Romînia Liberă, ianuarie 1958 (Anul 16, nr. 4116-4140)

1958-01-03 / nr. 4116

Pag. 2-a Pămîntul întovărăşirilor rodeşte mai bine Alte familii de ţărani muncitori se hotărăsc a lucreze pămîntul in comun în cadrul întovărăşirii Dacă ţinem seama de văile şi dea­lurile ce însoţţesc drumeţul pînă la Camăr, putem să ne dăm mai bine seama că firea maturii nu a fost prea darnică cu oamienii din părţile locu­lui. In afară de frumuseţe — de un pitoresc deosebit — natura nu a mai dat celor de prin părţile locului, de­ci­t cîteva petece de pămint aşezate fie pe coasta dealurilor, fie pe văile strimte ale acestora. Vitregia naturii a fost biruită însă de hărnicia şi priceperea oamenilor. De vreo doi ani încoace de cînd există în­tovărăşirea, biruinţele sînt mereu mai mari. Cele 1500 kg. de grîu şi 3400 kg porumb boabe cît au cules întovărăşiţii de pe fiecare ha. în acest an, i-au pus pe mai m­ulţi gospodari individuali pe ginduri. Unora parcă nu le venea a crede şi atunci prin vorbe ocolite sau chiar în faţă au început să-i „descoasă1" pe cei de la întovăraşire. — Te pomeneşti că la voi la înto­vărăşire — spuneau unii — plouă mai mu­lt. — Da de unde — răspundeau cei iscodiţi. — Ei atunci cum se face că la voi roade- ’ mai bună '■ — Secretul este că noi lucrăm pă­­mintul ştiinţific — zicea un inginer de la S.M.T. — adică arăm cu trac­torul, semănăm cu maşina, punem îngrăşăminte şi dacă vreţi să ştiţi însuşi faptul că noi lucrăm laolaltă toate cele 117 ha. face ca munca să fie mai spornică şi roada mai mare. Cînd vine însă vorba de venitul de bază al întovărăşirii care se ci­frează la aproape 200.000 lei, înto­vărăşiţii nu dau multe explicaţii ci pur şi simplu cei curioşi sunt invi­taţi să vadă cu ochii lor : un auto­camion, 200 de oi, 8 vaci cu lapte, 4 viţei, 3 căruţe, 4 maşini de semă­nat cereale şi celelalte bunuri din avutul comun Acestea sunt doar o mică parte din averea pe care şi-o făuresc cele 151 de familii care s-au unit în întovărăşirea din Camăr de pe meleagurile raionului Şimleu. Faptul a avut drept urmare că nu­mai în doi ani numărul­ familiilor care s-au înscris în întovărășire a cres­cut de la 28 la 151. AL. KISS corespondentul „Romîniei libere" în regiunea Oradea «­ ­ Manifestări muzicale­­ 1 în Capitală ! Vineri 3 ianuarie, ora 20, în sala Ateneului R.P.R., concert de sonate dat de Ștefan Gheorghiu, artist emerit al. R.P.R. — vioară și Valentin Gheor­ghiu, artist emerit al R.P.R., laureat al Premiului de Stat —­ pian. Progra­mul cuprinde: Sonata nr. 3 în re minor (op. 108) de Brahms; Sonata în la major de Cesar Franck şi So­ I­nata a III-a în la minor (op. 25) „Un caracter popular romînesc“ de George Enescu. Sâmbătă 4 ianuarie, ora 17, în sala Dalles, concert-lecţie cu subiectul EVOLUŢIA CONCERTULUI IN­STRUMENTAL (Partea a II a). Con­ferenţiar: prof. Radu Negreanu. Sâmbătă 4 ianuarie, ora 20, în sala Ateneului R.P.R., concert de muzică populară romînească dat de orchestra „Barbu Lăutaru“ condusă de Nicu Stănescu, artist emerit al R.P.R­, lau­reat­­ Premiului de Stat, îşi dau concursul : Maria Tănase, Ioana Radu,­­V­ircea Buciu, artişti emeriţi ai R.P.R., Emil Gavriş, Nicolae Crăciunescu lau­reat al Festivalului de la Varşovia, Mihai Ion Schină, laureat al Premiu­lui de Stat, Ion Luţă loviţă şi Ion Văduva. Din experiența gospodăriilor agricole de stat fruntaşe Ctnd creșterea rentabilității devine o preocupare a întregului colectiv V^MVVVVWVMWVVWMMM.^vVVSAiVVVWWVWVV­NA/VVWWNAA/VVVSAA/v^iVVVWVA.^VVA In masivul viticol „Dealu Mare“ din regiunea Ploești se întinde pe o lun­gime de 30 km. gospodăria agricolă de stat Săhăteni. Condiţiile prielnice de sol şi climă au determinat ca a­­ceastă unitate să aibă un pronunţat caracter viticol, greutatea specifică a producţiei viticole reprezentînd 70 la sută din producţia globală a gospodă­riei. Din suprafaţa totală a unităţii de 4.000 hectare, peste 1.000 ha. sunt ocu­pate de vii pe rod. Totodată, peste 1.000 hectare sunt cultivate cu cereale păioase. în anul 1956 această unitate agri­colă de stat şi-a încheiat activitatea cu însemnate pierderi băneşti. în cursul anului 1957, gospodăria de stat Săhăteni a devenit o unitate renta­bilă, în prima jumătate a anului tre­cut a realizat un beneficiu de peste 560.000 lei, iar de curînd în urma unei analize a activităţii economico-fi­­nanciare pe o perioadă de 11 luni s-a stabilit că beneficiul se ridică la 1.100.000 lei. S-a îmbunătăţit activitatea de producţie Rezultatele arătate mai sus sunt pro­miţătoare. Ele trebuie scoase în evi­denţă cu atît mai mult cu cît în anii trecuţi, la gospodăria de stat Săhă­teni situaţiile economico financiare care se încheiau nu erau din cele mai bune. Se pune întrebarea cum a fost posibilă o asemenea cotitură ? Expli­caţia nu este greu de găsit. Condu­cerea acestei gospodării de stat a luat încă de la începutul anului trecut unele măsuri menite să ducă la îmbu­nătăţirea procesului de producţie. S-a urmărit — pe cît a fost posibil — să se facă o împărţire a gospodăriei pe secţii teritoriale, în care să predomine o singură ramură agricolă. Aceasta a însemnat un pas serios în vederea unei bune organizări a producţiei, a condu­cerii operative a lucrărilor. Centrele vi­ticole, bunăoară, sunt la secţiile Vîrful cu Dor, Tohani, Sătuc şi Sărăţeanca. Mai există două secţii agricole, ferma de animale de producţie, etc. Planul de producţie tehnic şi financiar a fost în­tocmit la începutul anului, înainte de a fi defalcat pe secţii teritoriale şi bri­găzi, acest plan a fost analizat temeinic cu colectivul de muncă al gospodăriei. Cu acest prilej, muncitorii au făcut pro­puneri valoroase privind îmbunătăţirea procesului de producţie. In felul acesta, întregul colectiv de muncă al gospodă­riei de stat a fost atras în rezolvarea sarcinilor de plan, s-a deschis cîmp larg iniţiativelor. Acţiunea de experi­mentare a sistemului de salarizare îm­bunătăţit a constituit un minunat pri­lej de a atrage întregul colectiv de muncă la lupta pentru creşterea pro­ducţiei şi realizarea beneficiilor plani­ficate. Atenţia principală a conducerii gos­podăriei de stat Săhăteni s-a îndrep­tat spre aplicarea unei agrotehnici îna­intate, în toamna anului 1956, în ciuda condiţiilor grele de lucru, s-a reuşit să se execute alături pe întreaga su­prafaţă de vie. Totodată, în sectorul viticol s-a organizat aplicarea întregu­lui complex de măsuri agrotehnice pe o suprafaţă de 110 hectare vie pe rod. In întreaga gospodărie de stat supra­faţa pe care s-a încorporat îngrăşăminte organice şi minerale în cursul anului agricol 1956—1957 — atît la executa­rea arăturilor de toamnă, cît şi în timpul vegetaţiei culturilor — depă­şeşte de cinci ori suprafaţa îngrăşată în anii trecuţi. Muncile agricole din toamna anului 1956, precum şi din cursul anului trecut au fost efectuate la timp şi în bune condiţiuni. Seceri­şul păioaselor, de pildă, a fost termi­nat înainte de termenul stabilit. Pro­ducţia medie de grîu la hectar a fost de aproape 2.200 kg. pe o suprafaţă de peste 600 ha. La secţia Sătuc s-a obţinut o producţie la hectar de 2.370 kg., iar pe o parcelă de 50 ha.—3.500 kg. la hectar. Gospodăria agricolă de stat Săhăteni a­ dat anul trecut peste prevederile planului de livrare­­— 58 vagoane de grîu. La porumb s-a obţi­nut peste plan o producţie de peste 36 vagoane. Producţia de struguri — în ciuda calamităţilor — a fost realizată şi chiar depăşită. Secţia Vintifcanca, de pildă, a dat peste plan 51 vagoane de struguri. Cît mai multe economii In fiecare secţie, în cadrul fiecărei brigăzi se face simţită o preocupare deosebită pentru reducerea, cheltuieli­lor. Rezultatele le-am­ văzut mai sus, în cadrul acestei preocupări s-a dat atenţia cuvenită mai cu seamă meca­nizării lucrărilor agricole — una din căile reducerii cheltuielilor de muncă. La plivitul culturilor, de pildă, s-au folosit ierbicide, ceea ce a înlăturat aproape cu desăvîrşire necesitatea fo­losirii braţelor de muncă. îngrăşămin­­tele chimice s-au încorporat în cea mai mare parte cu maşina, iar în vii s-a folosit la arat şi prăşit plugul şi prăşitoarea trase de animale. Deşi grî­­nele în unele locuri au fost culcate , secerişul a fost executat în cea mai mare parte cu maşinile. In felul acesta cheltuielile de recoltare a unui hec­tar cultivat cu grîu au scăzut mult. Trebuie spus că prin folosirea mijloa­celor mecanizate s-au obţinut la fiecare hectar de vie importante economii. In general în sectorul viticol s-a econo­misit pînă în prezent aproape un sfert de milion lei. In legătură cu străduinţa colectivu­lui de muncă de la unitatea din Săhă­teni sunt multe lucruri de amintit. Este demn de remarcat faptul că pentru a evita risipa de materiale — şi în felul acesta cheltuieli inutile — calculul ne­cesarului de consum s-a făcut după nevoile reale ale fiecărei secţii, care de multe ori sunt mai mici decit consumul prevăzut în normativ. în urna socote­lilor făcute reiese că în perioada 1 ia­nuarie—1 noiembrie 1957 s-au înregis­trat următoarele economii : la chel­tuieli comune — 208.000 lei şi la chel­tuielile generale 230.000 lei. Grijă pentru muncitori Paralel cu organizarea producţiei, o preocupare a conducerii gospodăriei o constituie crearea unor condiţii cît mai bune de muncă şi trai întregului co­lectiv. Pentru muncitorii zilieri au fost amenajate 32 dormitoare, iar în sec­ţiile teritoriale funcţionează şase can­tine. De asemenea au fost organizate, un mare număr de „bucătării volante“ la brigăzi, înzestrate cu veselă, mese, scaune, încadrate cu personalul nece­sar. O dată cu sporirea productivităţii muncii, salariile muncitorilor au cres­cut simţitor. In ultimile luni, bună­oară, cîştigul mediu al tractoriştilor a fost de 750­­ de lei, iar cel al mecani­cilor agricoli s-a ridicat la suma de 800 lei, tractorişti ca Eftimie Multescu, Gh. M. Ion au cîştigat în unele pe­rioade chiar 1.750 lei lunar. ★ Rezultatele obţinute ca şi experienţa dobîndită de colectivul de muncă al gospodăriei de stat Săhăteni în di­recţia rentabilizării, dovedesc un lucru care trebuie să fie limpede tuturor con­ducătorilor gospodăriilor agricole de stat, îndeplinirea sarcinei economice de cea mai mare însemnătate — transfor­marea gospodăriilor de stat în unităţi rentabile — stă în puterea colectivelor de muncă din aceste­­unităţi. Pentru aceasta se cere o studiere atentă şi folo­sirea la maximum a posibilităţilor existente în fiecare gospodărie de stat, o preocupare deosebită pentru creş­terea producţiei marfă, pentru ridicarea productivităţii muncii şi reducerea chel­tuielilor. Ing. TH. MARCAROV Poate că de puţine ori zicala popu­lară „Mai bine mai tîrziu decit nicio­dată“ şi-a dovedit mai convingător valabilitatea decit în cazul concertu­lui simfonic alcătuit din lucrări ale tinerilor compozitori, care amînat în două rînduri, n-a făcut decit să deş­tepte interesul sporttv al publicului muzical. De altfel,­­impresia generală lăsată de această manifestare orga­nizată de Uniunea Compozitorilor şi Orchestra Cinematografiei, a fost a­­ceea a acumulării unor bogate resur­se de talent şi energie creatoare, care au aşteptat momentul prielnic pentru a-şi face intrarea în viaţa muzicală a ţării. Capoianu, Bentoiu, Stroe, Olah — iată nume prea puţin cunos­cute pînă acum, dar care începînd de la acest concert vor însemna ceva pe frontul creaţiei noastre componis­tice. Şi lista nu se opreşte aici; ea ar mai putea fi îmbogăţită cu multe alte nume. Fără a pretinde că fiecare tinăr compozitor reprezintă un talent ieşit din comun şi înzestrat cu o ma­turitate artistică desăvîrşită, trebuie să subliniem că foarte mulţi creatori de muzică din această nouă genera­ţie se disting printr-o probitate pro­fesională exemplară, O dorinţă de a-şi lărgi orizontul cu tot ceea ce arta zilelor noastre le poate oferi mai valoros, şi în consecinţă prin dobîn­­direa unei măestrii timpurii, poate surprinzătoare pentru toţi acei ce nu le-au urmărit de aproape dezvolta­rea, bazată pe o muncă stăruitoare şi entuziastă. Tinerii sunt îndrăzneţi şi au totdeauna ca trăsătură comună dorinţa de a cerceta făgaşuri noi, nebătătorite. De aceea, nu puţini au fost aceia îngrijoraţi de evoluţia a­­cestor compozitori, care aflaţi în pli­nă formare a personalităţii, pot fi tentaţi de curentele multiple ale artei moderniste şi astfel să se depărteze de principiile şcolii romîneşti de com­poziţie devenind palide modele ale unui sau altui maestru contemporan. Concertul la care ne referim a avut, cred, darul să risipească multe din aceste îngrijorări , lucrările ascultate, departe de a-şi renega apartenenţa la înflorirea generală a artei noastre muzicale, nu fac decit să contribuie la îmbogăţirea ei, dezvăluind poate resurse proaspete de sensibilitate şi consacrînd noi mijloace de expresie puse în serviciul aceluiaşi scop. De­­­sigur, s-a putut constata că aceşti­­i- Concertul neri, educaţi de maeştrii muzicii noastre, cunosc totodată în adîncime muzica lui Bartók, Hindemith, ulti­mele lucrări ale lui Enescu, dar a­­cesta este un lucru foarte firesc pen­tru cei din generaţia lor. Important este însă că fiecare îşi spune cuvîh­­tul într-un chip personal, cu sinceri­tate, şi că găseşte un vestmînt sonor adecvat pentru ce are de spus. Mu­zica aceasta izvorăşte din convingeri profunde şi departe de a fi o pas­tişe supusă a diferitelor stiluri con­temporane, vădeşte o individualizare artistică pronunţată. Reuniţi prin pre­ocuparea comună de a-şi găsi un drum valabil, de a da glas limpede propriului mesaj, cei patru compo­zitori care, în concertul Orchestrei Cinematografiei, au reprezentat fră­­mîntările creatoare ale tinerei gene­raţii s-au dovedit în fond profund deosebiţi unul de celălalt prin sfera emoţională îmbrăţişată în creaţia lor, şi chiar prin limbajul folosit. Şi a­­ceastă diferenţiere ne-a bucurat, pen­tru că numai ea este susceptibilă să genereze adevărate valori, noi. Dumitru Capoianu, de pildă, a por­nit in Divertismentul pentru orchestră de coarde şi două clarinete de la materialul melodic al unor vechi co­linde bănăţene şi ardeleneşti. In pre­lucrarea lor însă, el nu a urmărit atît să sublinieze parfumul arhaic, şi — chiar cu riscul să nemulţumească pe unii purişti ai folclorului — a scris o muzică modernă, sclipitoare de spirit şi vioiciune, care dovedeşte mînuirea sigură a unei palete orches­trale colorate. Exploatînd caracterul modal al temelor, el a găsit un lim­baj armonic plin de savoare, în care nu aflăm însă stridente produse ale unei psihologii de „copil teribil“. De altfel „teribilismul“ nu este propriu nici unuia din cei patru compozitori. In muzica lor sunt multe sonorităţi noi, şi numeroase pagini care îşi cer — pentru o pătrundere mai deplină — reaudierea. Dar nu vom găsi nicio­dată efecte ieftine, şi fiecare notă îşi va avea întotdeauna propria ei jus­tificare interioară , şi asta este prima condiţie a oricărei creaţii de calitate. De altfel, titulatura de „Divertisment“ nu trebuie să ne ducă, în cazul lucră­rii lui Capoianu, spre accepţiunea a­­propiată de muzică superficială, gra­tuită. In special partea a treia, Ada­gio, cu obsedantul ostinato armo­­nico-ritmic creator al unei atmosfere nostalgice, arată preţioasele valenţe poetice ale talentului compozitorului, pe care le dorim dezvoltate cît mai bogat în viitoarele lui lucrări. Pascal Bentoiu, reprezentat în program printr-un concert de pian şi orchestră, este un temperament dife­rit, mai înclinat spre moderaţie; mu­zica sa lasă să se întrevadă o sensi­bilitate plină de puritate şi nu ur­măreşte să se impună prin noutatea accentelor. Ea place însă prin autori­tatea liniştită cu care autorul mînu­­eşte materia sonoră, şi rodnica folo­sire a exemplului clasic (— ne refe­rim atît la literatura universală cît şi la aceea a maeştrilor noştri mai vîrstnici) , desigur că un analist pe­dant ar putea discerne chiar ici­­colo rezonanţe aprioric familiare. Im­portant este însă faptul că Bentoiu a îmbogăţit literatura noastră concer­­tistică, încă atît de săracă, cu o lu­crare în care echilibrul fond-formă se menţine permanent la un nivel ar­tistic superior. Partea a doua este fără îr-'4'­: 'ă cea mai bogată în emo-ar tema refrenului din di s-a dovedit cea mai­­idualizată din întregul mea ei încăpăţînată şi ■ ,închegat în jurul u­­trîns. In schimb, cu­rşi cu rezonanţe a­­ardelenesc, a apă­­s organic integrat mul şi participa­­interioară a sa- Gheorghe Hal­ea concertului, a prezentat lucrarea în cea mai bună lumină şi a constituit parcă o invi­taţie şi o recomandare pentru alţi instrumentişti ai noştri să o includă în repertoriul lor. La vîrsta de 25 de ani, compozito­rul Aurel Stroe manifestă o impună­toare maturitate de gîndire muzicală. Concertul său pentru orchestră de coarde — produs al unei estetici neo­clasice derivată din cea a vechiului „Concerto grosso“ — este o lucrare serioasă, cu rezonanţe grave. Forma este stăpînită cu o mină sigură, ex­punerea ideilor muzicale şi sudura lor fiind realizată la un grad de fi­nisaj ce atestă nu numai talent dar şi o cultură şi o subtilitate care se dobîndesc de obicei de-a lungul unei cariere îndelungate. Inlăuntrul muzi­cii, se ghiceşte o permanentă frămîn­­tare, o tensiune care e capabilă să dea impuls unor mari realizări. To­tuşi,­ e vădit faptul că lucrarea re­prezintă o etapă a unui drum, care nu începe, dar nici nu sfîrşeşte la ea. Se simte încă efortul elaborării, emoţia nu străbate totdeauna cu des­tulă naturaleţe din desişul ţesăturii contrapunctice. De asemenea, se poate observa o oarecare lipsă de unitate stilistică a rondo-ului final faţă de mişcările precedente, elementele de rezonanţă mai precis romînească de aci părînd a nu-şi avea o suficientă justificare în desfăşurarea anterioară. Acest prim contact cu muzica tînăru­­lui compozitor ne face să dorim şi cunoaşterea celorlalte lucrări mai im­portante ale sale — Simfonia, So­nata pentru pian — care ne vor da desigur o imagine întregită a profilu­lui său creator. La sfirşitul concertului ne aştepta ceea ce putem numi o adevărată re­velaţie: Cantata pentru cor de femei, flauţi, coarde, baterie şi xilofon de Tiberiu Olah. Celui ce nu cunoaşte lucrarea, o asemenea alcătuire a an­­samblului muzical i se poate părea ciudată. Iar citind indicaţiile din pro­gram, el va afla că cele trei subdi­viziuni ce o alcătuiesc poartă titluri ce sună foarte ciudat pentru un ne­­profesionist: Variaţiuni pe o temă cromatică, Variaţiuni pe patru su­nete, Duble variaţiuni pe o temă rit­mică şi diatonică. Toate acestea, pe hîrtie, pot părea expresia etalării de cunoştinţe a unui „tip care se price­pe în muzică modernă“. Dar de la primele sunete ale muzicii auzite, ui­tăm toate detaliile savante ale­ pro­gramului şi sîntem cuprinşi de fiorul puternic al unei emoţii sfîşietoare ce nu ne părăseşte pînă la sfîrşitul Can­tatei ; căci melodia îngînată în pia­nissimo de soprane pare să vină di­rect din adîncul „inimii ce se înfioa­­ră“. Atmosfera întregii lucrări este tristă, cu accente de un tragism sum­bru, pe care nu le risipeşte uşoara înseninare a finalului. Textul îl cons­tituie vechi versuri populare d­angă­­ieşti, de o puritate mişcătoare, care vorbesc despre despărţirea tînărului recrut de iubita lui. Muzica nu va­riază mult pe parcurs Ca climat emo­tiv, dar în schimb scrutează adînci­­mile sentimentului, se cufundă în pro­funzimile rareori cercetate ale sufle­tului omenesc. Remarcabil este faptul că, folosind mijloace extrem de evo­luate, — derivate din gîndirea barto­­kiană dar fără a fi subjugate aceste­ia — Olah păstrează în fapt întreaga simplitate populară a expresiei. Țesă­tura polifonică corală este de o mare valoare poetică în desenul ei plin de suavitate, iar percuţia este folosită cu o perfectă logică, ca o originală „punctuaţie“ a textului, creatoare de culori şi atmosferă, şi în momentele de culminaţie tragică cu un rol te­matic limpede conturat. Pe scurt, o lucrare în care stilul compozitorului a ajuns la o deplină închegare, şi în care măestria muzi­cianului contemporan îşi dă mîna cu bogăţia de simţire a cîntăreţului ma­rilor sentimente umane. Concertul tinerilor compozitori a fost una din sărbătorile emoţionante ale muzicii noastre noi. Şi să nu ui­tăm că ea a fost prilejuită în primul rînd de eforturile Orchestrei Cinema­tografiei şi ale talentatului dirijor Edgar Cosma, care trebuie să se mulţumească — ca la orice concert de prime audiţii — cu elogii concen­trate în prea puţine rînduri ale unui sfîrşit de cronică. ALFRED HOFFMAN tinerilor compozitori 1cc. de. nui plete tragă, rut­ a întregui rea plin, listului • mos f­ s 1. Romín­ia libera Premiera la Teatrul de Opereta Recent a avut loc la Teatrul de Operetă din Bucureşti, premiera operetei „Vis de fericire'' de C. Cîrjan şi G. Mihalache, muzica de G. Klein. In clişeu : O scenă din operetă. Foto: AGERPRES Campionatul republican de şah Runda a 19-a a campionatului repu­blican de şah, desfăşurată marţi, s­-a încheiat cu următoarele rezultate: Traianescu—Nacht 1—0 ; Bozdoghină— Negrea 1—0 ; Szabó—Soos 1—0; Mititelu—Bălanei 1—0 ; Drimer— Urseanu 1—0 . Partidele Costea— Stanciu, Radovici—Creţulescu şi Seimeanu—Reicher s-au terminat remiză. Partidele Rădulescu—Gü­ns­­berger şi Pavlov—Puşcaşu s-au între­rupt. Partida Alexandrescu—Ghiţescu nu s-a jucat, ultimul fiind bolnav. Ieri, în runda 20-a a campionatului republican de şah Traianescu l-a în­vins pe Ciocîltea. A fost o j partidă complicată în care Ciocîltea jucînd fi­nalul mai slab a pierdut material im­portant și a fost nevoit să se recu­noască învins. Jucînd deschiderea prea pasiv, Giinsberger în partida cu Seimeanu, a fost supus unei puternice presiuni, din cauza căreia a pierdut o calitate şi apoi partida. Cîştigînd o ş­i • Miercuri seara s-a încheiat la Berlin turneul internaţional de hand­bal în sală, organizat de Federaţia R.D. Germane. Pe primul loc s-a cla­sat echipa oraşului Praga cu 4 puncte urmată de Leipzig 3 puncte, Berlin 3 puncte, Budapesta­ 2 puncte.­ Echipa oraşului Bucureşti, eliminată în pre­liminarii, a jucat în cupa de conso­lare şi s-a clasat pe locul 6, fiind în­trecută de echipa daneză Kristians­­tadt cu 9—6. In preliminarii, echipa Bucureştiului a jucat în grupa A şi a obţinut următoarele rezultate : a cîştigat la Magdeburg cu 3—2, a pier­dut la Budapesta cu 5—12 şi la Ber­lin cu 8—9. • In noaptea zilei de 31 decembrie s-a disputat pe străzile oraşului brazi­lian Sao Paolo cea de a 33-a ediţie a tradiţionalului oras „Sfîntul Silvestru“. La startul acestei probe, care a măsu­rat 7400 m, au fost prezenţi 300 de atleţi reprezentînd 15 ţări. Victoria a revenit atletului Manuel Faria (Portugalia) care a marcat timpul de 21’37”4/10. Campionul olim­pic VI- Kuţ, se afla la conducerea cursei cu 1500 m înainte de sosire, dar suferind o întindere muşchiul­ară a terminat pe locul 8. • Tradiţionalul Tur ciclist al Egip­tului va începe la 12 ianuarie 1958, calitate în jocul d­e mijloc la Radovicî. Ghiţescu a obţinut o victorie care-i deschide perspective pentru locurile fruntaşe ale clasamentului. O frumoa­să partidă de atac a cîştigat Bălănel la Alexandrescu. Urseanu nu s-a pre­zentat să joace partida cu Creţulescu şi arbitrii l-au declarat învins. Partidele Nacht—Puşcaşu, Negrea —Costea, Reicher—Mititelu, Stanciu— Rădulescu şi Pavlov—Bozdoghină s-au terminat remiză. Partida Drimer —Soos s-a întrerupt într-o poziţie a­­proximativ egală. In fruntea clasamentului a trecut Traianescu cu 13 puncte, fiind urmat de Gi­nsberger cu 12 puncte şi jumă­tate care are şi o partidă întreruptă în poziţie mai slabă la Rădulescu. Astăzi la orele 15.30 se joacă parti­dele întrerupte. B. MENAS Antrenor de şah I R I La startul acestei importante compe­tiţii vor fi prezenţi ciclişti din 16 ţări: Uniunea Sovietică, R. D. Ger­mană, România, Cehoslovacia, Iugo­slavia, Tunisia, Liban, Maroc, Turcia, Bulgaria, Ungaria, Libia, Grecia, Po­lonia, Siria şi Egipt. Traseul măsoară 1909 km împărţiţi în 13 etape cu două zile de odihnă. Plecarea se va da la 12 ianuarie din oraşul Luxor, iar so­sirea va avea loc la 26 ianuarie la Cairo.­­ Reprezentanţii federaţiilor de fotbal ale R.P.F. Iugoslavia şi R­­. Ungare s-au întîlnit recent la Buda­pesta. În cadrul conferinţei care a a­­vut loc s-a hotărît de comun acord ca începînd din anul 1958 echipele re­prezentative­­ale celor două ţări să se întîlnească de cite două ori în fiecare an. In 1958 prima întîlnire va avea loc la 20 aprilie, la Budapesta, iar cea de-a doua la 5 octombrie, la Belgrad. Referitor la noua competiție, „Cupa Dunării“, s-a hotărît ca ea să se dispute chiar în anul campionatului mondial de fotbal. Prima „Cupă a Dunării“ va fi organizată în R.P. Un­gară, urmînd ca data disputării jocu­rilor cît și alegerea echipelor partici­pante să se stabilească peste o lună. Vineri 8 ianuarie 1958 — nr. 4118 Un sanatoriu-şcoala pentru copiii cu sechele de poliomielită La capătul satului Gura Ocniţei, pe drumul care merge spre Adîncata, se înfăţişează călătorului trei clădiri albe, drepte: una masivă, alte două mai mărunţele. Clădirile — străjuite de o pădure deasă, bătrînă — Mija — sînt astăzi în plină transformare. Forfota neîntreruptă a meşterilor zi­dari, pietrari, tîmplari, instalator, supravegherea atentă şi permanenta a inginerilor, arhitecţilor şi a­„ me­dicilor, arată că aci se pregăteşte ceva cu totul deosebit. Şi Intr-ade­văr, în fostele clădiri complet trans­formate, din care vechi au rămas doar zidurile exterioare, Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale în­fiinţează pentru tratamentul copiilor cu sechele de poliomielită unul din cele mai moderne sanatorii-şcoli din sud-estul Europei. Pentru instalarea acestui sanatoriu a fost studiată cea mai actuală documentaţie străină, au fost consultate cele mai noi manuale de specialitate din Uniunea Sovietică, Italia, Franţa, Cehoslovacia. Pe baza datelor culese, se pregăteşte deschi­derea în primele luni ale acestui an a unei noi unităţi sanitare la noi în ţară, în care copii cu sechele de poli­omielită, supuşi la tratamente siste­matice, să redevină sănătoşi. O vastă casă pentru copii Aşa cum arată planurile , şi aşa după cum se şi construieşte, sanatoriul nu este sanatoriu ci o vastă casă de copii, împodobită cu motive decorati­ve din placaj, zugrăvită în culori vii, cu parchete, mozaicuri, lambriuri şi flori. Mediul ambiant este astfel imaginat incit să creeze copiilor o stare de spirit optimistă şi o bună dispoziţie. Sanatoriul are o capacitate de 150 de locuri, în limita cărora vor fi pri­miţi copii de diferite vîrste. Prima sarcină a sanatoriului fiind vinde­carea copilului, s-a prevăzut amena­jarea a patru secţii medicale, care să cuprindă toate tratamentele moderne. In prima secţie, denumită „hidro­­terapie“, se construiesc două bazine cu apă­­ pentru copii mai mici şi mai mari — utilate în vederea gim­nasticii subaquale, cu macarale, scripete, scări etc. In aceeaşi secţie se lucrează la „bazinele în treflă“ în care personal medical specializat va face copilului masagii subaquale. Se instalează, de asemenea, ,a du­­şul masaj“ şi „băile galvanice“. A­­cestea din urmă au misiunea de a activa prin curentul galvanic ce-l transmite, muşchiul atrofiat. A doua secţie, „nămolo-terapia“, va executa împachetări de nămol după care copilul va trece într-o boxă alăturată unde va executa, sub supravegherea medicului, gimnastică pentru muşchii deficienţi. „Cultură fizică medicală" se nu­meşte a treia secţie, în care se va face reeducarea funcţională a mersu­lui. Sala este utilată cu scări mo­bile, paralele, spaliere, scaune cu rotile şi o oglindă de 8 metri pătraţi, în faţa căreia copilul îşi va controla mersul. In aceeaşi secţie, medicul specialist în reeducarea mersului va aplica aparate gipsate pentru corec­tarea deformărilor, proteze etc. In a patra secţie, de „röntgen­terapie“, copiii vor face tratamente ultră-scurte, ultra-sunet, ultra-violete, diatermie, solux etc. Toate tratamen­tele medicale, simple sau asociate se vor face, sub supravegherea medicu­lui, de către surori de specialitate. Sanatoriul va dispune de 7 medici specialiști în ortopedie, balneo-fizio­­terapie, radio-electrilaj, internist eic„ care au absolvit un curs special de educaţie fizică medicală şi 60 surori de pediatrie, care timp de 6 luni au urmat la Sibiu o şcoală specială în tratamentul sechelelor de poliomie­lită. Amănunte numai în aparenţă neînsemnate In afară de tratamentul medical însă, s-a avut în vedere necesitatea dezvoltării normale a intelectului co­pilului. In acest scop, în sanatoriu va funcţiona învăţămînt elementar şi mediu­ Copiii vor avea la dispoziţie profesori, manuale şi clase, avînd astfel posibilitatea să reia şcoala din momentul în care au întrerupt-o. Pen­tru învăţămîntul mediu va exista po­­liitehnizare pe anumite rămuri. Copiii mai mari vor avea la dispoziţie ate­liere de radiofonie, electro-bobinaj, croitorie, legătorie, etc. In sanatoriu se lucrează actual­mente la amenajarea sălilor de bi­bliotecă, de jocuri, de festivităţi. Copiii vor avea la dispoziţie cinema­tograf şi televizoare. Pentru copiii de vîrstă preşcolară va exista o grădi­niţă cu jucării, cărţi de poveşti etc. Sălile de mese cu meniul şi mobilie­rul adecvat vîrstei, cu perdele sub­ţiri, covoare groase şi flori, cu pere­ţii decoraţi cu figurine vesele, toate amănunte în aparenţă neînsemnate dar ca­re influenţează în mare mă­sură psihicul copilului­ sunt semnifi­cative pentru grija şi atenţia ce va fi­­acordată micuţilor pacienţi. In Împrejurimile sanatoriului-­ şcoală, lucrările încă n-au fost în­cepute­ Presupunînd însă că cei ce construiesc vor respecta întocmai proiectele făcute, în primăvară va exista în exteriorul sanatoriului tere­nuri pentru felurite jocuri sportive, o grădină cu bănci, umbrare, amena­jări speciale pentru climato-terapie, un ștrand în aer liber cu două ba­zine pentru diferite grupe de vîrstă, o pistă pentru drezine, popice şi di­ferite jocuri supravegheate şi adap­tate la posibilităţile fizice ale fiecărui copil. In general, toate planurile, insta­laţiile, tratamentele medicale sînt concepute după ultimele metodologii aplica­te­ în străinătate şi care au dat pînă acum rezultate-minuni. ★. De luni de zile, o mină de oameni, ingineri şi medici, sub supraveghe­rea direcţiei balneo-climatice din Mi­nisterul Sănătăţii şi Prevederilor So­ciale, studiază, controlează, proiec­tează şi se străduiesc să pună la punct în cele mai mici amănunte acest­­sanatoriu, care se va deschide la Gura Ocniţei, în primele zile ale lunii martie. Un sanatoriu care va constitui o nouă mărturie a grijii şi dragostei deosebite pentru copiii pa­triei noastre. ALICE MIHALCEA Lucrări ale savanţilor romîni tipărite peste hotare Lucrări de mari proporţii ale oame­nilor noştri de ştiinţă sunt tot mai mult solicitate şi tipărite de editurile din străinătate. In ultima vreme au apărut peste hotare lucrările următoare : „Aerodinamica* de acad. E. Carafoli, în limbile ruşi şi germană, lucrare in­trodusă ca manual de studiu în învă­­țămîntul superior din R.D. Germanii; „Aerodinamice vitezelor mari” de acelaşi autor, în limba engleză: „RS­­trunerea şi tratamentul ei" de acad. prof. C. I. Parhon. In limbile rusă şi ungară , de acelaşi autor a apărut la Buenos Aires „Novocaina, factor eu­­trotic şi întineritor”, în limba spaniolă ; Intramicrobiologia" de acad. Şt. S. Nicolau, în limba chineză ; „Mo­nografia uredinalelor din R.P.R." şi lucrarea din aceeaşi serie „Ustilagi­­nalele din R.P.R.” ale acad. Trai­n Săvuiescu, în limba germană . „E­pilepsia" de acad. A. Kreindler, se află sub tipar în trei mari edituri străine : „Medghiz" (Moscova), „Mas­son" (Paris) și „Pergamon Press" (Lon­dra). A APARUT: Lupta de clasa 12 Nr. SUMAR: 1 EDITORIAL: Sub stema Republicii ! RĂDULESCU ILIE: Trecerea omeniri­i de la capitalism la socialism, conţinutul [ epocii noastre ; H. D. STERI­AN : Po­­l­­itica de industrializare socialistă a Ro­­miniei ; Acad. ŞT. MILCU şi prof. ŞT. [ NADASAN : Pentru legarea strînsa a­­ cercetării ştiinţifice cu practica; GH.­­ TUDOR : Actualitatea ideilor nemuri­­­toare ale „Capitalului“ ; AL. SENCO­­­VICI : Probleme actuale ale dezvoltării­­ industriei uşoare ; GH. DIN DERE : Con- I solidarea economică-organizatorică a­i cooperativelor agricole de producţie . [ ION GURAN : Dezvoltarea activităţii e­­­conomice locale în atenţia organizaţiilor­­ de partid. Din mişcarea muncitorească internaţionala . — Declaraţia comună a delegat liter­a Partidului Comunist Francez şi Partidu­­­­lui Comunist din Maroc. — Raportul­­ prezentat de Freitas, membru al C.C . al Partidului Comunist din Portugalia, la­­ cel de-al V-lea Congres al partidului Critica şi bibliografie . ION CRIŞAN : Socialismul şi gîndirea burgheză . DUMITRU MICU: Noile cari­aje lui Francisc Munteanu. Cu privire la atribuţiile sfaturilor rare (scrisoare către redacție). Ș­irul articolelor publicate în 1957. r

Next