România Liberă, mai 1973 (Anul 31, nr. 8870-8896)
1973-05-29 / nr. 8894
4 Generaţie Petre Salcudeanu Zilele acestea străzile capitalei, ca de altfel ale întregii ţări, au fost pline de un colorit şi un sgomot aparte : zeci de tineri şi tinere cu cocarde prinse pe piept, cu panglici, cu pălării de carton purtind pe ele zeci de semnături şi urări de noi succese in muncă, puteau fi văzuţi aproape la fiecare pas şi, mai presus de aceste însemne exterioare, altele, uşor de ghicit pe feţele lor : satisfacţia unei dăruiri împlinite şi cite o cută discretă pe frunte, semn de tainică frămîntare pentru zilele ce vor urma. O armată de o sută de mii de elevi şi-a luat rămas bun, după doisprezece ani, de la îndeletniciri care au format din fiecare clasă o familie, de la profesori, făcind primul pas spre o nouă viaţă, spre noi îndeletniciri şi preocupări, pasul acela important pe care ne-am obişnuit să-l numim responsabilitate, prin el incorporîndu-ne în întregul de răspundere socială în care vieţuim. M-am oprit cu emoţie privindu-i cu sentimente de nostalgie şi reală bucurie, i-am supus comparaţiei timpului, incercind să apropii vremea lor de vremea noastră, a celor care au păşit pe drumul lor la începutul acestei ere socialiste şi am avut nu numai înţelegerea exactă, obiectivă, a trecerii timpului, ci mai ales al fixării lui prin ei, la o altă dimensiune, mai frumoasă, pe măsura lucrurilor care ne înconjoară şi pe care le-am durat din strădania mîinilor şi a frunţii în tot acest răstimp de zidiri sociale. Tinerei generaţii nu-i place să-i aminteşti prea mult de trecut, nu dintr-o respingere pornită din dezinteres, dar tinereţea este obişnuită să trăiască cu viitorul, prezentul şi trecutul nefiind altceva decit grade de comparaţie pentru o lume ce se vrea alcătuită după o altă înfăţişare, înfăţişarea lor şi tinerii au 'Continuare in pag. 2-el ! Proletari din toate ţările, ţniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE — Rolul determinant al progresului tehnic în dezvoltarea economică — şi nu numai economică — a unei ţări este, astăzi, un adevăr unanim recunoscut. De altfel, conducerea noastră de partid şi de stat a subliniat în repetate rînduri acest lucru ; recent chiar, la Plenara Comitetului Central al P.C.R. din martie 1973, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta în mod explicit că realizarea cincinalului înainte de termen trebuie obţinută nu prin intensificarea efortului fizic ci, în principal, pe seama promovării mai rapide a progresului tehnic in producţie. Or, introducerea progresului tehnic în toate ramurile economiei naţionale depinde, într-o foarte mare măsură de nivelul de dezvoltare a industriei constructoare de maşini... — Intr-adevăr, este nevoie ca produsele noastre să se situeze din punct de vedere al performanţelor tehnice şi economice la nivelul celor similare din străinătate, întrucit numai astfel pot face faţă cu succes competiţiei tot mai puternice ce are loc pe pieţele externe ; desigur, aceasta reprezintă o cerinţă valabilă şi obligatorie pentru oricare dintre sectoarele economice. Mai există, însă, şi un alt motiv care impune ca maşinile, utilajele şi instalaţiile fabricate de întreprinderile constructoare de maşini să aibă performanţe înalte, corespunzătoare progresului tehnic atins în ţările dezvoltate industrial , faptul că ele sunt destinate şi înzestrării tehnice a celorlalte ramuri ale economiei naţionale, ritmul şi rezultatele înregistrate de acestea fiind în strînsă legătură cu asigurarea — cantitativ şi calitativ , cu mijloace de producţie. Iată de ce, într-o şedinţă de lucru, care a avut loc in septembrie anul tre- Convorbire cu ing. Ion Crişan director general in Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele cut, la C.C. al P.C.R., cu colegiul lărgit al ministerului, secretarul general al partidului ne-a dat o serie de indicaţii preţioase în ceea ce priveşte accelerarea procesului de asimilare a produselor noi, de valorificare mai intensă a activităţii de cercetare şi generalizare a tehnologiilor de mare randament. — In ce mod acţionaţi pentru a pune in practică aceste cerinţe ? — Bineînţeles că una din principalele căi este aceea a înnoirii produselor. Mai exact ar trebui să spun că există trei direcţii în care se poate acţiona pentru promovarea progresului tehnic : asimilarea de produse noi, diversificarea producţiei şi modernizarea produselor. Este, desigur, dificil de a trasa nişte frontiere ferme între aceste trei categorii şi nici nu cred că ar fi interesant pentru discuţia noastră. Mai important mi se pare să arăt că ne propunem ca, în anul viitor, circa două treimi din produsele realizate de industria constructoare de maşini să fie diferite de cele aflate în programul de fabricaţie al anului 1970. Vom devansa astfel, cu un an prevederile cincinalului, pentru că această pondere era stabilit să se obţină tocmai la finele anului 1975. — Răspunde acest ritm de înnoire tendinţelor înregistrate pe plan mondial . — Trebuie să vă precizez că durata de Înlocuire variază de la o subramură la alta ; ea este de 6—10 ani la produse de genul materialului rulant, maşinilor agricole, motoarelor termice, utilajului minier, petrolier, sau al celui tehnologic pentru industria metalurgică, şi este de numai 3—5 ani la categoria maşinilor unelte, utilajului tehnologic pentru industria chimică şi alimentară, elementelor de automatizare, aparatelor electronice industriale etc. ; deci, ponderea produselor noi şi modernizate trebuie să se situeze între 50 şi 150 la sută pentru o perioadă de cinci ani. Comparind cei 63—65 la sută prevăzuţi pentru primii patru ani ai cincinalului, cu procentele amintite, se poate vedea că ne situăm la un nivel apropiat de realizările pe plan mondial. — Revenind la sarcinile concrete ale anului 1973 — au definit drept hotărîtor pentru îndeplinirea cincinalului înainte de termen — cum se prezintă situaţia introducerii progresului tehnic sub aspectul asimilării de produse noi ? — Dacă m-aş referi la rezultatele globale, pe totalul Minis-Ing. M. Dumitrescu (Continuare In pap. a 3-al Un factor hotărîtor pentru realizarea cincinalului înainte de termen Promovarea progresului tehnic NOI TEHNOLOGII PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII TIMIŞOARA (coresp. R.I. I. Medoia). Constructorii timişoreni, distinşi recent cu Ordinul Muncii clasa a IlI-a, au introdus pe şantiere noi tehnologii de mare randament şi eficienţă economică. Una dintre acestea o constituie finisarea, încă din poligon, a faţadelor şi înglobarea în betoane a tîmplăriei şi insta-laţiilor electrice, încă înainte de a ajunge pe şantiere. Tot in poligon se finisează şi pereţii interiori ai panourilor, pe şantiere făcindu-se doar rectificarea îmbinării şi zugrăvirea suprafeţelor interioare. O altă noutate de mare randament este executarea scărilor cu goluri în trepte, care uşurează serios aceste elemente ale construcţiilor, obţinindu-se, totodată, economii de 15 tone ciment. In momentul de faţă constructorii timişoreni experimentează cu succes executarea planşeelor mozaicate, operaţie in urma căreia este eliminat stratul suport pentru mozaic şi turnarea de elemente spaţiate. Această tehnologie elimină şi dublarea pereţilor, economisind importante materiale, concomitent cu crearea unor spaţii în plus. Folosind aceste tehnologii constructorii timișoreni reușesc să ridice, cu o singură macara, un bloc de 40 apartamente în numai 20 zile. Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, va face o vizită oficială in Republica Federală Germania La invitaţia preşedintelui federal al Republicii Federale Germania, dr. Gustav W. Heinemann, şi a doamnei Heinemann, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, va face, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o vizită oficială și Republica Federală Germania intre 20 şi 29 iunie 1973. UN SFERT DE VEAC DE LA ACTUL ISTORIC AL NAŢIONALIZĂRII La 11 iunie 1973 se vor împlini 25 de ani de la naţionalizare. Un sfert, de veac de cînd, printr-unul din acele procese de conversiune la care timpul ne ia martori, mijloacel° de producţie, bogăţiile solului şi subsolului românesc, pînă atunci in mîinile unei minorităţi parazitare, au revenit stăpînilor lor de drept — oamenii muncii. Principiul naţionalizării, al trecerii, adică, a unei părţi sau a totalităţii mijloacelor de producţie din proprietatea unor persoane particulare, în patrimoniul societăţii, s-a cristalizat ca o concluzie logică in cursul analizării modului în care s-a constituit proprietatea privată, în genere, şi cea capitalistă, in special, în cursul relevării acelui drum monstruos, „presărat cu aur şi cu singe“ — spre a-l cita pe Marx. Corifeii socialismului ştiinţific au atribuit aplicării lui nu numai sensul unei reparaţii de ordin etic, datorate omenirii, ci şi caracterul unei condiţii sine qua non pentru instituirea conducerii cu adevărat raţionale a societăţii. Ei au întrevăzut în aceasta şi o garanţie a obţinerii unui randament social superior prin însăşi schimbarea condiţiei de executare a muncii, care devine, dintr-o obligaţie, o necesitate, ceea ce duce, implicit, la stimularea factorului de conştiinţă. Fundamentat în lucrări primordiale, conceptul de naţionalizare s-a impus atenţiei economiştilor şi sociologilor moderni, obligaţi să-l accepte sau să-l respingă, în orice caz să nu-l ignore. Marx şi Engels vedeau in naţionalizare o cale de „expropriere a expropriatorilor“ şi simultan, începutul unei transformări generale a societăţii în direcţia socialismului. Deci nu un scop în sine, ci un mijloc revoluţionar in mina unei clase revoluţionare. In ţara noastră, ideea ca atare, a apărut foarte de timpuriu, reflex semnificativ al uriaşei Influenţe pe care au exercitat-o asupra gîndirii progresiste, asupra socialiştilor români, lucrările marxiste. In programul care însoţea faimosul studiu ,,Ce vor socialiştii români“ ?, al lui Gherea, acest punct ocupă un loc central. El avea să figureze şi în programul adoptat de către congresul de constituire a Partidului Social-Democrat al muncitorilor din România din martieaprilie 1893. „Numai prefacerea mijloacelor de producţie cum sunt : pămintul, fabricile, atelierele, minele etc. — se specifica — din proprietate privată a unei clase, în proprietate socială a societăţii întregi şi prefacerea producţiei de mărfuri in producţie socialistă, condusă pentru societate şi prin societate, numai această prefacere poate face ca producţiunea în mare şi rodnicia din ce în ce mai mare a muncii să fie, în loc de izvor de sărăcie, de apăsare, de nesiguranţă, de îngrijire, un izvor de bunăstare şi de dezvoltare armonică în toate privinţele“. In perioada următoare, în procesul de clarificare şi maturizare politică şi ideologică a mişcării muncitoreşti, ideea nu numai că a fost menţinută dar i s-au adus mereu precizări, în fapt tot atîtea ■nuanţe vizînd rolul ce se atribuie naţionalizării, ca suport al edificării noii alcătuiri sociale. Partidul Comunist Român, depozitar al celor mai avansate tradiţii revoluţionare şi democratice ale poporului nostru, a înscris incă de la constituire, între obiectivele sale programatice, cerinţa naţionalizării, dezvăluind în cursul luptei de demascare a tarelor orînduirii burghezo-moşiereşti, consecinţele nefaste pe care le avea pentru oamenii muncii şi pentru întreaga colectivitate faptul că mijloacele de producţie aparţineau unei oligarhii incapabile să le folosească la adevărata lor capacitate, inechitatea flagrantă a acaparării tuturor bogăţiilor ţării Ion Pavelescu (Continuare in pag. a 3-a) Vrem să facem un test Cum pot fi cîştigaţi 2300 m. p. de spaţiu productiv • Ştiţi ce înseamnă acest lucru? 100 000 de noi apartamente echipate cu armături din neferoase • De la strada Lucernei pînă la bulevardul Preciziei, sau preambulul simbolic al unei geneze industriale In numărul trecut al ziarului nostru, în testul intitulat „Cum pot fi ciştigate pentru agricultură 1 000 de hectare de pămînt“ încercam să evaluăm, precis şi concret, ce înseamnă această veritabilă economie de pămînt în producţia globală a unui singur judeţ al ţării. Vă propun astăzi, să ne continuăm, investigaţia, de data aceasta într-o unitate industrială pentru a vedea cum sunt folosite spaţiile productive şi ce rezerve există, eventual, pe perimetrul unei uzine. Să ne oprim, aşadar, la Uzina de radiatoare, echipament metalic, obiecte şi armături sanitare sau, mai pe scurt, la U.R.E.M.O.A.S, cum ne-am obişnuit să prescurtăm, în iniţiale uneori enigmatice, aceste noi obiective pe o hartă industrială, în plină dezvoltare. L-am rugat să mă însoţească , în acest test, pe tovarăşul inginer Alexandru Ieşan, de la Banca de Investiţii şi mărturisesc, din capul locului, că tema de faţă, aparent aridă, a avut un debut de-a dreptul romantic. Inginerul Alexandru Ieşan mi-a destăinuit că simte o vie emoţie revăzînd aceste locuri deoarece cu un deceniu în urmă a participat la „realizarea acestei investiţii“, care acum s-a materializat într-o mare uzină bucureşteană. — Observ că sînteţi un sentimental, remarc oarecum indiscret. — Se poate. Cînd am venit prima dată aici, toate aceste locuri erau pline de lucerna. Ştiţi cum se numea strada atunci . — Vă mărturisesc că nu. — Strada Lucernei. — Iar acum văd că se numeşte bulevardul Preciziei. Aşadar de la strada Lucernei la bulevardul Preciziei ! Iată un preambul simbolic care ne deschide porţile spre înţelegerea marilor mutaţii petrecute, pe felurite planuri, în această zonă a oraşului. Dar mai întii să vedem : ce înseamnă UREMOAS ? Nu am deprinderea terminologiei tehnice şi atunci cînd mi se vorbeşte despre armături metalice sau,,echipamente cu armaturi din neferoase“ vreau să ştiu cit mai concret, ce reprezintă acest lucru în cel mai uzual limbaj citadin. Imaginaţi-vă că această uzină, amplasată pe o suprafaţă de 130 000 metri patraţi, ne este, pentru fiecare dintre noi, o cunoştinţă foarte bună şi e de fapt, prezentă în fiecare nou apartament construit. Adică atunci cînd apăsaţi pe clanţa de la uşă, atunci cînd deschideţi broasca de la intrare sau atunci cind desfaceţi robinetul de 1* baie, gindiţi-vă că toate aceste ustensile, absolut indispensabile Dumitru Tabacu (Continuare In pag. a 3-a) DOUĂ NOI NAVE DE MARE TONAJ LANSATE LA APĂ BRAILA (coresp. R.I. — V. Chiurtu). Constructorii de la Şantierul naval au lansat, la apă primul cargou maritim de 4 500 tdw, construit la Brăila şi care se numeşte „Codlea“. Lansarea Tot pe Dunăre, la fila 80, un alt colectiv de constructori navali, cei de la Galaţi, au ţinut să cinstească împlinirea a 30 de ani de existenţă a şantierului naval din localitate cum s-a făcut cu ajutorul transbordorului de pe noua cală, una dintre cele mai moderne instalaţii de lansare şi ridicare a navelor din ţara noastră. Această premieră marchează trecerea celui de-al doilea nouă realizare de prestigiu : lansarea la apă a celui de-al doilea carbonier de 15 000 tdw. De remarcat că echiparea navei incă de pe uscat cu o serie de agregate a persanilor naval dunărean la construcţia navelor maritime de tonaj sporit, conform prevederilor programului prioritar de dezvoltare a construcţiilor de nave româneşti, mis realizarea unei reduceri a timpului afectat manoperei de montare a agregatelor pe cală, a liniei de arbori şi a motorului principal, cu 17 000 ore. ÎN PREZENŢA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU a avut loc solemnitatea decorării ministrului afacerilor externe al României, George Macovescu Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a decorat, luni după-amiază, cu ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I, pe tovarăşul George Macovescu, membru al Comitetului Central al P.C.R., ministrul afacerilor externe, pentru îndelungată şi rodnică activitate în mişcarea muncitorească şi pentru contribuţia adusă la Înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de construire a socialismului, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani. La solemnitate au luat parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Gheorghe Pană, Iiie Verdeţ, Cornel Burtică, Ştefan Andrei, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, Nicolae Ghernea şi Vasile Gliga, adjuncţi ai ministrului afacerilor externe. Inmînînd inaita distincţie, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a felicitat călduros pe sărbătorit. A luat apoi cuvintul ministrul afacerilor externe, care, adresindu-se secretarului general al Partidului Comunist Român, celorlalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat, a spus : „Vă mulţumesc din adîncul fiinţei, al conştiinţei mele pentru că astăzi mă aflu aici, în faţa dumneavoastră. Prin dumneavoastră mulţumesc partidului, Partidului Comunist Român, pentru că el m-a adus pînă aici. In anii aceia din tinereţe, cînd am cunoscut partidul, am învăţat, de atunci, tot timpul, să-mi iubesc poporul din care m-am născut, să-mi iubesc pămintul din care m-am născut. M-a învăţat să iubesc clasa muncitoare, să-i înţeleg perfect rolul ei revoluţionar şi s-o urmez. M-am străduit să fac acest lucru. Uneori am reuşit, alteori nu, dar niciodată nu s-a stins, nu se va stinge credinţa în clasa muncitoare, credinţa în partidul meu, credinţa în conducătorii lui. Partidul nostru are astăzi o politică externă cum nu a avut niciodată poporul acesta, ţara aceasta a noastră. O faceţi dumneavoastră. Noi cei care lucrăm în Ministerul de Externe trebuie s-o aplicăm cu aceeaşi grijă, cu aceeaşi conştiinciozitate pentru ca ea intr-adevăr să aducă poporului român, clasei muncitoare din România, partidului nostru acea strălucire pe care o merită“. După solemnitate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ceilalţi conducători de partid şi de stat, s-au întreţinut cordial cu sărbătoritul. Cuvîntul tovarăşului NICOLAE CE Aş dori ca în numele conducerii de partid şi de stat să felicit pe tovarăşul Macovescu cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani şi al înmînării acestui înalt ordin al Republicii Socialiste România. Desigur, aceasta, este o vîrstă încă tînără , dar în aceşti ani tovarăşul Macovescu a desfăşurat o intensă activitate — şi în ilegalitate, cînd a adus o contribuţie însemnată la lupta revoluţionară din România — şi apoi în anii de construcţie socialistă, mai cu seamă în domeniul politicii internaţionale. Deci, prin acordarea acestei înalte distincţii se dă şi o înaltă apreciere activităţii pe care tovarăşul Macovescu a depus-o în aceşti ani. Dar, aşa cum este obiceiul să se spună întotdeauna, acordarea acestei înalte aprecieri înseamnă şi punerea unor noi obligaţii, de viitor, în munca pe care o are tovarăşul Macovescu ca ministru de externe. Desigur, ţinînd seama de politica internaţională a ţării noastre, de multiplele probleme ce se pun pe plan internaţional se poate prevedea că şi în viitor va fi necesară o activitate intensă pentru a se înfăptui şi în acest domeniu, în cit mai bune condiţiuni, politica României de dezvoltare a relaţiilor internaţionale, de întărire a colaborării cu ţările socialiste, cu ţările in curs de dezvoltare, cu toate statele lumii, pentru realizarea politicii generale a ţării noastre de colaborare în Europa, de pace în întreaga lume. Doresc să exprim convingerea mea, a conducerii de partid şi de stat că tovarăşul Macovescu va desfăşura şi în viitor o activitate bună în această direcţie. Ii doresc încă o dată deplin succes în activitatea sa, viaţă îndelungată, multă sănătate şi fericire. O contribuţie de înaltă valoare la promovarea unor relaţii noi intre statele europene, la cauza securităţii şi cooperării internaţionale O vizită istorică, cu profunde semnificaţii, menită să inaugureze noi căi pentru amplificarea raporturilor de prietenie şi colaborare bilaterală, a căror ascendenţă va constitui o contribuţie nemijlocită la cauza securităţii europene, a cooperării şi păcii în lume. Aceasta este — redată mai mult decit succint — concluzia ce se impune la încheierea vizitei pe care preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a efectuat-o, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în Italia, San Marino şi la Vatican. Intre momentul cînd înalţii soli ai poporului român au păşit pe pămintul Italiei şi clipa de bun rămas, timpul a fost puternic marcat de profunde şi strălucite expresii elocvente ale sentimentelor de stimă şi preţuire reciprocă. Cronica legăturilor dintre România şi Italia, purtind pecetea originei latine comune, a profundelor afinităţi de limbă şi cultură, s-a îmbogăţit, astfel, cu noi dovezi concrete — manifestările călduroase de prietenie, convergenţele de păreri şi, mai ales, documentele semnate, din rîndul cărora se detaşează Declaraţia solemnă comună , ale dorinţei comune de a realiza aspiraţiile de apropiere şi înţelegere ale popoarelor român şi italian, ce deschid o nouă perspectivă colaborării dintre ţările noastre. Festivitatea de primire, înaltele onoruri de stat, sentimentele de prietenie manifestate de cetăţenii Romei şi ai celorlalte localităţi ce au avut ca oaspeţi pe înalţii soli ai României, de oamenii muncii din intreprinderile vizitate, precum şi atmosfera de cordialitate ce a caracterizat convorbirile purtate de şeful statului român cu personalităţi marcante ale vieţii politice, toate acestea se convertesc în dovezi ale înaltei preţuiri de care se bucură, peste hotare, politica promovată de România socialistă, în direcţia instaurării păcii şi bunei înţelegeri în lume, politică marcată de personalitatea prestigioasă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Reţinînd esenţa faptelor, documentele semnate în timpul vizitei demonstrează, fără putinţă de tăgadă, largile posibilităţi existente pentru inaugurarea unei noi etape a colaborării bilaterale. „Consider — sublinia, în acest sens, preşedintele Nicolae Ceauşescu — că Declaraţia solemnă şi Acordul de cooperare de lungă durată pe care le-am semnat sunt chemate tocmai să pună bazele acestei noi istorii în relaţiile dintre popoarele noastre". In acelaşi spirit, preşedintele Giovanni Leone releva faptul că vizita şefului statului român, precum şi rezultatele cu care s-a soldat constituie „cea mai bună confirmare a excelentelor relaţii dintre cele două ţări şi a prieteniei care leagă cele două popoare ale noastre". Dînd glas aspiraţiilor comune de pace şi cooperare, documen ten Stoica (Continuare in pag. a 6-a) în pag. a 5-a: Comunicat comun cu privire la vizita oficială in Republica San Marino a presedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUSESCU