Romînia Liberă, decembrie 1957 (Anul 15, nr. 4089-4115)

1957-12-01 / nr. 4089

In nordul ţării, acolo unde au fost trase hotarele regiunii Baia Mare se Întind munţii Gutinului. Munţii aceştia n-au nimic, sau a­­proape nimic din frumuseţea, din grandoarea Carpaţilor noştri sudici. Le lipsesc prăpăstiile halucinante, semeţia crestelor pleşuve, răceala pereţilor de granit. Altceva le dă insă frumuseţea. Ceea ce de afară nu se vede. La lumina lămpii cu car­bid, în galeriile subterane, ţi se în­făţişează unele din cele mai extra­ordinare întîmplări petrecute în na­tură. Erupţii vulcanice terţiare au zguduit şi au aşezat pe alte temelii firea acestor locuri. Lava de foc, în­cărcată cu cele mai diferite combi­naţii chimice, a pătruns oriunde a găsit o fisură, şi-a fălcut foc, a tri­umfat încleştindu-se cu granitul. Acum se văd doar urmele. Totul e cuprins într-o încremenire rece, într-o linişte mută, de piatră­­ şi­­ totuşi numai la gîndul evenimente­lor de atunci, simţi cum te trec fio­rii pînă în măduva oaselor. Din timpuri străvechi, oamenii au început să smulgă munţilor bogăţiile ferecate în subteran. Nu se ştie cum a început şi cum a fost descoperită prima dată existenţa lor. O istorie scrisă a minelor din regiunea Baia Mare nu există. Cindva, se păstrau aici, într-un muzeu din regiune, mo­nezi de aur şi argint bătute la Baia Sprie, cu aurul scos din împrejuri­mile acestei localităţi. De altfel po­trivit documentelor, care au mai răzbit pînă în zilele noastre, munţii Gutinului au fost scormoniţi îndeo­sebi pentru aur şi argint. Aur şi ar­gint ! Toată viaţa acestor locuri era legată de producţia acestor metale. La Baia Sprie Am vizitat una din minele ce se înlănţuie în şirul minelor ce au creat faima munţilor Guti­nului, — mina Baia Sprie. Din cîte povestesc bătrînii, din cîte poves­tesc relicvele trecutului, Baia Sprie a fost una din cele mai îngrozitoare mine din cîte se află. A fost. Ve­chimea ei se numără cu sutele de ani — aproximativ 700. Și va intra în istoria nescrisă încă, sub denumi­rea ciudată de „Mons Medius", înainte de a pătrunde în sub­teran, noul venit observă fără să cheltuiască prea mult timp, puzderia de găuri ce au fost odinioară intrările în subteran ale minelor existente aici. In mun­tele acesta au săpat galerii, au creat goluri, scoțînd minereul cu dinamita, minerii de la 150 de întreprinderi. 150 de întreprinderi ! O adevărată invazie de guri flămînde ce s-au re­pezit să smulgă muntelui darurile cu care l-a înzestrat natura. Dacă o putere uriaşă ar despica muntele a­­cesta în două, am avea în faţă un tablou care seamănă cu secţiunea unui buretel care te miri de unde mai găseşte forţa să se menţie ne­clintit, semeţ, de parcă nimic nu s-ar petrece în interiorul lui ! Dar mina de la Baia Sprie nu a fost îngrozitoare din această pricină. Nu ! Poate că de la Baia Sprie a pornit şi s-a împămîntenit la mineri termenul de „baie", „băieşi". Dar ce spun eu ! Nici un baie nu-i atît de cald cum a fost şi cum mai e pe a­­locuri în mină la Baia Sprie. Formi­dabile mai sunt secretele pămlntului! In timp ce la Herja, la Săsar şi la alte mine înşirate aproape pe ace­laşi fir din regiunea Baia Mare mi­nele sunt „uscate", „reci", cum zic minerii, la Baia Sprie e „cald" e „umed". Şi doar sînt fiicele, ca să zicem aşa, ale aceleeaşi mame. 30 pînă la 40 grade, aceasta e căldura care o emană rocile lui Mons Me­dius. Şi oamenii au lucrat la această temperatură. Au lucrat. Fără nici un fel de instalaţii de aerisire, fără nici un fel de instalaţii de răcire a aeru­lui sau de circulaţie, fără nici un fel de instalaţii de captare a apelor. Fără nimic, nimic. Şi pe deasupra goi şi desculţi. E de necrezut. E ne­verosimil. Şi totuşi oamenii au lu­crat timp de sute de ani aşa. Nu sunt ani, sau zeci de ani, ci sute !­­Foamea, aducea o moarte mult mai rapidă, decît munca aceasta. Şi nu numai a unul singur ins, ci implicit a altor cinci, şase, zece, a familiei întregi). Aer proaspăt în subteran Cititorul a observat poate cum am folosit verbele „a lucra", „a fi". Da! Bine spus la trecut. Aparent azi a rămas acelaşi „Mons Medius“ la fel de ciuruit şi de darnic, la fel de umed şi de fierbinte. Dar dogoarea celor peste 30 de grade a rocilor sale, n-o mai su­portă azi oamenii. Ea este scoasă afară şi înlocuită cu aer proaspăt! Este lucrul cel mai impresionant şi mai uman din cîte s-au făcut în anii aceştia la Baia Sprie. Şi mi se pare că pentru orice nou venit aici, aces­ta este lucrul cel mai izbitor. Dacă aş spune că la Baia Sprie numai pentru aerisire s-au săpat puţuri speciale, la adîncimi de peste 800 m,­­că s-au adus ventilatoare de mare capacitate, că 400.000 lei din cheltuielile de producţie din anul acesta ale minei au fost date numai pentru întreţinerea instalaţiilor de aerisire, că pentru anul viitor se proiectează noi lu­crări pentru îmbunătăţirea condiţii­lor de aerisire şi circulaţie a aeru­lui, că au fost montate instalaţii pentru producerea apelor carbo-ga­­zoase, aici în mina unde apa se îm­părţea odinioară jumătate de litru pe zi de fiecare lucrător, că tempe­ratura aerului a ajuns, în ciuda na­turii lui Mons Medius, să fie aproa­pe de cea normală—şi tot mi se pare prea puţin. Prea puţin pentru a reda la adevărata lor valoare însemnăta­tea schimbărilor petrecute aici, în­semnătatea faptului că azi putem spune despre condiţiunile infernale de muncă de altă dată : „a fost“. O etapă nouă în istoria vieţii minerilor La Baia Sprie s-a încheiat timpul căutărilor haotice după capriciul au­rului şi al stăpînilor lui vremelnici­ S-a încheiat timpul mulţilor stăpîni, care de care mai sălbatici şi mai setoşi de aur. La Baia Sprie a înce­put de cîţiva ani o etapă nouă în istoria minei, în istoria vieţii mineri­lor de aici. Goana sălbatică după aur şi argint a stăpînilor de odini­oară a rămas de domeniul trecutului. O exploatare raţională, chibzuită i-a luat locul. Gama minereurilor smul­se din înfrăţirea stîncilor, s-a lăr­git potrivit cu posibilităţile noi create de tehnică şi de investiţiile care au fost făcute aici de regimul nostru democrat-popular. Ritmul ac­tualului cincinal va permite, potri­vit unor calcule sumare, ca numai în decursul a 30 de ani de la Baia Sprie să se extragă tot atît minereu cît s-a extras în cele cîteva sute de ani de cînd această mină a fost des­chisă. Dar această exploatare a bo­găţiilor lui Mons Medius­ nu va mai cunoaşte legile exploatării vechilor stăpîni. Nici muntele şi nici minerii săi. Este o caracteristică nu numai a minei de la Baia Sprie şi o con­firmă toate cele cîte s-au făcut pînă acum sau vor fi făcute de aici îna­inte. ELISABETA PETREANU Străbătînd munţii Guutinulu­i Monus Medius nu mai dogorește Proletari din toate tarile, uniţi-vă! ORGANUI SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ O PAGINĂ DIN TRECUTUL DE LUPTĂ AL POPORULUI NOSTRU P­rintre momentele cele mai lu­minoase din trecutul de luptă al poporului nostru, împotriva tuturor împilărilor, pentru un viitor luminos, răscoala ţăranilor de la Bobîlna, de la desfăşurarea căreia se împlinesc 520 de ani, ocupă un loc de frunte. Prin amploarea ei,­­prin forţa loviturilor date orînduirii feu­dale, ridicarea iobăgimii transilvă­nene — romină şi maghiară — din anii 1437—1438 întrece toate mişcă­rile ţărăneşti care au avut loc pînă în acea vreme pe teritoriul ţării noastre. ăscoala ţăranilor de la Bobîlna îşi are originea în apăr­ătorul jug feudal care la începutul secolului al XV-lea devenise şi mai­­­ insuportabil. îndatoririle către stat, dările către rege, către biserica ca­tolică, dijma şi diferitele corvezi da­torate marilor feudali ajunseseră să depăşească puterile iobagilor. La aceste cauze principale ale răscoalei se adaugă şi o cauză imediată : mă­surile hrăpăreţe luate de biserica catolică pentru strîngerea zeciuelii de la ţărani. Episcopul catolic al 520 de ani de la răscoala de la Bobîlna Transilvaniei Gheorghe Lepeş ne­voind să ţină seama de faptul că, datorită unor împrejurări deosebite (năvălirea turcilor din 1435—1436, o recoltă slabă) ţăranii iobagi au ră­mas în urmă cu plata zecimalii pe o perioadă de 3 ani, a dat dispoziţii ca toate restanţele să fie strînse ime­diat. Regele Sigismund îi veni în a­­jutor. El porunci la riodul său ca In timp de 3 luni să fie plătite toate dijmele atît cele restante cît şi cele cuvenite în viitor în noua monedă bătută în cursul anului 1436. Ţărăni­mea însă nu se grăbi să-i îndepli­nească porunca şi nici nu putea deoa­rece sărăcia şi mizeria o secătuise. înfuriat, episcopul Lepeş aruncă a­­tunci afurisenia asupra celor care nu-şi vor plăti dijmele, dînd dispoziţii preoţilor să nu le mai slujească bote­zuri, cununii şi înmormîntări. Toate acestea, precum şi faptul că mai înainte biserica catolică hotă­­rîse să strîngă zeciuiala nu numai de la ţăranii catolici ci şi de la cei ortodocşi, au sporit şi mai mult ne­mulţumirea ţărănimii iobage fă­­cînd-o, sub influenţa răscoalei hu­­site din Bohemia, să opună o îndâr­jită rezistenţă. Au venit să i se ală­ture şi­ alte pături ale populaţiei ex­ploatate de biserica catolică şi de feudali. Ţărănimea liberă şi iobagă — romină şi maghiară — orăşenii şi mica nobilime (măsurile bisericii ca­tolice şi ale regelui Sigismund le atingeau direct) şi-au unit forţele pentru a rezista­­âmpilării. In primăvara anului 1437 răscoala izbucneşte, începută de ţăranii din Alba inferioară, ea se întinde repe­de cuprinzînd aproape toată Transil­vania. Iobagii atacă castelele feuda­lilor şi ocupă mai multe oraşe prin­tre care şi Clujul. Intărindu-şi din ce în ce mai mult poziţiile, ei alcă­tuiesc o tabă­ră lingă comuna Alpa­­ret în apropiere de muntele Bobîlna. I­n desfăşurarea răscoalei de la Bobîlna se disting cîteva eta­pe în funcţie de regruparea forţelor din cadrul celor două ta­bere potrivnice. Prima, care este caracterizată printr-o participare lar­gă a diverselor categorii de exploa­taţi ai bisericii şi regelui, se încheie cu o importantă victorie a răscula­ţilor, la începutul lunii iulie 1437, cînd ţăranii înarmaţi mai mult cu furci, coase şi topoare înfrîng oas­tea feudalilor condusă de voevodul Csáky László. Ca rezultat al acestei victorii ţărănimea încheie o înţe­legere cu nobilii feudali. Această în­ţelegere arată că ţăranii cer să de­vină liberi ca în vremea dinaintea sfîntului Ştefan, cînd nu exista io­băgie. Ea stabileşte de asemenea dă­rile precise pe care vor trebui ţă­ranii să le plătească, recunoaşte dreptul ţăranilor de a se muta de pe o proprietate pe alta, etc. Una dintre prevederile înţelegerii speci­fică că, de aici încolo, delegaţii ţă­ranilor şi nobilii se vor aduna oda­tă pe an pe muntele Bobîlna pentru a vedea dacă înţelegerea este sau nu respectată. Deşi această înţelegere a constituit o serioasă lovitură dată privilegiilor feudale, aşa cum s-a putut vedea ulterior, în cea de-a doua etapă a desfăşurării răscoalei, nobilimea a acceptat-o numai silită de împreju­rări şi cu gîndul de a cîştiga timpul necesar pentru a-şi regrupa forţele. Ea începe din primul moment să uneltească atragerea micii nobilimi de partea sa, ceea ce a şi reuşit. Pe de altă parte nobilimea feudală caută să strîngă rîndurile în pro­­pria-i tabără prin încheierea aşa zi­sei uniuni de la Capolna care cu­prinde angajamentul solemn al re­prezentanţilor păturii stăpînitoare să ducă lupta pînă la înfrîngerea ioba­gilor. Deşi această înţelegere era se­cretă, ea ajunge să fie cunoscută ţă­ranilor şi astfel răscoala reîncepe. Şi de această dată, iobagii ies vic­torioşi, învingînd la 6 octombrie, la Apaţi, oastea feudalilor. Are loc o nouă înţelegere care păstrează în mare parte revendicările din prima, dar care vădeşte slăbirea forţei răs­coalei ţărăneşti. Această slăbire îşi L. NICULESCU (Continuare In pag. 3-a) — ----------------——— OBIECTE DIN PORŢELAN SUPERIOR Colectivul Fabricii de porţelan din Cluj a început să producă obiecte din porţelan cu caolin importat din R.P. Chineză. Ca ur­mare a acestui fapt, produsele fabricii, şi în special bibelourile, au do­­bîndit calităţi superioare. In clişeu: Secţia decor-pictură. Aici lucrează pictoriţa Simon Lenke la decorarea obiectelor de artă. Foto : AGERPRES / Măsuri pentru îmbunătăţirea iluminatului electric al unor cartiere mărginaşe ale Capi­t­a­l­e­i întreprinderea „Electro­distribuţia“ (I­DER) şi Sfatul Popular al Capita­lei au luat o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea alimentării cu energie electrică a unor c­artiere mărginaşe ale Capitalei. Astfel, pînă la sfîrşitul acestui an se vor instala 22 noi pos­turi de transformare în diverse carti­ere ale oraşului, care vor permite ri­dicarea tensiunii, îmbunătăţirea ilumi­natului şi extinderea reţelei electrice. In cartierul Proletarul se va da în funcţiune zilele acestea un nou post de transformare, lucrare pe care cetă­ţenii au sprijinit-o prin muncă volun­tară. Asemenea lucrări se execută şi în Străuleşti, Dobroeşti, Progresul, Chitila etc. In scopul îmbunătăţirii iluminatului, pînă la sfîrşitul anului se va mări numărul firelor de distri­buţie pe circa 40 de străzi, in cursul acestui an a fost mărit numărul fire­lor de distribuţie pe aproape 500 de străzi. (Agerpres) P­RIMII FULGI ZĂPADĂ Produsele necorespunzătoare nu trebuie să ajungă în comerţ Problema calităţii produselor in­dustriei uşoare a fost discutată şi analizată în nenumărate rînduri, fapt ce a dus la o Îmbunătăţire simţitoare a unora din mărfurile fabricate de acest sector. Aceasta dovedeşte că majoritatea colectivelor de muncă din sectorul industriei uşoare au Înţeles că lu­pta pentru realizarea planului nu-şi atinge în Întregime scopul dacă nu este împletită cu preocuparea per­manentă pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi cu stăruinţa de a se fabrica cît mai multe sortimente care să satisfacă pretenţiile marii mase de consumatori. Cînd calitatea e lăsată pe planul al doilea Cu toate acestea, mai sînt o serie de conducători de întreprinderi, ce-i drept puţini la număr, care în fuga după realizarea planului valoric, ne­glijează calitatea unor produse. Da­torită acestei situaţii pătrund pe piaţă mărfuri necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. Sezisîndu-se de acest lucru, şefii de marginea unui control efectuat într-un număr de întreprinderi industriale de servicii şi merceologii şefi din cadrul Direcţiei generale a comerţu­lui cu ridicata textile-încălţăminte din Departamentul Comerţului Inte­rior, au efectuat recent un control al mărfurilor produse în întreprinde­rile din Capitală. Constatările făcute nu sunt de loc îmbucurătoare în ceea ce priveşte calitatea unor produse şi aspectul general al altora. Fabrica „Donca Simo" produce printre altele peprin care este mult solicitat de consumatori. Lipsa de preocupare pentru calitatea acestui produs face ca el să pătrundă însă pe piaţă într-o calitate necorespun­zătoare faţă de prevederile stas-ului, slab mercerupt, cu fire îngroşate, ceea ce îi dă un aspect cît se poate de urît. Respingînd ca necorespunză­tori cei 2650 metri de poplin uni şi 1800 de­ metri din articolul „Simeria“ produse de această întreprindere, şi găsite cu ocazia controlului efectuat, comerţul nu şi-a făcut decît datoria. Lucruri şi mai grave au fost con­statate la întreprinderea „Industria Bumbacului“. Aici se pare că dom­neşte o mentalitate cu totul greşită în sensul că unele produse mult so­licitate, pot fi fabricate oricum, nu­mai de dragul de a se găsi în ma­gazine. Numai aşa se explică faptul că a fost produs un lot de distinct cu porţiuni întregi nepluşate iar al­tele pluşate prea mult, lot ce bine­înţeles a fost respins. Este adevărat că şi firele pentru acest articol, fabri­cate de întreprinderea „30 Decem­brie“ din Arad au fost de o calita­te inferioară, dar aceasta nu ex­plică întru totul neglijența condam­nabilă în executarea acestui produs. Era de datoria conducerii întreprin­derii „Industria Bumbacului" ca a­­tunci cînd a constatat că firele sînt de o calitate mai slabă, să ia măsuri necesare pentru a scoate un produs uniform.. Din cauza unor neglijenţe de fa­bricaţie, au fost găsite şi alte măr­furi necorespunzătoare calitativ, măr­furi ce au fost respinse de orga­nele comerţului, lipsind astfel piaţa de o serie de produse strict necesare. Peste 1300 metri de stofă de lînă bărbătească şi de damă de la „Pos­­tăvăria romînă“ au prezentat găuri în bucăţi, fire înlocuite vizibil şi cu nuanţe diferite. De asemenea, au fost respinşi ca necorespunzători 2600 me­tri de ţesătură denumită „Olteţ“ pro­dusă de „Ţesătoriile Reunite“, flanele pluşate şi veste de lînă pentru copii fabricate de întreprinderea ,,Bel Breiner“ şi altele. Problema ciorapilor bărbăteşti In nenumărate rînduri presa a ri­dicat problema cantităţii insuficiente de ciorapi şi şosete bărbăteşti. In anul acesta, Departamentul Industriei Uşoare a luat o serie de măsuri­­în vederea măririi producţiei de ciorapi, astfel, încît putem spune că în ultimul timp această problemă s-a rezolvat parţial. Totuşi, dacă ar exista o mai atentă preocupare pentru calitatea cio­rapilor bărbăteşti, astfel încît aceştia să nu mai fie refuzaţi de comerţ, problema ar fi rezolvată într-o și mai mare măsură. Aceasta se referă la mai toate fabricile de ciorapi și în mod special la întreprinderea „Pavel Tcacenco“ care continuă, cu toate cri­­ticile aduse, să producă ciorapi de o slabă calitate. Numai recentul raid în­treprins la această fabrică a descoperit o serie de defecţiuni la circa 70.000 pe­rechi de ciorapi şi şosete bărbăteşti. Dacă la această cifră mai adăugăm şi alte mii de perechi respinse de comerţ din cauza încheieturilor de­fectuoase ale vîrfurilor şi călcîilor, ne putem imagina mai bine cum lipsa de preocupare pentru respecta­rea calităţii acestor produse influen­ţează negativ aprovizionarea la timp a cetăţenilor cu mărfurile respective. Această problemă mai prezintă şi un ION FICIU (Continuare în pag. 3-a) V-300000000000000000000000000000000000000000000^ Punctul pe­­ Concursurile de vitrine tre- g buie extinse și asupra preocu- 8 pârii pentru buna prezentare a­­ mărfurilor și în interiorul ma-­jj gazinelor. soo&aooooooooocooooooooeooooooapooooooooooooaoţ? 50. localităţi cooperativizate în regiunea Stalin ORAŞUL STALIN (de la corespon­dentul nostru) — In regiunea Stalin au fost cooperativizate in ultimul timp noi localităţi. Printre acestea se numără oraşul Codlea unde au in­trat în forme cooperatiste 741 fami­li de ţărani muncitori cu peste 2000 ha. teren. A mai fost cooperativizată și agricultura oraşului Agnita și a comu­nei Bod. Pînă acum numărul localită­ților din regiunea Stalin cu agricul­tura complet cooperativizată se ri­dică la 50. încep o Luna cultur!!i£ In pag. II-a 9 Luna culturii de De­­mostene Botez • Cu J. Perahim des­pre un bilanţ, pro­­iecte şi plastica noa­stră • Sărbătoare la Timi­­şoara A fost indeplinit planul anual al întregului departament Ieri la amiază ni s-a anunţat că Departamentul Industriei Lemnului din cadrul Ministerului Construcţii­lor şi Materialelor de Construcţii şi-a realizat planul producţiei globale pe anul 1957. Productivitatea muncii pe întregul departament a crescut în a­­ceastă perioadă la 104 la sută. In sectorul produselor finite din lemn, datorită reducerii preţului de cost cu 4,32 la sută s-au obţinut economii în valoare de 5.100.000 lei. Incidentele din Ifni / ,ncidentele care au loc In zona Ifni, iau amploare, atlt pe planul operaţiilor militare pro­priu zise, cît şi al unor acţiuni di­plomatice. După ce partizanii ma­rocani au pus stăpînire pe princi­palul oraş al teritoriului Ifni, auto­rităţile spaniole s-au grăbit să ia măsuri radicale pentru a restabili ordinea, trimitind aici trupe de în­tărire și avioane. Avioanele spanio­le au aruncat bom­be pe teritoriul Marocului sub pre­textul așa-numi­­tului drept de urmărire al rebeli­lor. Intr-un cuvint, mica regiune africană a cărei existentă trecea pînă mai ieri aproape neobservată, a devenit pe neaşteptate teatrul u­­nor sîngeroase lupte. Situată în partea de sud a Marocului, pe ţărmul Oceanu­lui Atlantic, zona Ifii este, în­­cepînd din anul 1860, o po­sesiune spaniolă. Suprafaţa sa este de aproximativ 2000 km.p., in timp ce numărul populaţiei se ridică la aproape 40.000 de oameni. Ocupaţia principală a locuitorilor o constituie pescuitul, pomicultura şi intr-o oa­recare măsură, creşterea vitelor. Centrul zonei este aşezarea Ifni. Incidentele care au izbucnit de curînd pe teritoriul Ifni, nu pot fi privite desigur. In mod izolat de relaţiile existente între Spania si Maroc. In ultimele luni, teritoriul Ifni a fost revendicat de cîteva ori de către guvernul de la Rabat La mijlocul acestei veri. Unind seama de faptul că Spania refuză să exa­mineze problema unirii teritoriului Inii cu Marocul, guvernul marocan a făcut un demers pe lingă guver­nul de la Madrid, în care se arăta că politica Spaniei In această re­giune poate aduce prejudicii relaţii­lor spaniolo-marocane. Ca rezultat al acestor Intervenţii, In urmă cu o Lună, Intre guvernul de la Rabat şi guvernul spaniol au început tra­tative cu privire la definirea statu­tului teritoriului lfni. Ele insă n-au dat rezultatele scontate de poporul marocan. Pretinzind că luni ar fi un teritoriu spaniol, guvernul de la Madrid a împins discuţiile intr-un punct mort. El şi-a motivat refuzul de a remite terito­riul Ifii Marocu­lui, referindu-se la acordurile sem­nate la timpul lor Intre Spania si Franţa, aceasta din urmă semnînd In numele Marocului. Insuccesul tratativelor nu putea să treacă neobservat de către popu­laţia din Ifni, care cere insistent unirea cu Marocul. Ea a rămas pro­fund nemulţumită de noul refuz al Spaniei de a-i recunoaşte dreptul la autodeterminare. De altfel,pk in in­teriorul zonei Ifni, autorităţile spa­niole promovează de multă vreme o politică de înăbuşire a aspiraţii­lor populaţiei marocane. Din aceas­tă cauză, în Ifni s-a creat o situa­ţie deosebit de încordată. Inciden­tele din aceste zile nu sunt primete de acest fel. In timpul tulburărilor care au avut loc In iunie anul cu­rent in Ifni, trupele spaniole au deschis focul împotriva demonstran­ţilor. Cu acest prilej, au fost ucise citeva persoane, iar altele au fost rănite. Evenimentele care au loc b­ Uni sunt o manifestare a luptei de eli­berare naţională a populaţiei maro­cane din această posesiune spanio­lă. Dezlănţuirea conflictului prin a­­tacarea posesiunilor militare spa­niole de către populaţia locală, arată odată mai mult că principa­lul său izvor îl constituie tocmai această luptă. NICOLAE N. LUPU ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ *•♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ *♦ ♦ * . Capitala a îmbrăcat haină nouă. î­­nveșmîntată în albul imaculat al * zăpezii, ea pare mai frumoasă, mai • pitorească. Odată cu primii fulgi * de zăpadă, bucuria celor mici e * fără margini. începe sezonul der- î delușului, al întrecerilor de săniu- * te, al omului de zăpadă, al bătălii­ * lor cu bulgări şi se simte mai­­ aproape sărbătoarea anului nou, * cînd copiii vor primi vizita tradi-­­ ţionalului Moş Gerilă. In clişeu : Pe aleele Cişmîgiu-­­ lui, cei mici se bucură din plin de­­ căderea primei zăpezi.­­ Foto: M POPESCU î

Next