Romînia Liberă, februarie 1965 (Anul 23, nr. 6312-6335)
1965-02-02 / nr. 6312
I RITMUL MEDIU ANUAL DC CREȘTERE A PRODUCȚIEI IN 1964 FAȚĂ DE 195? '•»X4»IVAVI:Z\V\'tS... x-AM MIJLOACE DE PRODUCȚIE I BUNURI DE CONSUM Momma UN BILANŢ BOGAT IN SEMNIFICAŢII Comunicatul pe care l-a publicat duminică toată presa consemnează succese importante în toate ramurile economiei noastre, vorbind, pe tonul sobru specific acestui gen de documente, despre roadele bogate ale muncii planificate şi harnice a poporului nostru, pentru traducerea în viaţă a obiectivelor trasate de Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Român. Pe rînd sînt trecute în revistă principalele ramuri ale economiei, ale activităţilor omeneşti, în capitole care vorbesc deopotrivă de realizările anului încheiat şi de pregătirile în vederea a noi progrese în anii ce vin. După cum se şi cuvine, pe primul loc stă Industria, puternicul accelerator al dezvoltării noastre economice şi sociale. Şi în anul care a trecut, industria şi-a depăşit planul de producţie (cu 2,6 la sută), producţia globală industrială fiind cu 14,1 la sută mai mare decît în 1963. Ritmul de creştere al producţiei industriale în primii cinci ani ai planului de şase ani (14,8 la sută), mai ridicat de altfel decît cel prevăzut în Directivele Congresului al III-lea (cca. 13 la sută), a permis ca producţia globală industrială a ţării să se dubleze în această perioadă. Intre anii 1959—1964 producţia mijloacelor de producţie — baza dezvoltării sănătoase a oricărei economii — a avut un ritm anual de creştere mare, de 16 la sută. Se poate însă considera, mai cu seamă în comparaţie cu evoluţia din celelalte ţări, că şi ritmul anual de creştere al industriei bunurilor de consum, de 12,5 la sută în această perioadă, este deosebit de satisfăcător. Apare fără îndoială impresionantă lista lungă a principalelor produse industriale care înregistrează, aproape toate, creşteri importante faţă de anul precedent. La fel de impresionant, pentru cititorul atent, este şi pasajul următor, care vorbeşte de crearea premiselor viitoarelor succese ale industriei noastre: de creştere a nivelului tehnic al producţiei, de introducerea în fabricaţie de noi tipuri de maşini, utilaje şi instalaţii la nivelul tehnicii moderne, de îmbunătăţirea calităţii producţiei în toate ramurile industriei, de lărgirea sortimentului bunurilor de larg consum. Creşterea producţiei industriale se datoreşte, în fiecare an în proporţii diferite, înfiinţării de noi industrii, extinderii şi reutilării cu maşini şi instalaţii moderne a industriilor existente, creşterii numărului salariaţilor şi, în sfîrşit creşterii productivităţii muncii. Comunicatul subliniază faptul, deosebit de însemnat, că, în 1964, productivitatea muncii în industrie, mai mare cu peste 10 la sută decit în 1963, a fost, dintre factorii ce participă la creşterea producţiei industriale, cel mai important. Trei sferturi din sporul producţiei industriale a fost obţinut în 1964 prin creşterea productivităţii muncii, adică printr-o muncă mai spornică, deoarece a fost mai bine chibzuită, făcută de oameni care şi-au îmbunătăţit calificarea, cu organizare mai bună şi, adesea, cu utilaje mai moderne. Această evoluţie foarte pozitivă a productivităţii muncii a permis ca în 1964 şi sarcina de reducere a preţului de cost în industrie să fie îndeplinită, realizîndu-se însemnate economii. Capitolul despre agricultură şi silvicultură vorbeşte de asemenea despre succesele anului 1964, despre măsurile care le-au făcut posibile şi despre măsurile care pregătesc dezvoltarea viitoare. Producţia de cereale a anului 1964 a fost mai mare decît în 1963. Comunicatul mai compară însă producţia medie a ultimilor cinci ani, 1960—1964, cu cea a celor cinci ani precedenţi 1955—1959, şi constată creşteri foarte importante la cereale, floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr. Numai o asemenea comparaţie, pe perioade de cinci ani, este semnificativă cînd e vorba de agricultură, pentru că înregistrează deopotrivă progresul tehnic şi schimbările în structura culturilor, fără ca cifrele să fie influenţate de întîmplătorul fluctuaţiilor climatice. In 1964 au crescut efectivele de animale şi, concomitent, producţia agricolă animală. Se relevă că „în gospodăriile agricole de stat şi cooperativele agricole, producţia totală de lapte a crescut cu 11 la sută, de lină cu 19 la sută, de ouă de peste 2 ori“. Succesele acestea toate nu sunt de fel întîmplătoare, ci rezultatul unei activităţi multilaterale, planificate, organizatorice, de cercetări ştiinţifice, de formare a cadrelor, de înzestrare a agriculturii cu utilaj modern, de asigurare cu îngrăşăminte chimice etc., începută sub îndrumarea partidului cu mulţi ani în urmă şi care se va continua, pentru a ridica la un nivel tot mai înalt producţia agriculturii noastre. întregul nostru progres economic şi social este condiţionat de ritmul creşterii investiţiilor din fondurile statului şi de raţionala lor folosire. De altfel capacitatea de învestire a unei economii este considerată ca o indicaţie certă asupra puterii sale economice, în această privinţă o comparare între volumul fondurilor învestite în anul trecut cu cel învestit în 1950, la începuturile economiei noastre socialiste planificate, este deosebit de grăitoare : în 1964 Republica Populară Romînă a putut învesti din fondurile statului aproape de 7 ori mai mult decît în 1950 ! Investiţiile din fondurile statului în 1964 — 37,4 miliarde Iei — au fost cu 11 la sută mai mari decît în 1963. Din presa zilnică, cititorii cunosc desigur majoritatea obiectivelor importante industriale de a căror dare în funcţiune dau lucrări în continuare vorbeşte comunicatul. Investiţiile, care sunt în slujba progresului tehnic, beneficiază şi ele de acest progres, fapt pe care Comunicatul Îl menţionează . „S-a intensificat ritmul de industrializare a construcţiilor prin punerea la dispoziţia şantierelor de cantităţi sporite de prefabricate şi de utilaje, ceea ce a permis mărirea gradului de mecanizare a lui PETRU NAVODARU (Continuare în pag. 3-a) • Anul trecut, producţia globală industrială a fost cu 14,1 la sută mai mare decit în 1963 • Trei sferturi din sporul producţiei industriale a fost obţinut prin creşterea productivităţii muncii • Investiţii în valoare de 37,4 miliarde lei • Venitul naţional a sporit cu circa 10 la sută faţă de anul precedent. _____ mcRcuRive RO /'AGITATE PENTRU FURNALIŞTI DEVA. — Minerii de la Teliuc şi Ghelar îşi îndeplinesc angajamentele de a sprijini pe furnaliştii de la Hunedoara şi Călan, livrîndu-le numai minereu de fier de calitate bună. Iniţiativa „Nici un vagonet de minereu rebutat“ a devenit o realitate. La Teliuc se foloseşte cu rezultate bune metoda puşcării selective a minereului, extrăgîndu-se separat minereul de steril, iar la Ghelar se efectuează controlul calităţii la fiecare vagonet de minereu. Măsurile aplicate de mineri pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei au dus la obţinerea unor rezultate bune chiar din prima lună a anului. Conţinutul de metal al minereului extras între 1 şi 25 ianuarie la minele Teliuc a crescut faţă de plan cu 1 la sută la limonită şi cu 0,5 la sută la sideerită bulgări, în acelaşi timp a fost redus cu peste 2 la sută conţinutul de siliciu, ceea ce asigură îmbunătăţirea calităţii fontei. Minereul extras la Ghelar a înregistrat o creştere a conţinutului de fier de aproximativ 0,5 la sută faţă de procentul planificat. (Agerpres) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMINA Anul XXIII nr. 6312 4 pagini 30 bani in acest număr. CANDIDAŢI AI FRONTULUI DEMOCRAŢIEI POPULARE (pagina a Il-a) Angajamente in întrecerea socialistă pe 1965 (pagina a IlI-a) SESIUNEA A ACADEMIEI Luni dimineaţă au început în Capitală, lucrările sesiunii generale a Academiei R.P. Române. La lucrări, în afara membrilor Academiei, participă miniştri, conducători ai unor organizaţii centrale, ai institutelor de cercetări ale Academiei şi ai unor institute departamentale, cercetători ştiinţifici, cadre didactice din învăţămîntul superior şi alţi oameni de ştiinţă şi cultură. La şedinţa de dimineaţă au participat tovarăşii Emil Bodnăraş şi Leonte Răutu. Lucrările sesiunii generale au fost deschise de acad. Ilie Murgulescu, președintele Academiei R.P. Romíné. La primul punct al ordinei de zi, acad. Dumitru Dumitrescu, secretar- GENERALĂ R. P. ROMÍNÉ prim al Academiei R. P. Romíné, a prezentat darea de seamă privind activitatea Academiei pe anul 1964. Acad. Ilie Murgulescu, a prezentat apoi proiectul planului de activitate al Academiei pe anul 1965, în continuare au început dezbaterile asupra dării de seamă pe anul 1964 și proiectului de plan pe 1965. Pe ordinea de zi a sesiunii sunt înscrise, de asemenea dezbaterea proiectului lucrării de prezentare a Academiei R. P. Române şi a unităţilor sale, confirmarea preşedinţilor unor secţii ştiinţifice, alegerea de noi membri ai Academiei, decernarea premiilor Academiei R.P.R. pe anul 1963. (Agerpres). Vinătoare organizată pentru şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, Ion Gheorghe Maurer, a invitat pe şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti la o vinătoare care a avut loc în zilele de 30—30 ianuarie a.c. în regiunea Dobrogea. Au participat: Alexandru Moghioroş, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Corneliu Mănescu,ministrul afacerilor externe, Vasile Vîlcu, membru al Consiliului de Stat, Mircea Maliţa, adjunct al ministrului afacerilor externe, iar din partea Corpului Diplomatic : Arso Milatovici, ambasadorul R.S.F. Iugoslavia, decanul Corpului Diplomatic, Jaroslav Sykora, ambasadorul R. S. Cehoslovace, I. K. Jegalin, ambasadorul U.R.S.S., Manuel Yepe Menendez, ambasadorul Cubei, Jenő Kuti, ambasadorul R. P. Ungare, Semsettin Arii Mardin, ambasadorul Turciei, Marti Johannes Salomies, ambasadorul Finlandei, R. R. F. Khilitani, ambasadorul Indiei, Togoodin Ghenden, ambasadorul R.P. Mongole, Gheorghi Bogdanov, ambasadorul R. P. Bulgaria, Honoré Cambier, ambasadorul Belgiei, Liu Fan, ambasadorul R. P. Chineze, Olof Gustav Bjurstrom, ambasadorul Suediei, Zvi Ayalon, ministrul Izraelului, J. B. Havorkorn Van Rijsewijk, ministrul Olandei, W. Winther Schmidt, însărcinatul cu afaceri a.i. al Danemarcei, Siegfried Bock, însărcinatul cu afaceri a.i. al R. D. Germane, Euripide P. Kerkinos, prim-secretar al Ambasadei Greciei, Rian Gion Rian, prim-secretar al Ambasadei R.P.D. Coreene. (Agerpres). Activitatea Institutului geologic din Capitală îmbracă o diversitate de aspecte, desfăşurîndu-se atît pe teren cit şi în laborator. Această muncă ştiinţifică are drept obiectiv principal descoperirea concentraţiunilor şi zăcămintelor de substanţe minerale utile în vederea asigurării principalelor ramuri ale economiei cu materiale de bază : petrol, minereuri, cărbune etc. In clişeu , chimista Ruxandra Atanasescu din laboratorul de cercetări fizico-chimice, a institutului, determină reacţia unor probe de sol cu ajutorul unui potenţiometru. Foto : AGERPRES 99URIAŞUL“ DIN TURDA Atunci cînd o echipă necunoscută ajunsese, prin tenacitate, talent şi tinereţe, să-şi adjudece trofeul Cupei R.P.R. la fotbal şi să ridice în picioare o sută de mii de spectatori, Ţucurel stătea la televizor, spunînd cu cea mai largă admiraţie: „Tăticule, este grozavă echipa asta. Dar de ce-o cheamă „Uriaşul — Turda"? Incurcînd niţel literele din alfabet, rostind „Uriaşul" în loc de „Arieşul", copilul făcea — fără să ştie — o metaforă. De la condiţia unui modest orăşel de provincie vestit totuşi pentru nişte vechi industrii, de ciment, farfurii şi sticlă, rămase tardiv cam la nivelul tehnic de la începutul secolului, Turda a devenit în anii puterii populare un uriaş. Sentimentul că ne aflăm în faţa unui uriaş ne încearcă şi atunci cînd admirăm orga de piatră a Cheilor Turzii, sau lacul rămas pe locul vechilor saline dacice şi romane, dar mai ales cînd admirăm verticalitatea ameţitoare a coşurilor fabricii de ciment. Numai faimoasa „mocăniţă" are aci o gară terminus şi o cale ferată ca pentru pionieri, dar acest tren liliputan intră ca o foreză gigantică între munţii ţării de piatră, pe valea unui rîu cu păstrăvi şi aur. Turda are bineînţeles şi o cîmpie, numită, potrivit „Cîmpia Turzii", loc vestit pentru că aci se fabrică zilnic numeroşi kilometri de sîrmă şi fierbeton. Dacă am face o metaforă şi am asemui Turda cu o făptură de basm pe care o cheamă Făt-Frumos, metafora ar fi în totul potrivită, deoarece oraşul creşte impetuos, într-un an cu altele în zece. Un călător care poposeşte aci după o absenţă — să zicem — de cinci sau şase ani, va găsi atît de numeroase construcţii noi, incit nu se va înşela prea mult socotind că se află într-o localitate nouă. Halele fabricii „Silica", marile spaţii industriale ocupate de tînăra uzină de prefabricate din beton şi noile linii automate construite la fabrica de ciment, alcătuiesc coordonatele care definesc şi caracterizează în cea mai mare măsură noul peisaj turdean, dîndu-i forţă şi tinereţe. Acest uriaş citadin tinde să înglobeze în largul său perimetru şi cele cîteva sate din jur. Astfel, comuna Mihai Viteazu a devenit o fertilă şi pitorească margine de oraş. într-un cîmp odinioară gol au apărut construcţiile sectorului zootehnic al cooperativei agricole de producţie, grajduri şi adăposturi pentru vite, remize şi sediul permanent al brigăzii de tractoare. Locul este în continuare un şantier pe cîteva direcţii şi întinderi mari. Terminată recent, o conductă din azbociment, aduce de la 1 300 metri depărtare, într-un debit neistovit, apă pentru adăpatul vitelor din grajdurile mari şi spaţioase cu nişte hale industriale. Impresia de şantier o dau şi cele trei mari cuptoare de cărămidă, în care cîteva sute de mii de cărămizi sunt „arse" pentru viitoarele construcţii ale cooperativei agricole de producţie , o magazie pentru depozitatul îngrăşămintelor chimice, un garaj pentru trei camioane şi un grajd nou. Cooperativa agricolă de producţie are un fond de bază de peste 4 milioane lei, un efectiv de peste 800 bovine, cîteva sute de porci şi 1 300 oi. în anul 1959, cooperativa agricolă de producţie din comuna Mihai Viteazu a primit medalia de bronz la concursul pe ţară privind cultura porumbului, dar această cooperativă se dezvoltă armonios, fără a neglija pomicultura (60 hectare de livezi), viticultura (18 hectare) şi zootehnia. Satul Mihai Viteazu este legat şi marele oraş vecin printr-o splendidă şosea de asfalt cu o linie permanentă de autobuz, dar şi oraşul se apropie vizibil de micul său vecin prin construcţiile noi ale uzinei de prefabricate. Vorbind de cele mai epatante lucruri noi ale oraşului, trebuie să începi, desigur, cu numeroasele blocuri noi. Un impunător cartier tînăr — Oprişanii — tinde să lege într-o largă unitate citadină Turda şi Cîmpia Turzii. Un teatru de stat vestit pentru nivelul artistic al spectacolelor sale nu numai în satele şi oraşele regiunii, dar în întreaga ţară, conferă localităţii bogate elemente ale unei vieţi culturale de un frumos prestigiu. La asta se adaugă activitatea multilaterală a casei raionale de cultură, programele celor vreo nouă cinematografe, prezenţa unui muzeu cu exponate ce se înmulţesc mereu prin săpături arheologice şi activitatea numeroaselor echipe artistice de amatori din fabricile locale. Uzinele oraşului nu mai seamănă de fel cu ceea ce au fost ele pînă acum în două decenii. Modernizată şi amplificată cu noi linii tehnologice, fabrica de ciment a devenit un colos. O modestă fabricuţă de farfurii şi castroane pentru supă, a devenit o modernă fabrică de produse electroceramice. Alte cîteva uzine, de industrie chimică, de sticlă şi de materiale refractare pentru oţelăriile patriei conferă oraşului de pe malul Arieşului înfăţişarea unei cetăţi industriale de prim ordin. Bogata reţea de magazine moderne, numărul sporit al şcolilor, acurateţa gospodărească a străzilor şi a spaţiilor verzi, amploarea noilor construcţii de locuinţe reflectă evident, dezvoltarea acestui oraş străvechi şi totuşi tînăr, în temeliile căruia stau suprapuse cîteva civilizaţii şi istorii, „Potaissa" fiind cunoscută încă de pe vremea romanilor. Dar, epoca prezentă, este — în ultimă analiză — aceea care dă acestui uriaş strălucirea pe care o vedem în cuptoarele sale de clincher, în vetrele unde arde incandescent sticla topită, ca şi în luminile blocurilor noi din cartierul Oprişani. In această strălucire plină de forţă se vede şi apoteoza viitorului. PETRU VINTILA Două linii de clincher de la fabrica de ciment din Turda Foto : NICU VASILE I ACTUALITATEA INTERNATIONALA FIRUL LONDONEZ ntîmplarea a făcut ca întîlnirea anglo-franceza la nivel înalt să nu aibă loc la Paris, așa cum se programase, ci să înceapă la Londra. Ce-i drept, întîmplările nu pot fi programate dar, cîteodată, ele pot fi folosite. Astfel se face că întîlnirea de săptămîna trecută de la ambasada franceză din Londra, între preşedintele de Gaulle şi premierul Harold Wilson, a reînodat firul contactelor anglo-franceze care părea cu totul întrerupt în ultimul timp. Se ştie că nu de mult încercările britanice de a organiza o întîlnire între miniştrii de externe ai celor două ţâri au eşuat. După cum explica pe atunci ziarul New York Herald Tribune, citind surse engleze, „britanicii au constatat că este aproape imposibilă organizarea unei întilniri între cei doi miniştri de externe" şi explicau aceasta prin dorința Franţei „de a exercita presiuni asupra Angliei" şi a o determina să respingă proiectele nucleare atlantice. Ca o contramăsură, vizita premierului Wilson la Paris a fost atunci amînată. Acum, ca urmare a intîlnirii de la Londra s-a anunţat că primul ministru englez va vizita Parisul la sfirşitul !•••*•• iALm/ifi« mu îrwoni i+i 11 lunii ' w' “ 1 •«*«*• --w •••--,---- ---martie. Agenţia France Prese arată că preşedintele de Gaulle şi premierul Wilson au făcut o trecere în revistă a relaţiilor franco-britanice. Aceeaşi agenţie citează aprecierea cercurilor franceze şi britanice că întîlnirea „reflectă un efort de strîngere a relaţiilor între cele două ţări". Aceste relaţii au cunoscut şi cunosc o perioadă de considerabilă răcire, determinată în primul rînd de felul diferit cum privesc cele două guverne situaţia din blocul atlantic. încă din primele clipe ale preluării puterii, guvernul laburist a respins proiectele vesteuropene franceze şi a declarat că la baza politicii engleze stau alianţa atlantică şi integrarea nucleară sub semnul veto-ului american. „Respingem categoric — a spus Harold Wilson — orice idee a unei arme europene de intimidare separată. O astfel de propunere o socotim primejdioasă, ea ar slăbi şi diviza N.A.T.O.". Aceste poziţii, la care s-au adăugat proiectul nuclear britanic A.N.F. şi rolul crescînd abordat în programul extern laburist politicii denumite la „est de Suez" in detrimentul preocupărilor vesteuropene, au fost apreciate de diplomaţia franceză drept expresie a lipsei de dorinţă britanică „de a juca un rol european". Reluarea dialogului franco-britanic a fost pregătită prin apariţia în ziarul Guardian a unui articol al corespondentului său la Paris, articol apreciat de săptămînalul „Economist" şi de alte publicaţii engleze ca fiind inspirat de înalte oficialităţi franceze. In articol se arată „că actuala coincidenţă dintre noile acţiuni în vederea unei Uniuni politice şi militare vesteuropene şi acţiunile în vederea reconsiderării mecanismului alianţei atlantice oferă Angliei un prilej unic care poate nu va mai apărea mult timp rle-mnum înrnmn ron firo un pas sincer spre Europa" In ce ar consta acest pas ? În renunţarea de către Anglia la eforturile zadarnice de a menţine „relaţiile speciale anglo-americane", în condiţiile unei alianţe atlantice dominată de S.U.A. şi în înlocuirea lor cu „relaţii speciale", de acelaşi fel între Statele Unite şi o Uniune militaro-politică vesteuropeană, în care Anglia ar juca un rol de frunte alături de Franţa. O politică vesteuropeană la care Anglia ar urma să participe ar trebui să constituie, după părerea franceză, o politică de independenţă faţă de Statele Unite, care ar înlocui „integrarea" cu „cooperarea". În aceeaşi corespondenţă publicată de Guardian, se arată că deşi Franţa respinge proiectul A.N.F. (forţele nucleare atlantice), ea apreciază totuşi faptul că prin însăşi lansarea proiectului şi unele prevederi ale acestuia, Anglia a asigurat torpilarea proiectului nuclear M.L.F. care are la bază alianţa nucleară americano-vestgermană şi a redeschis problema revizuirii întregii situaţii din N.A.T.O. Dar şi acest proiect este în ansamblu necorespunzător, pentru că orice structură nucleară atlantică în care forţele franceze şi vestgermane ar fi integrate sub comandă americană nu va intîrzia, după părerea franceză, „să devină prin natura lucrurilor un instrument militar al politicii vestgermane". Comentînd aceste propuneri, Economist, care în campania electorală s-a pronunțat în sprijinul partidului laburist, scrie într-un editorial că „judecind după acest articol în mod vizibil inspirat de Paris... francezii sugerează un fel de directorat nuclear în care Anglia şi Franţa împreună vor reprezenta o Europă independentă în negocierile cu Statele Unite"bleme şi altele vor constitui obiectul dialogului anglo-francez care va culmina cu următoarea întrevedere la nivel înalt de la Paris. El va fi urmărit, fără îndoială, cu atenţie atit la Bonn cît şi la Washington, unde se constată că indiferent de interlocutor, fie că este vorba de R.F.G., fie de Anglia, în centrul preocupărilor diplomaţiei franceze se află proiectul de organizare vesteuropeana opus actualei, structuri atlantice, proiect promovat cu toate mijloacele diplomatice ce-i stau la îndemînă. ŞTEFAN MUNTEANU