România Liberă, mai 1973 (Anul 31, nr. 8870-8896)

1973-05-29 / nr. 8894

4 Generaţie Petre Salcudeanu Zilele acestea străzile capi­talei, ca de altfel ale întregii ţări, au fost pline de un colorit şi un sgomot aparte : zeci de tineri şi tinere cu cocarde prinse pe piept, cu panglici, cu pălării de carton purtind pe ele zeci de semnături şi urări de noi succese in mun­că, puteau fi văzuţi aproape la fiecare pas şi, mai presus de aceste însemne exterioare, altele, uşor de ghicit pe feţele lor : satisfacţia unei dăruiri împlinite şi cite­ o cută dis­cretă pe frunte, semn de tai­nică frămîntare pentru zilele ce vor urma. O armată de o sută de mii de elevi şi-a luat rămas bun, după doisprezece ani, de la îndeletniciri care au format din fiecare clasă o familie, de la profesori, făcind primul pas spre o nouă viaţă, spre noi îndeletniciri şi preocupări, pasul acela important pe care ne-am obişnuit să-l numim responsabilitate, prin el in­­corporîndu-ne în întregul de răspundere socială în care vieţuim. M-am oprit cu emo­ţie privindu-i cu sentimente de nostalgie şi reală bucurie, i-am supus comparaţiei tim­pului, incercind să apropii vremea lor de vremea noas­tră, a celor care au păşit pe drumul lor la începutul aces­tei ere socialiste şi am avut nu numai înţelegerea exactă, obiectivă, a trecerii timpului, ci mai ales al fixării lui prin ei, la o altă dimensiune, mai frumoasă, pe măsura lucruri­lor care ne înconjoară şi pe care le-am durat din străda­nia mîinilor şi a frunţii în tot acest răstimp de zidiri sociale. Tinerei generaţii nu-i pla­ce să-i aminteşti prea mult de trecut, nu dintr-o respin­gere pornită din dezinteres, dar tinereţea este obişnuită să trăiască cu viitorul, prezentul şi trecutul nefiind altceva decit grade de comparaţie pentru o lume ce se vrea al­cătuită după o altă înfăţişare, înfăţişarea lor şi tinerii au 'Continuare in pag.­­ 2-el ! Proletari din toate ţările, ţ­niţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE — Rolul determinant al pro­gresului tehnic în dezvoltarea economică — şi nu numai eco­nomică — a unei ţări este, as­tăzi, un adevăr unanim recu­noscut. De altfel, conducerea noastră de partid şi de stat a subliniat în repetate rînduri a­­cest lucru ; recent chiar, la Ple­nara Comitetului Central al P.C.R. din martie 1973, tovară­şul Nicolae Ceauşescu arăta în mod explicit că realizarea cin­cinalului înainte de termen tre­buie obţinută nu prin intensi­ficarea efortului fizic ci, în principal, pe seama promovării mai rapide a progresului tehnic in producţie. Or, introducerea progresului tehnic în toate ra­murile economiei naţionale de­pinde, într-o foarte mare mă­sură de nivelul de dezvoltare a industriei constructoare de ma­şini... — Intr-adevăr, este nevoie ca produsele noastre să se situeze din punct de vedere al perfor­manţelor tehnice şi economice la nivelul celor similare din străinătate, întrucit numai ast­fel pot face faţă cu succes com­petiţiei tot mai puternice ce are loc pe pieţele externe ; de­sigur, aceasta reprezintă o ce­rinţă valabilă şi obligatorie pentru oricare dintre sectoare­le economice. Mai există, însă, şi un alt motiv care impune ca maşinile, utilajele şi instalaţiile fabricate de întreprinderile con­structoare de maşini să aibă performanţe înalte, corespunză­toare progresului tehnic atins în ţările dezvoltate industrial , faptul că ele sunt destinate şi înzestrării tehnice a celorlalte ramuri ale economiei naţionale, ritmul şi rezultatele înregistra­te de acestea fiind în strînsă legătură cu asigurarea — can­titativ şi calitativ , cu mijloa­ce de producţie. Iată de ce, în­­t­r-o şedinţă de lucru, care a a­­vut loc in septembrie anul tre- Convorbire cu ing. Ion Crişan director general in Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele cut, la C.C. al P.C.R., cu cole­giul lărgit al ministerului, se­cretarul general al partidului ne-a dat o serie de indicaţii preţioase în ceea ce priveşte accelerarea procesului de asi­milare a produselor noi, de va­lorificare mai intensă a activi­tăţii de cercetare şi generali­zare a tehnologiilor de mare randament. — In ce mod acţionaţi pen­tru a pune in practică aceste cerinţe ? — Bineînţeles că una din principalele căi este aceea a în­noirii produselor. Mai exact ar trebui să spun că există trei direcţii în care se poate­­ ac­ţiona pentru promovarea pro­gresului tehnic : asimilarea de produse noi, diversificarea pro­ducţiei şi modernizarea produ­selor. Este, desigur, dificil de a trasa nişte frontiere ferme între aceste trei categorii şi nici nu cred că ar fi interesant pen­tru discuţia noastră. Mai im­portant mi se pare să arăt că ne propunem ca, în anul viitor, circa două treimi din produsele realizate de industria construc­toare de maşini să fie diferi­te de cele aflate în programul de fabricaţie al anului 1970. Vom devansa astfel, cu un an prevederile cincinalului, pentru că această pondere era stabilit să se obţină tocmai la finele a­­nului 1975. — Răspunde acest ritm de în­noire tendinţelor înregistrate pe plan mondial . — Trebuie să vă precizez că durata de Înlocuire variază de la o subramură la alta ; ea este de 6—10 ani la produse de ge­nul materialului rulant, maşi­nilor agricole, motoarelor ter­mice, utilajului minier, petro­lier, sau al celui tehnologic pentru industria metalurgică, şi este de numai 3—5 ani la cate­goria maşinilor unelte, utilaju­lui tehnologic pentru industria chimică şi alimentară, ele­mentelor de automatizare, a­­paratelor electronice indus­triale etc. ; deci, ponderea produselor noi şi modernizate trebuie să se situeze între 50 şi 150 la sută pentru o perioadă de cinci ani. Comparind cei 63—65 la sută prevăzuţi pentru primii patru ani ai cincinalu­lui, cu procentele amintite, se poate vedea că ne situăm la un nivel apropiat de realizările pe plan mondial. — Revenind la sarcinile con­crete ale anului 1973 — au de­finit drept hotărîtor pentru în­deplinirea cincinalului înainte de termen — cum se prezintă situaţia introducerii progresului tehnic sub aspectul asimilării de produse noi ? — Dacă m-aş referi la rezul­tatele globale, pe totalul Minis-Ing. M. Dumitrescu (Continuare In pap. a 3-al Un factor hotărîtor pentru realizarea cincinalului înainte de termen P­romovarea progresului tehnic NOI TEHNOLOGII PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII TIMIŞOARA (coresp. R.I.­­ I. Medoia). Constructorii timişore­ni, distinşi recent cu Ordinul Muncii clasa a IlI-a, au introdus pe şantiere noi tehnologii de mare randament şi­ eficienţă e­­conomică. Una dintre acestea o constituie finisarea, încă din po­ligon, a faţadelor şi înglobarea în betoane a tîmplăriei şi insta-laţiilor electrice, încă înainte de a ajunge pe şantiere. Tot in po­ligon se finisează şi pereţii inte­riori ai panourilor, pe şantiere făcindu-se doar rectificarea îm­binării şi zugrăvirea suprafeţe­lor interioare. O altă noutate de mare ran­dament este executarea scărilor cu goluri în trepte, care uşurea­ză serios aceste elemente ale construcţiilor, obţinindu-se, tot­odată, economii de 15 tone ci­ment. In momentul de faţă con­structorii timişoreni experimen­tează cu succes executarea plan­­şeelor mozaicate, operaţie in ur­ma căreia este eliminat stratul suport pentru mozaic şi turna­rea de elemente spaţiate. Aceas­tă tehnologie elimină şi dubla­rea pereţilor, economisind im­portante materiale, concomitent cu crearea unor spaţii în plus. Folosind aceste tehnologii con­structorii timișoreni reușesc să ridice, cu o singură macara, un bloc de 40 apartamente în nu­mai­ 20 zile. Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, va face o vizită oficială in Republica Federală Germania La invitaţia preşedintelui federal al Republicii Federale Ger­mania, dr. Gustav W. Heinemann, şi a doamnei Heinemann, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, Nicolae Ceauşescu, va face, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o vizită oficială și Republica Federală Germania intre 20 şi 29 iunie 1973. UN SFERT DE VEAC DE LA ACTUL ISTORIC AL NAŢIONALIZĂRII La 11 iunie 1973 se vor împlini 25 de ani de la na­ţionalizare. Un sfert, de veac de cînd, printr-unul din acele procese de conversiune la care timpul ne ia martori, mijloa­­cel° de producţie, bogăţiile so­lului şi subsolului românesc, pînă atunci in mîinile unei mi­norităţi parazitare, au revenit stăpînilor lor de drept — oame­nii muncii. Principiul naţionalizării, al trecerii, adică, a unei părţi sau a totalităţii mijloacelor de pro­ducţie din proprietatea unor persoane particulare, în patri­moniul societăţii, s-a cristali­zat ca o concluzie logică in cursul analizării modului în care s-a constituit proprieta­tea privată, în genere, şi cea capitalistă, in special, în cursul relevării acelui drum monstruos, „presărat cu aur şi cu singe“ — spre a-l cita pe Marx. Corifeii socialismului ştiinţific au atribuit aplicării lui nu numai sensul unei reparaţii de ordin etic, datorate omenirii, ci şi caracterul unei condiţii sine qua non pentru instituirea conducerii cu adevărat raţiona­le a societăţii. Ei au întrevăzut în aceasta şi o garanţie a obţi­nerii unui randament social su­perior prin însăşi schimbarea condiţiei de executare a muncii, care devine, dintr-o obligaţie, o necesitate, ceea ce duce, im­plicit, la stimularea factorului de conştiinţă. Fundamentat în lucrări primordiale, con­ceptul de naţionalizare s-a im­pus atenţiei economiştilor şi sociologilor moderni, obligaţi să-l accepte sau să-l respingă, în orice caz să nu-l ignore. Marx şi Engels vedeau in naţionaliza­re o cale de „expropriere a ex­propriatorilor“ şi simultan, în­ceputul unei transformări genera­le a societăţii în direcţia socialis­mului. Deci nu un scop în sine, ci un mijloc revoluţionar in mina unei clase revoluţionare. In ţara noastră, ideea ca atare, a apărut foarte de timpuriu, re­flex semnificativ al uriaşei Influ­enţe pe care au exercitat-o asu­pra gîndirii progresiste, asupra socialiştilor români, lucrările marxiste. In programul care în­soţea faimosul studiu ,,Ce vor socialiştii români“ ?, al lui Ghe­­rea, acest punct ocupă un loc central. El avea să figureze şi în programul adoptat de către congresul de constituire a Parti­dului Social-Democrat al munci­torilor din România din martie­­aprilie 1893. „Numai prefacerea mijloacelor de producţie cum sunt : pămintul, fabricile, atelie­rele, minele etc. — se specifica — din proprietate privată a unei clase,­­ în proprietate socială a societăţii întregi şi prefacerea producţiei de mărfuri in produc­ţie socialistă, condusă pentru so­cietate şi prin societate, numai această prefacere poate face ca producţiunea în mare şi rodni­cia din ce în ce mai mare a muncii să fie, în loc de izvor de sărăcie, de apăsare, de nesigu­ranţă, de îngrijire, un izvor de bunăstare şi de dezvoltare armo­nică în toate privinţele“. In pe­rioada următoare, în procesul de clarificare şi maturizare politică şi ideologică a mişcării muncito­reşti, ideea nu numai că a fost menţinută dar i s-au adus me­reu precizări, în fapt tot atîtea ■nuanţe vizînd rolul ce se atribuie naţionalizării, ca suport al edifi­cării noii alcătuiri sociale. Partidul Comunist Român, de­pozitar al celor mai avansate tradiţii revoluţionare şi demo­cratice ale poporului nostru, a înscris incă de la constituire, între obiectivele sale programa­tice, cerinţa naţionalizării, dez­văluind în cursul luptei de de­mascare a tarelor orînduirii burghezo-moşiereşti, consecinţele nefaste pe care le avea pentru oamenii muncii şi pentru întrea­ga colectivitate faptul că mijloa­cele de producţie aparţineau unei oligarhii incapabile să le folosească la adevărata lor capa­citate, inechitatea flagrantă a a­­capa­rării tuturor bogăţiilor ţării Ion Pavelescu (Continuare in pag. a 3-a) Vrem să facem un test Cum pot fi cîştigaţi 2300 m. p. de spaţiu productiv • Ştiţi ce înseamnă acest lucru? 100 000 de noi apartamente echipate cu armături din neferoase • De la strada Lucernei pînă la bulevardul Preciziei, sau preambulul simbolic al unei geneze in­dustriale In numărul trecut al ziarului nostru, în testul intitulat „Cum pot fi ciştigate pentru agricultu­ră 1 000 de hectare de pămînt“ încercam să evaluăm, precis şi concret, ce înseamnă această veritabilă economie de pămînt în producţia globală a unui sin­gur judeţ al ţării. Vă propun as­tăzi, să ne continuăm, investiga­ţia, de data aceasta într-o uni­tate industrială pentru a vedea cum sunt folosite spaţiile pro­ductive şi ce rezerve există, e­­ventual, pe perimetrul unei uzi­ne. Să ne oprim, aşadar, la Uzi­na de radiatoare, echipament metalic, obiecte şi armături sa­nitare sau, mai pe scurt, la U.R.E.M.O.A.S, cum ne-am o­­bişnuit să prescurtăm, în iniţia­le uneori enigmatice, aceste noi obiective pe o hartă industrială, în plină dezvoltare. L-am rugat să mă însoţească , în acest test, pe tovarăşul inginer Alexandru Ieşan, de la Banca de Investiţii şi mărturisesc, din capul locu­lui, că tema de faţă, aparent a­­ridă, a avut un debut de-a drep­tul romantic. Inginerul Alexan­dru Ieşan mi-a destăinuit că simte o vie emoţie revăzînd aceste locuri deoarece cu un de­ceniu în urmă a participat la „realizarea acestei investiţii“, care acum s-a materializat în­tr-o mare uzină bucureşteană. — Observ că sînteţi un senti­mental, remarc oarecum indis­cret. — Se poate. Cînd am venit prima dată aici, toate aceste locuri erau pline de lucerna. Ştiţi cum se numea strada a­­tunci . — Vă mărturisesc că nu. — Strada Lucernei. — Iar acum văd că se nume­şte bulevardul Preciziei. Aşadar de la strada Lucernei la bulevardul Preciziei ! Iată un preambul simbolic care ne des­chide porţile spre înţelegerea marilor mutaţii petrecute, pe felurite planuri, în această zonă a oraşului. Dar mai întii să ve­dem : ce înseamnă UREMOAS ? Nu am deprinderea terminolo­giei tehnice şi atunci cînd mi se vorbeşte despre armături meta­lice sau,,echipamente cu arma­turi din neferoase“ vreau să ştiu cit mai concret, ce reprezintă acest lucru în cel mai uzual lim­baj citadin. Imaginaţi-vă că a­­ceastă uzină, amplasată pe o su­prafaţă de 130 000 metri patraţi, ne este, pentru fiecare dintre noi, o cunoştinţă foarte bună şi e de fapt, prezentă în fiecare nou apartament construit. Adică a­­tunci cînd apăsaţi pe clanţa de la uşă, atunci cînd deschideţi broasca de la intrare sau atunci cind desfaceţi robinetul de 1* baie, gindiţi-vă că toate aceste ustensile, absolut indispensabile Dumitru Tabacu (Continuare In pag. a 3-a) DOUĂ NOI NAVE DE MARE TONAJ LANSATE LA APĂ BRAILA (coresp. R.I. — V. Chiurtu). Constructorii de la Şantierul naval­ au lansat, la apă pri­mul cargou mari­tim de 4 500 tdw, construit la Brăila şi care se numeşte „Codlea“. Lansarea Tot pe Dunăre, la fila 80, un alt colectiv de cons­tructori navali, cei de la Galaţi, au ţi­nut să cinstească împlinirea a 30 de ani de existenţă a şantierului naval din localitate cu­m s-a făcut cu ajuto­rul transbordoru­­lui de pe noua ca­lă, una dintre cele mai moderne insta­laţii de lansare şi ridicare a navelor din ţara noastră. Această premieră marchează trecerea celui de-al doilea nouă realizare de prestigiu : lansarea la apă a celui de-al doilea carbonier de 15 000 tdw. De re­marcat că echipa­rea navei incă de pe uscat cu o serie de agregate a per­s­anilor naval du­nărean la construc­ţia navelor mariti­me de tonaj sporit, conform prevede­rilor programului prioritar de dez­voltare a construc­ţiilor de nave ro­mâneşti, mis realizarea unei reduceri a timpului afectat manoperei de montare a a­­gregatelor pe cală, a liniei­ de arbori şi a motorului principal, cu 17 000 ore. ÎN PREZENŢA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU a avut loc solemnitatea decorării ministrului afacerilor externe al României, George Macovescu Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a decorat, luni după-amiază, cu ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I, pe tovarăşul George Macovescu, membru al Comitetului Central al P.C.R., ministrul afacerilor externe, pentru îndelungată şi rodnică activitate în mişcarea muncito­rească şi pentru contribuţia a­­­dusă la Înfăptuirea politicii Par­tidului Comunist Român de construire a socialismului, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani. La solemnitate au luat parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Gheorghe Pană, Iiie Verdeţ, Cornel Bur­tică, Ştefan Andrei, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, Nicolae Ghernea şi Va­sile Gliga, adjuncţi ai ministru­lui afacerilor externe. Inmînînd inaita distincţie, to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU a felicitat călduros pe sărbăto­rit. A luat apoi cuvintul ministrul afacerilor externe, care, adre­­sindu-se secretarului general al Partidului Comunist Român, ce­lorlalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat, a spus : „Vă mulţumesc din adîncul fiinţei, al conştiinţei mele pentru că astăzi mă aflu aici, în faţa dum­neavoastră. Prin dumneavoastră mulţumesc partidului, Partidu­lui Comunist Român, pentru că el m-a adus pînă aici. In anii aceia din tinereţe, cînd am cu­noscut partidul, am învăţat, de atunci, tot timpul, să-mi iubesc poporul din care m-am născut, să-mi iubesc pămintul din care m-am născut. M-a învăţat să iubesc clasa muncitoare, să-i în­ţeleg perfect rolul ei revoluţio­nar şi s-o urmez. M-am stră­duit să fac acest lucru. Uneori am reuşit, alteori nu, dar nicio­dată nu s-a stins, nu se va stin­ge credinţa în clasa muncitoare, credinţa în partidul meu, cre­dinţa în conducătorii lui. Partidul nostru are astăzi o politică externă cum nu a avut niciodată poporul acesta, ţara aceasta a noastră. O faceţi dum­neavoastră. Noi cei care lucrăm în Ministerul de Externe tre­buie s-o aplicăm cu aceeaşi gri­jă, cu aceeaşi conştiinciozitate pentru ca ea intr-adevăr să a­­ducă poporului român, clasei muncitoare din România, parti­dului nostru acea strălucire pe care o merită“. După solemnitate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ceilalţi con­ducători de partid şi de stat, s-au întreţinut cordial cu sărbă­toritul. Cuvîntul tovarăşului NICOLAE CE Aş dori ca în numele condu­cerii de partid şi de stat să feli­cit pe tovarăşul Macovescu cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani şi al înmînării acestui înalt ordin al Republicii Socia­liste România. Desigur, aceasta, este o vîrstă încă tînără , dar în aceşti ani to­varăşul Macovescu a desfăşurat o intensă activitate — şi în ile­galitate, cînd a adus o contribu­ţie însemnată la lupta revoluţio­nară din România — şi apoi în anii de construcţie socialistă, mai cu seamă în domeniul poli­ticii internaţionale. Deci, prin acordarea acestei înalte distincţii se dă şi o înaltă apreciere acti­vităţii pe care tovarăşul Maco­­vescu a depus-o în aceşti ani. Dar, aşa cu­m este obiceiul să se spună întotdeauna, acordarea acestei înalte aprecieri înseamnă şi punerea unor noi obligaţii, de viitor, în munca pe care o are tovarăşul Macovescu ca ministru de externe. Desigur, ţinînd sea­ma de politica internaţională a ţării noastre, de multiplele pro­bleme ce se pun pe plan inter­naţional se poate prevedea că şi în viitor va fi necesară o activi­tate intensă pentru a se înfăptui şi în acest domeniu, în cit mai bune condiţiuni, politica Româ­niei de dezvoltare a relaţiilor in­ternaţionale, de întărire a cola­borării cu ţările socialiste, cu ţările in curs de dezvoltare, cu toate statele lumii, pentru rea­lizarea politicii generale a ţării noastre de colaborare în Europa, de pace în întreaga lume. Doresc să exprim convingerea mea, a conducerii de partid şi de stat că tovarăşul Macovescu va desfăşura şi în viitor o activi­tate bună în această direcţie. Ii doresc încă o dată deplin suc­ces în activitatea sa, viaţă înde­lungată, multă sănătate şi feri­cire. O contribuţie de înaltă valoare la promovarea unor relaţii noi intre statele europene, la cauza securităţii şi cooperării internaţionale O vizită istorică, cu profunde semnificaţii, menită să inaugure­ze noi căi pentru amplificarea raporturilor de prietenie şi cola­borare bilaterală, a căror ascen­denţă va constitui o contribuţie nemijlocită la cauza securităţii europene, a cooperării şi păcii în lume. Aceasta este — redată mai mult decit succint — con­cluzia ce se impune la încheie­rea vizitei pe care preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a efectuat-o, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în Italia, San Marino şi la Vatican. Intre momentul cînd înalţii soli ai poporului român au păşit pe pămintul Italiei şi clipa de bun rămas, timpul a fost puter­nic marcat de profunde şi stră­lucite expresii elocvente ale sen­timentelor de stimă şi preţuire reciprocă. Cronica legăturilor dintre România şi Italia, purtind pecetea originei latine comune, a profundelor afinităţi de limbă şi cultură, s-a îmbogăţit, astfel, cu noi dovezi concrete — mani­festările călduroase de priete­nie, convergenţele de păreri şi, mai ales, documentele semnate, din rîndul cărora se detaşează Declaraţia solemnă comună , ale dorinţei comune de a realiza aspiraţiile de apropiere şi înţe­legere ale popoarelor român şi italian, ce deschid o nouă pers­pectivă colaborării dintre ţările noastre. Festivitatea de primire, înal­tele onoruri de stat, sentimente­le de prietenie manifestate de cetăţenii Romei şi ai celorlalte localităţi ce au avut ca oaspeţi pe înalţii soli ai României, de oamenii muncii din intreprinde­­rile vizitate, precum şi atmosfe­ra de cordialitate ce a caracteri­zat convorbirile purtate de şeful statului român cu personalităţi marcante ale vieţii politice, toa­te acestea se convertesc în do­vezi ale înaltei preţuiri de care se bucură, peste hotare, politica promovată de România socialis­tă, în direcţia instaurării păcii şi bunei înţelegeri în lume, politi­că marcată de personalitatea prestigioasă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Reţinînd esenţa faptelor, do­cumentele semnate în timpul vi­zitei demonstrează, fără putinţă de tăgadă, largile posibilităţi existente pentru inaugurarea unei noi etape a colaborării bilaterale. „Consider — sublinia, în acest sens, preşedintele Nicolae Ceauşescu — că Declaraţia solemnă şi Acordul de cooperare de lungă durată pe care le-am semnat sunt chemate tocmai să pună bazele acestei noi istorii în relaţiile dintre popoarele noas­tre". In acelaşi spirit, preşedin­tele Giovanni Leone releva fap­tul că vizita şefului statului ro­mân, precum şi rezultatele cu care s-a soldat constituie „cea mai bună confirmare a excelen­telor relaţii dintre cele două ţări şi a prieteniei care leagă cele două popoare ale noastre". Dînd glas aspiraţiilor comune de pace şi cooperare, documen­­ ten Stoica (Continuare in pag. a 6-a) în pag. a 5-a: Comunicat comun cu privire la vizita oficială in Republica San Marino a presedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUSESCU

Next