România Liberă, mai 1972 (Anul 30, nr. 8560-8584)
1972-05-03 / nr. 8560
Pagina a 2-a — 3 mai 7972 Un balet închinat tinereţii Zilele trecute, a avut loc pe scena Operei Române premiera baletul. Primăvara, cu muzică de Cornel Trăilescu, pe un libret de Alecu Popovici , lucrarea a fost creată în cinstea aniversării semicentenarului Uniunii Tineretului Comunist. Din capul locului trebuie să spunem că spectacolul este plăcut şi dinamic, că din desfăşurarea lui adie un aer proaspăt, de tinereţe şi entuziasm. Acţiunea este inspirată de episoadele luptei U.T.C.-ului, în perioada imediat premergătoare eliberării ţării deci în primele luni ale anului 11144. Eroii principali, Doina şi Radu, a căror dragoste este evocată de-a lungul întregii lucrări, participă la acţiunile eroice ale tineretului comunist pentru luminarea conştiinţelor şi pentru întărirea solidarităţii muncitorilor în numele idealurilor de libertate şi de făurire a unei noi societăţi. Sînt, desigur, fapte pline de nobleţe şi care erau plătite, nu o dată, cu moartea în condiţiile cruntei terori dezlănţuite de fascism, mai cu seamă în vremea cînd acesta îşi simţea sfîrşitul apropiindu-se. Imaginile baletului deşteaptă un ecou emoţionant firesc în toate inimile care au vibrat, în acea epocă de răscruce a istoriei, pentru cauza măreaţă a noii vieţi ce înmugurea, clădită pe jertfe , iar generaţiilor ce nu au cunoscut incrincenările lui '44, ele sunt chemate să le amintească paginile sublime înscrise atunci de tinerii comunişti în cartea făuririi destinului poporului român. S-ar putea spune că autorii baletului şi colaboratorii lor — Vasile Marcu (regia şi coregrafia) şi Hristofenia Cazacu (decoruri şi costume) nu au mers spre o maximă individualizare dramatică a caracterelor şi a episoadelor scenice. Eroii sînt mai mult schiţaţi şi încadraţi într-o desfăşurare generală, a cărei atmosferă dă, în primul rînd ea, seva nutritivă a baletului. In mod conştient, s-a căutat, probabil, ca — în pofida caracterului sumbru şi apăsător al realităţilor pe fundalul cărora se proiectează acţiunea — să se menţină senzaţia de optimism şi vigoare şi continua perspectivă a bucuriei care, izbucnită în final, este presimţită un fapt de-a lungul întregului balet. El este perceput în , primul rînd ca o suită de tablouri în plină mişcare, în ■ care elementul colectiv este aproape continuu pe primul plan ; opoziţiile între persona- je, confuntările puternice, culmile patetice, sînt mai puţin avute în vedere decît ideea generală, a triumfului tinereţii libere, căreia în fond îi este dedicată lucrarea. Astfel stînd lucrurile, n-ar fi cazul să detaliăm prea mult trăsăturile particulare ale diferitelor scene. Totul se petrece în decorul — în planuri suprapuse — ce creează condiţia unei ingenioase polifonii coregrafice şi înlesneşte evocarea atit a adunărilor tinereşti cît şi a tablourilor de solidaritate eroică a celor întemniţaţi vremelnic şi ameninţaţi cu chinurile şi moartea. In final, de pretutindeni mustesc energiile acumulate şi gata să se dezlănţuie în ofensiva constructivă — şi se simte pulsul noului tineret, dornic să se angajeze cît mai repede in refacerea şi înălţarea pe culmi înalte a patriei eliberate. Fără îndoială, nu vom căuta în noul balet profunzimi prea mari ; dar vom putea petrece, în tovărăşia lui, clipe plăcute şi în care momente de istorie trăită reînvie, insă prin prisma unor chinuri apuse şi care nu se vor mai întoarce. Am spune că sunt fapte, grave, privite dintr-o perspectivă zîmbitoare. Muzica lui Cornel Trăilescu are darul de a „stîrni la dans“ şi este conformă cu scopul propus : nu credem că are pretenţii de originalitate absolută, mai ales că îşi absoarbe intonaţiile din tot felul de izvoare, poate unele aflate destul de la suprafaţa solului muzical. Este excelent cîntată şi nu prea ne dă răgaz să medităm la exigenţe mai mari ; ideea celor două cîntece de masă intonate de cor este binevenită şi are un efect cert. Din distribuţie străluceşte, ca o adevărată stea, Magdalena Popa (Doina). Cu atîta farmec necăutat, atîta tinereţe plină de puritate, atita graţie înnăscută în mişcări, ea are darul să scoată la liman orice balet în care apare — ferice de autorii care se pot întemeia pe asemenea forţă interpretativă ! Pe lingă ea, Petre Ciortea (Radu) dansează bine, dar coregrafia nu este prea generoasă cu el ; cînd vrea să mimeze elanul eroic, umflă pieptul, lăţeşte umerii şi parcurge scena cu paşi viteji. De altfel, toţi dansatorii sunt buni şi lui Vasile Marcu trebuie să i se recunoască măiestria manevrării animate a grupurilor. In final, o notă bună pentru orchestră care dă tot sprijinul compozitorului-dirijor Cornel Trăilescu. Alfred Hoffman CRONOMETRU • Ada Brumaru : Vîstele Euterpei, Clasicismul. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 200 pagini, II lei. — In cuprins : Epoca clasică a muzicii franceze ; Premisele clasicismului ; Arta si viaţă muzicală în secolul XVIII ; Opera de la Gluck la Mozart ; Clasicii vienezi şi genurile muzicii instrumentale , Beethoven, dincolo de veacul său. • V. Fanache : Poezia lui Mihai Beniuc, Editura Minerva, 290 pagini.9,50 lei. — Studiu monografic masiv,, sistematic, delimitînd zona de originalitate a poetului. • Grigore Arbore: Chagall, Editura Meridiane, Colecția .,Mica bibliotecă critică“. 60 pagini 463 reproduceri, 15 lei. — Publicul își vrea idolii veșnic tineri : în cazul lui Chagall se uită ades că în spatele unei vîrste înaintate rămîne o biografie artistică de cel mai mare interes. * B. Petriceicu-Hasdeu : Etymologicum Magnum Romaniae, Dicţionarul limbii istorice şi poporane a românilor, Volumul 1, Editura Minerva, 774 pagini, 45 lei. — De la vocala A la cuvîntul amorţesc, acest prim volum repune in circulaţie încercarea nedusă pînă la capăt a lui Haşdeu de a tezauriza fondul nostru lexical. • A. D. Xenopol (Studii privitoare la viaţa şi opera sa). Volumul apărut în Editura Academiei, reuneşte contribuţii ştiinţifice consacrate personalităţii lui A. D. Xenopol cu ocazia împlinirii în 1970 a cincizeci de ani de la moartea marelui cărturar şi patriot. • T. Morariu, V. Sorocovschi: „Judeţul Sălaj“ (în colecţia „Judeţele patriei“), Editura Academiei. Prezentarea aspectelor fizice şi cele economico-sociale ale judeţului respectiv. EDITORIAL CONTRADICŢII (Urmare din paglioane de kilometri depărtare de Terra, in peisajul de vis al Lunii, cit m-a uimit pină la perplexitate ce s-a intîmplat pe Pămint in secundele de panică, atunci cînd expediţia se afla in pericol. Cînd s-a blocat un motor, detaliu ce ameninţa întreaga expediţie, un tehnician de pe planeta noastră a stabilit că accidentul se datorează întreruperii unui cablu de dimensiunile unui fir de păr. Iată, mi-am spus atunci, emoţionat şi mîndru pentru condiţia mea de pămintean cu state vechi de activitate, înseamnă că toate miracolele tot aici se petrec, tot pe vechea noastră planetă, de atîtea ori disprețuită. Am privit și eu peisajul lunar, stupefiat de calitatea imaginilor transmise, ca să aflu că întreaga regie a fost asigurată de pe Pămînt de miinile unui singur operator, expert și artist de o miraculoasă dexteritate. Cînd am fost confruntat cu toate aceste minuni ale geniului uman, un imens orgoliu, îndrituit, a pus stăpînire pe inima mea de pămintean convins. Dar, in aceeaşi secundă, o teribilă tristeţe, de zăbranie, m-a învăluit. Fiindcă mă gindeam în crincena mea dezolare: uite ce pot face binecuvintatele mîini omeneşti, de ce minuni sunt în stare, în timp ce aceleaşi mîini, încleştate pe manete, aruncă asupra Hanoiului bombe. Iată ce spectacol dumnezeiesc pot realiza miinile omeneşti pe Lună, în timp ce aceleaşi mîini, pe Pămînt se pătează de singe. Nu, hotărît, în lumea apusului s-au adunat prea multe contradicţii : o prea înaltă slavă, lingă o prea adîncă nemernicie, ameţitoare piscuri ale spiritului uman, lingă infernale mocirle. De aceea nu mă mir cînd citesc statistici ce arată că in ultima vreme din ce în ce mai putini pămînteni se lasă seduşi de filmul expediţiilor „Apollo“, cu toată măreţia lor incontestabilă. Pe Pămint se desfăşoară un spectacol mult mai palpitant, dar, ca la orice spectacol, publicul cere şi un dram de grandoare, de luciditate şi de căldură omenească. UNA PE ZI de MATTY •ui‘l V -Iii..... t. „uJ-41 h 11 I \ l. { ol. — Ne orientăm noi!... Dacă nu ţine şi nu ţine chestia cu şedinţa fulger la minister, le spunem c-am avut reacţie la vaccin... Omul trebuie să servească funcţia, îndeplinindu-i atribuţiile şi nu funcţia să-l servească pe titular. Viaţa ne oferă nenumărate cazuri cînd oamenii înţelegînd bine sensul acestui raport, obţin succese, devin exemple de urmat. Cînd toţi locuitorii unei localităţi îşi cunosc şi salută primarul, asta arată stima, preţuirea, încrederea acordată celui ce ocupă funcţia. Mîine primarul va avea poate altă funcţie dar oamenii îi vor purta acelaşi respect. De aici şi vorba: funcţia obligă! File de dosar Cum a înţeles Ion Gheţu, primarul comunei Tunari din judeţul Ilfov, toate astea ? Vom da cuvîntul faptelor sesizate de cetăţeni în scris şi confirmate prin verificarea sesizării. Un camion al C.A.P.Dimieni este închiriat de Ion Gheţu pentru a transporta de la Tîrgovişte nişte prune cumpărate de patru cetăţeni din Tunari. De ce n-a fost închiriat de beneficiarii transportului ? Simplu : pentru că legea nu îngăduie, şi preşedintele C.A.P. a respectat legea. Dar cînd solicitarea a venit din partea primarului ea a fost satisfăcută. Autoritatea şi buna credinţă a omului nr. 1 al comunei nu puteau fi puse la îndoială, nu se ştia scopul închirierii. Din 18 butelii de aragaz distribuite în anii 1970/1971, patru au fost repartizate fără temei legal. Cine erau aceste persoane ? Mama primarului, cumnatul său, un profesor care locuieşte in Bucureşti, cartierul Berceni şi o profesoară necăsătorită care locuieşte în sat cu părinţii. Primarul, „om de acţiune“, închide oficial cazanul de fabricat ţuică, dar alambicul funcţionează pentru el şi alţi patru cetăţeni, care se sustrag astfel de la obligaţiile stabilite prin lege. De mai mulţi ani primarul locuieşte, cu domiciliu stabil, în Capitală — deci navetist, dar deţine 1 500 mp terem arabil cu titlu de lot in folosinţă, încâlcind el primul statutul C.A.P. Mama sa, deşi I nu prestează muncă în C.A.P. I dispune de aproape 3 000 I mp lot in folosinţă, între care I peste 1 600 mp vie. Sora priimărului practică croitoria acajsă, fără a fi trecută în eviden- ița organelor financiare. Ca ur- I mare a acestui compromis... fră- I tese, alte 6—7 croitorese din comună se sustrag de la impunere. Din inventarul primăriei sint transferate la internatul școlii două fotolii care „din intîmplarre“ ajung acasă la Ion Anghel, cumnatul primarului. Ion Gheţu I nu „vede“ şi tace. In 1971 pri■ marul încarcă, din magazia pri-imăriei, o căruţă de seînduri şi 10—15 foi de tablă, înregistrate in evidenţa primăriei, cu care repară un şopron al mamei sale. Şi ca să încheiem şirul abuzurilor prezentate (ele sint mai multe), primarul din Tunarii de Ilfov bate oamenii: pe Cristache Tudor, intr-un bufet, pe Ion Tudor in ograda acestuia. Gheţu devine astfel dintr-un om al legii, unul care o încalcă sistematic, abdicînd de la îndatoririle funcţiei ce ocupă. In loc să servească funcţia, el a forţat-o să-l servească : pe el, rudele, prietenii. Mărturia ex-primarului Pe Ion Gheţu nu l-a scos „cineva" din funcţie. Faptele lui (a se citi abuzurile) l-au situat de mult în afara ei. Tunarii nu mai aveau primar. Am stat de vorbă cu acest om care a ieşit în mod grav din rîndul oamenilor de omenie. — Aţi închiriat autocamionul de la cooperativă... — Pentru ei, pentru cei patru. Și pînă la urmă am plătit eu contravaloarea transportului. — Nu v-aţi gindit căror interese subordonaţi autoritatea de primar 7 — 1 ? ! — Favorizînd-o pe sora dv. aţi creat posibilitatea unei evaziuni fiscale in masă a micilor meşteşugari din comună, încâlcind legea. — Intr-adevăr, mă fac vinovat. Eu şi numai eu ! — Locuiţi in Bucureşti. Ce faceţi cu totul ? — Văd şi eu că sint înregistrat cu 1 500 mp... — Cînd aţi fost întrebat de seînduri şi tablă n-aţi recunoscut nimic. A doua zi insă, printr-o declaraţie separată, aţi recunoscut totul. — N-am ştiut că sint înregistrate. — Dar le-aţi folosit in scopuri personale . — Da ! E adevărat. In încheiere : „îmi dau seama de toate lipsurile. Eu sunt vinovat şi numai eu ! “ Şi în acest fel Ion Gheţu şi-a certificat total poziţia de „scos din funcţie". Cum justifică Ion Gheţu această „cădere“ care a adus prejudicii autorităţii,, spulberînd şi încrederea oamenilor care, nevoiţi, au pus mina pe condei şi-au cerut sprijin forurilor superioare. — Cred că n-am fost nici ajutat ! Refugiul este subţire şi şubred. Adică de către cine şi cînd ? Un om care îndeplineşte de zece ani funcţia de primar lucrează intre opt membri ai comitetului executiv comunal. în mijlocul a 53 de deputaţi şi în faţa a 4000 de cetăţeni, se poate plinge că n-a fost ajutat ? Se-cretarul comitetului comunal de partid, tovarăşul Ion Rădoi, ne dă explicaţia. -4- E arţăgos şi încăpăţînat, cunoaşte normele dar nu le aplică. A rămas in urmă cu pregătirea. Din 1968 ne ţinem de capul lui să-şi continue studiile şi nu vrea. Zice că nu-i mai trebuie, acum la 35—36 de ani. Vine de la instruiri, de la judeţ şi înfundă carnetul cu notiţe în sertar. Nu spune la nimeni nimic. Or aşa nu se pot culege roade... Intr-adevăr cum şi de cine să fie ajutat dacă el închide în sertar toate îndrumările şi instrucţiunile, dacă, în această legislatură n-a lucrat niciodată cu biroul permanent iar comitetul executiv a fost inactiv. Comisiile permanente au dus o existenţă formală. Cea de invăţămînt, cultură, sănătate s-a întilnit la 27 martie 1969 (la Constituire) şi apoi abia la 1 februarie 1972. Lui Ion Gheţu se pare însă că toate acestea îi conveneau. Putea să încalce liniştit legea. Dar comuna ? Deşi cu oameni gospodari, ea este negospodărită. Şanţurile sunt rămăşiţe de şanţuri : clădirile de interes public (căminul cultural, sediul C.A.P., al cooperativei de consum, dispensarul, prăvăliile) neîngrijite , drumurile, uliţele prost întreţinute. Locuitorii, în majoritate salariaţi în Capitală, au dovedit deseori interes pentru treburile obşteşti. Nu mai departe, în toamna trecută şi în această primăvară au scos de sub ape aproape 700 hectare prin muncă patriotică. Primarul insă a pierdut de mult interesul pentru comună, a devenit o povară pe umerii ei iar primăria n-a mai fost statul major al acţiunilor de stat şi obşteşti. Sunt semnificative vorbele doctoriţei şi ale directorului şcolii : „nu prea avem de-a face cu primăria. Noi venim dimineaţa la serviciu, ne facem datoria şi apoi plecăm acasă“. Nu pot fi absolviţi de răspundere pentru starea de lucruri din comună deputaţii, membrii comitetului executiv comunal şi nici comitetul executiv al consiliului popular judeţean. Dar cea mai mare răspundere o poartă primarul, el, omul numărul unu al comunei, ales de cetăţeni şi plătit de stat pentru a purta de grijă comunei, pentru a mobiliza şi valorifica întregul potenţial al comunei. Au fost unele încercări de a se restabili raportul firesc, legal, dintre primărie şi cetăţeni. Iniţiativa a aparţinut şi comunei şi judeţului. Ea a fost însă reprimată de arţăgosul şi încăpăţînatul primar , faţă de comună prin represiuni, faţă de judeţ, cu promisiuni. Sesiunea Consiliului popular al comunei Tunari, ţinută cu citva timp in urmă, a hotărît revocarea din funcţia de primar a lui Ion Gheţu şi din aceea de membru al comitetului executiv al consiliului popular comunal. Alţi doi membri ai acestui organ au fost şi ei revocaţi pentru lipsă de activitate. Poate că sesiunea trebuia să aibă loc mai demult. Este o părere. In orice caz, pentru bunul mers al unei colectivităţi asemenea obstacole trebuie înlăturate din timp. Ion Gheţu este un caz — un caz nedorit. Un caz însă care poate oferi învăţături. Al. Mihai corespondentul „României libere“ CUM ŞI-A SUBORDONAT ION GHEŢU FUNCŢIA DE PRIMAR! % Manuscris inedit al lui Vasile Alecsandri Printre lucrările care fac în prezent obiectul unor studii ale colectivului bibliotecii „V. A. Urechia“ din Galaţi, se numără şi manuscrisul variantei în 4 acte a piesei „Ovidiu“ a lui Vasile Alecsandri. Manuscrisul va fi editat, punîndu-se astfel la îndemîna activităţii de cercetare un nou document inedit şi edificator privind creaţia şi personalitatea literară a lui Alecsandri. Mortul... a înviat! Lui Costică Beznea i-a plăcut de cum a văzut-o, dar nu ştia cum să facă s-o ciştige şi pe ea. Că ea aparţinea de drept şi de fapt lui Ion Bratu. Aşa că a primit momentul când el nu era acasă, a sărit gardul, a luat-o frumuşel şi s-a îndreptat cu ea spre poartă. Dar n-a apucat să facă cinci paşi, că l-a şi ajuns din urmă proprietarul bicicletei şi, zor nevoie mare, să-l ducă la miliţie. Ce era să facă ? Pe drum, Costică s-a rugat de iertare, s-a zbătut, a implorat, s-a jurat că nu mai face — degeaba. Bratu nu-l lăsa nici mort ! Chiar „nici mort“ — i-a venit lui Costică o idee — şi iată-l căzind în mijlocul drumului: nu mai mişcă, nu mai vede, nu mai aude şi înţepeneşte. Atunci, Bratu calm şi încăpăţînat, îl ridică, îl ia în spinare şi-l poartă aşa, pină la miliţie. Acolo — ce credeţi ! ditamai mortul învie... subit ! Sau de frica încăpăţînării lui Bratu. (I. PITICU — coresp. R.l.) Sugarii nu reacţionează la autocritică La Timişoara, tinerele mame sînt puse în faţa unei probleme insolubile, pentru că la farmaciile din oraş banalele biberoane au devenit „rara avis“. De ce sînt rare? Fiindcă Întreprinderea „Dermatina“ din localitate, care trebuie să livreze aceste produse, a rămas restantă cu citeva sute de mii de bucăţi şi ca atare... ea recunoaşte, îşi face autocritica şi asigură că rămînerile în urmă vor fi recuperate. Numai că sugarii sunt singurii care nu reacţionează favorabil la autocritică, ci doar la biberon — cit priveşte recuperarea, aceasta e inutilă de vreme ce foştii sugari vor trece intre timp la... grupa mică. Atunci insă au sanse să creadă in poveşti. (I. MEDOIA — coresp. R.l.) Cum sunt controlaţi... controlorii ? Cu citva timp in urmă, relatam în rubrica de faţă despre un controlor de la Consiliul popular al sectorului 2 din Capitală, care a încasat mită de la cetăţeni, speculînd atribuţiile sale de serviciu. Şi iată că acum cazul lui Ion Lupu, fost inspector principal la serviciul de spaţiu locativ al aceluiaşi consiliu popular, ne reţine din nou atenţia , pentru a asigura rezolvarea favorabilă a cererii de atribuire a unei locuinţe făcute de un cetăţean din sector. 1. L. a încasat de la acesta 1 800 lei mită... Doi funcţionari, demascaţi, pe rînd, ca infractori la una şi aceeaşi instituţie publică — asta dă, intr-adevăr de gîndit... Măcar asupra felului în care sunt controlaţi controlorii dv., stimaţi tovarăşi de la Consiliul popular al sectorului 2. (G. VANTU) Cine nu are bătrîni să şi-i cumpere... ...spune o veche şi cuminte zicală, aducind prin aceasta adîncă preţuire experienţei de viaţă şi înţelepciunii bătrîneşti. Şi cum în aşezarea lor există bătrîni, Comitetul comunal de partid şi Consiliul popular al comunei Stîlpeni-Argeş a hotărît să organizeze periodic întîlniri cu bătrînii satului, consultîndu-i în calitatea lor de buni cunoscători ai locurilor, tradiţiilor şi obiceiurilor. Intr-adevăr, părerile şi sfaturile unor septuagenari sau octogenari ca Voichin Radu, Manda Constantin, Nicolae Nicolae, Ionescu Bucur şi alţii au fost deosebit de utile in acţiunile de alimentare cu apă potabilă a comunei, în promovarea pomicultura — ocupaţie specifică locului —, în dezvoltarea păşunilor etc. Şi emoţionant este că bătrînii îşi oferă nu numai sfaturile, ci şi participarea efectivă la muncă. In semn de mulţumire, edilii comunei Stîlpeni au organizat în oraşele judeţului şi în ţară excursii speciale pentru bătrînii satului. (D. BUJDOIU, coresp. R.I.) Rubrică redactată de Pia Rădulescu COTIDIENE • COTIDIENE - „Iţi dau mere dacă iei şi pere“. Aşa ne scria in corespondenţa trimisă şi publicată de noi în numărul din 12 martie a.c. tovarăşa AVRAM SINCA făcind în acest fel o aluzie transparentă la metoda folosită de serviciul „organizare spectacole“ al teatrului „Constantin I. Nottara“. Am primit răspunsul : „Este adevărat că teatrul RECOMANDA responsabililor culturali să vizioneze şi alte spectacole pe care unii dintre ei nu le cunosc, nu ştiu nimic despre conţinutul şi calitatea lor, astfel că munca de culturalizare se face in mod formal, rezumindu-se la nişte liste de inseriere si procurare de bilete. Noi venim in intîmpinarea spectatorilor aducind bilete în fabrici, uzine, cu plata la salariu, dar responsabilii culturali trebuie să înţeleagă că această muncă nobilă de culturalizare este mult mai complexă. Nu este posibil ca din 10—12 piese aflate in repertoriul teatrului : „Omul care...“, „O lună la ţară“, „Gaiţele“, „Şi eu am fost in Arcadia“, „Fintina Blanduziei", „Schimbul“, „Sora cea mare“, „Viziuni flamande“, „Bună seara, domnule Wilde“, „Adio, Charlie“ etc., prezentate la un înalt nivel artistic si recunoscute unanim ca atare, să se solicite bilete numai la piesele „Bună seara, domnule Wilde“ şi „Adio, Charlie“. Oare celelalte piese trebuiesc scoase de pe afiş ? Noi credem că nu. Dacă am respecta in totalitate comenzile făcute de întreprinderi şi instituţii numai la „Bună seara, domnule Wilde" şi „Adio, Charlie" ar însemna să epuizăm biletele la cca 8—10 întreprinderi şi astfel să nu putem onora comenzile celorlalte instituţii care solicită bilete şi la alte spectacole. In concluzie, subliniem că teatrul nu are un repertoriu piese care trebuiesc scoase de pe afiş, dar considerăm că unii tovarăşi din întreprinderi şi instituţii care se ocupă de culturalizarea maselor nu o fac cu toată convingerea, răspunderea şi competenţa necesară in lumina îndrumărilor ce s-au dat in această direcţie. Teatrul prin repertoriul său trebuie să slujească ideea educării complete a omului şi să contribuie la ridicarea armonioasă a nivelului său ideologic şi cultural. De la acest principiu nu putem deroga“. Tovarăşă Avram Sinea, după cum vedeţi, cele spuse de responsabilul cultural la care v-aţi referit nu corespund întocmai adevărului. Era vorba de „recomandare“ nu de „condiţionare“. Cred că nu puteţi înţelege altfel răspunsul. Ceea ce ar mai trebui discutat ar fi, desigur, modul in care responsabilii culturali se achită de sarcina popularizării unor piese de valoare din repertoriul teatrelor, piese care contribuie efectiv la „educarea completă a omului, la ridicarea armonioasă a nivelului său ideologic şi cultural“. De altfel, n-am vrea să rămînă cineva cu impresia că am fi susţinut vreodată ideea „derogării de la acest principiu“. „Pentru foarte mulţi oameni ai muncii de pe linia ferată Brad- Arad, trenul C 3694 ce pleacă din Brad la ora 20 şi 21 minute şi ajunge la Gurahonţ la ora 22 şi 18 minute stind aici degeaba pînă a doua zi (alt tren din Gurahonţ care să meargă la Arad fiind abia la ora 2 şi 53 minute), este „trenul cel din fiecare seară“ cu care se întorc de la locurile de muncă. In întreprinderile şi instituţiile oraşului Brad, la Vaţa de Jos, Baia de Criş, Ţebea, Hălmagiu, Cariera Leasa, Virfurile, Tragiu, Cariera Acviţa, Romania, Gurahonţ etc., lucrează mulţi cetăţeni din Bonţeşti, Cil, Almaş, Joia Mare, Livada, Sebiş. Necazul este că trenul amintit (C 3694) vine doar pînă la Gurahonţ, zeci şi zeci de cetăţeni fiind nevoiţi in toiul, nopţii să străbată pe jos sau cu bicicleta, distanţe mari , de la 3 pînă la 22 km (in raport cu localităţile amintite), ajungind acasă tirziu, pierzînd timp preţios, dimineaţa trebuind să piece din nou la muncă. Sint obosiţi in special cei care lucrează in lupta cu stîncile la carierele de piatră şi ceferiştii care lucrează la siguranţa circulaţiei. Pentru reglementarea situaţiei actuale e imperios necesar ca o dată cu introducerea noului mers al trenurilor, C 3694 să circule de la Brad pină la Sebiş (sau chiar mai departe) şi nu numai pină la Gurahonţ ca in prezent“. ION COTOI In urmă cu cîteva zile, ne-a sosit răspunsul Departamentului Căilor Ferate. Iată-1 : „La scrisoarea nr. 2 343 prin care corespondentul Ion Coţoi solicită prelungirea trenului-cursă nr. 3694 Brad — Gurahonţ, pină la staţia Sebiş vă comunicăm că de la 26 mai a.c. data intrării in vigoare a noului plan de mers, trenul menţionat va circula pe distanţa Brad— Gurahonţ-1-Sebiş“. Mulţumiri tovarăşului Ion Coţoi pentru sesizare, felicitări Departamentului căilor ferate pentru operativitate. In luna februarie 1972, am primit de la un cetăţean din oraşul Tirgovişte o scrisoare în care ni se aducea la cunoştinţă menţinerea într-o funcţie de răspundere a unui salariat de la Unitatea de exploatare a lemnului — Tirgovişte, care, condamnat de două ori pentru pagube materiale şi fals în acte, în dauna întreprinderii, fusese de fiecare dată reprimit... etc. Nu am dat curs scrisorii înainte de a cunoaşte şi părerea conducerii unităţii. Redăm, pentru a doua oară, răspunsul, complet : „La scrisoarea dumneavoastră, adresată Ministerului Industriei Lemnului prin care arătaţi situaţia salariatului nostru T. L. din cadrul unităţii noastre, vă facem cunoscut că s-au luat măsuri şi a fost schimbat din funcţia de responsabil cu problemele C.T.C. fiind trecut în altă funcţie conform pregătirii profesionale, ca tehnician exploatare". Orice om de bunăcredinţă, citind răspunsul acesta înţelege că reclamantul a avut dreptate că cei din conducerea unităţii şi-au însuşit punctele de vedere ale reclamaţiei ba, mai mult, au luat imediat măsuri. Ceea ce mai rămînea de discutat era doar măsura. Am dat curs scrisorii publicînd-o împreună cu răspunsul primit de la unitatea în cauză in numărul din 4 martie a.c. al ziarului. După cîteva zile a sosit o nouă scrisoare semnată de întregul colectiv de conducere al unităţii în care se spune printre altele : „Comitetul de partid, de sindicat şi Comitetul oamenilor muncii, apreciază că în perioada cit a funcţionat ca responsabil cu calitatea producţiei in unitatea noastră, (cel reclamat — n. n.) a reuşit să se achite de toate obligaţiile ce i-au revenit, dind dovadă de foarte multă exigenţă... etc.“. Şi mai departe : „Comitetul de partid şi colectivul de conducere, în luna decembrie 1971, au analizat din nou situaţia tehnicianului T. L. şi au considerat că nu mai poate face parte din Comitetul oamenilor muncii, datorită condamnărilor avute...“. Mai departe : „Pentru munca depusă în anul 1970 a obţinut calificativul „f. bun“. De asemenea pentru activitatea anului 1971“. Apoi despre cel care a reclamat : „In anul 1959 a fost condamnat pentru neglijenţă“, „lucra superficial, a intrat în conflict cu responsabilul C.T.C. care era foarte exigent...“, „în anul 1971, a fost scos din funcţie şi s-a transferat...“. Păi dacă aşa stau lucrurile, ce sens a avut primul răspuns ? Ca să nu mai vorbim despre uşurinţa cu care aţi înţeles să expediaţi o corespondenţă, ce conţinea şi un alt neadevăr (e vorba tot de prima scrisoare) : schimbarea din funcţie a lui T. L. ■nu avea nici o legătură cu sesizarea pe care v-am trimis-o, deoarece se infăptuise in decembrie 1971 (aşa cum scrieţi în cea de a doua scrisoare), iar sesizarea aţi primit-o în februarie 1972. In finalul celei de a doua scrisori afirmaţi : „Dacă încercarea noastră de reabilitare morală a unui om va da greş, vom plăti moral şi material conform legilor noastre. Dacă vom reuşi, satisfacţia noastră va fi deplină“. Inutil să vă mai atragem atenţia asupra înţelesului pe care-l capătă, în acest context, afirmaţiile de la sfirşit. Anton Uncu PRINTRE RÎNDURI ,România libera• TEATRE RIGOLETTO : Opera R o m â nă (16 48 20), ora 19.30 ; CUI I-E FRICĂ DE VIRGINIA WOOLF ? Teatrul National „I. L. Caragiale", sala Comedia (14 7171), ora 20 şi DULCEA PASARE A TINEREŢII, sala Studio (15 15 53), ora 20 ; CONTELE DE LUXEMBURG i Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19.30 ; PLAY STRINDBERG : Teatrul „lucia Sturdza Bulandra", sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 si SPECTACOL DE POEZIE SI MUZICA sala Studio (12 44 16), ora 20; NNCNIC: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 ; SCHIMBUL : Teatrul „C. I. Nottara", sala Studio (15 93 02), ora 20 ; ...ESCU : Teatrul „Giuleşti“ (18 04 85), ora 19.30; FETELE DIDINEI: Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19.30 ; NEÎNŢELEGEREA : Studioul „Casandra" (15 72 59), ora 20; NINIGRA ŞI ALIGRU : Teatrul „Ţăndărică“, sala Victoria (15 23 77), ora 17 şi RAI ŞI NATARAI : sala Academiei (16 14 92), ora 17; GHIOCEI, MĂRGĂRITARE : Ansamblul „Rapsodia Română" (13 13 00), ora 19.30; INTERCIRCUS : Circul „București" (11 01 20), ora 19.30 ; RECITAL DE LIEDURI : Conservatorul „ Porumbescu", sala „G. Enescu", ora 20. CINEMATOGRAFE ASTA SEARA DANSAM IN FAMILIE: Patria (11 86 25), orele 10 — 12.30 — 15 - 17.45 - 20.30 ; Capitol (16 29 17), orele 9 — 11.30 — 13.45 — 16 - 18.30 — 21; Favorit (310615), orele 9.15 — 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 -20.30 ; Grădina Capitol, orele 19.30 ; Sala Palatului, ora 20. DOAMNA SI VAGABONDUL : Scala (11 03 72), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16.15 - 18.30 - 21 ; Grădina Select (14 27 14), orele 19.30. TOAMNA CHEYENNIJOR : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 12.30 — 16 — 19.30 ; București (15 61 54), orele 8.45 - 11.45 -14.45 - 17.45 -20.45. 19 FETE Șl UN MARINAR : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11.15 - 13.30 -16 - 18.30 - 20.45. SILVIA: Festival (15 63 84), orele 9 — 11.15 - 13.30 - 16 - 18.30 - 21. PENTRU CA SE IUBESC : Lumina (16 23 35), orele 9 - 11 - 13.15 -15.45 - 18 - 20.30 ; Ura (31 71 71), orele 15 30 — 18 ; Gridina lira, orele 19.30. MAREA DRAGOSTE : Central (14 12 24), orele 9.15 - 11.30 - 13.45 — 16 — 18.15 - 20.30 ; Floreasca (33 29 71), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; Mioriţa (14 27 14), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30. HEI, PUSTIULEI : Timpuri Noi (15 6110), orele 9 - 18.30 in continuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE : Timpuri Noi, orele 20.15. MICUL SCALDATOR: Doina (16 35 38), orele 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 -20.30. La ora 10 Program pentru copii. ULTIMUL DOMICILIU CUNOSCUT : Feroviar (1622 /3), orele 8.30 — 11 — 13.30 - 16 - 13.30 - 21 ; Modem (23 71 01), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 — 18.15 — 20.30 ; Grădina Modern, orele 19.30. PRERIA: Excelsior (1810 B8), orele 9.15 - 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 — 20.30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11.15 - 13.30 - 16 - 18.30 - 20 45 . Gloria (22 44 01), orele 9 -11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30. POLONEZA DE OGHINSKI : Flacăra (21 35 40), orele 15 30 - 18 - 20.15. FELIX SI OTILIA Rusești (15 62 79), orele 15.30 — 19 ; Grădina Buzești, orele 19 I Volga (11 91 26), orele 9 — 12.30 - 16 - 19.30 ; Tomis (21 49 46), orele 9 — 12.30 - 16 — 19.30 ; Grădina Tomis, orele 19.30. EVADARE DIN PLANETA MAIMUȚELOR : Grivita (17 08 58), orele 9 — 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 15.45 - 18 - 20.15 ; Grădina Aurora, orele 19.30 ; Flamura (23 07 40), orele 9 - 11.15 - 13.30 — 16 -18.15 — 20.30. MARY POPPINS : Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16 — 19.30 ; Grădina Bucegi, ora 19.30; Giulești (17 55 46), orele 15.30 - 19. CERCURILE DRAGOSTEI : Cringasi (49 21 15), orele 15.30 — 18 - 20.15. ADIO, DOMNULE CHIPS ! Arta (21 31 86), orele 16 - 19.30 . Grădina Arta, orele 19.30. TATA CU DE-A SILA : Drumul Sări! (31 28 13], orele 15.30 - 17.45 - 20. PUTEREA $1 ADEVĂRUL : faromet (Bd. Bucureștii Noi 166), orele 15.30 — 19. LOVE STORY: Dacia (16 2610), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30. NU-MI PLACE ZIUA DE LUNI : Unirea (17 10 21), orele 15.30 — 18 ; Grădina Unirea, orele 20. STEAUA SUDULUI : Ferentari (23 17 50), orele 15.30 - 17.45 - 20. PADUREA PIERDUTA : Mosilor (12 52 93), orele 15.30 - 17.45 - 20 ; Gradina Mosilor, ora 20. INCIDENTUL : Viitorul (11 48 03), orele 16 — 18 — 20. OSCEOLA : Pacea (31 32 52), orele 15.45 - 18 - 20. LOCOTENENTUL BULLIT : Munca (21 50 97), orele 15.30 - 18 - 20.15. TATA DE DUMINICA : Cosmos (35 1915), orele 15.30 — 18 - 20.15. SACCO Şl VANZETTI : Rahova (23 91 00), orele 15.30 - 18 - 20.30. CORTUL ROSU : Progresul 123 94 10), orele 15.30 — 19. SECRETUL PLANETEI MAIMUŢELOR : Vitán (21 39 821, orele 15.30 - 18; Grădina Vitán, orele 19.30. MIHAIL STROGOFF : Popular (35 15 17), orele 15.30 — 18 — 20.15. La Cinemateca, sala Union (13 49 04) i VAN GOGH : orele 10 — 12 — 14 ; O NOAPTE LA CASABLANCA : orele 16 — 18 ; EDISON : ora 20.30. TELEVIZIUNE MIERCURI 3 MAI Programul 1 9 s Telex ; 9.05 : Fragmente din jurnalul unui poet ; 9.25 : în paşi de dans ; 10. Curs de limba franceză ; 10.30 : Film artistic : Haiducii lui Şaptecai ; 12 t Telejural ; 15.30 : Teleşcoala. Procedee de analiză imediată. Locuri geometrice. Triunghiuri şi patrulatere înscrise în cerc. Poligoane regulate. Prezintă conf. univ. Gh. D. Simionescu ; 16.30 : Curs de limba engleza ; 17 3 Fotbal : Rapid-Steaua ; 18.45 : Timp şi anotimp în agricultură ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnal ; 20.05: Lauda tinereţii. Versuri inedite ; 20.20 : Telecinemateca. „Noaptea generalilor". Regia Anatole Litvak. Cu : Peter O'Toole, Omar Scharif, Tom Courtenay, Cristopher Plummer ; 22.30 : 24 de ore. Programul 2 20 : Film de animație „Cine merge la expoziţie ?" ; 20.15 : Refrene farä vîrstă ; 21 Agendă ; 21.10 : Cluburi sportive bucureştene ; 21.30 Mari muzeee ale lumii ; 21.45 : Teatru foileton : Muşatinii. După trilogia lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea (reluare). Scenariul şi regia Sorana Coroama. Seria a 3-a : „Ştefan a trăit. Bogdan începe".