.­­Vorwärts Berlin (la box) Stadionul Republicii va găzdui astă seară cu începere de la ora 19 intil­nirea internaţională de box dintre e­­chipele selecţionate ale cluburilor C.C.A.­Bucureşti şi Vorwärtz Berlin. Evoluţia pugiliştilor germani este aş­­teptată cu mare interes. Acest meci constituie o revanşă e­ intilnirii disputată la începutul anului la Berlin şi încheiată cu scorul de 11-9 în favoarea oaspeţilor. In vederea acestei noi confruntări echipa C.C.A. va prezenta următoarea formaţie: M. Dobrescu, V. Şchiopa, E. Cismaş G. Fiat, V. Czekeli, Dobre Pavel, Şerbu Neacşu, Vasile Tiţă, Gheţu Velicu şi D. Ciobotaru.

Next