Romînia Liberă, noiembrie 1957 (Anul 15, nr. 4062-4088)
1957-11-01 / nr. 4062
Pag. 2-0 Sa învăţăm din experienţa colectivizării regiunii Constanţa Carnetul preşedintelui * Cum a muncit sfatul popular al raionului Medgidia pentru colectivizarea agriculturii raionului * Toţi deputaţii comunali au intrat printre primii în gospodăriile colective * Antrenarea ţăranilor mijlocaşi şi a celor cu influenţă în sate * Comunele „grele" şi problemele lor * întărirea continuă a gospodăriilor colective II cheamă Constantin Triţă şi este preşedintele comitetului executiv al sfatului popular raional Medgidia. L-am cunoscut într-o dimineaţă însorită de toamnă, In biroul lui, stind de vorbă cu nişte colectivişti explicindu-le cum să-şi facă rost de materiale pentru construcţia unui grajd. Energic am părea. Cind i-am arătat insă scopul venirii mele i-a dispărut dintr-o dată toată energia. — Ce să-ți spun tovarăşe despre munca noastră? — m-a întrebat el oarecum surprins. Ne-am străduit cu toţii şi am colectivizat raionul. Asta-i tot. O astfel de primire m-a descumpănit pentru o clipă, mai ales că mi-l imaginasem foarte vorbăreţ din cele ce văzusem înainte. Am încercat apoi să-i explic că totuşi strădaniile lor ar fi bine să fie cunoscute şi de alţii. Zadarnic insă. El continua să stea liniştit şi să răsfoiască un carnet gros, destul de uzat. Spre sfîrşitul carnetului a ajuns la o filă albă şi a însemnat ceva. — Dar ce notaţi în carnetul acela ? — am întrebat eu aşa într-o doară, fără să bănuiesc că aici aş putea găsi exact ceea ce căutam. — E caietul meu de bord — ca să fie aşa — îmi răspunse preşedintele. Aici trec tot ce am făcut sau voi face, toate problemele ce se ivesc. — Nu vreţi să mi-l lăsaţi mie pufin? — Ba da. ★ Patru ore în şir am citit acest carnet. Zeci de date şi fapte am intilnit înscrise aici. Cind l-am terminat mi-am, dat seama că reportajul pentru gazetă era ca și scris. Ce am extras din carnetul lui Constantin Triţă, vom reda in cele ce urmează. 16 septembrie 1956 „Azi avem sesiunea III-a. La ordinea de zi, analiza muncii comitetului executiv raional pentru realizarea planului de măsuri privind transformarea socialistă a agriculturii. Sesiunea s-a ţinut- Cred că lucrurile vor merge bine. Primul secretar ne-a asigurat de îndrumarea și sprijinul continuu al comitetului raional de partid. Deputații sunt toţi gata să facă treabă. Ei vor organiza consfătuiri pe circumscripţii electorale cu ţăranii muncitori; vor urmări apoi ca şi deputaţii comunali în circumscripţiile lor să facă la fel. Comisia de femei va antrena colectivele fruntaşe in munca de lămurire. In fiecare comună se vor face grafice care să înfăţişeze ce venituri au avut în acest an un ţăran individual şi un colectivist care aveau înainte aceeaşi suprafaţă de pămînt. PROBLEMA PRINCIPALĂ ESTE INSA ANTRENAREA ŢĂRANILOR MOLOCAŞI ŞI A ACELORA CARE SE BUCURA DE PRESTIGIU IN SAT. Membrii comitetelor executive comunale, delegaţii trimişi de la raion însate, deputaţii, vor trebui să-şi îndrepte atenţia în primul rind către atragerea acestora în întovărăşiri şi gospodării colective. Unii din cei care au intrat ar trebui folosiţi în munca de lămurire a ţăranilor muncitori. Aceasta ar da desigur rezultate bune. In fiecare comună sfaturile populare vor fine sesiuni cu problema cooperativizării Membrii comitetului executiv raional vor participa la sesiuni. Ei vor merge la Năvodari şi Ovidiu. La căminele culturale nu vom mai trimite conferenţiari de la raion ci vom pune să vorbească preşedinţii de gospodării colective şi colectiviştii fruntaşi. Să vorbească liber, aşa cum se pricep ei, în graiul ţărănesc şi nu în fraze generale. Cred că o să fie mai bine aşa. O să facem cursuri cu preşedinţii şi secretarii sfaturilor populare de la comune Pentru preşedinţii, socotitorii şi brigadierii din gospodăriile colective, o să organizăm de asemenea cursuri la raion. Tehnicienii de la secţia agricolă vor merge din gospodăriile colective să ajute la organizarea brigăzilor permanente, la întocmirea dărilor de seamă, a planurilor de producţie şi a planurilor de venituri şi cheltuieli. La gospodăriile colective din Tîrguşorul, Vadul, Rasova, Piatra, treburile merg slab şi deci vom trimite forţe mai multe. Tovarăşul Gh. Gîrbacea, vicepreşedintele, va urmări personal cum merg lucrurile în aceste gospodării“- 25 ianuarie 1957 „Sărbătorim azi un mare succes. Aseară, ultimele familii din raion s-au înscris în întovărăşiri şi gospodării colective Raionul Medgidia este acum complet cooperativizat. Cei 564 deputaţi comunali au intrat cei dinţii în gospodării colective şi întovărăşiri. Victoria însă nu-i deplină. Numărul gospodăriilor colective este încă mic. Multe întovărăşiri pot fi transformate în gospodării colective, dacă vom continua cu şi mai multă perseverenţă munca noastră. In al doilea rind trebuie să întărim gospodăriile colective existente. Trebuie să trimitem alţi activişti la sate, să ajute sfaturile populare comunale şi conducerile de gospodării colective- Vom organiza vizite ale întovărăşiţilor la gospodăriile colective şi la colectivişti acasă. Intre gospodăriile colective fruntaşe şi cele slabe trebuie organizate schimburi de experienţă. Pentru comitetul executiv, să ţinem o şedinţă în care să analizăm munca sfaturilor populare din comunele Nicolae Bălcescu şi M. Kogălniceanu , la care să invităm şi preşedinţii din comunele Rasova, Cochirleiu, Basarab şi Sanigny, comune rămase în urmă, pentru a învăţa de la cele două. Ar putea fi extinsă aici metoda de a fi repartizaţi membrii comitetelor executive comunale în cîte un sat pînă la terminarea colectivizării. In orice caz, preşedinţii şi secretarii de la comune trebuie să participe la toate adunările gospodăriilor colective. Sfaturile populare comunale trebuie îndrumate să sprijine gospodăriile colective în valorificarea produselor agricole“. 27 aprilie 1957 „Azi Ținem sesiunea a V-a. Vom discuta problema colectivizării agriculturii Pe această linie lucrurile merg în general bine, dar a trebuit să mai luăm în ultima vreme o serie de noi măsuri. Am antrenat 150 colectivişti fruntaşi pe care i-am trimis în alte sate să muncească alături de activiştii noştri şi cei de partid. Cei mai mulţii-am trimis în comunele Rasova şi Cochirleni, unde treburile merg mai greu. Am organizat expoziţii agricole în comune cu produse ale gospodăriilor colective. 12.000 de persoane le-au vizitat. La expoziţia din comuna M. Kogălniceanu au venit 4.000 de întovărăşiţi din comunele învecinate. Am intensificat vizitele la gospodăriile colective. Dau rezultate bune Intovărăşiţii din satul Ivrinezul Mic au vizitat gospodăria colectivă „Făclia“ din comuna Sanigny. Cînd s-au înapoiat acasă, 26 din ei au cerut înfiinţa-, rea unei gospodării colective în sături lor. Bine au procedat sfaturile populare din comunele Tartoman, Valul lui Tra-J ian, Ciocîrlia, care au antrenat comi-etele de cetăţeni pe circumscripţii electorale în munca de atragere a înto- vărăşiţilor în gospodării colective. Ne punem problema profilării gospodăriilor colective existente şi a dezvoltării lor multilaterale. Am trimis 571 ingineri şi tehnicieni la sate care să ajute gospodăriilor colective la stabilirea ramurilor de producţie care să fie dezvoltate în conformitate cu posibilităţile specifice- Vom întocmi cu acest prilej şi planuri de perspectivă ale gospodăriilor colective pe anii 1958-1960“. 28 august 1957 „Azi am avut şedinţă la comitetul raional de partid. Colectivizarea raionului merge din ce în ce mai bine- In opt comune lucrurile se desfăşoară mai greu: la Corbu, Valea Neagră, Cochirleni, Rasova, Samenii Mari, Peştera, Ovidiu şi Valul lui Traian. In aceste comune vor merge brigăzi formate din activişti de partid şi de stat, muncitori şi colectivişti. Membrii comitetului executiv raional au fost însărcinaţi să răspundă de munca brigăzilor din cite două comune. Ei vor rămîne acolo pină la terminarea colectivizării, folosind toate mijloacele muncii de lămurire, dar îndeosebi munca de la om la om. Fiecăruia din întovărăşiţi trebuie să i se explice cu răbdare cu exemple convingătoare, să fie făcut să înţeleagă de ce e mai bine în gospodăria colectivă“. 28 septembrie 1957 „Ultimele familiidin comuna Rasova au depus cererea de înscriere în gospodăria colectivă. Raionul Medgidia este în întregime colectivizat. Bun prilej de bucurie dar și de analizare a ceea ce avem de făcut de aici înainte Să terminăm cit mai grabnic însămînţările de toamnă şi să întărim gospodăriile colective, să le dezvoltăm multilateral. Raionul Medgidia are numai un caracter cerealier. Deci pe viitor vom dezvolta şi vom extinde pomicultura, viticultura precum şi creşterea oilor, porcilor, vacilor şi păsărilor. Putem face acum o agricultură pe baze ştiinţifice. STAN VLAD Din sălile tribunalelor Practica ghicitul Laila Aloman, din str. Bibescu Vodă 6, a fost judecată de către tribunalul popular raional Tudor Vladimirescu pentru că se ocupa cu ghicitul. In faţa instanţei inculpata a încercat să susţină că ea ar fi practicat grafologia şi nu ghicitul. Anexate dosarului erau însă diferite dovezi care dovedeau practica ghicitului. Cîteva martore au adus în faţa instanţei diferite cazuri în care Laila Aloman luase bani pentru a le „ghici“, şi a... Ie readuce bărbatul. După dezbateri, tribunalul a codamnat-o pe Laila Aloman la doi ani închisoare. Speculă Tribunalul Capitalei — colegiul II penal — a judecat recursul lui Isac Aiterescu, de la magazinul O.C.L. Produse Industriale nr. 4 din Piaţa Regiei condamnat de Tribunalul raional la patru ani închisoare pentru speculă, prin faptul că a majorat preţul de vînzare al unor mărfuri vîndute clienţilor. Este vorba de vînzarea unor sticle de lampă, vîndute la preţ dublu Colegiu! a respins recursul ca nefondat. Sentinţa a rămas, astfel definitivă. Lipsă la gramaj Gheorghie Buduian din str. Amurgului 28 şi Berber M. Suie din str. Vultur 125 au fost găsiţi, dînd la bufetul de stat „Glina“ lipsă la gramaj Primul — care aranja „mititeii“ — a fost condamnat de tribunalul raional la patru ani închisoare, al doilea, gestionarul bufetului, la doi ani închisoare. Re- cursul împotriva sentinţei, judecat de colegiul II penal, a fost respins. Huligan Const. Vrăjescu din str. Christache Ciolac 17 a fost condamnat de tribunal la trei ani închisoare pentru huliga- nism. Fiind beat, a provocat scandal în tramvai, apostrofînd pe călători. S-a luat după un cetățean care parăsea restaurantul și l-a urmărit apoi şi, în tramvai, insultîndu-l fără motiv. Făcînd recurs, colegiul II penal i l-a respins ca nefondat: numitul se punea la adăpostul faptului că era beat. Ceeace nu e un motiv de apărare. Hoţ surprins Const. Curpan din Bacău, str. Iliei Pintilie 12, venit în Bucureşti, s-a a apucat să fure din vitrina magazinului „Alimentara“ din Bd. Duca, diferite lucruri expuse acolo : conserve, liqueur. A fost surprins în toiul activităţii şi după ancheta de rigoare a fost condamnat la trei ani închisoare. Recursul său judecat de către Colegiul II Penal al tribunalului Capitalei a fost respins. Román ia libera SPECTACOL DE OPERĂ LA ORAŞUL STALIN Locuitorii oraşului de la poalele Tîmpei au putut vedea recent pe scena Teatrului de Operetă din localitate premiera operei „Bărbierul din Sevilla“. In clişeu : O scenă din spectacol. Foto : mihai popescu ovăind între romanul istoric de aventură de tipar romantic, fresca realistă şi biografia romanţată, autorul s-a încercat în evocarea vremii şi a figurii lui Dimitrie Cantemir, folosind pentru aceasta şabloane ilustre şi locuri comune, documentarea istorică de manual, povestirea greoaie, cu poticniri, dulcegăria sentimentală. Autorul, nu lipsit totuşi de calităţi, a scris o carte care nu e prea rlau, ci mediocră, repetînd la un nivel artistic coborît ceea ce înaintaşi ai lui au povestit cu strălucire. Romanul istoric de aventuri, creaţie a romantismului, a cunoscut prin pana lui Walter Scott, Alexandre Dumas-tatăl, Sienkiewicz etc., o mare popularitate. Cine nu-şi aminteşte cavalerii fără prihană, carja prin curajul lor nebun, scoteau din primejdie prinţi frumoşi, puri şi îndrăgostiţi, dar neputincioşi in faţa urzelilor diabolice ale unor curteni perfizi... Cine n-a urmărit cu inima plină de emoţiune galopuri senzaţionale în noapte, dueluri spectaculoase, clinchete de săbii pe scări de marmoră luminăţie de făclii, otrăviri mişelnice, nefericite amoruri serafice, cine — ei da, cine — n-a tresărit de plăcere cînd, după atîta zbucium, totul sfîrşea cu bine şi fericită pentru eroii iţei abili, curajoşi şi candizi. Cine n-a citit cu nesaţ la vremea adolescenţei şi chiar mai tîrziu „Ivanhoe", ,,Cei trei muşchetari" sau „Prin foc şi sabie"... Şi totuşi, la sfîrşitul veacului trecut, genul acesta era mort, o dată cu verişoara sa, drama romantică în versuri. Marele Llaw Tolstoi aşeza — în „Război şi pace" — temeliile frescei istorice realiste, statornicind şi un model care n-a mai fost însă atins. In literatura noastră, romanul istoric de aventuri romantice şi-a avut epoca sa, lăsând şi opere remarcabile ca acea splendidă nuvelă a lui Negruzzi, „Alexandru Lăpuşneanu", sau ca scenele istorice ale lui Odobescu, în care romantismul e domolit de clasicism şi erudiţie. Primele romane istorice ale maestrului Sadoveanu („Şoimii", „Neamul Şoimăreştilor") se resimt de influenţa aceasta (venită mai mult prin cărţile cu haiduci), cărţile de maturitate însă („Zodia Cancerului", „Fraţii Jderi", „Nicoară Potcoavă") creează o formulă nouă, inedită, pe care nu e locul s-o analizăm acum. Fresca istorică de tip tolstoian şi-a găsit la noi expresia deabia recent în romanul lui Cărin Petrescu, „Un om între oameni". Biografia romanţată e un soi cu primajdie pe care un Ştefan Zweig, Andre Maurois, Emil Ludwig, iar la noi Cezar Petrescu, au ocolit-o cum au putut. Aşa cum a arătat G. Călinescu, literatura de evocare a marilor oameni depăşind istoria, adică interpretare faptelor dovedite, cere pătrunderea în psihologia şi în procesul de creaţie al unui Byron, Napoleon sau Eminescu. Nu credem, ca ilustrul critic, în imposibilitatea genului, dar socotim şi noi că evocarea literară a unui geniu cere genialitate. Or, dacă putem, afirma că Dimitrie Cantemir a fost un geniu, nu putem face aceeaşi observaţie despre O. Păscăluţă. Evocarea literară a unei mari personalităţi se poate încerca însă şi prin situarea pe terenul ferm al istoriei, al faptelor obiective. Altfel zicînd, autorul de romane istoricie poate compensa intuiţia psihologică prin erudiţie, urmărindu-şi eroul pe bază de documente, făcînd istorie literaturizată. Dar şi aici Păscăluţă e în deficienţă. Documentarea sa e sau din „Zodia Cancerului" sau, în privinţa istoriei, din manualei© elemiantare. E foarte adevărat că, atît epoca respectivă cit şi figura lui Cantemir cer erudiţie, cunoaşterea limbilor arabă, turcă, greacă, rusă, latină, germiană ca şi cercetarea de documente din Istanbul, Moscova şi Berlin, că... dar cina l-a pus pe puţin informatul Păscăluţă să se înhame la o asemenea muncă... Pentru evocarea istorică e neinformat, pentru romanul de aventuri n-are imaginaţie destulă, pentru frescă n-are capacitatea de a ridica zidirea unei construcţii pe murile pla-anuri cu existenţe paralele, cu desscrierea tuturor claselor sociale etc. Se va spune poate : de ce atîta asprime faţă de romanul unui tînăr ? Pentru că s-a creat o adevărată industrie a romanului istoric. Oameni care cred că două-trei şabloane literare şi cîteva cărţi despre o epocă pot suplini marile calităţi necesare unui scriitor pentru a ridica din spaţiile istoriei, în faţa noastră, o epocă cu oamenii ei. Ne place romanul istoric, iată de cie trebuie să-l apărăm de produsele manufacturate în Haine. Şi mai e ceva : am dori ca O. Păscăluţă să se lase de romane istorice dar nu şi de literatură. Există la el calităţi clare, dezvoltate prin contactul cu realitatea îl pot duce la crearea de opere valabile. Numai exercitîndu-şi spiritul de observaţie în real, numai surprinzînd viaţa nouă îşi poate dezvolta elementele de talent şi de originalitate artistică pe care le are. Şi, acum, să revenim la carte. Cronologic, romanul continuă „Zodia Cancerului" şi caută să cuprindă patruzeci de ani din frămîntata istorie a Moldovei (1671—1711). Acţiunea se petrece în cetatea Iaşului, în poiana unei păduri, la Istanbul, într-o mînăstire, la tabăra de la Stănileşti pe Prut etc., şi cuprinde bătălii, scene din divanul domnesc de la Iaşi, scene din viaţa ţăranilor, înscăunări şi maziliri, audienţe la sultan şi alte evenimente istorice. Apar nenumărate personaje : împăraţi, voevozi, mari boieri, boernaşi, răzeşi, pălmaşi, călugări, cerşetori, hoţi, ostaşi a patru armate, fecioare, femei măritate, babe, copii, ambasadori, spioni... cred că nu lipseşte nimic. Totul ar fi perfect, dacă autorul, cuprinzînd o epocă întinsă, luînd în braţe prea multe personaje şi probleme, n-ar scăpa jos totul, încercînd apoi să le culeagă de pe duşumea, să separe, să trieze atîta amar de ani, oameni şi probleme încâlcite între ele. Pentru a-şi urni cohorta de personaje, autorul foloseşte situaţii, conflict©, şi tipuri din romanele istorice ale lui Sadoveanu, împrumută Stambulul din „Petru I" de Alexei Tolstoi, şi — doar de ce există literatură — ia şi el de unde se găseşte... (mai ales în descrierea vieţii ţărăneşti, autorul şi-a făcut o panoplie din arme împrumutate)’. Dar cohorta abia pornită, începe să se risipească, O. Păscăluţă fuge după unul părăsindu-i pe ceilalţi, îl aduce pe rătăcit dar nu mai ştie unde-s restul, etc. etc. şi casna autorului m-ar fi înduioşat, dacă nu m-ar fi pus şi pe mine, cititor, să alerg cu el 443, (!) de pagini. Nu zic că autorului i-a fost uşor, dar nici cititorului ! Cîteva exemple : acţiunea se urneşte greu, e zi de toamnă şi de atîta ceaţă personajele nu prea se văd. Dar, în sfirşit, cînd ne mai obişnuim cu oamenii, cînd acţiunea de porneşte, totul e risipit. Autorul îi mai aduce uneori în scenă, cînd te aştepţi mai puţin, dar şi atunci nu-i mai recunoşti decît după nume (dacă, prevăzător, ţi-ai notat pe-o hîrtie numele lor...). Astfel, Mihalcea Hîncu, şef, de al răsculaţilor, dispare. Alt şef al răzeşilor, Durac, impare la sfîrşitul cărţii, pentru a juca rolul boerului hain. E ca şi cînd fata din casă, din scena întîi, actul întîi, ar apare din nou doar în actul cinci, ca jandarm. Te aştepţi ca răzeşul răsculat, Toader Ivancul, să aibă un rol important : nu peste o sută de pagini aflăm că ar fi călugăr, apoi peste nu ştiu cite pagini moare într-un incendiu fără rost (bănuiesc că autorul l-a ucis din foc mînăstirii ca să scape de un personaj incomod), fără a-şi putea spune taina (ca de taină d e un mister). De Andrieş se vorbeşte, mai mult, dar şi el apare şi dispare fără rost, purtînd mereu un alt caracter. Juraşcu face salturi curioase. Mazil răzvrătit, şef de hoţi, poliţai domnesc şi apoi, cînd între el şi colegul său Zaharia pare a izbucni un conflict interesant, acesta dispare pe vraci, iar Juraşcu joacă rolul bufonului din „Riegele se amuză" , tată al unei copile ţinută în taină, cu care beizade Dumitraşcu etc., devine căpetenie de bandă din răzbunare, apoi renunţă la hoţie, intră în camera lui Dimitrie Cantremir (care... citea, de sigur) pentru a-l ucide, dar cade la picioarele lui, devine omul său de încredere şi pleacă la Istanbul, apoi îi aduce mulţi bani (jefuiţi) şi... dispare. Fireşte, oamenii se pot schimba, pot exista mutaţii în caractere. Mutaţie, mutaţie, dar să ştim şi noi: de ce? Molipsit de atmosferă veacului descris, O. Păscăluţă devenit rege absolut ne răspunde ca Ludovic al XIV-lea : astfel este buna noastră plăcere. A lui, poate , a noastră nu. Andrieş vrea să-şi răzbune iubita care a fost necinstită de ostaşul Mă- tiaş. Il dă de urmă lui Matias, se hotărăşte să se răzbun© crunt şiuită ! La un moment dat apare Moşul Nistor care... dispare. La un alt moment apare un boer Bogdan Lupu care devine ginerele lui Constantin Cantemir, apoi pare să ţină în mină toate firele, e aproape de domnie cînd... autorul il uită. Aşa dispar Jupîn Mărgărit, ţăranul Vasile etc. La începutul cărţii Băhnăşoaia e o femeie care trage multe sfori, e o Vidra care otrăveşte, pune la cale uciderea unui pretendent la scaunul domniei, apoi dispare pentru a se da la iveală, în mijlocul cărţii, ca şefă de bandă, avind un rol important în complotul contra domniei. Se găseşte un inel cu pecete care pare a fi al ei, misterul creşte cindi... autorul o uită şi pe Băhnăşoaia. Misterioase vremuri... Dimitrie Cantemir a fost un mare învăţat şi om politic erudit, comandant de oaste, mare scriitor, — o figură de proporţii europene. Umanist polivalent şi diplomat abil, figura lui e dificil de reconstituit ca totalitate. Trebuie pentru asta multă informaţie, cultură vastă, cunoştinţe filozofice. Păscăluţă nu le are. Iată de ce ni-l arată pe Cantemir admirînd codrul, uimilindu-se, îndrăgostit de Sîrbea etc. Latura de cărturar a lui Cantemir, autorul o înfăţişează copilăreşte . Cantemir citeşte mult, face — in conversaţie — aluzii care lui O. Păscăluţă i se par erudite şi care nu sînt, pune pe cineva să citească titluri ale volumelor aflate pe masa lui Dimitrie. Evident, cu asemenea mijloace, proporţiile marelui cărturar şi patriot nu pot fi redate. De altfel, Miron Costin şi Nedaita apar de asemenea sărăciţi, prezentaţisuperficiali, exterior... Am mai avea multe de spus despre modul in care autorul înţelege (nu înţelege) politica lui Dimitrie Cantemir etc. Dar ideile, concepţia, se pot discuta doar la aava conceput, realizat. Octavian Păscăluţă ştie uneori să mişte mase (amorfe), să schiţeze un personaj (Ieremia Cacavela, Iordache Ruset), să surprindă atmosfera unui peisaj (e tomnatec...) şi chiar să mişte o acţiune. Vina lui (şi a editurii...) constă în faptul că şi-a propus o sarcină extrem d© grea care necesita un romancier cu experienţă, dublat de un istoric erudit. Acest eşec nu dovedeşte deci neputinţa sa de a deveni un scriitor bun. Realitatea se află în jurul nostru, inedită, intensă, vie, solicitindu-ipe scriitori să-şi dea măsura talentului, a Spiritului de observaţie, a originalităţii. PAUL GEORGESCU CRONICA LITERARA „PĂUNUL DE AUR" roman istoric de Octavian Păscăluță E. A. P. L. A. Cronica pioeşteana CANTINE SEZONIERE Pentru muncitorii de la I.F.E.T. Nehoiu care lucrează în punctele de exploatare Hartagu, Mercu, Valea Neagră, Zăbala, Brebu şi Secuiu au luat fiinţă cantine sezoniere chiar I la locurile de muncă. In cursul aces- I tei luni, se vor mai înfiinţa astfel de cantine şi în sectoarele Huduboaia şi Rîşculiţa. FORMAŢII ARTISTICE La Casa raională de cultură din oraşul Buzău se desfăşoară o rodnică activitate artistică. Aici au luat fiinţă în ultima vreme o orchestră de muzică uşoară, echipe de teatru şi teatru de păpuşi, o echipă de dansuri şi o brigadă artistică, ale căror spectacole se bucură de succes în la rîndul cetăţenilor din localitate. 10.000 DE FLORI ANUAL E Prin grija comitetului executiv al sfatului popular orăşenesc, la Ploeşti , a început construcţia a 12 sere de flori cu o capacitate totală de 1 10.000 fire răsaduri de flori anual. Una dintre serele în construcţie va fi rezervată culturii lămîiului. Patru din aceste sere vor fi terminate în cursul lunii noiembrie a.c., iar ceeelalte în anul viitor. Pentru încălzirea serelor se lucrează la montarea unui mare cazan cu aburi, procurat din resurse locale. LA MUZEUL DE ŞTIINŢELE NATURII De atăva vreme, la Muzeul regional de ştiinţele naturii din oraşul Ploeşti s-a deschis o nouă secţie , geografia şi geologia regiunii Ploeşti. Hărţile, fotografiile, machetele, mostrele de roci şi celelalte piese expuse în această nouă secţie înfăţişează vizitatorilor principalele forme de relief, structura geologică a regiunii, bogăţia subsolului, itinerarii turistice prin regiune, etc. In prezent colectivul muzeului lucrează şi la amenajarea unei secţii privind fauna şi flora regiunii Ploeşti. NOI SORTIMENTE La combinatul industrial orăşenesc „Progresul“ din Ploeşti s-au creat în ultimul timp o serie de noi sortimente printre care : divane studio cu ladă ovală în faţă, dulap cu trei uşi tip „Progresul“, garnituri de cauciuc pentru pedale, pompe de biciclete etc. In cursul trimestrului IV al acestui, an urmează să se treacă la fabricarea de electromotoare de 1 kw, destinate uzului caznic şi a unor articole de încălţăminte din cauciuc ca : pantofi tenişi, cisme etc. ION POPOVICI Renovarea şi amenajarea Palatului Culturii din Iaşi Se lucrează la finisarea încăperilor unde vor fi instalate Muzeul de istorie al Moldovei şi Muzeul politehnic al Moldovei. Lucrările de amenajare şi renovare a Palatului Culturii din Iaşi sunt în plină desfăşurare. Constructorii trustului 14 Iaşi cu a terminat o amenajarea etajului I unde funcţionează muzeul regional de arte plastice. Tot la etajul I va începe să funcţioneze in curând muzeul etnografic al Moldovei. La acelaşi etaj este instalată şi o parte a bibliotecii centrale regionale. Lucrările de amenajare sunt aproape terminate şi la parter, încăperile din aripa stingă, unde in scurt timp va începe să funcţioneze muzeul de ştiinţe naturale, sunt gata să primească exponatele. In prezent se lucrează la finisarea celor 17 camere, unde va fi instalat muzeul de istorie a Moldovei, precum şi la amenajarea încăperilor unde va funcţiona muzeul politehnic al Moldovei. ---------- NUMERE DE TELEFON CU ŞASE CIFRE ÎN CAPITALĂ In primul semestru al anului viitor va apare noua carte de telefon a oraşului Bucureşti. Spre deosebire de actuala carte de telefon, cea nouă va avea un caracter de literă mai,mare. Nu vor mai figura în viitoarea carte trei categorii de abonaţi, ci ea va fi împărţită în două: în prima, va fi o clasificaţie pe profesiuni, cu înscriere specială ; în a doua ver fi trecuţi toţi ceilalţi abonaţi, inclusiv întreprinderile şi instituţiile oficiale. La apariţia noii cărţi, toate numerele de telefon din Bucureşti vor avea cîte şase cifre. Cu alte cuvinte, toate numerele actuale de telefon cu cinci cifre vor fi înlocuite cu numere de şase cifre. E un pas înainte pentru viitoarea dezvoltare a telefoniei. Importîndu-se un echpament nou, adaptabil la numerele de şase cifre, se va putea trece cu timpul la o mărire a capacității. * Vineri 1 noiembrie 1957 — nr. 406 împotriva degradării calitative a unor produse de larg consum Practici condamnabile manifestate in unele întreprinderi industriale ..(•••..(»...«..«..« Oamenii muncii ;• din sectorul bunu- ? rilor de larg consum depun eforturi pentru a produce mărfuri din ce în ce mai» bune, mai ieftine şi mai pe gustul cetăţeni- i lor. Oricine poate constata că în ultimul timp s-au obţinut în acest sector rezultate vizibile în direcţia satisfacerii cerinţelor justificate ale marii mase a cumpărătorilor. Toate acestea sunt rezultatul eforturilor depuse de întregul nostru popor muncitor, rezultatul politicii partidului şi guvernului. Există însă conducători de întreprinderi care de la sine putere îşi permit să săvîrşească o serie de abateri ce vin în contradicţie cu politica economică a partidului şi guvernului. Prin nerespectarea standardelor ce stau la baza producerii mărfurilor şi a stabilirii preţurilor, ei lovesc în interesele consumatorilor, scumpind indirect în mod nejustificat preţul unor produse de larg consum. Faptul că forurile superioare au pornit la depistarea acestor abateri dovedeşte că statul nostru nu permite să se încalce, în detrimentul oamenilor muncii, reguli de mult stabilite. Neconcordanţa dintre unele preţuri stabilite şi calitatea unor produse de larg consum se datoreşte în unele, cazuri faptului că o serie de întreprinderi, în goană după beneficii mai mari îşi permit să modifice stasurile sau normele interne de care s-a ţinut seama la stabilirea preţurilor, fără însă ca să se aducă modificările corespunzătoare şi preţurilor produselor respective. întreprinderii „Bumbacul“ din Timişoara, de pildă, i s-a fixat preţul pentru articolul „Sanda“ ţinîndu-se seama şi de operaţia de finisare, de calandrare. Această operaţie însă a fost exclusă de către întreprindere, deci materialul nu mai corespunde calitativ preţului ce i-a fost stabilit. Pentru articolul „Carnaval“ conducerea întreprinderii a cerut, pe baza unor norme interne provizorii şi a unei antecalculaţii, un nou preţ. După ce i s-a aprobat acest preţ, produsul a început să se fabrice dintr-un fir inferior, mai gros celui care a stat la baza stabilirii preţului; în acelaşi timp materialul are o desime inferioară celei stabilite iniţial. Procedee asemănătoare se folosesc şi la uzinele textile din Timişoara precum şi la uzinele „30 Decembrie“ din Arad. Folosindu-se de o aprobare temporară a forului tutelar care a expirat încă din anul 1955, conducerea întreprinderii din Arad, utilizează pentru fabricarea articolului „diagonal“ Stas nr. 2656 din 1951, 16 la sută celofibră încâlcind astfel Stas-ul şi preţul stabilit care are în vedere producţia dintr-un fir sută la sută bumbac. Conducătorii unor întreprinderi motivează adesea că nu dispun de materie primă corespunzătoare calităţii prevăzute la stabilirea preţurilor. Aceştia uită însă să ceară schimbarea preţului atunci cînd înlocuiesc materia primă prevăzută cu alta de o calitate inferioară. Aşa procedează conducerea fabricii de ciorapi „Ocsko Terezia" din Timişoara care, motivînd că nu are nu letin pentru întărirea călcîielor şi vîrfurilor la ciorapii mercerizaţi, foloseşte în acest scop bumbac. Cum bumbacul este mult mai ieftin, se înţelege de ce numai intr-un singur, trimestru întreprinderea a avut aşa zise economii în valoare de 133.800 lei, economii suportate în realitate de cumpărători. Practici nejuste se folosesc şi în unele unităţi din ramura industriei alimentare. Nerespectînd normele interne ce au stat la baza stabilirii preţurilor, întreprinderile de colectarea şi industrializarea laptelui din Timişoara şi Arad fabrică brînza de Dorna într-o singură calitate, cu un singur preţ, deşi se prevede să se producă trei calităţi, cu preţuri diferite. De asemenea, brînza telemea de oi este fabricată în două calităţi fără să se ţină însă seama de conţinutul de grăsimi aşa cum prevede Stas-ul. Acest fapt determină ca fabricile să livreze brînza pe plajă la preţurile stabilite dar de o calitate îndoielnică. Nici fabrica de mezeluri „Vasile Roaită“ din Galaţi nu respectă operaţiunea de afumare la rece a unor produse ca salamul vînătoresc, torpedo, cabanos, cracaner și altele, ceea ce duce la o calitate inferioara a produselor respective, care au o umiditate mare și deci sînt mai grele la cîntar, prețul însă rămînînd ca cel al unor produse superioare. Frecventele cazuri de fabricare a unor produse de calitate inferioară la preţuri pentru calităţi superioare se datoresc în mare parte nerespectării de către organele controlului tehnic din întreprinderi a indicaţiilor de a efectua controlul nu numai asupra produsului finit ci şi pe faze de fabricaţie. Lucrul acesta se pare că nu a intrat nici în preocuparea conducerilor întreprinderilor respective. Acestea încearcă să obţină o rentabilitate mai mare nu pe calea ridicării productivităţii muncii, a îmbunătăţirii calităţii produselor şi a reducerii preţului de cost, cum ar fi normal, ci pe calea cea mai uşoară, a degradării calităţii produselor. Este o cale care contravine atît cu interesele consumatorilor, cît şi cu politica partidului şi guvernului. Ministerul Industriei Bunurilor de Consum trebuie să ia măsuri severe împotriva acelora care folosesc asemenea procedee. Pe de altă parte, organele de recepţie ale Departamentului Comerţului Interior au datoria să respingă fără nici un fel de echivoc orice mărfuri care nu corespund calitativ preţului care le-a fost fixat. Nu este admdisibil nici ca o marfă care s-a respins de către organele de recepţie ale comerţului interior din Capitală, să fie recepţionată şi pusă în vînzare de către comerţ la Arad şi Craiova (aşa cum s-a întâmplat cu stofa de costum art. 50.057 şi 50.871 produse de „Partizanul Roşu" — Oraşul Stalin). I.FICIU