Romînia Liberă, iulie 1964 (Anul 22, nr. 6128-6154)

1964-07-01 / nr. 6128

PAGINA a 2-a Mai mult decît o simplă îndatorire II vedeam pentru prima oară pe de­putatul Ladislau Gruber. Nu-l întîlni­­sem, înainte, în circumscripţia lui elec­torală din raionul Lenin, nu avusesem vreme să-l întreb mai pe îndelete des­pre preocupările lui obşteşti. L-am cu­noscut într-una din zilele lunii iunie cu cîteva minute înainte de a deschide dezbaterile comisiei de împăciuire al cărei preşedinte era. în ziua aceea, pricinile au fost multe şi discutarea lor a cerut membrilor co­misiei, preşedintelui, deputatei Constan­ţa Niculescu, profesorului Ion Croitoru şi secretarului comisiei, Mihai Teodo­­rescu, mult calm, mult tact şi multe ore de discuţii. Nu cazurile în sine, cu cor­tegiul lor de vorbe aruncate la supă­rare sau de gesturi necontrolate, inte­resează în primul rînd. In fiecare din­tre ele trebuia căutat esenţialul, semni­ficaţia, concluzia educativă, omenească, ce se impunea. Şi experienţa deputatu­lui L. Gruber în această privinţă îşi spunea cuvîntul. Din fiecare caz care s-a prezentat spre judecare, el a încer­cat — cu ajutorul celorlalţi membri ai comisiei — să desprindă un aspect cu caracter mai general, canalizând discu­ţiile spre acesta... Au trecut cîteva ore. In faţa comi­siei, s-au prezentat oameni mai tineri şi mai bătrîni, mai calmi ori mai ner­voşi, mai înclinaţi către împăcare sau mai înverşunaţi. Fiecare a fost ascultat, fiecăruia i s-a explicat pe larg de ce greşeşte, cum să evite repetarea unor astfel de situaţii. Li s-au cerut angaja­mente precise pe care să le respecte cu rigurozitate. Ladislau Gruber nu arăta încă semne de oboseală, deşi atenţia îi fusese tot timpul solicitată, nici de ner­vozitate, deşi unii — nu pentru prima oară aici — amplificau la proporţii uriaşe nişte cauze care în fapt nu de­păşeau importanţa unor vorbe neres­­pectuoase, a unei uşi care trebuie des­chisă pentru a înlesni trecerea unui chiriaş sau a unor jocuri gălăgioase de copii cărora părinţii le-au dat o inter­pretare exagerată. Două vecine au ajuns la un schimb neplăcut de cuvinte din cauza copiilor. Una era bunică, cealaltă mamă, una era mai vîrstnică, cealaltă foarte tî­­nără. Amîndouă au venit cu copiii. — Credeţi că e bine să aduceţi copiii­­să asiste la certurile dv. ? — a întrebat preşedintele. Dar exemplul pe care tre­buie să-l aibă în dv., dar normele de comportare pe care trebuie să le în­veţe încă de pe acum, se împacă oare cu atitudinea dv. ? — a continuat el. Tînăra mamă a ajuns după cîtva timp să-şi recunoască greşeala. S-a arătat chiar ruşinată şi era gata să ceară scuze vecinei mai vîrstnice. Aceasta însă nu era mulţumită. Voia să se mai gîndeas­­că. Comisia a hotărît să-i mai dea un termen. In alte cazuri, preşedintele a inter­pelat pe cineva din sală. L-a rugat să-şi spună părerea. Se discuta de multă vreme (acum la al doilea termen) ati­tudinea necorespunzătoare a unor ve­cine, împăcarea se dovedea grea. Pă­rerea celui întrebat, şi nu numai a lui, a fost că împricinatele trebuie să se împace, una a greşit mai mult, alta mai puţin, dar fiecare să-şi revizuiască ati­tudinea. Comisia a primit astfel ajuto­rul celor ce asistă la dezbateri. Cu toţii au reuşit să-i convingă, împăcarea a fost pecetluită de iscăliturile reclaman­tei şi piritei care s-au angajat să nu repete vorbele şi atitudinile pentru care au ajuns la neînţelegerile ce au făcut obiectul judecăţii de azi. De la cazul acesta şi de la altele pe care comisia şi-a manifestat intenţia să le urmărească în continuare, am ajuns să discut cu preşedintele despre munca sa şi a membrilor comisiei, în afara zilelor de judecată. Multe cazuri sunt cunoscute pe teren, la faţa locului, re­zolvarea lor, împăcarea părţilor e pre­gătită cu grijă acolo, cu ajutorul orga­nizaţiei de bază din cartier, al deputa­tului din circumscripţie, al comitetului de stradă şi chiar cu al întreprinderilor în care unul sau altul lucrează. Cunos­­cîndu-le bine, comisia se poate orienta mai operativ asupra celor vinovaţi. An­cheta făcută le dă posibilităţi să ştie cu exactitate de unde au pornit neîn­ţelegerile. De multe ori, împăcarea are loc chiar la locul întâmplărilor. Prezen­tarea în faţa comisiei la termenul fixat are loc atunci doar pentru îndeplinirea formalităţilor de rigoare. Uneori, e nevoie ca pricinile ajunse la comisie să fie puse şi în discuţia sa­lariaţilor de la întreprinderile unde lu­crează împricinaţii. De pildă, atitudi­nea necorespunzătoare a unor tineri de la uzinele Vulcan a fost discutată — la cererea comisiei — în faţa colectivu­lui. In felul acesta, comisia de împă­ciuire îşi îndeplineşte rolul educativ pe care-l are şi atrage în munca sa alte organe obşteşti sau de stat, mai mulţi cetăţeni, acţionînd cu forţa unui colectiv asupra celor care nu cunosc sau uită obligaţiile de cetăţeni, de soţii sau de copii, de obligaţiile faţă de pă­rinţi sau de colocatari, uită ce înseamnă respectul reciproc. Tehnicianul Ladislau Gruber, depu­tat pentru prima oară în Sfatul popu­lar al raionului Lenin din Bucureşti, mi-a vorbit mult în seara aceea, după ce ziua de judecată a comisiei s-a în­cheiat, despre activitatea lui pe această linie. Nu mi-a declarat aceasta, dar se simţea din tot ce spunea, din felul în care relata diferitele întîmplări, diferi­tele succese sau insuccese pentru curmarea unor neînţelegeri, din dorinţa exprimată cu căldură de a urmări, în limita posibilităţilor, şi cum se com­portă mai departe cei pe care i-a împă­cat, faptul că pentru el — și desigur nu numai pentru el — munca în cadrul co­misiei de împăciuire nu reprezintă nu­mai o simpla îndatorire, ci mult mai mult. LUCIA MANOLESCU Dej ! GH. BOLDOR, vicepreşedinte al Comitetului exe­cutiv al Sfatului popular al oraşului Dej : — Prin contribuţia ce o aduc la înfăptuirea obiectivelor gospodă­reşti, locuitorii oraşului nostru do­vedesc din plin interesul lor pen­tru a-şi vedea aşezarea cît mai fru­moasă. In cursul acestui an, ei au efectuat un volum de lucrări a că­ror valoare întrece suma de 1 450 000 lei. Cele mai substanţiale contribuţii au fost aduse în acest an de cetăţeni la amenajarea parcurilor din pieţele Bobîlna, Lupeni şi Ştefan cel Mare, precum şi la crearea zonelor verzi din străzile 1 Mai, Avram Iancu, I.P. Reteganu şi altele. Alături de aceste lucrări, prin grija sfatului popular orăşenesc, se continuă lucrările de interes gospodăresc din noul cartier de locuinţe din Dealul Florilor, unde alături de şcoala cu 16 săli de clasă aflată în stadiu de finisaj, se conti­nuă lucrările de extindere a canali­zării cu încă 1 500 ml şi a reţelei de apă potabilă cu încă 1 km. Tot în legătură cu buna gospodărire a ora­şului, aş vrea să amintesc de lucra­rea de asfaltare a străzii Şomcutu­­lui, pe o distanţă de 6 km, precum şi de modernizarea mai multor uni­tăţi ale comerţului de stat şi de ame­najarea pe malul Someşului a unei elegante grădini-restaurant. Ing. ALECU STAN, preşedin­tele Comitetului executiv al Sfatu­lui popular al oraşului Galaţi : — în primul rînd vreau să amin­tesc de esplanada falezei de la Du­năre, unde cu cîtva timp în urmă, în ansamblul lucrărilor ce au loc, s-a terminat o scară monumentală din marmură. Aici, s-a înfiinţat un local de alimentaţie publică, deco­rat artistic în mozaic. Lucrările la faleză continuă intens şi urmăresc atît consolidarea malului înalt al Dunării, de-a lungul căruia se vor înşirui blocurile înalte, cît şi aspec­tul estetic. Sunt apoi aproape terminate două cămine studenţeşti, fiecare cu cîte o capacitate de 350 de locuri. în planul de investiţii al sfatului popu­lar al oraşului s-a acordat atenţie şi dezvoltării reţelei comerciale. în a­­cest sens menţionez că un complex comercial a fost recent dat în folo­sinţă pe str. Republicii, iar alte două — în noul cartier Ţiglina şi în pia­ţa „30 Decembrie“ — sunt într-un stadiu avansat de construcţie. în sfîrşit, o altă noutate se referă la începerea construcţiei a încă 2 blocuri, care prin amplasare şi stilul arhitectonic au menirea de a com­pleta, dinspre Dunăre, ansamblul central al clădirilor înălţate în ulti­mii ani în mijlocul oraşului. 1 IOSIF UDVAR­HELYI, preşedin­te al Comitetului Tg. Mureş , executiv al Sfatu­lui popular al oraşului Tg. Mureş .­­ La Tg. Mureş, se află in plină desfăşurare importante lucrări pri­vind dezvoltarea capacităţii uzinei de apă, lucrări a căror valoare se ridică la peste 7 milioane lei. Au fost amplificate şi modernizate in­stalaţiile de captare, iar pompele vechi au fost înlocuite cu pompe moderne de mare capacitate. S-au modernizat, de asemenea, bazinele de sedimentare, sporindu-se totodată capacitatea de decantare a lor şi a fost construită o nouă staţie de tratare pe cale chimică a apei, sta­ţie care va fi înzestrată cu utilaje moderne. Principalele lucrări vor fi termi­nate la începutul lunii viitoare, cînd vor intra în funcţiune electropom­­pele de mare capacitate. O dată cu aceasta, debitul de apă din reţeaua de aprovizionare a oraşului va creş­te faţă de debitul existent în pre­zent cu circa 7,8 milioane de litri de apă pe zi. Lucrările de construcţie a staţiei de filtrare vor continua în cel de-al doilea semestru al anului. După e­­fectuarea acestor lucrări se va tre­ce şi la sistematizarea reţelei de distribuţie, care va contribui la rîn­­dul iri la îmbunătăţirea alimentării cu apă a populaţiei oraşului Tg. Mureş, al oraşului Călăraşi.­­ Locuitorii oraşului Călăraşi o­­bişnuiesc să-şi petreacă timpul liber pe malul Dunării sau al Borcei. Pen­tru a le crea condiţii cît mai bune, spaţiul verde de la marginea oraşu­lui situat pe malul Borcei s-a extins cu încă 1 500 mp. De asemenea, s-au amenajat 4 alei de acces spre dife­rite puncte atractive de pe malul Borcei şi un dig de piatră de circa 40 m lungime, care este folosit ca debarcader pentru plimbări cu barca. In ultimul timp, au fost asfaltate un număr de 5 alei principale în parcul oraşului, extinzîndu-se su­prafaţa acestora cu peste 4 500 mp. Intr-un decor natural atractiv, nu de mult a fost amenajată o terasă, un parc de 500 mp., unde cetăţenii vor avea posibilitatea să găsească, la chioşcuri, răcoritoare şi dulciuri. Declaraţii transmise de AL. KISS (Cluj), L. BASSERO (Galaţi), O. HOSSU (Mureş- Autonomă Maghiară) şi V. LUPU (Bucureşti). Galaţi CE E NOU ÎN ORAŞUL DV. ? Ce răspund activişti ai sfaturilor populare­ ­! Călăraşi ION POPA, pre­şedintele Comite­tului executiv al Sfatului popular 2000= I POSTA JURIDICĂ N. IONESCU, conducător auto, din Ploieşti, întreabă dacă pro­centul ce se acordă pentru clasa de încadrare la şoferi intră în salariul tarifar şi dacă influen­ţează asupra ajutorului de inca­pacitate de muncă. RĂSPUNS : Potrivit dispoziţiuni­­lor de lege in vigoare, sporul ce se acordă conducătorilor auto pentru clasele de calificare I, II, III şi ca­tegoria specială intră în compunerea salariului tarifar, întrucît aceste sporuri nu se plătesc separat. In consecinţă, atunci cînd angaja­ţii din aceste categorii se află în in­capacitate de muncă, ajutorul bănesc ce li se acordă se stabileşte la sala­riul tarifar în totalitatea lui, în­seamnă deci că intră şi sporul de clasă ce se plăteşte conducătorilor auto. FLORICA BARBU, din Bucureşti, absolventă a şcolii medii de cul­tură generală, cu examen de ma­turitate, avînd o vechime în funcţii tehnice de 6 ani, întreabă dacă poate­i încadrată pe post de tehnician I. RĂSPUNS : Legea prevede că ab­solvenţii şcolilor de cultură generală, cu examen de maturitate, care au o­cupat timp de cel puţin 4 ani func­ţiuni tehnice în specialitatea respec­tivă, ca şi cei care au lucrat ca mun­citori in producţie în ramura respec­tivă timp de cel puţin 5 ani, pot ocu­pa funcţiuni de tehnician II pe baza verificării cunoştinţelor tehnice. Ve­rificarea se face de către comisii nu­mite de minister pe întreprinderi sau pe grup de întreprinderi. Avînd în plus o vechime de cel puţin 5 ani în funcţiuni tehnice, aceşti absolvenţi ai şcolilor de cultură generală cu examen de maturitate, cu verificarea cunoştinţelor tehnice şi cu condiţiile de stagiu îndeplinite, pot fi trecuţi pe funcţia de tehnician I. MARIA STAN, lucrătoare într-o secţie de preparare a lacurilor, întreabă la cît concediu de o­­dihnă are dreptul. RĂSPUNS : Potrivit dispoziţiunilor normative în vigoare, muncitorii care lucrează la prepararea lacurilor pe bază de nitroceluloză şi miniu de plumb au dreptul la un concediu a­­nual de odihnă de 12 zile lucrătoare plus un concediu suplimentar de 9 zile calendaristice. Atît concediul de odihnă de bază cît și concediul su­plimentar se acordă împreună și cu plata drepturilor anticipat. --CO-­ România liberă CARNET CULTURAL Teatrul regional Bucureşti „POVESTE DE Mt de \i Shakespeare La sfîrşit de stagiune, Teatrul re­­gional Bucureşti ne prezintă o piesă de Shakespeare, dacă nu dintre cele mai reprezentative, în orice caz din­tre cele mai adecvate profilului sce­nei sale. „Poveste de iarnă“, în care se în­­tîlnesc jaloane ale marilor eroi pre­zenţi în opera shakespeariană, rămî­­ne prin voinţa autorului un basm, fermecător în fantasticul şi naivita­tea sa de esenţă populară, în care niciuna din premisele tragice nu a­­junge la deznodământ — pentru că o poveste de iarnă, tristă chiar, se termină întotdeauna cu bine. Aura aceasta de poveste, rostită în nopţile de iarnă la gura sobei de un bard popular, lipseşte unele personaje care ar fi putut fi Othello sau Des­­demona, Romeo sau Julietta de tra­gismul marilor pasiuni şi le trans­formă, pe baza unei scheme presta­bilite, în Leontes şi Hermiona, în Florizel şi Perdita. Căci, ca în orice basm de factură populară, şi în „Po­veste de iarnă" personajele sunt uni­­dimensionate — Leontes este despot şi prin extindere gelos şi lipsit de raţiune, Hermiona e castă, Florizel e îndrăgostit, Pollixenes drept, Ca­mille cinstit, Clovn, fiul păstorului, prost de dă în gropi, Autolycus, şmecher etc. Şi tot ca în basme, zeii pedepsesc lipsa de credinţă, răsplă­tesc cinstea şi bunătatea şi, trecînd prin fantastice întîmplări, un copil găsit se dovedeşte a fi o prinţesă, o regină crezută moartă învie ca prin farmec, un păstor prost devine no­bil, iar doi regi, prieteni din copilă­rie, îşi unesc familiile, un moment învrăjbite. Piesa, cu aparenţe tragi­ce la început, devine tot mai mult un divertisment, deşi unul cu con­cluzii morale — condamnînd în a­­ceeaşi măsură despotismul ca şi lipsa de raţiune care însoţeşte întotdea­una, la Shakespeare, tirania. De alt­fel, în această condamnare fără apel, rostită de marele dramaturg umanist împotriva tiraniei şi a lipsei de raţiune, condamnare atît de des elucidată în marile sale tragedii, stă şi astăzi valoarea acestei „Poveşti de iarnă“, relaţia ei strînsă cu restul operei shakespeariene. In spectacolul Teatrului regional Bucureşti, regizorul George Teodo­­rescu a încercat şi a reuşit în mare măsură să păstreze acea aură de basm de care vorbeam mai sus, con­­ferindu-i trăsături de­­ reprezentaţie populară. Astfel, actorii se costu­mează în faţa publicului, coroanele sunt de carton, mobila, simple scau­ne vopsite şi împodobite cu ciucuri şi în stilul vechiului teatru popular, monologul e punctat de scene vivan­te etc. etc. Această din urmă idee de a face inteligibilă şi vie, prin re­prezentare vizuală, lunga povestire a Timpului din partea a Il-a, ca şi scena găsirii copilului de către păs­­ trCBOitlC^ K TEATRALA a tori sau mişcarea imprimată lui Le­ontes Sugerînd tot mai mult pierde­rea raţiunii regelui despot (partea I), sunt desigur izbînzi certe ale re­gizorului. Am fi preferat de aceea o soluţie asemănătoare, sugestivă prin simplitate şi în­ scena „învierii“ Hermionei în locul acelui balet în­tunecat, care iese oarecum din ca­drul general, fără însă a-i aduce ni­mic în plus. Dar dacă concepţia regizorală ni s-a părut în genere unitară şi ori­ginală în sensul totalei ei diferen­ţieri de felul în care s-a jucat în trecut „Poveste de iarnă“ la noi, atît scenografia cît şi interpretarea sufe­ră tocmai prin lipsă de unitate. Şi dacă decorul semnat de Paul Bort­­novschi pe care l-am apreciat recent pentru deplina reuşită a cadrului plin de poezie creat pentru „Inima mea e pe înălţimi" ni s-a părut de astă dată neadecvat atît textului cît şi concepţiei de spectacol popular al regiei, costumele (Ovidiu Bubulac) se contrazic de-a dreptul unele pe al­tele. Căci în vreme ce Leontes sau Polixenes, Camillo sau Antigonus poartă nişte simple mantii peste costumul modern de stradă şi bărbi de cîlţi prinse vizibil, regina poartă conduri de aur şi rodhie de atlas ca în cele mai riguroase înscenări de piese istorice. Interpretarea este şi ea inegală, vădind stiluri diferite de joc nu nu­mai de-a lungul întregului spectacol, dar chiar în cuprinsul aceleeaşi sce­ne. Astfel, în vreme de Cornel Gîr­­bea încearcă în Leontes o uşoară pa­rodie conformă concepţiei regizoru­lui despre piesă şi personaj şi nouă pentru spectator, Angela Macri în Hermiona e convenţională şi melo­dramatică. Lucru de care s-a ferit Victoria Dinu în Paulina, deşi un plus de ironie ar fi configurat per­sonajul mai mult în intenţia autoru­lui şi a spectacolului. Şi dacă Silviu Stănculescu nu putea face din Poli­xenes mai mult decît a făcut, Dimi­­trie Dunea în Clovn, fiul păstorului, şi Mihai Pălădescu în Autolycus au susţinut cu strălucire două din cele mai dificile partituri, dovedind cu prisosinţă în cele două personaje, cele mai shakespeariene ale textului, că au înţeles cel mai bine din în­treaga distribuţie atît pe autor cît şi pe regizor. Inegal, spectacolul cu „Poveste de iarnă“ al Teatrului regional Bucu­reşti ridică, după părerea noastră, o problemă din cele mai importante şi anume aceea a prezenţei tinerelor forţe actoriceşti, care să poată face faţă necesităţilor unei distribuţii — căci inegalitatea interpretării în „Poveste de iarnă“ ni se pare a se datora tocmai lipsei din cadrul co­lectivului a unor actori corespunză­tori scopului propus. MARIANA PIRVULESCU în sala de lectură Zilnic, zeci de ci­titori vin la bi­blioteca raională din oraşul Brăila unde găsesc căr­ţile dorite. Iată un aspect din sala de lectură a bibliote­cii Foto : N. SCARLET RECOLTELE DE ARAMĂ (Urmare din pag. l­ a) cuvinte aspecte subtile, tehnice şi economice, ale instalaţiei pe care o conduc. — Va să zică, randamentul de cu­rent este un fel de carte de vizită a mersului instalaţiei ? — Da ! — răspunde inginerul Paltthy. — Şi cum este el ? — Randamentul proiectat este înalt: 92 la sută. — Il realizați ? — Il depășim, realizînd constant 94—95 la sută. Literatura tehnică de specialitate nu a consemnat pînă acum, nicăieri, randamente mai înalte de curent. — Și ce semnificaţii economice are această realizare ? — Multe. Una dintre ele este can­titatea de cupru produsă de instala­ţie. In primul trimestru, am depăşit planul cu 11,7 procente. Şi aceasta fără să diminuăm calitatea. STAS- ul cere un grad de puritate de 99,9 la sută cupru. Realizăm 99,97—99,98. Observăm că la suprafaţa soluţiei de electrolit plutesc mici discuri len­ticulare galben-verzui. Ne manifes­tăm curiozitatea. — Sînt lentile de policlorură de vinil. Ele reduc suprafaţa liberă a electrolitului şi prin aceasta reduc pierderile de căldură şi evaporarea soluţiei de acid sulfuric, participînd astfel şi la păstrarea unei atmosfere bune în hală. Este de asemenea o noutate. — Instalaţia vizibilă a electroli­tului pare a fi făcută din masă plastică — constatăm. — Toată instalaţia de circulaţie a electrolitului este făcută din ţevi de policlorură de vinii produse în ţară, înlocuind complet ţevile de plumb scumpe și dificile din toate punctele de vedere, atît la montaj cît și în exploatare, continuă inginerul Palt­thy. Evident, toate acestea sînt de na­tură să entuziasmeze chiar și un ne­­specialist. — Ei bine, în cazul acesta veniți să vă arăt una din pietrele cele mai strălucitoare ale bijuteriei noastre — ne-a spus el aproape poetic, Intr-una din anexele marii hale, cîteva dulapuri metalice, ici-colo fe­restruite cu sticlă, lăsînd să se audă un zgomot uşor şi continuu. Ne a­­flăm alături de inima electrică a uzinei . — Aici este sursa de curent, un redresor cu siliciu funcţionînd com­plet, automat — ultima expresie a tehnicii moderne in materie. Ştiam ce energie uriaşă trece prin camera aceea şi priveam uimiţi la delicatele instrumente de măsură şi de comandă automată. Probabil ni se citea în priviri nu numai uimirea, ci şi neputinţa de a pătrunde cu gîndul valoarea tehnică a acestei piese energetice. Dar inginerul ne lămuri binevoitor : — Cele mai bune tipuri utilizate acum în lume realizează randamen­te energetice de maximum 90 la sută. Cel de aici are un randament de 98,5 la sută. Este o distanţă, nu? — ne întreabă la rîndul său, fără să-şi ascundă mîndria pentru zes­trea ultramodernă a uzinei pe care-o conduce. Arama a deschis perspectiva civi­lizaţiilor, făcînd cu adevărat pro­meteică trecerea umanităţii de la epoca de piatră la cea de bronz... Iar astăzi, la poalele culmii comu­niste a civilizaţiei umane, a rămas la fel de prometeică ca atunci, căci fără ea uriaşa electroenergetică mo­dernă, lumea inteligentelor subtili­tăţi electronice, automatice şi ciber­netice n-ar fi posibilă — ne spune inginerul, dezvăluind patetic parcă însăşi ideea care însufleţeşte efor­turile acestui colectiv. P. CONSTANTINESCU =000= 1/VII/1964 — nr. 6128 Care-i deosebirea? ! Există vreo deosebire între spectacolul dat în sală şi cel­­ oferit spectatorilor pe scenele -i în aer liber din cadrul teatre- j lor de vară ? Piesa după cum J 1 ştim e aceeaşi, autorul, de a- j a­semenea, artiştii şi ei. Deose- j f biri există însă. Bunăoară în 1 f ceea ce priveşte punctualita- t [ tea. Gîndindu-se probabil că j J tot stau spectatorii în aer li- l Iber, direcţiile unor teatre, j precum Teatrul Muncitoresc j C.F R. Giuleşti, îşi permit să I întîrzie ora de începere a j­­ spectacolului. Duminică, de 1 f pildă, această direcţie a re­­­­coltat la scenă deschisă nu­­­­meroase... manifestări ce nu NEGRU pe ALB aduceau a entuziasm, din par­tea spectatorilor veniţi în­­ parcul „Bălcescu“ să vadă­­ piesa lui Nicuţă Tănase, „Nu­­ avem centru înaintaş“. Nici­­ spectacolul n-a fost prea gro­­f zdv dar în schimb... au lipsit­­ programele. S-or fi gîndit to­­­­varășii că din moment ce a-­­­cesta poartă denumirea de­­ „program de sală“ ar fi o inad­­i­vertenţă răspîndirea lui în­­ teatre în aer liber. Gospodarii |­i teatrului au deschis un bufet , numai că vînzător nu avea şi­­ nici ce vinde. Nici măcar un f pahar cu sifon. [ Dat fiind că în aceeaşi sea­­­ră lucrurile s-au petrecut la­­­a fel şi la teatrul în aer liber „ 23 August, unde , din parcul [ artiştii de la „C. I. Nottara“ 1, au jucat „Zizi şi formula ei f de viaţă“ (minus bufetul, care­­ a funcţionat oarecum, dar [ plus megafoanele nereglate f care au transformat ilustraţia muzicală într-o hîrîială insu- I­­ portabilă), iar luni acelaşi lu­­­­cru s-a repetat cu orchestra­­ de muzică populară a Radio­­i televiziunii, credem că: 1. Conducerea instituţiilor amintite şi altele ar trebui să­­ ia măsurile cuvenite. 2. Direcţiile parcurilor să I le secondeze în realizarea lor,­­ astfel încît 3. Cetățeanul venit la [­tru în aer liber să plece­­ confortat și nu indispus. tea­re- I __1 M­EMENTO Comedia erorilor : Teatrul „Lucia Stur­­dza Bulandra“ la tea­trul de vară 23 Au­gust, ora 20 ; Peer Gynt: Teatrul „C I. Nottara" la parcul Herăstrău, ora 20; Şi băieţii şi fetele : Teatrul „C. Tănase“ la grădina Boema ora 20,30 ; O seară cu comicul Karandaş­i Circul de stat (11 01 20), ora 20 ; Madame Sans-Ge­ne: Patria (tel. 11.86.25), orele : 9,45 — 12 - 14,15 — 16,30 — 19 — 21,15 ; Asasinul din cartea de tele­fon: Republica (tel. 11.03.72) , orele : 9,45 — 12 — 14,15 — 16,45 — 19 — 21,15 ; Festival (15.63.84), orele : 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18.30 — 21; Griviţa (17.08.58), orele: 10 _ 12 _ 16 — 18,15 — 20.30 ; Modern (23.71.01), orele : 10 — 12 — 15 — 17 — 19 — 21 ; Doi colonei : Carpați (tel. 13.92.72) , orele : 10 — 12 — 14 — 16 — 18 — 20,15 ; Capitol (16.29.17), orele : 9 — 11 — 13 — 15 — 17 — 19,15 — 20,30 ; Feroviar (16.22.73), orele: 10,15 — 12,30 — 14,45 — 17 — 19,15 — 21,30; Excel­sior (18.49.04), orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15 ; Flamura (23.07.40), orele : 10 — 12 — 14 — 16 — 18 — 20 ; Cei trei muşchetari : Bucureşti (15.61.54), orele­: 10 — 15,15 — 19 ; înfrăţirea între popoare (17.31.64), orele : 11,30 — 17 ; Bucegi (17.05.47), orele : 10 — 16 — 20 ; Tomis (21.49.46), orele : 8,45 — 12,30 — 16,15 — 20 ; Cuba 58 : Victoria (16.28.79), orele : 10 — 12 — 14 — 16 — 18,15 — 20,30; Unirea (17.10.21), orele: 16 — 18,15 — 20,30; Munca (21 50.97), orele: 16 — 18,15 — 20,30 . Cauze drepte : Cen­tral (14.12.24), orele : 10,30 — 13 — 15,30 — 18 — 20,30 ; Moșilor (12.52.93), orele : 15.30 — 18 ; Fraţii corsicani : Lumina (16.23.35), orele : 9,15 — 11,30 — 13,45 — 15,45 — 18 — 20,15 ; Cosmos (25.19.15), orele­­14 — 16 — 18 — 20 ; Anaconda : Union (13.49.04), orele : 16 — 18,15 — 20.30 ; Program pentru copii — ora 10; Cei patru călugări orele : 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Doina (16.35.38); Fata din casa roşie : Giuleşti (17.55.46), orele : 10 — 12 — 14 — 16 — 18,15 — 20.15 ; Melodia (12.06.88), orele : 10 — 12 — 14 — 16 — 18 — 20 ; Povestea cereas­că. Culorile munţilor Pienini. Natura pre­văzătoare. Vase zburătoare . Timpuri Noi (15.61.10), orele : 10 la 21 în continuare Lumea comică a lui Harold Lloyd : Infra­girea între popoare (17 31 64), orele : 21 Dacia (16.26 10), orele : 9,30 — 11 — 13 — 15 — 17 — 19 — 21 ; Kaloian : Cultural (tel. 16.25 39), orele: 16 - 18,15 — 20.30 . A 12-a noapte : Buzești (15 62 79), orele : 16 — 18,15 Totul despre Eva : Crîngaşi (17.38.81), orele : 15.30 — 18 — 20.30 ; Cei patru călugări : Flacăra (tel. 21.35.40), orele : 14.30 — 16.30 — 18.30 — 20.30 ; Un om care nu există : Vitan (tel. 21.39.82) , orele 16 — 18 — 20 ; Colentina (25.07.09), orele: 1 5 30 - 17,45 - 20 ; Cerul şi mocirla : Miorița (14.27.14), orele : 10 _ 12 - 14 - 16 - 18.15 — 20,30 ; Arta (21.31.86), orele : 16 — 18,15 ; Tînărul de pe vasul Columb : Popular (25.15.17), orele : 15 —17 — 19-21; îndrăgostitul : Aurora (25 04.66), orele : 10 — 12 — 14 — 16 — 18,15 ; Feriga de aur : Viitorul (11­48.03), orele : 16 — 18.15 — 20,30; Progresul (23 94.10), orele: 15,30 — 18 — 20,15 ; Omul din fotografie : Volga (11 91.26), orele : 10 — 12 — 14 — 16 _ 18,15 — 20,30 ; Drumul sării (tel. 14.10.37), orele : 16 — 18 — 20 ; Ferentari (23.17.50), orele : 16,30 — 18,30 — 20,30 ; Domnișoara Barbă-Albastră : Floreasca (12.28.30), orele : 1­6 — 18,15 — 20,30 ; Aventurile unui tînăr: Luceafărul (23 91.00), orele : 15 — 18 ; Golful Elena : Lira (15.66.66) , orele : 15,30 — 18 ; Viață spor­­tivă : Cotroceni (13 82.56), orele : 15 — 17,45 — 20,30 ; Păpuşile r­d : Pacea (tel 16.29.02), orele : 16 — 18 — 20 GRĂDINI Doi colonei : Capitol (16.29.17), orele : 20.30 ; Doina (16.35.38), ora 21 ; Arenele libertăţii (23.7101), ora 20,45; Asasinul din cartea de telefon : Festival (15.63.84), ora : 20,30 ; Modern (23.71.01), ora 20,15 ; Stadionul Dinamo (11.03.72), ora 20,301 Fraţii corsicani : Patinoarul 23 August (25.04.86), ora 21 ; Progresul (15.61.54), ora 21 ■ Cei trei muşchetari : Vitan (tel. 21.39.82) , ora 21,15 ; Bucegi (17.05.47), ora 20.30 ; Unirea (17.10 21), ora 21 ; Tomis (21.49.46), ora 20,30 ; Comedianţii : Lira (15.66.66) , ora 20,30 ; Cauze drepte : Mo­şilor (12.52.93), ora 20.30 ; Lacrimi tîrzii : Buzești (15.62.79), ora 20,30 ; Aventurile unui tînăr : Luceafărul (23.91.00), ora 20,30; Un om care nu există: Colentina (25.07.09), ora 20,30; Cerul și mocirla: Arta (21.31.86), ora 20,30 ; îndrăgostitul: Aurora (12.32.77), ora 20,30. ONERGIA JOI 2 IULIE 19 : Jurnalul tele­­viziunii ; 19,10 : Pen­tru tineretul şcolar • Ce ştim despre fapte? 19,40 : Cîntă soprana Eva Maria Grossman (R.F G.) şi tenorul Ion Dacian, artist e­­merit ; 20,08 : Transmisie de la Teatrul ,,C I Nottara"; Casa cu două intrări, de Cal­deron de la Bare. In distribuţie : Al. Ci­­prian, Tony Zaharian, George Sion, Nucu Păunescu, Măricel Laurenţiu, Eugenia Ră­­dulescu, Sanda Băncilă, Marina Vincze, E­­ugenia Marian, Paul Nadolschi, în pauze . Talente studenţeşti. Rădăcinile oraşului­­ în încheiere : Buletin de ştiri, buletin meteorologic.

Next