Romînia Liberă, decembrie 1957 (Anul 15, nr. 4089-4115)
1957-12-01 / nr. 4089
In nordul ţării, acolo unde au fost trase hotarele regiunii Baia Mare se Întind munţii Gutinului. Munţii aceştia n-au nimic, sau aproape nimic din frumuseţea, din grandoarea Carpaţilor noştri sudici. Le lipsesc prăpăstiile halucinante, semeţia crestelor pleşuve, răceala pereţilor de granit. Altceva le dă insă frumuseţea. Ceea ce de afară nu se vede. La lumina lămpii cu carbid, în galeriile subterane, ţi se înfăţişează unele din cele mai extraordinare întîmplări petrecute în natură. Erupţii vulcanice terţiare au zguduit şi au aşezat pe alte temelii firea acestor locuri. Lava de foc, încărcată cu cele mai diferite combinaţii chimice, a pătruns oriunde a găsit o fisură, şi-a fălcut foc, a triumfat încleştindu-se cu granitul. Acum se văd doar urmele. Totul e cuprins într-o încremenire rece, într-o linişte mută, de piatră şi totuşi numai la gîndul evenimentelor de atunci, simţi cum te trec fiorii pînă în măduva oaselor. Din timpuri străvechi, oamenii au început să smulgă munţilor bogăţiile ferecate în subteran. Nu se ştie cum a început şi cum a fost descoperită prima dată existenţa lor. O istorie scrisă a minelor din regiunea Baia Mare nu există. Cindva, se păstrau aici, într-un muzeu din regiune, monezi de aur şi argint bătute la Baia Sprie, cu aurul scos din împrejurimile acestei localităţi. De altfel potrivit documentelor, care au mai răzbit pînă în zilele noastre, munţii Gutinului au fost scormoniţi îndeosebi pentru aur şi argint. Aur şi argint ! Toată viaţa acestor locuri era legată de producţia acestor metale. La Baia Sprie Am vizitat una din minele ce se înlănţuie în şirul minelor ce au creat faima munţilor Gutinului, — mina Baia Sprie. Din cîte povestesc bătrînii, din cîte povestesc relicvele trecutului, Baia Sprie a fost una din cele mai îngrozitoare mine din cîte se află. A fost. Vechimea ei se numără cu sutele de ani — aproximativ 700. Și va intra în istoria nescrisă încă, sub denumirea ciudată de „Mons Medius", înainte de a pătrunde în subteran, noul venit observă fără să cheltuiască prea mult timp, puzderia de găuri ce au fost odinioară intrările în subteran ale minelor existente aici. In muntele acesta au săpat galerii, au creat goluri, scoțînd minereul cu dinamita, minerii de la 150 de întreprinderi. 150 de întreprinderi ! O adevărată invazie de guri flămînde ce s-au repezit să smulgă muntelui darurile cu care l-a înzestrat natura. Dacă o putere uriaşă ar despica muntele acesta în două, am avea în faţă un tablou care seamănă cu secţiunea unui buretel care te miri de unde mai găseşte forţa să se menţie neclintit, semeţ, de parcă nimic nu s-ar petrece în interiorul lui ! Dar mina de la Baia Sprie nu a fost îngrozitoare din această pricină. Nu ! Poate că de la Baia Sprie a pornit şi s-a împămîntenit la mineri termenul de „baie", „băieşi". Dar ce spun eu ! Nici un baie nu-i atît de cald cum a fost şi cum mai e pe alocuri în mină la Baia Sprie. Formidabile mai sunt secretele pămlntului! In timp ce la Herja, la Săsar şi la alte mine înşirate aproape pe acelaşi fir din regiunea Baia Mare minele sunt „uscate", „reci", cum zic minerii, la Baia Sprie e „cald" e „umed". Şi doar sînt fiicele, ca să zicem aşa, ale aceleeaşi mame. 30 pînă la 40 grade, aceasta e căldura care o emană rocile lui Mons Medius. Şi oamenii au lucrat la această temperatură. Au lucrat. Fără nici un fel de instalaţii de aerisire, fără nici un fel de instalaţii de răcire a aerului sau de circulaţie, fără nici un fel de instalaţii de captare a apelor. Fără nimic, nimic. Şi pe deasupra goi şi desculţi. E de necrezut. E neverosimil. Şi totuşi oamenii au lucrat timp de sute de ani aşa. Nu sunt ani, sau zeci de ani, ci sute !Foamea, aducea o moarte mult mai rapidă, decît munca aceasta. Şi nu numai a unul singur ins, ci implicit a altor cinci, şase, zece, a familiei întregi). Aer proaspăt în subteran Cititorul a observat poate cum am folosit verbele „a lucra", „a fi". Da! Bine spus la trecut. Aparent azi a rămas acelaşi „Mons Medius“ la fel de ciuruit şi de darnic, la fel de umed şi de fierbinte. Dar dogoarea celor peste 30 de grade a rocilor sale, n-o mai suportă azi oamenii. Ea este scoasă afară şi înlocuită cu aer proaspăt! Este lucrul cel mai impresionant şi mai uman din cîte s-au făcut în anii aceştia la Baia Sprie. Şi mi se pare că pentru orice nou venit aici, acesta este lucrul cel mai izbitor. Dacă aş spune că la Baia Sprie numai pentru aerisire s-au săpat puţuri speciale, la adîncimi de peste 800 m,că s-au adus ventilatoare de mare capacitate, că 400.000 lei din cheltuielile de producţie din anul acesta ale minei au fost date numai pentru întreţinerea instalaţiilor de aerisire, că pentru anul viitor se proiectează noi lucrări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aerisire şi circulaţie a aerului, că au fost montate instalaţii pentru producerea apelor carbo-gazoase, aici în mina unde apa se împărţea odinioară jumătate de litru pe zi de fiecare lucrător, că temperatura aerului a ajuns, în ciuda naturii lui Mons Medius, să fie aproape de cea normală—şi tot mi se pare prea puţin. Prea puţin pentru a reda la adevărata lor valoare însemnătatea schimbărilor petrecute aici, însemnătatea faptului că azi putem spune despre condiţiunile infernale de muncă de altă dată : „a fost“. O etapă nouă în istoria vieţii minerilor La Baia Sprie s-a încheiat timpul căutărilor haotice după capriciul aurului şi al stăpînilor lui vremelnici S-a încheiat timpul mulţilor stăpîni, care de care mai sălbatici şi mai setoşi de aur. La Baia Sprie a început de cîţiva ani o etapă nouă în istoria minei, în istoria vieţii minerilor de aici. Goana sălbatică după aur şi argint a stăpînilor de odinioară a rămas de domeniul trecutului. O exploatare raţională, chibzuită i-a luat locul. Gama minereurilor smulse din înfrăţirea stîncilor, s-a lărgit potrivit cu posibilităţile noi create de tehnică şi de investiţiile care au fost făcute aici de regimul nostru democrat-popular. Ritmul actualului cincinal va permite, potrivit unor calcule sumare, ca numai în decursul a 30 de ani de la Baia Sprie să se extragă tot atît minereu cît s-a extras în cele cîteva sute de ani de cînd această mină a fost deschisă. Dar această exploatare a bogăţiilor lui Mons Medius nu va mai cunoaşte legile exploatării vechilor stăpîni. Nici muntele şi nici minerii săi. Este o caracteristică nu numai a minei de la Baia Sprie şi o confirmă toate cele cîte s-au făcut pînă acum sau vor fi făcute de aici înainte. ELISABETA PETREANU Străbătînd munţii Guutinului Monus Medius nu mai dogorește Proletari din toate tarile, uniţi-vă! ORGANUI SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ O PAGINĂ DIN TRECUTUL DE LUPTĂ AL POPORULUI NOSTRU Printre momentele cele mai luminoase din trecutul de luptă al poporului nostru, împotriva tuturor împilărilor, pentru un viitor luminos, răscoala ţăranilor de la Bobîlna, de la desfăşurarea căreia se împlinesc 520 de ani, ocupă un loc de frunte. Prin amploarea ei,prin forţa loviturilor date orînduirii feudale, ridicarea iobăgimii transilvănene — romină şi maghiară — din anii 1437—1438 întrece toate mişcările ţărăneşti care au avut loc pînă în acea vreme pe teritoriul ţării noastre. ăscoala ţăranilor de la Bobîlna îşi are originea în apărătorul jug feudal care la începutul secolului al XV-lea devenise şi mai insuportabil. îndatoririle către stat, dările către rege, către biserica catolică, dijma şi diferitele corvezi datorate marilor feudali ajunseseră să depăşească puterile iobagilor. La aceste cauze principale ale răscoalei se adaugă şi o cauză imediată : măsurile hrăpăreţe luate de biserica catolică pentru strîngerea zeciuelii de la ţărani. Episcopul catolic al 520 de ani de la răscoala de la Bobîlna Transilvaniei Gheorghe Lepeş nevoind să ţină seama de faptul că, datorită unor împrejurări deosebite (năvălirea turcilor din 1435—1436, o recoltă slabă) ţăranii iobagi au rămas în urmă cu plata zecimalii pe o perioadă de 3 ani, a dat dispoziţii ca toate restanţele să fie strînse imediat. Regele Sigismund îi veni în ajutor. El porunci la riodul său ca In timp de 3 luni să fie plătite toate dijmele atît cele restante cît şi cele cuvenite în viitor în noua monedă bătută în cursul anului 1436. Ţărănimea însă nu se grăbi să-i îndeplinească porunca şi nici nu putea deoarece sărăcia şi mizeria o secătuise. înfuriat, episcopul Lepeş aruncă atunci afurisenia asupra celor care nu-şi vor plăti dijmele, dînd dispoziţii preoţilor să nu le mai slujească botezuri, cununii şi înmormîntări. Toate acestea, precum şi faptul că mai înainte biserica catolică hotărîse să strîngă zeciuiala nu numai de la ţăranii catolici ci şi de la cei ortodocşi, au sporit şi mai mult nemulţumirea ţărănimii iobage făcînd-o, sub influenţa răscoalei husite din Bohemia, să opună o îndârjită rezistenţă. Au venit să i se alăture şi alte pături ale populaţiei exploatate de biserica catolică şi de feudali. Ţărănimea liberă şi iobagă — romină şi maghiară — orăşenii şi mica nobilime (măsurile bisericii catolice şi ale regelui Sigismund le atingeau direct) şi-au unit forţele pentru a rezistaâmpilării. In primăvara anului 1437 răscoala izbucneşte, începută de ţăranii din Alba inferioară, ea se întinde repede cuprinzînd aproape toată Transilvania. Iobagii atacă castelele feudalilor şi ocupă mai multe oraşe printre care şi Clujul. Intărindu-şi din ce în ce mai mult poziţiile, ei alcătuiesc o tabără lingă comuna Alparet în apropiere de muntele Bobîlna. In desfăşurarea răscoalei de la Bobîlna se disting cîteva etape în funcţie de regruparea forţelor din cadrul celor două tabere potrivnice. Prima, care este caracterizată printr-o participare largă a diverselor categorii de exploataţi ai bisericii şi regelui, se încheie cu o importantă victorie a răsculaţilor, la începutul lunii iulie 1437, cînd ţăranii înarmaţi mai mult cu furci, coase şi topoare înfrîng oastea feudalilor condusă de voevodul Csáky László. Ca rezultat al acestei victorii ţărănimea încheie o înţelegere cu nobilii feudali. Această înţelegere arată că ţăranii cer să devină liberi ca în vremea dinaintea sfîntului Ştefan, cînd nu exista iobăgie. Ea stabileşte de asemenea dările precise pe care vor trebui ţăranii să le plătească, recunoaşte dreptul ţăranilor de a se muta de pe o proprietate pe alta, etc. Una dintre prevederile înţelegerii specifică că, de aici încolo, delegaţii ţăranilor şi nobilii se vor aduna odată pe an pe muntele Bobîlna pentru a vedea dacă înţelegerea este sau nu respectată. Deşi această înţelegere a constituit o serioasă lovitură dată privilegiilor feudale, aşa cum s-a putut vedea ulterior, în cea de-a doua etapă a desfăşurării răscoalei, nobilimea a acceptat-o numai silită de împrejurări şi cu gîndul de a cîştiga timpul necesar pentru a-şi regrupa forţele. Ea începe din primul moment să uneltească atragerea micii nobilimi de partea sa, ceea ce a şi reuşit. Pe de altă parte nobilimea feudală caută să strîngă rîndurile în propria-i tabără prin încheierea aşa zisei uniuni de la Capolna care cuprinde angajamentul solemn al reprezentanţilor păturii stăpînitoare să ducă lupta pînă la înfrîngerea iobagilor. Deşi această înţelegere era secretă, ea ajunge să fie cunoscută ţăranilor şi astfel răscoala reîncepe. Şi de această dată, iobagii ies victorioşi, învingînd la 6 octombrie, la Apaţi, oastea feudalilor. Are loc o nouă înţelegere care păstrează în mare parte revendicările din prima, dar care vădeşte slăbirea forţei răscoalei ţărăneşti. Această slăbire îşi L. NICULESCU (Continuare In pag. 3-a) — ----------------——— OBIECTE DIN PORŢELAN SUPERIOR Colectivul Fabricii de porţelan din Cluj a început să producă obiecte din porţelan cu caolin importat din R.P. Chineză. Ca urmare a acestui fapt, produsele fabricii, şi în special bibelourile, au dobîndit calităţi superioare. In clişeu: Secţia decor-pictură. Aici lucrează pictoriţa Simon Lenke la decorarea obiectelor de artă. Foto : AGERPRES / Măsuri pentru îmbunătăţirea iluminatului electric al unor cartiere mărginaşe ale Capitalei întreprinderea „Electrodistribuţia“ (IDER) şi Sfatul Popular al Capitalei au luat o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea alimentării cu energie electrică a unor cartiere mărginaşe ale Capitalei. Astfel, pînă la sfîrşitul acestui an se vor instala 22 noi posturi de transformare în diverse cartiere ale oraşului, care vor permite ridicarea tensiunii, îmbunătăţirea iluminatului şi extinderea reţelei electrice. In cartierul Proletarul se va da în funcţiune zilele acestea un nou post de transformare, lucrare pe care cetăţenii au sprijinit-o prin muncă voluntară. Asemenea lucrări se execută şi în Străuleşti, Dobroeşti, Progresul, Chitila etc. In scopul îmbunătăţirii iluminatului, pînă la sfîrşitul anului se va mări numărul firelor de distribuţie pe circa 40 de străzi, in cursul acestui an a fost mărit numărul firelor de distribuţie pe aproape 500 de străzi. (Agerpres) PRIMII FULGI ZĂPADĂ Produsele necorespunzătoare nu trebuie să ajungă în comerţ Problema calităţii produselor industriei uşoare a fost discutată şi analizată în nenumărate rînduri, fapt ce a dus la o Îmbunătăţire simţitoare a unora din mărfurile fabricate de acest sector. Aceasta dovedeşte că majoritatea colectivelor de muncă din sectorul industriei uşoare au Înţeles că lupta pentru realizarea planului nu-şi atinge în Întregime scopul dacă nu este împletită cu preocuparea permanentă pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi cu stăruinţa de a se fabrica cît mai multe sortimente care să satisfacă pretenţiile marii mase de consumatori. Cînd calitatea e lăsată pe planul al doilea Cu toate acestea, mai sînt o serie de conducători de întreprinderi, ce-i drept puţini la număr, care în fuga după realizarea planului valoric, neglijează calitatea unor produse. Datorită acestei situaţii pătrund pe piaţă mărfuri necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. Sezisîndu-se de acest lucru, şefii de marginea unui control efectuat într-un număr de întreprinderi industriale de servicii şi merceologii şefi din cadrul Direcţiei generale a comerţului cu ridicata textile-încălţăminte din Departamentul Comerţului Interior, au efectuat recent un control al mărfurilor produse în întreprinderile din Capitală. Constatările făcute nu sunt de loc îmbucurătoare în ceea ce priveşte calitatea unor produse şi aspectul general al altora. Fabrica „Donca Simo" produce printre altele peprin care este mult solicitat de consumatori. Lipsa de preocupare pentru calitatea acestui produs face ca el să pătrundă însă pe piaţă într-o calitate necorespunzătoare faţă de prevederile stas-ului, slab mercerupt, cu fire îngroşate, ceea ce îi dă un aspect cît se poate de urît. Respingînd ca necorespunzători cei 2650 metri de poplin uni şi 1800 de metri din articolul „Simeria“ produse de această întreprindere, şi găsite cu ocazia controlului efectuat, comerţul nu şi-a făcut decît datoria. Lucruri şi mai grave au fost constatate la întreprinderea „Industria Bumbacului“. Aici se pare că domneşte o mentalitate cu totul greşită în sensul că unele produse mult solicitate, pot fi fabricate oricum, numai de dragul de a se găsi în magazine. Numai aşa se explică faptul că a fost produs un lot de distinct cu porţiuni întregi nepluşate iar altele pluşate prea mult, lot ce bineînţeles a fost respins. Este adevărat că şi firele pentru acest articol, fabricate de întreprinderea „30 Decembrie“ din Arad au fost de o calitate inferioară, dar aceasta nu explică întru totul neglijența condamnabilă în executarea acestui produs. Era de datoria conducerii întreprinderii „Industria Bumbacului" ca atunci cînd a constatat că firele sînt de o calitate mai slabă, să ia măsuri necesare pentru a scoate un produs uniform.. Din cauza unor neglijenţe de fabricaţie, au fost găsite şi alte mărfuri necorespunzătoare calitativ, mărfuri ce au fost respinse de organele comerţului, lipsind astfel piaţa de o serie de produse strict necesare. Peste 1300 metri de stofă de lînă bărbătească şi de damă de la „Postăvăria romînă“ au prezentat găuri în bucăţi, fire înlocuite vizibil şi cu nuanţe diferite. De asemenea, au fost respinşi ca necorespunzători 2600 metri de ţesătură denumită „Olteţ“ produsă de „Ţesătoriile Reunite“, flanele pluşate şi veste de lînă pentru copii fabricate de întreprinderea ,,Bel Breiner“ şi altele. Problema ciorapilor bărbăteşti In nenumărate rînduri presa a ridicat problema cantităţii insuficiente de ciorapi şi şosete bărbăteşti. In anul acesta, Departamentul Industriei Uşoare a luat o serie de măsuriîn vederea măririi producţiei de ciorapi, astfel, încît putem spune că în ultimul timp această problemă s-a rezolvat parţial. Totuşi, dacă ar exista o mai atentă preocupare pentru calitatea ciorapilor bărbăteşti, astfel încît aceştia să nu mai fie refuzaţi de comerţ, problema ar fi rezolvată într-o și mai mare măsură. Aceasta se referă la mai toate fabricile de ciorapi și în mod special la întreprinderea „Pavel Tcacenco“ care continuă, cu toate criticile aduse, să producă ciorapi de o slabă calitate. Numai recentul raid întreprins la această fabrică a descoperit o serie de defecţiuni la circa 70.000 perechi de ciorapi şi şosete bărbăteşti. Dacă la această cifră mai adăugăm şi alte mii de perechi respinse de comerţ din cauza încheieturilor defectuoase ale vîrfurilor şi călcîilor, ne putem imagina mai bine cum lipsa de preocupare pentru respectarea calităţii acestor produse influenţează negativ aprovizionarea la timp a cetăţenilor cu mărfurile respective. Această problemă mai prezintă şi un ION FICIU (Continuare în pag. 3-a) V-300000000000000000000000000000000000000000000^ Punctul pe Concursurile de vitrine tre- g buie extinse și asupra preocu- 8 pârii pentru buna prezentare a mărfurilor și în interiorul ma-jj gazinelor. soo&aooooooooocooooooooeooooooapooooooooooooaoţ? 50. localităţi cooperativizate în regiunea Stalin ORAŞUL STALIN (de la corespondentul nostru) — In regiunea Stalin au fost cooperativizate in ultimul timp noi localităţi. Printre acestea se numără oraşul Codlea unde au intrat în forme cooperatiste 741 famili de ţărani muncitori cu peste 2000 ha. teren. A mai fost cooperativizată și agricultura oraşului Agnita și a comunei Bod. Pînă acum numărul localităților din regiunea Stalin cu agricultura complet cooperativizată se ridică la 50. încep o Luna cultur!!i£ In pag. II-a 9 Luna culturii de Demostene Botez • Cu J. Perahim despre un bilanţ, proiecte şi plastica noastră • Sărbătoare la Timişoara A fost indeplinit planul anual al întregului departament Ieri la amiază ni s-a anunţat că Departamentul Industriei Lemnului din cadrul Ministerului Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii şi-a realizat planul producţiei globale pe anul 1957. Productivitatea muncii pe întregul departament a crescut în această perioadă la 104 la sută. In sectorul produselor finite din lemn, datorită reducerii preţului de cost cu 4,32 la sută s-au obţinut economii în valoare de 5.100.000 lei. Incidentele din Ifni / ,ncidentele care au loc In zona Ifni, iau amploare, atlt pe planul operaţiilor militare propriu zise, cît şi al unor acţiuni diplomatice. După ce partizanii marocani au pus stăpînire pe principalul oraş al teritoriului Ifni, autorităţile spaniole s-au grăbit să ia măsuri radicale pentru a restabili ordinea, trimitind aici trupe de întărire și avioane. Avioanele spaniole au aruncat bombe pe teritoriul Marocului sub pretextul așa-numitului drept de urmărire al rebelilor. Intr-un cuvint, mica regiune africană a cărei existentă trecea pînă mai ieri aproape neobservată, a devenit pe neaşteptate teatrul unor sîngeroase lupte. Situată în partea de sud a Marocului, pe ţărmul Oceanului Atlantic, zona Ifii este, începînd din anul 1860, o posesiune spaniolă. Suprafaţa sa este de aproximativ 2000 km.p., in timp ce numărul populaţiei se ridică la aproape 40.000 de oameni. Ocupaţia principală a locuitorilor o constituie pescuitul, pomicultura şi intr-o oarecare măsură, creşterea vitelor. Centrul zonei este aşezarea Ifni. Incidentele care au izbucnit de curînd pe teritoriul Ifni, nu pot fi privite desigur. In mod izolat de relaţiile existente între Spania si Maroc. In ultimele luni, teritoriul Ifni a fost revendicat de cîteva ori de către guvernul de la Rabat La mijlocul acestei veri. Unind seama de faptul că Spania refuză să examineze problema unirii teritoriului Inii cu Marocul, guvernul marocan a făcut un demers pe lingă guvernul de la Madrid, în care se arăta că politica Spaniei In această regiune poate aduce prejudicii relaţiilor spaniolo-marocane. Ca rezultat al acestor Intervenţii, In urmă cu o Lună, Intre guvernul de la Rabat şi guvernul spaniol au început tratative cu privire la definirea statutului teritoriului lfni. Ele insă n-au dat rezultatele scontate de poporul marocan. Pretinzind că luni ar fi un teritoriu spaniol, guvernul de la Madrid a împins discuţiile intr-un punct mort. El şi-a motivat refuzul de a remite teritoriul Ifii Marocului, referindu-se la acordurile semnate la timpul lor Intre Spania si Franţa, aceasta din urmă semnînd In numele Marocului. Insuccesul tratativelor nu putea să treacă neobservat de către populaţia din Ifni, care cere insistent unirea cu Marocul. Ea a rămas profund nemulţumită de noul refuz al Spaniei de a-i recunoaşte dreptul la autodeterminare. De altfel,pk in interiorul zonei Ifni, autorităţile spaniole promovează de multă vreme o politică de înăbuşire a aspiraţiilor populaţiei marocane. Din această cauză, în Ifni s-a creat o situaţie deosebit de încordată. Incidentele din aceste zile nu sunt primete de acest fel. In timpul tulburărilor care au avut loc In iunie anul curent in Ifni, trupele spaniole au deschis focul împotriva demonstranţilor. Cu acest prilej, au fost ucise citeva persoane, iar altele au fost rănite. Evenimentele care au loc b Uni sunt o manifestare a luptei de eliberare naţională a populaţiei marocane din această posesiune spaniolă. Dezlănţuirea conflictului prin atacarea posesiunilor militare spaniole de către populaţia locală, arată odată mai mult că principalul său izvor îl constituie tocmai această luptă. NICOLAE N. LUPU ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ *•♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ *♦ ♦ * . Capitala a îmbrăcat haină nouă. înveșmîntată în albul imaculat al * zăpezii, ea pare mai frumoasă, mai • pitorească. Odată cu primii fulgi * de zăpadă, bucuria celor mici e * fără margini. începe sezonul der- î delușului, al întrecerilor de săniu- * te, al omului de zăpadă, al bătălii * lor cu bulgări şi se simte mai aproape sărbătoarea anului nou, * cînd copiii vor primi vizita tradi- ţionalului Moş Gerilă. In clişeu : Pe aleele Cişmîgiu- lui, cei mici se bucură din plin de căderea primei zăpezi. Foto: M POPESCU î