Romînia Liberă, ianuarie 1962 (Anul 20, nr. 5355-5379)

1962-01-03 / nr. 5355

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! minin lim ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÍN* 4 pagini (20 ban) Miercuri 8 lanti ari® 1963 Cântarea tovarăşului rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul­­ Noui Dragi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai Republicii Populare Române, Ne mai despart cîteva clipe de Anul Nou. Reuniţi în această noapte în mij­locul celor dragi, al familiilor, prie­tenilor şi tovarăşilor de muncă, în faţa aparatelor de radio sau de televiziune, aşteptăm sosirea Anului Nou într-o atmosferă sărbătoreas­că, plină de veselie şi voie bună. Bucuria noastră este pe deplin îndreptăţită. Anul pe care-l înche­iem a fost un an­tre mari înfăp­tuiri, roadele muncii poporului nos­tru — deosebit de boga­t. Cunoaşteţi tabloul impr­esionante­lor realizări în toate domeniile de activitate social-economică,­­înfăţi­şat la recenta sesiune a Marii­­adu­nări Naţionale. Planul producţiei industriale pe anul 1961 a fost în­deplinit cu 12 zile înainte de termen. Muncitorii, inginerii şi tehnicie­nii pot privi cu satisfacţie rezulta­tele muncii lor pline de abnegaţie. In toate ramurile economiei au fost puse în funcţiune noi capacităţi de producţie. Eco­nomia naţională a pris, mai mult metal, mai multe maşini, mai mult petrol, cărbune, minereu, energie electrică, produse ale industriei chimice, bunuri de larg consum. In toate regiunile şi oraşele ţării iscusiţii noştri constructori au ridi­cat noi clădiri industriale, cartiere de locuinţe, aşezăminte de învăţă­­mînt, sănătate, cultură. Milioane de ţărani, uniţi în gos­podării colective, au cules rod bo­gat , se schimbă întreaga înfăţişare a satului şi felul de trai al ţără­nimii. Ţăranii muncitori, lucrătorii din gospodăriile de stat şi S.M.T.­­uri muncesc cu spor pentru a da patriei un belşug de produse ne­cesare bunului trai al populaţiei. Cadrele noastre didactice din în­­văţămîntul de toate gradele, lucră­torii din institutele de cercetări şti­inţifice, din domeniul culturii şi creaţiei artistice au muncit cu de­votament pentru educarea tineretu­lui — schimbul nostru de mîine, pentru pregătirea de specialişti, pentru dezvoltarea ştiinţei şi cultu­rii noastre socialiste. Tuturor celor care prin munca lor însufleţită contribuie la înflori­rea patriei, la avîntul economiei şi culturii, la făurirea bunăstării poporului le adresăm calde felici­tări, urări de noi realizări şi spor la muncă. Avem neclintita convingere că eroica noastră clasă muncitoare care îşi îndeplineşte cu cinste mi­siunea de clasă conducătoare a so­cietăţii, ţărănimea noastră care a păşit cu hotărîre pe calea agricul­­­­turii socialiste, oamenii de cultură­­ care şi-au pus cunoştinţele şi for­ I­ţele creatoare în slujba poporului, vor adăuga în anul ce vine noi şi noi victorii celor obţinute pînă acum, încrezător în capacităţile sale creatoare, în viitorul său. însorit, mîndru de succesele obţinute, po­porul nostru,­sub conducerea parti­­dului,va păși cu elan la înfăp­­tuirea obiectivelor planului de stat pe anul 1962, muncind în toate ra­murile de activitate cu entuziasmul propriu unui popor liber, stăpîn pe soarta sa și pe roadele muncii sale. Dragi tovarăși, Anul 1961 a fost marcat de un eveniment epocal — Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice care a adoptat noul său Program, arătînd popoare­lor calea spre o societate unde toate resursele materiale, toate cu­ceririle raţiunii umane sînt puse în slujba omului şi a bunăstării lui, calea spre o lume fără răz­boaie, spre triumful socialismului şi comunismului pe tot globul pă­­mîntesc. Măreţele victorii ale poporului sovietic în construirea comunismu­lui, realizările remarcabile ale ce­lorlalte ţări ale lagărului socialist, demonstrează cu putere superiorita­tea socialismului asupra capitalis­mului, dau forţe noi luptei oame­nilor muncii din ţările capitaliste pentru interesele lor vitale, pentru democraţie şi progres­­social, însu­fleţesc popoarele în lupta pentru lichidarea definitivă a ruşinosului sistem colonial, pentru dreptul fie­cărui popor de a dispune în mod liber de destinele sale. Năzuinţa cea mai fierbinte a în­tregii omeniri este asigurarea unei păci trainice în lume. Faptul că în anul 1961 pacea a fost menţinu­tă este o nouă dovadă că forţele păcii sunt astăzi mai puternice ca oricînd, cercurile imperialiste agre­sive tot mai izolate, politica lor tot mai compromisă în ochii popoa­relor. Marea Uniune Sovietică şi alături de ea celelalte ţări ale la­gărului socialist, ţin sus steagul luptei pentru pace, care uneşte în jurul său mase imense de pe toate continentele. Avem convingerea că prin lupta unită şi hotărîtă a po­poarelor pacea va triumfa şi ome­nirea va fi ferită de ravagiile pus­tiitoare ale unui nou război mon­dial. Romînia îşi va aduce şi pe viitor întreaga ei contribuţie la întărirea păcii, la victoria politicii de coexis­tenţă paşnică între toate statele fără deosebire de sistem social. In acelaşi timp avem îndatorirea de a ţine trează vigilenţa, de a în­tări puterea de apărare a patriei înconjurînd cu dragoste pe ofiţerii şi ostaşii Forţelor Armate ale Re­publicii Populare Române, care stau neclintit de strajă independenţei patriei şi cuceririlor revoluţionare ale poporului. In pragul Anului Nou adresez, în numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, al Consiliului de Stat şi al Guvernu­lui Republicii Populare Romíne, calde felicitări oamenilor muncii din patria noastră, urîndu-le sănă­tate, fericire şi noi succese în mun­ca rodnică pe care o desfăşoară. In clipa cînd se vesteşte începu­tul noului an, să închinăm paharul pentru patria noastră dragă, pentru prosperitatea harnicului nostru popor, constructor al socialismului ! La mulţi ani, iubiţi tovarăşi şi prieteni ! In prima zi de lucru a noului an Sosirea anului nou a fost aşteptată nu numai in mijlocul ce­lor dragi, al familiilor şi prietenilor, nu numai în case, în sălile pala­telor de cultură, la restaurante şi cluburi, nu numai în faţa cupelor pline cu vin ci şi la locurile de muncă, pe platformele cuptoarelor de oţel, lingă furnalele înalte, in faţa tablourilor de comandă ale uzi­nelor electrice, pe podiumul sondelor, pe locomotivele ce au străbătut şi in această noapte ca întotdeauna magistralele ţării. In aceeaşi atmosferă sărbătorească, de voie bună şi încredere, ca şi cei ce la mijlocul nopţii au închin­at paharele cu vin, şi cei aflaţi la datorie şi-au strîns mîinile, şi-au urat la mulţi ani, sănătate şi spor la muncă, hotărîţi să adauge noi victorii celor obţinute pînă acum, să înfăptuiască întocmai obiectivele planului pe anul 1962. La nivelul noilor sarcini HUNEDOARA (de la corespon­dentul nostru). — In această noapte rezervată petrecerii revelionului, în cetatea metalului din Hunedoara au rămas aprinse și alte lumini decît cele din restaurante, din sălile clu­burilor, din case. La marile agre­gate ale combinatului, munca a fost în toi. Dogoreau cuptoarele, furnalele plămădeau fontă la tem­peraturi înalte iar carele laminoare­­lor subţiau barele de oţel. Ca în oricare altă zi oamenii erau la posturi, dar purtau în inimi un sen­timent, o dorinţă aparte şi anume ca din prima zi a anului 1962 să muncească la nivelul noilor sarcini. La orele 7 dimineaţa, apoi la orele 15 şi 23, cînd se preiau de obicei schimburile, pe lîngă tradiţionala urare la mulţi ani, siderurgiştii îşi împărtăşeau primele succese ale zilei. La oţelăria nouă cîteva din pri­­ (Continuare în ora a 3-al f I p* r *p |L . — Noroc bun tovarăși ! Un șuierat prelung și locomotiva 2238 condusă de mecanicul loan Mazilu de la Depoul C­F.R. București­­călători pleacă in cursă. E pri­ma cursă pe anul 1962. Foto: NICU VASILE Hotărîrea Republicii Populare Romíne şi Uniunii Birmane privind ridicarea rangului reprezentantelor lor diplomatice la Rangoon şi București In scopul strîngerii relațiilor de prietenie dintre Republica Populară Romínă «ă Uniunea Birmană, gu­vernul romín și guvernul birman au căzut din acord să ridice la rangul de­­ambasadă reprezentanța diplo­matică a Republicii Populare Ro­mâne la Rangoon și aceea a Uniunii Birmane la București. TELEGRAMĂ CĂTRE COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST DIN CHILE Dragi tovarăşi, Cu prilejul celei de a 40-a ani­versări a Partidului Comunist din Chile vă adresăm dv. şi prin dv. tuturor comuniştilor chilieni cele mai sincere şi călduroase felicitări. De la crearea sa, Partidul Comu­nist din Chile a luptat neclintit pen­tru realizarea năzuinţelor arzătoare ale clasei muncitoare şi maselor populare din Chile. Astăzi,­­ avînd rădăcini adinei în mase, Partidul Comunist din Chile desfăşoară o largă mişcare populară în lupta pen­tru deplina independenţă politică şi economică a ţării, pentru bunăstarea oamenilor muncii chilieni. Vă urăm, dragi tovarăşi noi suc­cese în lupta voastră îndreptată îm­potriva dominaţiei monopolurilor imperialiste, în lupta pentru întă­rirea continuă a unităţii forţelor progresiste din Chile, pentru întă­rirea continuă a partidului, sub steagul invincibil al marxism-leninis­­mului, pentru democraţie, pace şi socialism. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN R­EVELION 1962 trimisă Capitalei de bătrînii Carp­aţi — îşi saluta ultimii oaspeţi care se îndreptau, conduşi parcă de bagheta unui dirijor nevăzut, spre sălile Pa­latului Republicii. Cu siguranţă că aţi ghicit cine era dirijorul : Carna­valul. El şi-a primit cei 3.000 de oas­peţi în sălile somptuoase ale Pala­tului şi, pentru a respecta cadrul, a împletit un diademe serpentine mul­ticolore şi a semănat pretutindeni pepite strălucitoare. Totul trebuia să fie la înălţime în această noapte, pentru că la înălţime fuseseră, tot anul, şi musafirii , tineri bucureş­­teni, fruntaşi în producţie­, învăţătu­ră şi activitate obştească. ...E aproape de miezul nopţii, ulti­mele minute ale anului. Adunaţi în grupuri, tinerii ascultă cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, rostită la posturile noastre de radio şi televiziune. Uralele şi ova­ţiile acoperă cele 12 solemne bătăi care au vestit încheierea unui an de muncă şi venirea anului nou. In orele tîrzii ale nopţii, cînd acele ceasornicului începuseră să go­nească grăbite pe cadranul primei zile din 1962, Palatul Republicii pă­rea un castel din basme. Apariţii descinse din Şeherezada, figuri din ceata lui Ali-Baba, Feţi frumoşi şi Ilene Cosînzene, Arlechini şi C­o­­lombine pluteau în dans pe potecile de vis ale muzicii. Vă închipuiţi, deci, că nu e uşor să întrerupi un vals, chiar şi pentru cel mai scurt dintre interviuri. Şi totuşi... — Ce sentiment aţi încercat cînd aţi trecut pragul noului an ? — Că vom petrece bine peste trei săptămini, de revelion ! Şi cei doi tineri rid. Sînt soţii Va­­sile şi Aurelia Ghinea, amîndoi mun«­citori la fabrica „Tehnica Confec*­ţiei“. — La noi, anul nou a început la 12 decembrie cînd a fost îndeplinit planul pe 1961. La toţi indicii ! — Dorinţe pentru 1962 ? — Imi doresc ca Vasile să-şi com­­pleteze studiile, răspunde Aurelia. — Iar tu — replică soţul — să-ţi dai ultimul examen de maistru. Soţii Ghinea ne prezintă un prie­ten : Gheorghe Roşea, fost coleg cu Vasile. El e preşedintele comitetu­lui executiv al sfatului popular din comuna Săbăreni... — Prima comună colectivizată din raionul Răcari — adaugă Gheorghe Roşea. Ia Consfătuirea colectiviştilor din decembrie inginera din gospodă­ria noastră a fost şi decorată. E o mîndrie pentru noi toţi. ...Un grup de studenţi. Printre ei, un tînăr venit de­ la mii de kilo­metri să înveţe la Bucureşti : Aida­­rus Muse din Republica Somalia. Participă pentru prima oară la un carnaval şi este încîntat : — De cînd sînt aici am învăţat două lucruri : puţin limba romînă — cit am izbutit în 19 luni — şi, bine de tot, să iubesc poporul vostru atît de ospitalier. Proiectele pentru 1962? Să învăţ medicina ca să fiu un me­dic bun în ţara mea, care are atlta nevoie de cadre pe toate tărîmurile. In sălile carnavalului apare corte­giul prieteniei, alcătuit din tineri îmbrăcaţi în costume din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Simbol (Continuare în pag. a 3-a) Cu bucuria şi satisfacţia datoriei împlinite au întîmpinat anul nou sutele de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari ai uzinelor „Griviţa Roşie“ împreună cu familiile lor. Clişeul nostru reprezintă un grup de mun­­citori fruntaşi ai uzinelor aflaţi pe unul din balcoanele sălii de festivităţi unde s-a petrecut revelionul. De la dreapta spre stingă : strungarul Nicolae Urdă, sudorul Gh. Ilie, ajustoarea Maria Niculae, strungar­­ul Gh. Teodor, ajustoarea Gafiţa Rotaru şi inginerul Gh. Sfîrîială , felicitîndu-se reciproc de Anul Nou. Foto : MIHAI POPESCU Noaptea de carnaval In ultima seară a anului, după ce a găzduit o forfotă proprie marilor sărbători, Calea Victoriei a început să se liniştească. Era ora cînd toate pregătirile erau pe sfîrşite. Doar bradul uriaş din cel mai „central“ orăşel al copiilor — solie de cetină TELEGRAMĂ. Excelenţei Sale Domnului dr. OSVALDO DORTICOS TORRADO Preşedintele Republicii Cuba Excelenţei Sale Comandant dr. FIDEL CASTRO RUZ Primul ministru al guvernului revoluţionar al Republicii Cuba havana In numele Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Populare Române, al întregului popor romín şi al nostru personal, vă trimitem cele mai calde felicitări cu ocazia sărbătorii naţionale a Republicii Cuba — cea de-a 3-a aniversare a victoriei insurecţiei poporului cuban. Poporul romín se bucură din toată inima de realizările remarcabile înfăptuite de eroicul popor cuban care, sub conducerea guvernului său revoluţionar, îşi făureşte o viaţă nouă, fericită. Relaţiile de sinceră prietenie şi colaborare multilaterală care s-au statornicit între R. P. Romînă şi Cuba sunt expresia vie a sentimen­telor de caldă simpatie şi a respectului reciproc de care sunt animate popoarele noastre. Poporul român este alături de poporul cuban în lupta sa eroică, pentru apărarea liber­tăţii, independenţei naţionale şi a dreptului sacru al poporului cuban de a dispune liber de soarta sa. Cu prilejul acestei aniversări vă urăm succese tot mai mari în activitatea dv. neobosită pentru înflorirea Cubei, pentru binele poporului cuban prieten. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romîne ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Romîne C­HEMA­RE A Consfătuirii pe ţară a ţăranilor colectivişti ţărani colectivişti şi întovărăşiţi, ţărani ce vă mai cultivaţi singuri bucata de pămînt, mecanizatori din gospodării de stat şi staţiuni de ma­şini şi tractoare, tehnicieni, ingi­neri şi oameni de ştiinţă din agri­cultură, spre voi toţi îndreptăm a­­ceastă chemare în numele Consfă­tuirii pe ţară a colectiviştilor. Ne-am adunat aci laolaltă din toate regiunile ţării, colectivişti aleşi de adunările raionale, spre a lua parte la această Consfătuire, ca unii ce reprezentăm în ţara noastră agricultura socialistă. Ştiţi de bună seamă că timp de cinci zile am dezbătut împreună cu conducătorii partidului şi statului, cu oameni de ştiinţă, ingineri agro­nomi, zootehnişti, cu mecanizatori şi constructori de maşini, activişti de partid şi de stat, ce anume trebuie să facem pentru a încheia colecti­vizarea agriculturii, pentru a orga­niza cit mai bine gospodăriile co­lective, a le întări şi a le creşte tot mai mult avutul, pentru a spori re­coltele de toate felurile şi a înmulţi ci­ mai mult animalele şi producţia lor. La Consfătuire au vorbit, mulţi delegaţi, arătînd ce au făcut ei pentru a obţine cele mai ridicate recolte. A luat cuvîntul şi tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care ne-a dat poveţe preţioase ca să putem îndeplini şi mai cu spor sarcinile ce stau în faţa agriculturii noastre. După cum am spus, noi am fost în Consfătuire delegaţi ai colecti­viştilor, noi înşine colectivişti. Cei care au vorbit cunosc aşa­dar bine viaţa gospodăriilor colective şi ei au zugrăvit, pe bază de fapte, pe baza a tot ce se întîmplă cu adevărat în comunele şi raioanele lor, viaţa de azi a ţărănimii noastre. S-a văzut astfel că în toate părţile ţării socialismul a învins, că cea mai mare parte a ţăranilor de as­tăzi sunt colectivişti, că regiunile Dobrogea şi Bucureşti, două dintre cele mai mari regiuni agricole din ţară, sunt colectivizate în întregime, iar în regiunile Banat şi Galaţi trecerea la colectivizare este aproape încheiată. Dacă treci astăzi pe ţa­rinile ţării de la un capăt la altul, vezi deoparte şi de alta numai la­nuri mari, întinse din zare în zare. Pretutindeni vezi sate în care se ridică grajdurile, saivanele, maga­ziile albe ale gospodăriilor colective şi case noi ca nişte începuturi de aşezări orăşeneşti. Noi, colectiviştii, suntem­ astăzi o mare forţă, însumăm laolaltă peste două milioane de familii şi stăpî­­nim mai mult de 5 milioane hectare de pămînt. Reprezentăm aşa­dar marea mulţime a ţărănimii, nădej­dea cea mare a agriculturii din ţara noastră, chezăşia belşugului. Ogoarele unite ne dau putinţa să facem mai multe culturi, să dăm pământului mai multe întrebuinţări, să-l folosim mai chibzuit, să-l lu­crăm cu maşini, în cea mai mare parte şi în muncile cele mai grele, după toate regulile agrotehnice, în aşa fel incit de la un an la altul să avem recolte tot mai mari şi să creştem tot mai multe animale. Mulţi dintre cei care au vorbit la Consfătuire, preşedinţi, brigadieri sau ţărani colectivişti, au arătat cu îndreptăţită mîndrie cum în gospo­dăriile lor colective au obţinut două şi trei mii de kg. grîu la hec­tar, trei mii, patru mii şi unii chiar opt mii de kg. porumb boabe la hectar. Tovarăşii din­ Dobrogea au arătat cum, după trei ani de la ter­minarea colectivizării, producţia de cereale este de două ori mai mare ca înainte. Noi ştim cu toţii că aşa este pretutindeni unde ţăranii au întemeiat gospodării colective. Şi mai ştim cu toţii, şi noi şi voi, că o dată cu acest belşug, colecti­viştii trăiesc mult mai bine ca înainte, că şi-au făcut case de cără­midă, acoperite cu ţiglă, ca la oraş, că nimeni nu mai umblă desculţ, că sunt mai arătos îmbrăcaţi, că o mare parte sunt atît de înlesniţi că şi-au luat radio, televizoare, aragaze, bi­ciclete şi unii dintre ei motociclete. Ţăranul colectivist se bucură azi de un trai civilizat, el citeşte şi învaţă pentru a-şi da singur seama ce este lumea şi viaţa, după cum le arată ştiinţa şi­ adevărul. Aşezările — comunele , şi satele — sînt mai frumoase şi mai curate. Parcă ar fi mereu gătite de sărbă­toare. Pe uliţele satelor de colecti­vişti întîlneşti seara, deseori, oa­meni — tineri şi b­ătrîni, fete­ şi fe­mei !— venind de la bibliotecă cu o carte în mină, că nu-i sat fără bi­bliotecă şi nu-i bibliotecă fără sute de cititori. In multe sate vezi­­ ferestrele şi curţile luminate ca ziua de becuri electrice, auzi cîntarea difuzoarelor, şi, undeva, la căminul cultural, vezi mulţime mare venită­ la cinemato­graf. Satul de colectivişti se cunoaşte de departe, după acaretele frumoa­se ale­ gospodăriei, după cirezile de vite de rasă, după pătulele pline, după şirele de paie, după ţinuta oa­menilor pe care-i întîlneşti pe drum, după vorbirea lor. Ştiţi, fraţi ţărani, prea bine toate acestea, că le vedem cu­ toţii.. Ele sînt rodul colectivizării care a dat satelor belşug şi măre înlesnire. Dragi tovarăşi, Noi, ţăranii, mai ştim că dacă viaţa noastră s-a schimbat atît de mult, asta o datorăm partidului nostru, îndrumării lui înţelepte, căci grija lui de fiecare ceas e bunăsta­rea şi fericirea întregului popor. Avem un aliat puternic şi sigur, eroica noastră clasă muncitoare, clasă conducătoare, pe muncitorii din fabrici, din uzine, din mine şi de pe şantiere. Statul pe care clasa muncitoare, prin partidul său, îl cîrmuieşte, ne ajută mereu cu ma­şini, cu credite, cu tot ce este ne­cesar pentru a întări agricultura noastră socialistă. Industria noastră fabrică tractoare si maşini tot mai multe si mai bune. In Uzinele tării se fabrică marile noastre ajutoare de nădejde. La orice, muncă am face pe tarlalele gospodăriilor colective, simţim cum ne iau asupra lor, din greul muncii, tractoarele şi maşi­nile pe care muncitorii le-au făcut. . Aici, în Consfătuire, in numele în­­­tregii ţărănimi, noi am mulţumit din suflet harnicei noastre clase muncitoare pentru grija şi dragos­tea pe care ne-o poartă. Cele 52.000 de tractoare, 48.000 de semănători, peste 23.000 de combine, ca şi toate celelalte, maşini agricole,­­de mîinile lor sînt­ alcătuite, cu trudă, dar cu voie bună. Şi îngrăşămintele acelea, albe­ ca­­zăpada, din care se trag re­coltele bogate, tot în fabrici­­ sunt făcute, prin munca şi priceperea lor. Muncitorii, inginerii şi tehnicienii din fabricile şi urmnele n­oastre sunt hotărâţi să ne sprijine şi mai puter­nic în viitor, să ne dea alte zeci de mii de tractoare şi maşini agricole tot mai bune şi mai bune, să ne trimită tot mai multe îngrăşăminte şi alte produse chimice necesare agriculturii.­­ Le mulţumim încă o dată, lor, Partidului Muncitoresc Român şi guvernului, pentru marele ajutor pe care ni-l dau. Pe lîngă maşinile ce ne stau la dispoziţie, noi, colectiviştii, mai pri­mim şi ajutorul inginerilor, tehni­cienilor­ şi specialiştilor în agricul­tură, care ne îndrumă zi cu zi pen­tru ca să împlinim toate muncile în cele mai bune condiţii şi după toate regulile ştiinţei. Congresul al IlI-lea al partidului ne-a dat sarcina de a spori ci­ mai mult producţia de cereale şi în­deosebi de grîu şi porumb, de a creşte cit mai multe animale pen­tru a produce tot mai multă carne, lapte, ouă, lină şi altele. Ţărani colectivişti, mecanizatori, lucrători din gospodăriile de stat. Să depunem toată străduinţa şi priceperea noastră pentru a da via­ţă acestor importante cerinţe. Să folosim cit mai bine pămintul, să aplicăm la timp tot ceea ce ştiinţa agriculturii ne învaţă. Să facem arături adinei,­ căci astăzi cu trac­toarele puternice putem brăzda cura niciodată nu se putea face­ înainte cu animalele de muncă, să dăm pă­mântului îngrăşămintele de care are nevoie, să folosim seminţe de soi bun şi hibrizi care produc mult, să semănăm la timpul cuvenit şi cu desimea cea mai potrivită, să facem la vreme şi cît se poate de bine toate muncile de îngrijire a semă­năturilor şi să strângem apoi recol­tele la timp şi fără pierderi. 1 11 . Să ne fie drept învăţătură expe­rienţa, munca din gospodăriile care au obţinut cele mai bogate recolte. Pilda lor este cel mai bun sfătuitor. Ea ne arată că e cu putinţă ca în anul 1962 toate gospodăriile colec­tive să obţină asemenea recolte şi chiar mai bogate. De ce unele da şi altele nu ? Depinde numai de vred­nicia oamenilor şi de organizarea muncii. Pornind de la aceste rezultate, mulţi dintre vorbitorii la Consfă­tuire au arătat că se poate merge şi mai departe, deoarece gospodăriile noastre au tot ce le trebuie pentru a putea obţine recolte de 5.000 kg. porumb boabe la hectar, într-un pămînt neirigat.­­Pentru aceasta, în fiecare gospo­dărie să alegem loturile cele mai bune, pe care să le cultivăm după cum ne învaţă ştiinţa şi după me­todele verificate pe teren­ de frun­taşi. Asemenea rezultate, care creează colectiviştilor o viaţă tot mai îm­belşugată, înseamnă un mare în­demn pentru ţăranii care au mai rămas la gospodăria individuală, unde nu se pot obţine nici pe de­parte asemenea recolte. De la sat la sat, oamenii află totul prin viu grai şi, trecînd pe drumurile ce taie cîmpurile, văd cu ochii deosebirea dintre recoltele de pe fîşiile răzleţe ale individualilor şi cele de pe o­­goarele întinse ale colectivei. De aceea, an cu an, mii şi mii de (Continuare în pag. 2-a)

Next