Romînia Liberă, ianuarie 1958 (Anul 16, nr. 4116-4140)
1958-01-03 / nr. 4116
Pag. 2-a Pămîntul întovărăşirilor rodeşte mai bine Alte familii de ţărani muncitori se hotărăsc a lucreze pămîntul in comun în cadrul întovărăşirii Dacă ţinem seama de văile şi dealurile ce însoţţesc drumeţul pînă la Camăr, putem să ne dăm mai bine seama că firea maturii nu a fost prea darnică cu oamienii din părţile locului. In afară de frumuseţe — de un pitoresc deosebit — natura nu a mai dat celor de prin părţile locului, decit cîteva petece de pămint aşezate fie pe coasta dealurilor, fie pe văile strimte ale acestora. Vitregia naturii a fost biruită însă de hărnicia şi priceperea oamenilor. De vreo doi ani încoace de cînd există întovărăşirea, biruinţele sînt mereu mai mari. Cele 1500 kg. de grîu şi 3400 kg porumb boabe cît au cules întovărăşiţii de pe fiecare ha. în acest an, i-au pus pe mai mulţi gospodari individuali pe ginduri. Unora parcă nu le venea a crede şi atunci prin vorbe ocolite sau chiar în faţă au început să-i „descoasă1" pe cei de la întovăraşire. — Te pomeneşti că la voi la întovărăşire — spuneau unii — plouă mai mult. — Da de unde — răspundeau cei iscodiţi. — Ei atunci cum se face că la voi roade- ’ mai bună '■ — Secretul este că noi lucrăm pămintul ştiinţific — zicea un inginer de la S.M.T. — adică arăm cu tractorul, semănăm cu maşina, punem îngrăşăminte şi dacă vreţi să ştiţi însuşi faptul că noi lucrăm laolaltă toate cele 117 ha. face ca munca să fie mai spornică şi roada mai mare. Cînd vine însă vorba de venitul de bază al întovărăşirii care se cifrează la aproape 200.000 lei, întovărăşiţii nu dau multe explicaţii ci pur şi simplu cei curioşi sunt invitaţi să vadă cu ochii lor : un autocamion, 200 de oi, 8 vaci cu lapte, 4 viţei, 3 căruţe, 4 maşini de semănat cereale şi celelalte bunuri din avutul comun Acestea sunt doar o mică parte din averea pe care şi-o făuresc cele 151 de familii care s-au unit în întovărăşirea din Camăr de pe meleagurile raionului Şimleu. Faptul a avut drept urmare că numai în doi ani numărul familiilor care s-au înscris în întovărășire a crescut de la 28 la 151. AL. KISS corespondentul „Romîniei libere" în regiunea Oradea « Manifestări muzicale 1 în Capitală ! Vineri 3 ianuarie, ora 20, în sala Ateneului R.P.R., concert de sonate dat de Ștefan Gheorghiu, artist emerit al. R.P.R. — vioară și Valentin Gheorghiu, artist emerit al R.P.R., laureat al Premiului de Stat — pian. Programul cuprinde: Sonata nr. 3 în re minor (op. 108) de Brahms; Sonata în la major de Cesar Franck şi So Inata a III-a în la minor (op. 25) „Un caracter popular romînesc“ de George Enescu. Sâmbătă 4 ianuarie, ora 17, în sala Dalles, concert-lecţie cu subiectul EVOLUŢIA CONCERTULUI INSTRUMENTAL (Partea a II a). Conferenţiar: prof. Radu Negreanu. Sâmbătă 4 ianuarie, ora 20, în sala Ateneului R.P.R., concert de muzică populară romînească dat de orchestra „Barbu Lăutaru“ condusă de Nicu Stănescu, artist emerit al R.P.R, laureat Premiului de Stat, îşi dau concursul : Maria Tănase, Ioana Radu,Vircea Buciu, artişti emeriţi ai R.P.R., Emil Gavriş, Nicolae Crăciunescu laureat al Festivalului de la Varşovia, Mihai Ion Schină, laureat al Premiului de Stat, Ion Luţă loviţă şi Ion Văduva. Din experiența gospodăriilor agricole de stat fruntaşe Ctnd creșterea rentabilității devine o preocupare a întregului colectiv V^MVVVVWVMWVVWMMM.^vVVSAiVVVWWVWVVNA/VVWWNAA/VVVSAA/v^iVVVWVA.^VVA In masivul viticol „Dealu Mare“ din regiunea Ploești se întinde pe o lungime de 30 km. gospodăria agricolă de stat Săhăteni. Condiţiile prielnice de sol şi climă au determinat ca această unitate să aibă un pronunţat caracter viticol, greutatea specifică a producţiei viticole reprezentînd 70 la sută din producţia globală a gospodăriei. Din suprafaţa totală a unităţii de 4.000 hectare, peste 1.000 ha. sunt ocupate de vii pe rod. Totodată, peste 1.000 hectare sunt cultivate cu cereale păioase. în anul 1956 această unitate agricolă de stat şi-a încheiat activitatea cu însemnate pierderi băneşti. în cursul anului 1957, gospodăria de stat Săhăteni a devenit o unitate rentabilă, în prima jumătate a anului trecut a realizat un beneficiu de peste 560.000 lei, iar de curînd în urma unei analize a activităţii economico-financiare pe o perioadă de 11 luni s-a stabilit că beneficiul se ridică la 1.100.000 lei. S-a îmbunătăţit activitatea de producţie Rezultatele arătate mai sus sunt promiţătoare. Ele trebuie scoase în evidenţă cu atît mai mult cu cît în anii trecuţi, la gospodăria de stat Săhăteni situaţiile economico financiare care se încheiau nu erau din cele mai bune. Se pune întrebarea cum a fost posibilă o asemenea cotitură ? Explicaţia nu este greu de găsit. Conducerea acestei gospodării de stat a luat încă de la începutul anului trecut unele măsuri menite să ducă la îmbunătăţirea procesului de producţie. S-a urmărit — pe cît a fost posibil — să se facă o împărţire a gospodăriei pe secţii teritoriale, în care să predomine o singură ramură agricolă. Aceasta a însemnat un pas serios în vederea unei bune organizări a producţiei, a conducerii operative a lucrărilor. Centrele viticole, bunăoară, sunt la secţiile Vîrful cu Dor, Tohani, Sătuc şi Sărăţeanca. Mai există două secţii agricole, ferma de animale de producţie, etc. Planul de producţie tehnic şi financiar a fost întocmit la începutul anului, înainte de a fi defalcat pe secţii teritoriale şi brigăzi, acest plan a fost analizat temeinic cu colectivul de muncă al gospodăriei. Cu acest prilej, muncitorii au făcut propuneri valoroase privind îmbunătăţirea procesului de producţie. In felul acesta, întregul colectiv de muncă al gospodăriei de stat a fost atras în rezolvarea sarcinilor de plan, s-a deschis cîmp larg iniţiativelor. Acţiunea de experimentare a sistemului de salarizare îmbunătăţit a constituit un minunat prilej de a atrage întregul colectiv de muncă la lupta pentru creşterea producţiei şi realizarea beneficiilor planificate. Atenţia principală a conducerii gospodăriei de stat Săhăteni s-a îndreptat spre aplicarea unei agrotehnici înaintate, în toamna anului 1956, în ciuda condiţiilor grele de lucru, s-a reuşit să se execute alături pe întreaga suprafaţă de vie. Totodată, în sectorul viticol s-a organizat aplicarea întregului complex de măsuri agrotehnice pe o suprafaţă de 110 hectare vie pe rod. In întreaga gospodărie de stat suprafaţa pe care s-a încorporat îngrăşăminte organice şi minerale în cursul anului agricol 1956—1957 — atît la executarea arăturilor de toamnă, cît şi în timpul vegetaţiei culturilor — depăşeşte de cinci ori suprafaţa îngrăşată în anii trecuţi. Muncile agricole din toamna anului 1956, precum şi din cursul anului trecut au fost efectuate la timp şi în bune condiţiuni. Secerişul păioaselor, de pildă, a fost terminat înainte de termenul stabilit. Producţia medie de grîu la hectar a fost de aproape 2.200 kg. pe o suprafaţă de peste 600 ha. La secţia Sătuc s-a obţinut o producţie la hectar de 2.370 kg., iar pe o parcelă de 50 ha.—3.500 kg. la hectar. Gospodăria agricolă de stat Săhăteni a dat anul trecut peste prevederile planului de livrare— 58 vagoane de grîu. La porumb s-a obţinut peste plan o producţie de peste 36 vagoane. Producţia de struguri — în ciuda calamităţilor — a fost realizată şi chiar depăşită. Secţia Vintifcanca, de pildă, a dat peste plan 51 vagoane de struguri. Cît mai multe economii In fiecare secţie, în cadrul fiecărei brigăzi se face simţită o preocupare deosebită pentru reducerea, cheltuielilor. Rezultatele le-am văzut mai sus, în cadrul acestei preocupări s-a dat atenţia cuvenită mai cu seamă mecanizării lucrărilor agricole — una din căile reducerii cheltuielilor de muncă. La plivitul culturilor, de pildă, s-au folosit ierbicide, ceea ce a înlăturat aproape cu desăvîrşire necesitatea folosirii braţelor de muncă. îngrăşămintele chimice s-au încorporat în cea mai mare parte cu maşina, iar în vii s-a folosit la arat şi prăşit plugul şi prăşitoarea trase de animale. Deşi grînele în unele locuri au fost culcate , secerişul a fost executat în cea mai mare parte cu maşinile. In felul acesta cheltuielile de recoltare a unui hectar cultivat cu grîu au scăzut mult. Trebuie spus că prin folosirea mijloacelor mecanizate s-au obţinut la fiecare hectar de vie importante economii. In general în sectorul viticol s-a economisit pînă în prezent aproape un sfert de milion lei. In legătură cu străduinţa colectivului de muncă de la unitatea din Săhăteni sunt multe lucruri de amintit. Este demn de remarcat faptul că pentru a evita risipa de materiale — şi în felul acesta cheltuieli inutile — calculul necesarului de consum s-a făcut după nevoile reale ale fiecărei secţii, care de multe ori sunt mai mici decit consumul prevăzut în normativ. în urna socotelilor făcute reiese că în perioada 1 ianuarie—1 noiembrie 1957 s-au înregistrat următoarele economii : la cheltuieli comune — 208.000 lei şi la cheltuielile generale 230.000 lei. Grijă pentru muncitori Paralel cu organizarea producţiei, o preocupare a conducerii gospodăriei o constituie crearea unor condiţii cît mai bune de muncă şi trai întregului colectiv. Pentru muncitorii zilieri au fost amenajate 32 dormitoare, iar în secţiile teritoriale funcţionează şase cantine. De asemenea au fost organizate, un mare număr de „bucătării volante“ la brigăzi, înzestrate cu veselă, mese, scaune, încadrate cu personalul necesar. O dată cu sporirea productivităţii muncii, salariile muncitorilor au crescut simţitor. In ultimile luni, bunăoară, cîştigul mediu al tractoriştilor a fost de 750 de lei, iar cel al mecanicilor agricoli s-a ridicat la suma de 800 lei, tractorişti ca Eftimie Multescu, Gh. M. Ion au cîştigat în unele perioade chiar 1.750 lei lunar. ★ Rezultatele obţinute ca şi experienţa dobîndită de colectivul de muncă al gospodăriei de stat Săhăteni în direcţia rentabilizării, dovedesc un lucru care trebuie să fie limpede tuturor conducătorilor gospodăriilor agricole de stat, îndeplinirea sarcinei economice de cea mai mare însemnătate — transformarea gospodăriilor de stat în unităţi rentabile — stă în puterea colectivelor de muncă din acesteunităţi. Pentru aceasta se cere o studiere atentă şi folosirea la maximum a posibilităţilor existente în fiecare gospodărie de stat, o preocupare deosebită pentru creşterea producţiei marfă, pentru ridicarea productivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor. Ing. TH. MARCAROV Poate că de puţine ori zicala populară „Mai bine mai tîrziu decit niciodată“ şi-a dovedit mai convingător valabilitatea decit în cazul concertului simfonic alcătuit din lucrări ale tinerilor compozitori, care amînat în două rînduri, n-a făcut decit să deştepte interesul sporttv al publicului muzical. De altfel,impresia generală lăsată de această manifestare organizată de Uniunea Compozitorilor şi Orchestra Cinematografiei, a fost aceea a acumulării unor bogate resurse de talent şi energie creatoare, care au aşteptat momentul prielnic pentru a-şi face intrarea în viaţa muzicală a ţării. Capoianu, Bentoiu, Stroe, Olah — iată nume prea puţin cunoscute pînă acum, dar care începînd de la acest concert vor însemna ceva pe frontul creaţiei noastre componistice. Şi lista nu se opreşte aici; ea ar mai putea fi îmbogăţită cu multe alte nume. Fără a pretinde că fiecare tinăr compozitor reprezintă un talent ieşit din comun şi înzestrat cu o maturitate artistică desăvîrşită, trebuie să subliniem că foarte mulţi creatori de muzică din această nouă generaţie se disting printr-o probitate profesională exemplară, O dorinţă de a-şi lărgi orizontul cu tot ceea ce arta zilelor noastre le poate oferi mai valoros, şi în consecinţă prin dobîndirea unei măestrii timpurii, poate surprinzătoare pentru toţi acei ce nu le-au urmărit de aproape dezvoltarea, bazată pe o muncă stăruitoare şi entuziastă. Tinerii sunt îndrăzneţi şi au totdeauna ca trăsătură comună dorinţa de a cerceta făgaşuri noi, nebătătorite. De aceea, nu puţini au fost aceia îngrijoraţi de evoluţia acestor compozitori, care aflaţi în plină formare a personalităţii, pot fi tentaţi de curentele multiple ale artei moderniste şi astfel să se depărteze de principiile şcolii romîneşti de compoziţie devenind palide modele ale unui sau altui maestru contemporan. Concertul la care ne referim a avut, cred, darul să risipească multe din aceste îngrijorări , lucrările ascultate, departe de a-şi renega apartenenţa la înflorirea generală a artei noastre muzicale, nu fac decit să contribuie la îmbogăţirea ei, dezvăluind poate resurse proaspete de sensibilitate şi consacrînd noi mijloace de expresie puse în serviciul aceluiaşi scop. Desigur, s-a putut constata că aceştii- Concertul neri, educaţi de maeştrii muzicii noastre, cunosc totodată în adîncime muzica lui Bartók, Hindemith, ultimele lucrări ale lui Enescu, dar acesta este un lucru foarte firesc pentru cei din generaţia lor. Important este însă că fiecare îşi spune cuvîhtul într-un chip personal, cu sinceritate, şi că găseşte un vestmînt sonor adecvat pentru ce are de spus. Muzica aceasta izvorăşte din convingeri profunde şi departe de a fi o pastişe supusă a diferitelor stiluri contemporane, vădeşte o individualizare artistică pronunţată. Reuniţi prin preocuparea comună de a-şi găsi un drum valabil, de a da glas limpede propriului mesaj, cei patru compozitori care, în concertul Orchestrei Cinematografiei, au reprezentat frămîntările creatoare ale tinerei generaţii s-au dovedit în fond profund deosebiţi unul de celălalt prin sfera emoţională îmbrăţişată în creaţia lor, şi chiar prin limbajul folosit. Şi această diferenţiere ne-a bucurat, pentru că numai ea este susceptibilă să genereze adevărate valori, noi. Dumitru Capoianu, de pildă, a pornit in Divertismentul pentru orchestră de coarde şi două clarinete de la materialul melodic al unor vechi colinde bănăţene şi ardeleneşti. In prelucrarea lor însă, el nu a urmărit atît să sublinieze parfumul arhaic, şi — chiar cu riscul să nemulţumească pe unii purişti ai folclorului — a scris o muzică modernă, sclipitoare de spirit şi vioiciune, care dovedeşte mînuirea sigură a unei palete orchestrale colorate. Exploatînd caracterul modal al temelor, el a găsit un limbaj armonic plin de savoare, în care nu aflăm însă stridente produse ale unei psihologii de „copil teribil“. De altfel „teribilismul“ nu este propriu nici unuia din cei patru compozitori. In muzica lor sunt multe sonorităţi noi, şi numeroase pagini care îşi cer — pentru o pătrundere mai deplină — reaudierea. Dar nu vom găsi niciodată efecte ieftine, şi fiecare notă îşi va avea întotdeauna propria ei justificare interioară , şi asta este prima condiţie a oricărei creaţii de calitate. De altfel, titulatura de „Divertisment“ nu trebuie să ne ducă, în cazul lucrării lui Capoianu, spre accepţiunea apropiată de muzică superficială, gratuită. In special partea a treia, Adagio, cu obsedantul ostinato armonico-ritmic creator al unei atmosfere nostalgice, arată preţioasele valenţe poetice ale talentului compozitorului, pe care le dorim dezvoltate cît mai bogat în viitoarele lui lucrări. Pascal Bentoiu, reprezentat în program printr-un concert de pian şi orchestră, este un temperament diferit, mai înclinat spre moderaţie; muzica sa lasă să se întrevadă o sensibilitate plină de puritate şi nu urmăreşte să se impună prin noutatea accentelor. Ea place însă prin autoritatea liniştită cu care autorul mînueşte materia sonoră, şi rodnica folosire a exemplului clasic (— ne referim atît la literatura universală cît şi la aceea a maeştrilor noştri mai vîrstnici) , desigur că un analist pedant ar putea discerne chiar icicolo rezonanţe aprioric familiare. Important este însă faptul că Bentoiu a îmbogăţit literatura noastră concertistică, încă atît de săracă, cu o lucrare în care echilibrul fond-formă se menţine permanent la un nivel artistic superior. Partea a doua este fără îr-'4': 'ă cea mai bogată în emo-ar tema refrenului din di s-a dovedit cea maiidualizată din întregul mea ei încăpăţînată şi ■ ,închegat în jurul utrîns. In schimb, curşi cu rezonanţe aardelenesc, a apăs organic integrat mul şi participainterioară a sa- Gheorghe Halea concertului, a prezentat lucrarea în cea mai bună lumină şi a constituit parcă o invitaţie şi o recomandare pentru alţi instrumentişti ai noştri să o includă în repertoriul lor. La vîrsta de 25 de ani, compozitorul Aurel Stroe manifestă o impunătoare maturitate de gîndire muzicală. Concertul său pentru orchestră de coarde — produs al unei estetici neoclasice derivată din cea a vechiului „Concerto grosso“ — este o lucrare serioasă, cu rezonanţe grave. Forma este stăpînită cu o mină sigură, expunerea ideilor muzicale şi sudura lor fiind realizată la un grad de finisaj ce atestă nu numai talent dar şi o cultură şi o subtilitate care se dobîndesc de obicei de-a lungul unei cariere îndelungate. Inlăuntrul muzicii, se ghiceşte o permanentă frămîntare, o tensiune care e capabilă să dea impuls unor mari realizări. Totuşi, e vădit faptul că lucrarea reprezintă o etapă a unui drum, care nu începe, dar nici nu sfîrşeşte la ea. Se simte încă efortul elaborării, emoţia nu străbate totdeauna cu destulă naturaleţe din desişul ţesăturii contrapunctice. De asemenea, se poate observa o oarecare lipsă de unitate stilistică a rondo-ului final faţă de mişcările precedente, elementele de rezonanţă mai precis romînească de aci părînd a nu-şi avea o suficientă justificare în desfăşurarea anterioară. Acest prim contact cu muzica tînărului compozitor ne face să dorim şi cunoaşterea celorlalte lucrări mai importante ale sale — Simfonia, Sonata pentru pian — care ne vor da desigur o imagine întregită a profilului său creator. La sfirşitul concertului ne aştepta ceea ce putem numi o adevărată revelaţie: Cantata pentru cor de femei, flauţi, coarde, baterie şi xilofon de Tiberiu Olah. Celui ce nu cunoaşte lucrarea, o asemenea alcătuire a ansamblului muzical i se poate părea ciudată. Iar citind indicaţiile din program, el va afla că cele trei subdiviziuni ce o alcătuiesc poartă titluri ce sună foarte ciudat pentru un neprofesionist: Variaţiuni pe o temă cromatică, Variaţiuni pe patru sunete, Duble variaţiuni pe o temă ritmică şi diatonică. Toate acestea, pe hîrtie, pot părea expresia etalării de cunoştinţe a unui „tip care se pricepe în muzică modernă“. Dar de la primele sunete ale muzicii auzite, uităm toate detaliile savante ale programului şi sîntem cuprinşi de fiorul puternic al unei emoţii sfîşietoare ce nu ne părăseşte pînă la sfîrşitul Cantatei ; căci melodia îngînată în pianissimo de soprane pare să vină direct din adîncul „inimii ce se înfioară“. Atmosfera întregii lucrări este tristă, cu accente de un tragism sumbru, pe care nu le risipeşte uşoara înseninare a finalului. Textul îl constituie vechi versuri populare dangăieşti, de o puritate mişcătoare, care vorbesc despre despărţirea tînărului recrut de iubita lui. Muzica nu variază mult pe parcurs Ca climat emotiv, dar în schimb scrutează adîncimile sentimentului, se cufundă în profunzimile rareori cercetate ale sufletului omenesc. Remarcabil este faptul că, folosind mijloace extrem de evoluate, — derivate din gîndirea bartokiană dar fără a fi subjugate acesteia — Olah păstrează în fapt întreaga simplitate populară a expresiei. Țesătura polifonică corală este de o mare valoare poetică în desenul ei plin de suavitate, iar percuţia este folosită cu o perfectă logică, ca o originală „punctuaţie“ a textului, creatoare de culori şi atmosferă, şi în momentele de culminaţie tragică cu un rol tematic limpede conturat. Pe scurt, o lucrare în care stilul compozitorului a ajuns la o deplină închegare, şi în care măestria muzicianului contemporan îşi dă mîna cu bogăţia de simţire a cîntăreţului marilor sentimente umane. Concertul tinerilor compozitori a fost una din sărbătorile emoţionante ale muzicii noastre noi. Şi să nu uităm că ea a fost prilejuită în primul rînd de eforturile Orchestrei Cinematografiei şi ale talentatului dirijor Edgar Cosma, care trebuie să se mulţumească — ca la orice concert de prime audiţii — cu elogii concentrate în prea puţine rînduri ale unui sfîrşit de cronică. ALFRED HOFFMAN tinerilor compozitori 1cc. de. nui plete tragă, rut a întregui rea plin, listului • mos f s 1. Romínia libera Premiera la Teatrul de Opereta Recent a avut loc la Teatrul de Operetă din Bucureşti, premiera operetei „Vis de fericire'' de C. Cîrjan şi G. Mihalache, muzica de G. Klein. In clişeu : O scenă din operetă. Foto: AGERPRES Campionatul republican de şah Runda a 19-a a campionatului republican de şah, desfăşurată marţi, s-a încheiat cu următoarele rezultate: Traianescu—Nacht 1—0 ; Bozdoghină— Negrea 1—0 ; Szabó—Soos 1—0; Mititelu—Bălanei 1—0 ; Drimer— Urseanu 1—0 . Partidele Costea— Stanciu, Radovici—Creţulescu şi Seimeanu—Reicher s-au terminat remiză. Partidele Rădulescu—Günsberger şi Pavlov—Puşcaşu s-au întrerupt. Partida Alexandrescu—Ghiţescu nu s-a jucat, ultimul fiind bolnav. Ieri, în runda 20-a a campionatului republican de şah Traianescu l-a învins pe Ciocîltea. A fost o j partidă complicată în care Ciocîltea jucînd finalul mai slab a pierdut material important și a fost nevoit să se recunoască învins. Jucînd deschiderea prea pasiv, Giinsberger în partida cu Seimeanu, a fost supus unei puternice presiuni, din cauza căreia a pierdut o calitate şi apoi partida. Cîştigînd o şi • Miercuri seara s-a încheiat la Berlin turneul internaţional de handbal în sală, organizat de Federaţia R.D. Germane. Pe primul loc s-a clasat echipa oraşului Praga cu 4 puncte urmată de Leipzig 3 puncte, Berlin 3 puncte, Budapesta 2 puncte. Echipa oraşului Bucureşti, eliminată în preliminarii, a jucat în cupa de consolare şi s-a clasat pe locul 6, fiind întrecută de echipa daneză Kristianstadt cu 9—6. In preliminarii, echipa Bucureştiului a jucat în grupa A şi a obţinut următoarele rezultate : a cîştigat la Magdeburg cu 3—2, a pierdut la Budapesta cu 5—12 şi la Berlin cu 8—9. • In noaptea zilei de 31 decembrie s-a disputat pe străzile oraşului brazilian Sao Paolo cea de a 33-a ediţie a tradiţionalului oras „Sfîntul Silvestru“. La startul acestei probe, care a măsurat 7400 m, au fost prezenţi 300 de atleţi reprezentînd 15 ţări. Victoria a revenit atletului Manuel Faria (Portugalia) care a marcat timpul de 21’37”4/10. Campionul olimpic VI- Kuţ, se afla la conducerea cursei cu 1500 m înainte de sosire, dar suferind o întindere muşchiulară a terminat pe locul 8. • Tradiţionalul Tur ciclist al Egiptului va începe la 12 ianuarie 1958, calitate în jocul de mijloc la Radovicî. Ghiţescu a obţinut o victorie care-i deschide perspective pentru locurile fruntaşe ale clasamentului. O frumoasă partidă de atac a cîştigat Bălănel la Alexandrescu. Urseanu nu s-a prezentat să joace partida cu Creţulescu şi arbitrii l-au declarat învins. Partidele Nacht—Puşcaşu, Negrea —Costea, Reicher—Mititelu, Stanciu— Rădulescu şi Pavlov—Bozdoghină s-au terminat remiză. Partida Drimer —Soos s-a întrerupt într-o poziţie aproximativ egală. In fruntea clasamentului a trecut Traianescu cu 13 puncte, fiind urmat de Ginsberger cu 12 puncte şi jumătate care are şi o partidă întreruptă în poziţie mai slabă la Rădulescu. Astăzi la orele 15.30 se joacă partidele întrerupte. B. MENAS Antrenor de şah I R I La startul acestei importante competiţii vor fi prezenţi ciclişti din 16 ţări: Uniunea Sovietică, R. D. Germană, România, Cehoslovacia, Iugoslavia, Tunisia, Liban, Maroc, Turcia, Bulgaria, Ungaria, Libia, Grecia, Polonia, Siria şi Egipt. Traseul măsoară 1909 km împărţiţi în 13 etape cu două zile de odihnă. Plecarea se va da la 12 ianuarie din oraşul Luxor, iar sosirea va avea loc la 26 ianuarie la Cairo. Reprezentanţii federaţiilor de fotbal ale R.P.F. Iugoslavia şi R. Ungare s-au întîlnit recent la Budapesta. În cadrul conferinţei care a avut loc s-a hotărît de comun acord ca începînd din anul 1958 echipele reprezentativeale celor două ţări să se întîlnească de cite două ori în fiecare an. In 1958 prima întîlnire va avea loc la 20 aprilie, la Budapesta, iar cea de-a doua la 5 octombrie, la Belgrad. Referitor la noua competiție, „Cupa Dunării“, s-a hotărît ca ea să se dispute chiar în anul campionatului mondial de fotbal. Prima „Cupă a Dunării“ va fi organizată în R.P. Ungară, urmînd ca data disputării jocurilor cît și alegerea echipelor participante să se stabilească peste o lună. Vineri 8 ianuarie 1958 — nr. 4118 Un sanatoriu-şcoala pentru copiii cu sechele de poliomielită La capătul satului Gura Ocniţei, pe drumul care merge spre Adîncata, se înfăţişează călătorului trei clădiri albe, drepte: una masivă, alte două mai mărunţele. Clădirile — străjuite de o pădure deasă, bătrînă — Mija — sînt astăzi în plină transformare. Forfota neîntreruptă a meşterilor zidari, pietrari, tîmplari, instalator, supravegherea atentă şi permanenta a inginerilor, arhitecţilor şi a„ medicilor, arată că aci se pregăteşte ceva cu totul deosebit. Şi Intr-adevăr, în fostele clădiri complet transformate, din care vechi au rămas doar zidurile exterioare, Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale înfiinţează pentru tratamentul copiilor cu sechele de poliomielită unul din cele mai moderne sanatorii-şcoli din sud-estul Europei. Pentru instalarea acestui sanatoriu a fost studiată cea mai actuală documentaţie străină, au fost consultate cele mai noi manuale de specialitate din Uniunea Sovietică, Italia, Franţa, Cehoslovacia. Pe baza datelor culese, se pregăteşte deschiderea în primele luni ale acestui an a unei noi unităţi sanitare la noi în ţară, în care copii cu sechele de poliomielită, supuşi la tratamente sistematice, să redevină sănătoşi. O vastă casă pentru copii Aşa cum arată planurile , şi aşa după cum se şi construieşte, sanatoriul nu este sanatoriu ci o vastă casă de copii, împodobită cu motive decorative din placaj, zugrăvită în culori vii, cu parchete, mozaicuri, lambriuri şi flori. Mediul ambiant este astfel imaginat incit să creeze copiilor o stare de spirit optimistă şi o bună dispoziţie. Sanatoriul are o capacitate de 150 de locuri, în limita cărora vor fi primiţi copii de diferite vîrste. Prima sarcină a sanatoriului fiind vindecarea copilului, s-a prevăzut amenajarea a patru secţii medicale, care să cuprindă toate tratamentele moderne. In prima secţie, denumită „hidroterapie“, se construiesc două bazine cu apă pentru copii mai mici şi mai mari — utilate în vederea gimnasticii subaquale, cu macarale, scripete, scări etc. In aceeaşi secţie se lucrează la „bazinele în treflă“ în care personal medical specializat va face copilului masagii subaquale. Se instalează, de asemenea, ,a duşul masaj“ şi „băile galvanice“. Acestea din urmă au misiunea de a activa prin curentul galvanic ce-l transmite, muşchiul atrofiat. A doua secţie, „nămolo-terapia“, va executa împachetări de nămol după care copilul va trece într-o boxă alăturată unde va executa, sub supravegherea medicului, gimnastică pentru muşchii deficienţi. „Cultură fizică medicală" se numeşte a treia secţie, în care se va face reeducarea funcţională a mersului. Sala este utilată cu scări mobile, paralele, spaliere, scaune cu rotile şi o oglindă de 8 metri pătraţi, în faţa căreia copilul îşi va controla mersul. In aceeaşi secţie, medicul specialist în reeducarea mersului va aplica aparate gipsate pentru corectarea deformărilor, proteze etc. In a patra secţie, de „röntgenterapie“, copiii vor face tratamente ultră-scurte, ultra-sunet, ultra-violete, diatermie, solux etc. Toate tratamentele medicale, simple sau asociate se vor face, sub supravegherea medicului, de către surori de specialitate. Sanatoriul va dispune de 7 medici specialiști în ortopedie, balneo-fizioterapie, radio-electrilaj, internist eic„ care au absolvit un curs special de educaţie fizică medicală şi 60 surori de pediatrie, care timp de 6 luni au urmat la Sibiu o şcoală specială în tratamentul sechelelor de poliomielită. Amănunte numai în aparenţă neînsemnate In afară de tratamentul medical însă, s-a avut în vedere necesitatea dezvoltării normale a intelectului copilului. In acest scop, în sanatoriu va funcţiona învăţămînt elementar şi mediu Copiii vor avea la dispoziţie profesori, manuale şi clase, avînd astfel posibilitatea să reia şcoala din momentul în care au întrerupt-o. Pentru învăţămîntul mediu va exista poliitehnizare pe anumite rămuri. Copiii mai mari vor avea la dispoziţie ateliere de radiofonie, electro-bobinaj, croitorie, legătorie, etc. In sanatoriu se lucrează actualmente la amenajarea sălilor de bibliotecă, de jocuri, de festivităţi. Copiii vor avea la dispoziţie cinematograf şi televizoare. Pentru copiii de vîrstă preşcolară va exista o grădiniţă cu jucării, cărţi de poveşti etc. Sălile de mese cu meniul şi mobilierul adecvat vîrstei, cu perdele subţiri, covoare groase şi flori, cu pereţii decoraţi cu figurine vesele, toate amănunte în aparenţă neînsemnate dar care influenţează în mare măsură psihicul copilului sunt semnificative pentru grija şi atenţia ce va fiacordată micuţilor pacienţi. In Împrejurimile sanatoriului- şcoală, lucrările încă n-au fost începute Presupunînd însă că cei ce construiesc vor respecta întocmai proiectele făcute, în primăvară va exista în exteriorul sanatoriului terenuri pentru felurite jocuri sportive, o grădină cu bănci, umbrare, amenajări speciale pentru climato-terapie, un ștrand în aer liber cu două bazine pentru diferite grupe de vîrstă, o pistă pentru drezine, popice şi diferite jocuri supravegheate şi adaptate la posibilităţile fizice ale fiecărui copil. In general, toate planurile, instalaţiile, tratamentele medicale sînt concepute după ultimele metodologii aplicate în străinătate şi care au dat pînă acum rezultate-minuni. ★. De luni de zile, o mină de oameni, ingineri şi medici, sub supravegherea direcţiei balneo-climatice din Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale, studiază, controlează, proiectează şi se străduiesc să pună la punct în cele mai mici amănunte acestsanatoriu, care se va deschide la Gura Ocniţei, în primele zile ale lunii martie. Un sanatoriu care va constitui o nouă mărturie a grijii şi dragostei deosebite pentru copiii patriei noastre. ALICE MIHALCEA Lucrări ale savanţilor romîni tipărite peste hotare Lucrări de mari proporţii ale oamenilor noştri de ştiinţă sunt tot mai mult solicitate şi tipărite de editurile din străinătate. In ultima vreme au apărut peste hotare lucrările următoare : „Aerodinamica* de acad. E. Carafoli, în limbile ruşi şi germană, lucrare introdusă ca manual de studiu în învățămîntul superior din R.D. Germanii; „Aerodinamice vitezelor mari” de acelaşi autor, în limba engleză: „RStrunerea şi tratamentul ei" de acad. prof. C. I. Parhon. In limbile rusă şi ungară , de acelaşi autor a apărut la Buenos Aires „Novocaina, factor eutrotic şi întineritor”, în limba spaniolă ; Intramicrobiologia" de acad. Şt. S. Nicolau, în limba chineză ; „Monografia uredinalelor din R.P.R." şi lucrarea din aceeaşi serie „Ustilaginalele din R.P.R.” ale acad. Train Săvuiescu, în limba germană . „Epilepsia" de acad. A. Kreindler, se află sub tipar în trei mari edituri străine : „Medghiz" (Moscova), „Masson" (Paris) și „Pergamon Press" (Londra). A APARUT: Lupta de clasa 12 Nr. SUMAR: 1 EDITORIAL: Sub stema Republicii ! RĂDULESCU ILIE: Trecerea omenirii de la capitalism la socialism, conţinutul [ epocii noastre ; H. D. STERIAN : Politica de industrializare socialistă a Rominiei ; Acad. ŞT. MILCU şi prof. ŞT. [ NADASAN : Pentru legarea strînsa a cercetării ştiinţifice cu practica; GH. TUDOR : Actualitatea ideilor nemuritoare ale „Capitalului“ ; AL. SENCOVICI : Probleme actuale ale dezvoltării industriei uşoare ; GH. DIN DERE : Con- I solidarea economică-organizatorică ai cooperativelor agricole de producţie . [ ION GURAN : Dezvoltarea activităţii economice locale în atenţia organizaţiilor de partid. Din mişcarea muncitorească internaţionala . — Declaraţia comună a delegat litera Partidului Comunist Francez şi Partidului Comunist din Maroc. — Raportul prezentat de Freitas, membru al C.C . al Partidului Comunist din Portugalia, la cel de-al V-lea Congres al partidului Critica şi bibliografie . ION CRIŞAN : Socialismul şi gîndirea burgheză . DUMITRU MICU: Noile cariaje lui Francisc Munteanu. Cu privire la atribuţiile sfaturilor rare (scrisoare către redacție). Șirul articolelor publicate în 1957. r