Romînia Liberă, noiembrie 1957 (Anul 15, nr. 4062-4088)

1957-11-01 / nr. 4062

Pag. 2-0 Sa învăţăm din experienţa colectivizării regiunii Constanţa Carnetul preşedintelui * Cum a muncit sfatul popular al raionului Medgidia pentru colectivizarea agriculturii raionului * Toţi deputaţii comunali au intrat printre primii în gospodăriile colective * Antrenarea ţăranilor mijlocaşi şi a celor cu influenţă în sate * Comunele „grele" şi problemele lor * întărirea continuă a gospodăriilor colective II cheamă Constantin Triţă şi este preşedintele comitetului executiv al sfatului popular raional Medgidia. L-am cunoscut într-o dimineaţă înso­rită de toamnă, In biroul lui, stind de vorbă cu nişte colectivişti explicindu-le cum să-şi facă rost de materiale pen­tru construcţia unui grajd. Energic am părea. Cind i-am arătat insă scopul venirii mele i-a dispărut dintr-o dată toată energia. — Ce să-ți spun tovarăşe despre munca noastră? — m-a întrebat el oarecum surprins. Ne-am străduit cu toţii şi am colectivizat raionul. Asta-i tot. O astfel de primire m-a descumpă­nit pentru o clipă, mai ales că mi-l imaginasem foarte vorbăreţ din cele ce văzusem înainte. Am încercat apoi să-i explic că totuşi strădaniile lor ar fi bine să fie cunoscute şi de alţii. Zadarnic insă. El continua să stea li­niştit şi să răsfoiască un carnet gros, destul de uzat. Spre sfîrşitul carnetu­lui a ajuns la o filă albă şi a însem­nat ceva. — Dar ce notaţi în carnetul acela ? — am întrebat eu aşa într-o doară, fă­ră să bănuiesc că aici aş putea găsi exact ceea ce căutam. — E caietul meu de bord — ca să fie aşa — îmi răspunse preşedintele. Aici trec tot ce am făcut sau voi face, toate problemele ce se ivesc. — Nu vreţi să mi-l lăsaţi mie pufin? — Ba da. ★ Patru ore în şir am citit acest carnet. Zeci de date şi fapte am intil­nit înscrise aici. Cind l-am terminat mi-am, dat seama că reportajul pentru gazetă era ca și scris. Ce am extras din carnetul lui Con­­stantin Triţă, vom reda in cele ce ur­mează. 16 septembrie 1956 „Azi avem sesiunea III-a. La ordi­nea de zi, analiza muncii comitetului executiv raional pentru realizarea pla­nului de măsuri privind transformarea socialistă a agriculturii. Sesiunea s-a ţinut- Cred că lucrurile vor merge bine. Primul secretar ne-a asigurat de îndrumarea și sprijinul continuu al comitetului raional de partid. Deputații sunt toţi gata să facă treabă. Ei vor organiza consfătuiri pe circumscripţii electorale cu ţăranii mun­citori; vor urmări apoi ca şi deputaţii comunali în circumscripţiile lor să fa­că la fel. Comisia de femei va antre­na colectivele fruntaşe in munca de lămurire. In fiecare comună se vor face grafice care să înfăţişeze ce veni­turi au avut în acest an un ţăran in­dividual şi un colectivist care aveau înainte aceeaşi suprafaţă de pămînt. PROBLEMA PRINCIPALĂ ESTE INSA ANTRENAREA ŢĂRANILOR MOLOCAŞI ŞI A ACELORA CARE SE BUCURA DE PRESTIGIU IN SAT. Membrii comitetelor executive co­munale, delegaţii trimişi de la raion în­­sate, deputaţii, vor trebui să-şi îndrep­te atenţia în primul rind către atrage­rea acestora în întovărăşiri şi gospodă­rii colective. Unii din cei care au in­trat ar trebui folosiţi în munca de lă­murire a ţăranilor muncitori. Aceasta ar da desigur rezultate bune. In fiecare comună sfaturile populare vor fine sesiuni cu problema cooperati­vizării Membrii comitetului executiv raional vor participa la sesiuni. Ei vor merge la Năvodari şi Ovidiu. La cămi­nele culturale nu vom mai trimite con­ferenţiari de la raion ci vom pune să vorbească preşedinţii de gospodării colective şi colectiviştii fruntaşi. Să vor­bească liber, aşa cum se pricep ei, în graiul ţărănesc şi nu în fraze generale. Cred că o să fie mai bine aşa. O să facem cursuri cu preşedinţii şi secretarii sfaturilor populare de la comune Pentru preşedinţii, socoti­torii şi brigadierii din gospodăriile co­lective, o să organizăm de asemenea cursuri la raion. Tehnicienii de la sec­ţia agricolă vor merge d­in gospodăriile colective să ajute la organizarea brigă­zilor permanente, la întocmirea dări­lor de seamă, a planurilor de produc­ţie şi a planurilor de venituri şi chel­tuieli. La gospodăriile colective din Tîrguşorul, Vadul, Rasova, Piatra, tre­burile merg slab şi deci vom trimite forţe mai multe. Tovarăşul Gh. Gîrba­­cea, vicepreşedintele, va urmări perso­nal cum merg lucrurile în aceste gos­podării“- 25 ianuarie 1957 „Sărbătorim azi un mare succes. A­­seară, ultimele familii din raion s-au înscris în întovărăşiri şi gospodării colective Raionul Medgidia este acum complet cooperativizat. Cei 564 depu­taţi comunali au intrat cei dinţii în gospodării colective şi întovărăşiri. Victoria însă nu-i deplină. Numărul gospodăriilor colective este încă mic. Multe întovărăşiri pot fi transformate în gospodării colective, dacă vom con­tinua cu şi mai multă perseverenţă munca noastră. In al doilea rind tre­buie să întărim gospodăriile colective existente. Trebuie să trimitem alţi activişti la sate, să ajute sfaturile populare comu­nale şi conducerile de gospodării co­lective- Vom organiza vizite ale înto­­vărăşiţilor la gospodăriile colective şi la colectivişti acasă. Intre gospodăriile colective fruntaşe şi cele slabe trebuie organizate schimburi de experienţă. Pentru comitetul executiv, să ţinem o şedinţă în care să analizăm munca sfaturilor populare din comunele Ni­­colae Bălcescu şi M. Kogălniceanu , la care să invităm şi preşedinţii din comunele Rasova, Cochirleiu­, Basarab şi Sanigny, comune rămase în urmă, pentru a învăţa de la cele două. Ar putea fi extinsă aici metoda de a fi repartizaţi membrii comitetelor execu­tive comunale în cîte un sat pînă la terminarea colectivizării. In orice caz, preşedinţii şi secretarii de la comune trebuie să participe la toate adunările gospodăriilor colective. Sfaturile popu­lare comunale trebuie îndrumate să sprijine gospodăriile colective în valo­rificarea produselor agricole“. 27 aprilie 1957 „Azi Ținem sesiunea a V-a. Vom dis­cuta problema colectivizării agricultu­rii­ Pe această linie lucrurile mer­g în general bine, dar a trebuit să mai luăm în ultima vreme o serie de noi măsuri. Am antrenat 150 colectivişti fruntaşi pe care i-am trimis în alte sate să muncească alături de activiştii noştri şi cei de partid. Cei mai mulţi­­i-am trimis în comunele Rasova şi Cochirleni, unde treburile merg mai greu. Am organizat expoziţii agricole în comune cu produse ale gospodării­lor colective. 12.000 de persoane le-au vizitat. La expoziţia din comuna M. Kogălniceanu au venit 4.000 de înto­vărăşiţi din comunele învecinate. Am intensificat vizitele la gospodă­riile colective. Dau rezultate bune­ In­­tovărăşiţii din satul Ivrinezul Mic au vizitat gospodăria colectivă „Făclia“ din comuna Sanigny. Cînd s-au îna­poiat acasă, 26 din ei au cerut înfiinţa-, rea unei gospodării colective în sături lor. Bine au procedat sfaturile populare din comunele Tartoman, Valul lui Tra-J ian, Ciocîrlia, care au antrenat comi-­­­etele de cetăţeni pe circumscripţii e­lectorale în munca de atragere a înto-­ vărăşiţilor în gospodării colective. Ne punem problema profilării gos­podăriilor colective existente şi a dez­voltării lor multilaterale. Am trimis 571 ingineri şi tehnicieni la sate care să ajute gospodăriilor colective la stabili­­­rea ramurilor de producţie care să fie dezvoltate în conformitate cu posibili­tăţile specifice- Vom întocmi cu acest prilej şi planuri de perspectivă ale gos­podăriilor colective pe anii 1958-1960“. 28 august 1957 „Azi am avut şedinţă la comitetul raional de partid. Colectivizarea raio­nului merge din ce în ce mai bine- In opt comune lucrurile se desfăşoară mai greu: la Corbu, Valea Neagră, Cochir­leni, Rasova, Samenii Mari, Peştera, Ovidiu şi Valul lui Traian. In aceste comune vor merge brigăzi formate din activişti de partid şi de stat, muncitori şi colectivişti. Membrii comitetului e­­xecutiv raional au fost însărcinaţi să răspundă de munca brigăzilor din cite două comune. Ei vor rămîne acolo pină la terminarea colectivizării, folosind toate mijloacele muncii de lămurire, dar îndeosebi munca de la om la om. Fiecăruia din întovărăşiţi trebuie să i se explice cu răbdare cu exem­ple convingătoare, să fie făcut să în­ţeleagă de ce e mai bine în gospodă­ria colectivă“. 28 septembrie 1957 „Ultimele familii­­din comuna Raso­va au depus cererea de înscriere în gospodăria colectivă. Raionul Medgi­dia este în întregime colectivizat. Bun prilej de bucurie dar și de analizare a ceea ce avem de făcut de aici înainte­ Să terminăm cit mai grabnic însămîn­­ţările de toamnă şi să întărim gospo­dăriile colective, să le dezvoltăm mul­tilateral. Raionul Medgidia are numai un caracter cerealier. Deci pe viitor vom dezvolta şi vom extinde pomicul­tura, viticultura precum şi creşterea oilor, porcilor, vacilor şi păsărilor. Pu­tem face acum o agricultură pe baze ştiinţifice. STAN VLAD Din sălile tribunalelor Practica ghicitul Laila Aloman, din str. Bibescu Vodă 6, a fost judecată de către tribunalul popular raional Tudor Vladimirescu pentru că se ocupa cu ghicitul. In faţa instanţei inculpata a încercat să susţină că ea ar fi practicat grafolo­gia şi nu ghicitul. Anexate dosarului erau însă diferite dovezi care dove­deau practica ghicitului. Cîteva martore au adus în faţa instanţei diferite cazuri în care Laila Aloman luase bani pentru a le „ghici“, şi a... Ie readuce bărbatul. După dezbateri, tribunalul a co­­damnat-o pe Laila Aloman la doi ani închisoare. Speculă Tribunalul Capitalei — colegiul II penal — a judecat recursul lui Isac Aiterescu, de la magazinul O.C.L. Pro­duse Industriale nr. 4 din Piaţa Regiei condamnat de Tribunalul raional la patru ani închisoare pentru speculă, prin faptul că a majorat preţul de vînzare al unor mărfuri vîndute clien­ţilor. Este vorba de vînzarea unor sti­cle de lampă, vîndute la preţ dublu Colegiu! a respins recursul ca nefon­dat. Sentinţa a rămas, astfel definitivă. Lipsă la gramaj Gheorghie Buduian din str. Amurgu­lui 28 şi Berber M. Suie din str. Vultur 125 au fost găsiţi, dînd la bufetul de­ stat „Glina“ lipsă la gramaj­ Primul — care aranja „mititeii“ — a fost con­damnat de tribunalul raional la patru ani închisoare, al doilea, gestionarul bufetului, la doi ani închisoare. Re-­ cursul împotriva sentinţei, judecat de colegiul II penal, a fost respins. Huligan Const. Vrăjescu din str. Christache Ciolac 17 a fost condamnat de tribunal­ la trei ani închisoare pentru huliga-­ nism. Fiind beat, a provocat scandal în tramvai, apostrofînd pe călători.­ S-a luat după un cetățean care pară­sea restaurantul și l-a urmărit apoi şi, în tramvai, insultîndu-l fără motiv.­ Făcînd recurs, colegiul II penal i l-a­ respins ca nefondat: numitul se punea­ la adăpostul faptului că era beat. Ceea­­ce nu e un motiv de apărare. Hoţ surprins Const. Curpan din Bacău, str. Iliei Pintilie 12, venit în Bucureşti, s-a a­ a­pucat să fure din vitrina magazinului „Alimentara“ din Bd. Duca­­, diferite lucruri expuse acolo : conserve, liqueur. A fost surprins în toiul activităţii şi­ după ancheta de rigoare a fost condam­nat la trei ani închisoare. Recursul său judecat de către Colegiul II Penal al tr­ibunalului Capitalei a fost respins.­­ Rom­án ia libera SPECTACOL DE OPERĂ LA ORAŞUL STALIN Locuitorii oraşului de la poalele Tîmpei au putut vedea recent pe scena Teatrului de Operetă din localitate premiera operei „Băr­bierul din Sevilla“. In clişeu : O scenă din spectacol. Foto : mihai popescu ovăind între romanul istoric de­­ aventură­ de tipar romantic, fresca realistă şi biografia ro­manţată, autorul s-a încercat în evo­carea vremii şi a figurii lui Dimitrie Cantemir, folosind pentru aceasta şa­bloane ilustre şi locuri comune, do­cumentarea istorică de manual, po­vestirea greoaie, cu poticniri, dulce­găria sentimentală. Autorul, nu lipsit totuşi de calităţi, a scris o carte care nu e prea rlau, ci mediocră, repetînd la un nivel artistic coborît ceea ce înaintaşi ai lui au povestit cu stră­lucire. Romanul istoric de aventuri, crea­ţie a romantismului, a cunoscut prin pana lui Walter Scott, Alexandre Dumas-tatăl, Sienkiewicz etc., o mare popularitate. Cine nu-şi aminteşte ca­valerii fără prihană, carja prin cura­jul lor nebun, scoteau din primejdie prinţi frumoşi, puri şi îndrăgostiţi, dar neputincioşi in faţa urzelilor dia­bolice ale unor curteni perfizi... Cine n-a urmărit cu inima plină de emo­­ţiune galopuri senzaţionale în noapte, dueluri spectaculoase, clinchete de săbii pe scări de marmoră luminăţie de făclii, otrăviri mişelnice, neferi­cite amoruri serafice, cine — ei da, cine — n-a­ tresărit de plăcere cînd, după atîta zbucium, totul sfîrşea cu bine şi fericită pentru eroii iţei abili, curajoşi şi candizi. Cine n-a citit cu nesaţ la vremea adolescenţei şi chiar mai tîrziu „Ivanhoe", ,,Cei trei muş­chetari" sau „Prin foc şi sabie"... Şi totuşi, la sfîrşitul veacului trecut, genul acesta era mort, o dată cu verişoara sa, drama romantică în versuri. Marele Llaw Tolstoi aşeza — în „Război şi pace" — temeliile frescei istorice realiste, statornicind şi un model care n-a mai fost însă atins. In literatura noastră, romanul istoric de aventuri romantice şi-a avut epoca sa, lăsând şi opere re­marcabile ca acea splendidă nuvelă a lui Negruzzi, „Alexandru Lăpuş­­neanu", sau ca scenele istorice ale lui Odobescu, în care romantismul e domolit de clasicism şi erudiţie. Primele romane istorice ale maes­trului Sadoveanu („Şoimii", „Neamul Şoimăreştilor") se resimt de influenţa aceasta (venită mai mult prin căr­ţile cu haiduci), cărţile de maturi­tate însă („Zodia Cancerului", „Fra­ţii Jderi", „Nicoară Potcoavă") creea­ză o formulă nouă, inedită, pe care nu e locul s-o analizăm acum. Fres­ca istorică de tip tolstoian şi-a găsit la noi expresia deabia recent în ro­manul lui Cărin­ Petrescu, „Un om între oameni". Biografia romanţată e un soi cu prim­ajdie pe care un Ştefan Zweig, Andre Maurois, Emil Ludwig, iar la noi Cezar Petrescu, au ocolit-o cum au putut. Aşa cum a arătat G. Căli­nescu, literatura de evocare a ma­rilor oameni depăşind istoria, adică interpretare faptelor dovedite, cere pătrunderea în psihologia şi în pro­cesul de creaţie al unui Byron, Napo­leon sau Eminescu. Nu credem, ca ilustrul critic, în imposibilitatea ge­nului, dar socotim şi noi că evoca­rea literară a unui geniu cere ge­nialitate. Or, dacă put­em, afirma că Dimitrie Cantemir a fost un geniu, nu putem face aceeaşi observaţi­e despre O. Păscăluţă. Evocarea literară a unei mari per­sonalităţi se poate încerca însă şi prin situarea pe terenul ferm al is­­tori­ei, al faptelor obiective. Altfel zicînd, autorul de romane istoricie poate compensa intuiţia psihologică prin erudiţie, urmărindu-şi eroul pe bază de documente, făcînd istorie li­teraturizată. Dar şi aici Păscăluţă­ e în deficienţă. Documentarea sa e sau din „Zodia Cancerului" sau, în pri­vinţa istoriei, din manualei© elemian­­tare. E foarte adevărat că, atît epoca respectivă cit şi figura lui Cantemir cer erudiţie, cunoaşterea limbilor a­­rabă, turcă, greacă, rusă, latină, ger­­miană ca şi cercetarea de documente din Istanbul, Moscova şi Berlin, că... dar cin­a l-a pus pe puţin informatul Păscă­luţă să se înhame la o aseme­nea muncă... Pentru evocarea istorică e neinfor­mat, pentru romanul de aventuri n-are imaginaţie destulă, pentru frescă n-are capacitatea de a ridica zidirea unei construcţii pe murile pla-a­nuri cu existenţe paralele, cu des­­scrierea tuturor claselor sociale etc. Se va spune poate : de ce atîta as­prime faţă de romanul unui tînăr ? Pentru că s-a creat o adevărată in­dustrie a romanului istoric. Oameni care cred că două-trei şabloane lite­rare şi cîteva cărţi despre o epocă pot suplini marile calităţi necesare unui scriitor pentru a ridica din spa­ţiile istoriei, în faţa noastră, o epo­că cu oamenii ei. Ne place romanul istoric, iată de cie trebuie să-l apă­răm de produsele manufacturate în Haine. Şi mai e ceva : am dori ca O. Păscăluţă să se lase de romane istorice dar nu şi de literatură. Există­ la el calităţi clare, dezvoltate prin contactul cu realitatea îl pot duce la crearea de opere valabile. Numai exercitîndu-şi spiritul de ob­­servaţi­e în real, numai surprinzînd viaţa nouă îşi poate dezvolta ele­mentele de talent şi de originalitate artistică pe care le are. Şi, acum, să revenim la carte. C­ronologic, romanul continuă „Zodia Cancerului" şi caută să cuprindă patruzeci de ani din frămîntata istorie a Moldovei (1671—1711). Acţiunea se petrece în cetatea Iaşului, în poiana unei pă­duri, la Istanbul, într-o mînăstire, la tabăra de la Stănileşti pe Prut etc., şi cuprinde bătălii, scene din divanul domnesc de la Iaşi, scene din viaţa ţăranilor, înscăunări şi ma­ziliri, audienţe la sultan şi alte e­­venimente istorice. Apar nenumărat­e personaje : împăraţi, voevozi, mari boieri, boernaşi, răzeşi, pălmaşi, că­lugări, cerşetori, hoţi, ostaşi a patru armate, fecioare, femei măritate, babe, copii, ambasadori, spioni... cred că nu lipseşte nimic. Totul ar fi perfect, dacă autorul, cuprinzînd o epocă întinsă, luînd în braţe prea multe personaje şi probleme, n-ar scăpa jos totul, încercînd apoi să le culeagă de pe duşumea, să separe, să trieze atîta amar de ani, oameni şi probleme încâlcite între ele. Pentru a-şi urni cohorta de per­sonaje, autorul foloseşte situaţii, conflict©, şi tipuri din romanele isto­rice ale lui Sadoveanu, împrumută Stambulul din „Petru I" de Alexei Tolstoi, şi — doar de ce există lite­ratură — ia şi el de unde se­ gă­seşte... (mai ales în d­escrierea vieţii ţărăneşti, autorul şi-a făcut o pano­plie din arme împrumutate)’. Dar co­horta abia pornită, începe să se risipească, O. Păscăluţă fuge după unul părăsindu-i pe ceilalţi, îl aduce pe rătăcit dar nu mai ştie unde-s re­stul, etc. etc. şi casna autorului m-ar fi înduioşat, dacă nu m-ar fi pus şi pe mine, cititor, să­­ alerg cu el 443, (!) de pagini. Nu zic că autorului i-a fost uşor, dar nici cititorului ! Cîteva exemple : acţiunea se ur­neşte greu, e zi de toamnă şi de a­­tîta ceaţă personajele nu prea se văd. Dar, în sfirşit, cînd ne mai o­­bişnuim cu oamenii, cînd acţiunea de porneşte, totul e risipit. Autorul îi mai aduce uneori în scenă, cînd te aştepţi mai puţin, dar şi atunci nu-i mai recunoşti decît după nume (dacă, prevăzător, ţi-ai notat pe-o hîrtie numele lor...). Astfel, Mihalcea Hîn­­cu, şef, de­­ al răsculaţilor, dispare. Alt şef al răzeşilor, Durac, impare la sfîrşitul cărţii, pentru a juca ro­lul boerului hain. E ca şi cînd fata din casă, din scena întîi, actul întîi, ar apare din nou doar în actul cinci, ca jandarm. Te aştepţi ca răzeşul răsculat, Toader Ivancul, să aibă un rol important : nu­­ peste o sută de pagini aflăm că ar fi călugăr, apoi peste nu ştiu cite pagini moare în­­tr-un incendiu fără rost (bănuiesc că autorul l-a ucis din­ foc mînăs­­tirii ca să scape de un personaj in­comod), fără a-şi putea spune taina (ca de taină d e un mister). De An­­drieş se vorbeşte, mai mult, dar şi el apare şi dispare fără rost, pur­­tînd mereu un alt caracter. Juraşcu face salturi curioase. Mazil răzvră­tit, şef de hoţi, poliţai domnesc şi apoi, cînd între el şi colegul său Zaharia pare a izbucni un conflict interesant, acesta dispare pe vraci, iar Juraşcu joacă rolul bufonului din „Riegele se amuză" , tată al unei copile ţinută în taină, cu care bei­­zade Dumitraşcu etc., devine căpe­tenie de bandă din răzbunare, apoi renunţă la hoţie, intră în camera lui Dimitrie Cantremir (care... citea, de­ sigur) pentru a-l ucide, dar cade la picioarele lui, devine omul său de încredere şi pleacă la Istanbul, apoi îi aduce mulţi bani (jefuiţi) şi... dis­pare. Fireşte, oamenii se pot schim­ba, pot exista mutaţii în caractere. Mutaţie, mutaţie, dar să ştim şi noi: de ce? Molipsit de atmosferă vea­cului descris, O. Păscăluţă devenit re­ge absolut ne răspunde ca Ludovic al XIV-lea : astfel este buna noastră plăcere. A lui, poate , a noastră nu. Andrieş vrea să-şi răzbune iubita­­ care a fost necinstită de ostaşul Mă-­­ tiaş. Il dă de urmă lui Matias, se hotărăşte să s­e răzbun© crunt şi­­­uită ! La un moment dat apare Moşul Nistor care... dispare. La un alt mo­ment apare un boer Bogdan Lupu care devine ginerele lui Constantin Cantemir, apoi pare să ţină în mină toate firele, e aproape de domnie cînd... autorul il uită. Aşa dispar Ju­­pîn Mărgărit, ţăranul Vasile etc. La începutul cărţii Băhnăşoaia e o fe­meie care trage multe sfori, e o Vi­dra care otrăveşte, pune la cale u­­ciderea unui pretendent la scaunul domniei, apoi dispare pentru a se da la iveală, în mijlocul cărţii, ca şefă de bandă, avind un rol important în complotul contra domniei. Se gă­seşte un inel cu pecete care pare a fi al ei, misterul creşte cindi... auto­rul o uită şi pe Băhnăşoaia. Miste­rioase vremuri... Dimitrie Cantemir a fost un mare învăţat şi om politic erudit, coman­dant de oaste, mare scriitor, — o figură de proporţii europene. Uma­nist polivalent şi diplomat abil, fi­gura lui e dificil de reconstituit ca totalitate. Trebuie pentru asta multă informaţie, cultură vastă, cunoştinţe filozofice. Păscăluţă nu le are. Iată de ce ni-l arată pe Cantemir ad­mi­­rînd codrul, uimilindu-se, îndrăgostit de Sîrbea etc. Latura de cărturar a lui Cantemir, autorul o înfăţişează copilăreşte . Cantemir citeşte mult, face — in conversaţie — aluzii care lui O. Păscăluţă i se par erudite şi care nu sînt, pune pe cineva să citea­scă titluri ale volumelor aflate pe masa lui Dimitrie. Evident, cu a­­semenea mijloace, proporţiile mare­lui cărturar şi patriot nu pot fi re­date. De altfel, Miron Costin şi Ne­daita apar de asemenea sărăciţi, pre­zentaţi­­superficiali, exterior... Am mai avea multe de spus des­­pre modul in care autorul înţelege (nu înţelege) politica lui Dimitrie Cantemir etc. Dar ideile, concepţia, se pot discuta doar la aava conce­put, realizat. Octavian Păscăluţă ştie uneori să mişte mase (amorfe), să schiţeze un personaj (Ieremia Ca­­cavela, Iordache Ruset), să surprindă atmosfera unui peisaj (e tomnatec...) şi chiar să mişte o acţiune. Vina lui (şi a editurii...) constă în faptul că şi-a propus o sarcină extrem d© grea care necesita un romancier cu experienţă, dublat de un istoric eru­dit. Acest eşec nu dovedeşte deci neputinţa sa de a deveni un scriitor bun. Realitatea se află în jurul nos­tru, inedită, intensă, vie, solicitin­­du-i­­pe scriitori să-şi dea măsura talentului, a Spiritului d­e observaţie, a originalităţii. PAUL GEORGESCU CRONICA LITERARA „PĂUNUL DE AUR" roman istoric de Octavian Păscăluță E. A. P. L. A. Cronica pioeşteana CANTINE SEZONIERE Pentru muncitorii de la I.F.E.T. Nehoiu care lucrează în punctele de­­ exploatare Hartagu, Mercu, Valea­­ Neagră, Zăbala, Brebu şi Secuiu au­­ luat fiinţă cantine sezoniere chiar I la locurile de muncă. In cursul aces- I tei luni, se vor mai înfiinţa astfel de­­ cantine şi în sectoarele Huduboaia­­ şi Rîşculiţa. FORMAŢII ARTISTICE La Casa raională de cultură din­­ oraşul Buzău se desfăşoară o rod­­­­nică activitate artistică. Aici au luat­­ fiinţă în ultima vreme o orchestră de­­ muzică uşoară, echipe de teatru şi­­ teatru de păpuşi, o echipă de dan­­­­suri şi o brigadă artistică, ale căror­­ spectacole se bucură de succes în la rîndul cetăţenilor din localitate. 10.000 DE FLORI ANUAL­ E Prin grija comitetului executiv al­­ sfatului popular orăşenesc, la Ploeşti , a început construcţia a 12 sere de­­ flori cu o capacitate totală de 1 10.000 fire răsaduri de flori anual.­­ Una dintre serele în construcţie va­­ fi rezervată culturii lămîiului. Patru­­ din aceste sere vor fi terminate în­­ cursul lunii noiembrie a.c., iar ce­­e­­elalte în anul viitor. Pentru încălzi­­­­rea serelor se lucrează la montarea unui mare cazan cu aburi, procurat din resurse locale. LA MUZEUL DE ŞTIINŢELE NATURII De atăva vreme, la Muzeul re­gional de ştiinţele naturii din ora­şul Ploeşti s-a deschis o nouă sec­ţie , geografia şi geologia regiunii Ploeşti. Hărţile, fotografiile, ma­chetele, mostrele de roci şi celelalte­­ piese expuse în această nouă secţie înfăţişează vizitatorilor principalele forme de relief, structura geologică a regiunii, bogăţia subsolului, itine­­rarii turistice prin regiune, etc. In­­ prezent colectivul muzeului lucrea­ză şi la amenajarea unei secţii pri­vind fauna şi flora regiunii Ploeşti. NOI SORTIMENTE La combinatul industrial orăşe­­nesc „Progresul“ din Ploeşti s-au creat în ultimul timp o serie de noi sortimente printre care : divane stu­dio cu ladă ovală în faţă, dulap cu trei uşi tip „Progresul“, garnituri de cauciuc pentru pedale, pompe de bi­ciclete etc. In cursul trimestrului IV al acestui, an urmează să se treacă la fabricarea de electromotoare de 1 kw, destinate uzului caznic şi a unor articole de încălţăminte din cauciuc ca : pantofi tenişi, cisme etc. ION POPOVICI Renovarea şi amenajarea Palatului Culturii din Iaşi Se lucrează la finisarea încăperilor unde vor fi instalate Mu­zeul de istorie al Moldovei şi Muzeul politehnic al Moldovei. Lucrările de amenajare şi renovare a Palatului Culturii din Iaşi sunt în plină desfăşurare. Constructorii trus­tului 14 Iaşi cu a terminat o amenajarea etajului I unde funcţionează muzeul regional de arte plastice. Tot la eta­jul I va începe să funcţioneze in cu­­rând muzeul etnografic al Moldovei. La acelaşi etaj este instalată şi o par­te a bibliotecii centrale regionale. Lucrările de amenajare sunt aproape terminate şi la parter, încăperile din aripa stingă, unde in scurt timp va în­cepe să funcţioneze muzeul de ştiinţe naturale, sunt gata să primească expo­natele. In prezent se lucrează la fini­sarea celor 17 camere, unde va fi in­stalat muzeul de istorie a Moldovei, precum şi la amenajarea încăperilor unde va funcţiona muzeul politehnic al Moldovei. ----------­ NUMERE DE TELEFON CU ŞASE CIFRE ÎN CAPITALĂ In primul semestru al anului viitor va apare noua carte de telefon a ora­şului Bucureşti. Spre deosebire de actuala carte de telefon, cea nouă va avea un carac­ter de literă mai,mare. Nu vor mai figura în viitoarea carte trei cate­gorii de abonaţi, ci ea va fi împăr­ţită în două: în prima, va fi o cla­­sificaţie pe profesiuni, cu înscriere specială ; în a doua ver fi trecuţi toţi ceilalţi abonaţi, inclusiv întreprinderile şi instituţiile oficiale. La apariţia noii cărţi, toate nume­rele de telefon din Bucureşti vor avea cîte şase cifre. Cu alte cuvinte, toate numerele actuale de telefon cu cinci cifre vor fi înlocuite cu numere de şase cifre. E un pas înainte pentru viitoarea dezvoltare a telefoniei. Im­­po­rtîndu-se un ech­pament nou, adap­tabil l­a numerele de şase cifre, se va putea trece cu timpul la o mărire a capacității. * Vineri 1 noiembrie 1957 — nr. 406 împotriva degradării calitative a unor produse de larg consum Practici condamnabile manifestate in unele întreprinderi industriale ..(•••..(»...«..«..« Oamenii muncii ;• din sectorul bunu- ? rilor de larg con­sum depun efor­turi pentru a pro­duce mărfuri din ce în ce mai» bune, mai ieftine şi mai pe gustul cetăţeni- i lor. Oricine poate constata că în ultimul timp s-au ob­ţinut în acest sector rezultate vizibile în direcţia satisfacerii cerinţelor jus­tificate ale marii mase a cumpărăto­rilor. Toate acestea sunt rezultatul efortu­rilor depuse de întregul nostru popor muncitor, rezultatul politicii partidu­lui şi guvernului. Există însă conducători de între­prinderi care de la sine putere îşi per­mit să săvîrşească o serie de abateri ce vin în contradicţie cu politica eco­nomică a partidului şi guvernului. Prin nerespectarea standardelor ce stau la baza producerii mărfurilor şi a stabilirii preţurilor, ei lovesc în­ in­teresele consumatorilor, scumpind in­direct în mod nejustificat preţul unor produse de larg consum. Faptul că fo­rurile superioare au pornit la depista­­rea acestor abateri dovedeşte că stat­ul nostru nu permite să se încalce, în de­trimentul oamenilor muncii, reguli de mult stabilite. Neconcordanţa dintre unele preţuri stabilite şi calitatea unor produse de larg consum se datoreşte în unele, ca­zuri faptului că o serie de întreprin­deri, în goană după beneficii mai mari îşi permit să modifice stasurile sau nor­mele interne de care s-a ţinut seama la stabilirea preţurilor, fără însă ca să se aducă modificările corespunză­toare şi preţurilor produselor respec­tive. întreprinderii „Bumbacul“ din Timişoara, de pildă, i s-a fixat preţul pentru articolul „Sanda“ ţinîndu-se seama şi de operaţia de finisare, de calandrare. Această operaţie însă a fost exclusă de către întreprindere, deci materialul nu mai corespunde ca­litativ preţului ce i-a fost stabilit. Pen­tru articolul „Carnaval“ conducerea întreprinderii a cerut, pe baza unor norme interne provizorii şi a unei ante­­calculaţii, un nou preţ. După ce i s-a aprobat acest preţ, produsul a început să se fabrice dintr-un fir inferior, mai gros celui care a stat la baza stabi­lirii preţului; în acelaşi timp materia­lul are o desime inferioară celei sta­bilite iniţial. Procedee asemănătoare se folosesc şi la uzinele textile din Timişoara pre­cum şi la uzinele „30 Decembrie“ din Arad. Folosindu-se de o aprobare tem­porară a forului tutelar care a expirat încă din anul 1955, conducerea între­prinderii din Arad, utilizează pentru fabricarea articolului „diagonal“ Stas nr. 2656 din 1951, 16 la sută celofibră încâlcind astfel Stas-ul şi preţul sta­bilit care are în vedere producţia dintr-un fir sută la sută bumbac. Conducătorii unor întreprinderi mo­tivează adesea că nu dispun de ma­terie primă corespunzătoare calităţii prevăzute la stabilirea preţurilor. Aceştia uită însă să ceară schimbarea preţului atunci cînd înlocuiesc mate­ria primă prevăzută cu alta de o cali­tate inferioară. Aşa procedează con­ducerea fabricii de ciorapi „Ocsko Te­rezia" din Timişoa­ra care, motivînd că nu are nu letin p­e­n­t­r­u întărirea călcîielor şi vîrfu­­rilor la ciorapii mercerizaţi, folose­şte în acest scop bumbac. Cum bum­bacul este mult mai ieftin, se înţelege de ce numai intr-un singur­, trimestru întreprinde­rea a avut aşa zise economii în va­loare de 133.800 lei, economii supor­tate în realitate de cumpărători. Practici nejuste se folosesc şi în unele unităţi din ramura industriei ali­mentare. Nerespectînd normele inter­ne ce au stat la baza stabilirii preţu­rilor, întreprinderile de colectarea şi industrializarea laptelui din Timişoara şi Arad fabrică brînza de Dorna într-o singură calitate, cu un singur preţ, deşi se prevede să se producă trei ca­lităţi, cu preţuri diferite. De asemenea, brînza telemea de oi este fabricată în două calităţi fără să se ţină însă sea­ma de conţinutul de grăsimi aşa cum prevede Stas-ul. Acest fapt determină ca fabricile să livreze brînza pe plajă la preţurile stabilite dar de o calitate îndoielnică. Nici fabrica de mezeluri „Vasile Roaită“ din Galaţi nu respectă ope­raţiunea de afumare la rece a unor produse ca salamul vînătoresc, tor­pedo, cabanos, cracaner și altele, ceea ce duce la o calitate inferioara a produselor respective, care au o u­­miditate mare și deci sînt mai grele la cîntar, prețul însă rămînînd ca cel al unor produse superioare. Frecventele cazuri de fabricare a unor produse de calitate inferioară la preţuri pentru calităţi superioare se datoresc în mare parte nerespec­­tării de către organele controlului tehnic din întreprinderi a indicaţiilor de­ a efectua controlul nu numai a­­supra produsului finit ci şi pe faze de fabricaţie. Lucrul acesta se pare că nu a intrat nici în preocuparea conducerilor întreprinderilor respective. Acestea încearcă să obţină o rentabi­litate mai mare nu pe calea ridică­rii productivităţii muncii, a îmbună­tăţirii calităţii produselor şi a redu­cerii preţului de cost, cum ar fi nor­mal, ci­ pe calea cea mai uşoară, a degradării calităţii produselor. Este o cale care contravine atît cu intere­sele consumatorilor, cît şi cu poli­tica partidului şi guvernului. Mini­sterul Industriei Bunurilor de Con­sum trebuie să ia măsuri severe împotriva acelora care folosesc ase­menea procedee. Pe de altă parte, or­ganele de recepţie ale Departamentu­lui Comerţului Interior au datoria să respingă fără nici un fel de echivoc orice mărfuri care nu corespund ca­litativ preţului care le-a fost fixat. Nu este admd­isibil nici ca o marfă care s-a respins de către organele de recep­ţie ale comerţului interior din Capita­lă, să fie recepţionată şi pusă în vîn­zare de către comerţ la Arad şi Craio­­va (aşa cum s-a întâmplat cu stofa de costum art. 50.057 şi 50.871 pro­duse de „Partizanul Roşu" — Oraşul Stalin). I.­FICIU

Next