România Liberă, februarie 1977 (Anul 35, nr. 10037-10060)
1977-02-01 / nr. 10037
ANUL XXXV Nr. 10037 • 6 pagini 30 bani A. la centrul preocupărilor in economie: eficienţa • După opinia specialiştilor, mecanizarea lucrărilor poate contribui cu circa 40 la sută la creşterea prevăzută pentru productivitatea muncii în acest cincinal • Cum a evoluat indicele de mecanizare a unor lucrări intre 1970 şi 1975 • Argumente pentru o largă diversificare a utilajelor de construcţii • Cit lucrează şi cit stau nefolosite utilajele pe şantiere • Ce se intîmplă cînd furnizorii de piese de schimb nu-şi respectă obligaţiile „CEDOMAL" - o nouă »taţi» românească pentru prepararea betoanelor OOIAŞI MECANIZAREA CONSTRUCŢIILOR Directivele Congresului al XX-lea ,al partidului au stabilit că producţia de construcţii montaj va trebui să reprezinte în anul 1930 o creştere de cca 1,5 ori faţă de anul 1975. Prin prisma acestei creşteri se pune în acest moment problema de a accelera ritmul de dezvoltare a construcţiilor, pentru ca, pe lingă obiectivele iniţial prevăzute, să fie realizate şi altele, devenite posibile pe baza reducerii consumurilor actuale: construcţia a Încă 160 000 de locuinţe noi din fond de stat sau cu sprijinul statului in credite şi execuţie, precum şi a unor noi capacităţi de producţie. Desigur, căile de sporire a productivităţii muncii în construcţii sunt multiple. Dar, aşa cum a subliniat, in repetate rinduri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, realizarea unei productivităţi superioare necesită nu o intensificare a efortului fizic, ci a muncii de concepţie, în vederea extinderii mecanizării şi automatizării, aplicării proceselor tehnologice moderne. Este o orientare care devine cu atît mai importantă într-un cincinal in care investiţiile sunt aproape duble faţă de precedentul şi în care se afirmă din plin revoluţia tehnico-ştiinţifică, ceea ce modifică înseşi sarcinile ce revin mecanizării şi automatizării. Nu asistăm numai la o dezvoltare a construcţiilor, ci şi la o schimbare de mentalitate în ceea ce priveşte eficienţa în acest sector, la o puternică industrializare a lucrărilor, prin care şantierul se asimilează tot mai mult cu o fază de montaj. Care poate fi contribuţia mecanizării la creşterea prevăzută pentru productivitatea muncii ? După opinia unui specialist in materie, ing. Ion Viţă, director al direcţiei de mecanizare şi prestaţii din Ministerul Construcţiilor Industriale , „studiile făcute în cadrul acestuiminister, principalul constructor industrial, au permis evaluarea acestei contribuţii pină la circa 40 la sută“. Procentul acesta este o medie. Cu cit o lucrare presupune mai multă manoperă (şi mai puţină calificare), cu atît devine mai necesară şi mai rentabilă mecanizarea. Intr-un Creşterile sînt mari, sînt importante, dacă avem in vedere că unele procente vădesc apropiere de mecanizarea completă, spre exemplu lucrările de pămînt, acum mecanizate în proporţie de 90 la sută, cind în anul 1955, de pildă, indicele era de 22,9 la sută. Şi totuşi, după cum se vede din tabelul prezentat, rezerve mai există. Ce împiedică obţinerea unui procent şi mai bun ? „Faptul că şantierele sunt dotate, prin excelenţă, cu utilaje de mare capacitate“ — ne spune ing. Cornel Bidian, director adjunct în aceeaşi direcţie a mecanizării. Pare paradoxal. Care este explicaţia : „Avem de pildă, in dotare utilaje de mare capacitate, cum sunt excavateacincinal in care se realizează atitea obiective noi şi in care se pune problema accelerării ritmului construcţiilor, este esenţial să fie asigurată, in primul rind, scurtarea termenelor de execuţie a lucrărilor de pregătire a operaţiunilor de construcţii-montaj propriu-zise. Să vedem acum, ce arată statistica despre stadiile atinse în ceea ce priveşte mecanizarea unor lucrări de construcţii, de-a lungul cincinalului trecut , cele de peste 0.3 mc, buldozerele de peste 65 CP, dar ne lipsesc altfel de utilaje de capacităţi mai mici, care să execute diferite lucrări mai mărunte, remarcabile prin mulţimea lor. De unde se vede că problema mecanizării nu se rezumă numai la dotarea cu mai multe utilaje, de cit mai mare capacitate şi că la fel de însemnată este diversificarea gamei acestor utilaje. Or, la acest capitol, industria construcţiilor de maşini a rămas datoare“. Este o părere. Dar, constructorii de pe unul din marile şantiere ale acestui cincinal, cel al combinatului chimic de la Giurgiu, cred, că nici diversificarea gamei de utilaje nu e suficientă. Iată ce ne spune chiar un „mecanizator, inginerul şef Mihail Chiriţă, de la staţia de utilaj transport a Trustului de construcţii industriale şi agrozootehnice (M.C. Ind.) . „Planul de transport noi îl făceam, dar oricit de bine lucram, şi chiar dacă am fi lucrat de zece ori pe atît, situaţia rămînea aceeaşi : excavatoarele şi buldozerele stăteau zeci de minute sau uneori ore întregi in așteptarea noastră. De ce ? Simplu, ele erau mari, pe cind autocamioanele mici. Nici să fie autocamioanele egale cu capacitatea acestor utilaje n-ar fi bine, fiindcă s-ar deteriora mașinile primind dintr-o dată o încărcătură mare de pămînt. Am trecut la reorganizarea parcului nostru de utilaje, am făcut, mai intîi, calcule de corelare ; pentru ca autocamioanele să fie încărcate în sistem „conveier“, ele trebuie să aibă o capacitate care să cuprindă trei cupe de excavator, în relaţie optimă“. Am văzut acest sistem-conveier ; el funcţionează. Lucrează cite trei excavatoare sau buldozere şi maşinile vin una după alta, stau aproape numai atît cit e necesar să fie încărcate şi apoi pleacă. Ceea ce ne-a sugerat o întrebare : cit stau utilajele existente şi cit lucrează ele ? O întrebare deosebit de interesantă, cel puţin din două puncte de vedere, acela al efectului real al mecanizării, asupra Cornelia Preda (Continuare in pac. a 3-a) Genul activității 197019721975 Lucrări de pămînt (mecanizare complexă) . . . 86.7 88.2 90.6 Săpare .................................................... 88.7 89.3 91.7 Transport .......................................... 92.8 94.7 95.3 Lucrări de beton (mecanizare complexă) . . . 73.5 77.5 86.2 Manipularea agregatelor ............................ 84.2 85.5 88.5 Metode diversificate in activitatea de control obştesc In judeţul Cluj îşi desfăşoară activitatea 1189 echipe de control obştesc. Un etalon al eficienţei muncii lor in anul trecut, bunăoară, este numărul de propuneri făcute, peste 7 500, în cea mai mare parte Înfăptuite. Dar eficienţa ar mai putea fi măsurată — aşa cum declara tovarăşul Mihai Marina, secretar al Comitetului judeţean de partid, secretarul Consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste — şi prin alte cifre de sinteză, cum ar fi extinderea spaţiilor comerciale cu peste 6 000 m.p. sau depăşirea planului de desfacere a mărfurilor către populaţie cu 11,7 milioane , controlul obştesc avînd partea sa de contribuţie la înscrierea indicatorilor respectivi prin propunerile de înfiinţare a noi magazine, prin concursul ce l-a dat la buna aprovizionare cu mărfuri de calitate şi prin imprimarea unei atitudini corespunzătoare a vînzătorilor faţă de cumpărători. In discuţiile noastre purtate în judeţul Cluj cit şi din dezbaterile recentei Consfătuiri judeţene a controlului obştesc am desprins un fapt valoros pentru activitatea de viitor în acest domeniu, căci şi aici s-a acumulat o bogată experienţă, echipele împletind iniţiativa cu modalităţi variate de acţiune, ceea ce a imprimat întregii munci eficienţă sporită. „In problemele de asistenţă a mamei şi copilului — ne spune Valeria Hetea, vicepreşedinta Comitetului de femei din Dej — noi am organizat consfătuiri comune ale echipelor alcătuite in acest domeniu din femei — cu mamele din cartiere. Am aflat astfel multe doleanţe pentru care apoi controlul obştesc (în echipele de la noi sunt 122 de femei) a făcut demersuri susţinute în vederea satisfacerii lor. De exemplu, femeile angajate în producţie, care locuiesc în cartierul Dealul Florilor, au sesizat controlul obştesc, despre faptul că au mari greutăţi cu transportul copiilor la creşe, cămine, grădiniţe şi şcoli din pricina aglomerării autobuzelor. Controlul obştesc a intervenit la organele competente şi acum pentru copiii din Dealul Florilor circulă două auto- Virgil Lazăr (Continuare in pag. a 6-a) Complex comercial din cartierul Gheorghieni din Cluj-Napoca Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Sisteme moderne de extracţie in minele din Valea Jiului La mina Petrila, una din cele mai vechi exploatări carbonifere din Valea Jiului, s-a realizat un nou puţ de extracţie echipat cu schipuri de mare capacitate, pentru transportarea mecanizată şi operativă a producţiei de cărbune din cel mai adine orizont al minei. Tot în scopul sporirii graduluide mecanizare a lucrărilor din subteran şi al creşterii productivităţii muncii, mina Bărbăteni, din acelaşi bazin, a fost dotată cu o maşină de încărcat cu deschidere laterală. (Agerpres). Rezultate remarcabile în întrecerea socialistă Prima lună a anului 1977 a fost încununată de rezultate remarcabile obţinute de numeroase colective de oameni ai muncii angajaţi plenar în întrecerea socialistă pentru înfăptuirea exemplară a planului. Din „Cetatea de foc“ a Reşiţei, de pildă, aflăm că la sfirşitul lunii ianuarie, în graficele de producţie au fost înscrise suplimentar peste 4 500 tone produse siderurgice, cele mai mari succese fiind înregistrate de oţelari şi laminorişti. De asemenea, colectivele laminoarelor de profile de la Combinatul siderurgic Hunedoara au realizat, zilnic — în întreaga lună —, peste prevederi, în medie, cite 90 tone de laminate finite. La rîndul lor, colectivele întreprinderii de alumină din Oradea, care anul acesta au luat noi măsuri pentru utilizarea raţională a agregatelor şi valorificarea superioară a materiilor prime, au reuşit, tot cu două zile înainte de termen, să îndeplinească sarcinile de plan ale lunii ianuarie. Şi Şantierul naval din Galaţi anunţă după lansarea la apăa primului cargou de 8 750 tdw din producţia-marfă a acestui an că, pe baza unei mai bune pregătiri a producţiei, la cheiurile de armare ale şantierului se găsesc în stadii avansate termenelor din grafice încă 6 nave maritime. Colectivul întreprinderii de construcţii căi ferate din Braşov a realizat, de asemenea, in luna ianuarie o producţie suplimentară în ■ valoare de circa 600 000 lei. Acest succes este concretizat în devansarea unor importante lucrări de centralizare şi sistematizare electrodinamică a staţiilor, a lucrărilor de electrificare de noi linii, ca şi construcţiilor de cămine pentru ceferişti. (Agerpres) Marți 1 februarie 1977 Etica muncii SPIRITUL COLECTIV Cumlucraţi , bine dispus sau încordat ? Calm, stăpîn pe reflexe şi pe capacitatea de a crea, sau, dimpotrivă, necăjit de cine ştie ce şi astfel sustras in parte de la actul creaţiei ? Chestiunea are o mare importanţă. Fină nu demult obiect exclusiv al atenţiei sociologilor, microclimatul muncii de fiecare zi începe să devină tot mai mult o îndatorire, liber însuşită, a tuturor celor ce se ocupă de organizarea producţiei, de la şeful de echipă şi pină la director. Se acreditează, cu suficient temei, ideea că nu poţi fi bun organizator al producţiei la locul de muncă fără să te fi ocupat in prealabil de instituirea unor astfel de relaţii intre oameni incit munca să devină mai mult decit o obligaţie necesară, adică să capete o serioasă încărcătură de pasiune, de ambiţie şi de satisfacţie. — Mi se pare un lucru lesne de înţeles. Dacă producţia este un act colectiv de creare a bunurilor materiale, atunci e , limpede că relaţiile dintre oameni trebuie să fie cit mai perfecte, tovărăşeşti, relaţii de participanţi egali, ca între membrii aceleiaşi familii. Este opinia preşedintelui comitetului sindicatului de la Combinatul de industrializare a lemnului, din Pipera, tovarăşul Virgil Strătică. — Nu-i suficientă afirmaţia — l-am avertizat. Vă rog să faceţi dovada Celor spuse. Pentru că, ştiţi cum se zice , de la teorie la practică este o cale lungă... Ca şi cînd s-ar fi aşteptat la invitaţie, începu fără o altă introducere. — Un argument. Noi am introdus şi fabricăm curent mobila stil de epocă. In mai puţin de trei ani am ajuns să avem azi pe fluxul producţiei 25 de garnituri de mobilă diferite. Am trecut la această înnoire nu fără o anume îngrijorare. Se ştie că mobila stil, fiind mai complexă din punct de vedere tehnic, cere şi o pregătire profesională mai înaltă. Şi totuşi nu au survenit nici un fel de surprize neplăcute. Am reuşit excelent, datorită... — Vreţi să spuneţi că plusul de cunoştinţe profesionale care se impunea, a fost suplinit de existenţa unui microclimat prielnic muncii ? — Exact. Şi nu-i nici o exagerare. Oamenii au înţeles că se petrecea ceva deosebit în viaţa fabricii şi a lor. Şi atunci s-au manifestat puternic pasiunea şi dăruirea. Veţi vedea cum. In secţiile combinatului a început o activitate de colaborare şi întrajutorare cum nu mai cunoscusem pină atunci. Dispăruseră diferenţele — din mentalitatea unora — dintre generaţii, fiecare manifesta interes pentru munca celuilalt. Toate acestea erau stimulate şi de o echitabilă repartizare a sarcinilor de producţie. Şefii de echipe şi maiştrii aveau grijă să lucreze in acel cunoscut spirit al eticii şi echităţii noastre, nefavorizînd pe unul, in detrimentul celuilalt. — Se mai intimpla şi aşa . — Sigur că se intîmplă, nu toţi oamenii sint perfecţi. In crearea şi menţinerea unui bun microclimat de muncă, spiritul de echitate în relaţia dintre conducător şi fiecare membru din colectiv are o importanţă indiscutabilă. Favoritismul necăjeşte, duce la discordie, desmembrează, reduce capacitatea de muncă a colectivului. La scurtă vreme după această discuţie, străbăteam secţiile combinatului, continuind investigaţia în perimetrul relaţiilor dintre maiştri şi oameni, relaţie cu adevărat esenţială in producţie. Redau, în sinteză, cîteva opinii semnificative. Sonia Marin: „Cu maistrul Maria Radu ne înţelegem foarte bine. Este un om drept. Cînd greşeşti, nu prea te iartă iar cînd faci ceva bun nu-şi reţine lauda“. Dar critica, de la dumneavoastră spre el, funcţionează ? „Dar ce, nu este şi el om ? Cînd greşeşte trebuie să-i spunem, altfel se strică". Maria Radu, maistru : „Dacă ai — şi este firesc să ai simpatii pentru unul sau altul, ţine-le pentru tine. Şi nu le împinge pină la favoritisme şi protecţii“. Le-aţi împins vreodată? „Hm, omul învaţă cel mai mult din practica personală“... Simpatia manifestată vădit şi in afara cadrului echităţii, se poate restringe şi asupra maistrului, nu numai a colectivului ? „întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu. Un conducător pe locul de producţie îşi afirmă personalitatea prin colectiv, tot aşa cum, de altfel, el şi imprimă colectivului ceva din trăsăturile sale morale şi din experienţa sa. Eşti un şef de echipă bun pentru că ai un colectiv care munceşte exemplar ; eşti un maistru destoinic pentru că ai o secţie Ştefan Zidăriţă Una din modernele secţii ale Combinatului de industrializare a lemnului Pipera CENTENARUL CUCERIRII INDEPENDENŢEI Acest neam de oameni ai căror copii consideră eroismul un lucru obişnuit Peste drum de Stadionul 23 August este un şir de blocuri. In unul din aceste blocuri, la etajul cinci, trăieşte o familie de oameni obişnuiţi : soţul — cercetător in electronică, soţia tehniciană, textilistă, băiatul, elev în clasa a VI-a şi bunica lui, Maria Tănase, o femeie trecută de optzeci de ani, cu chipul desprins parcă din icoanele zugrăvite cîndva. . Stăm cu toţii, în jurul unei fotografii vechi, îngălbenite, ea însăşi copie a altei fotografii mai vechi, pe care se vede inscripţia cunoscută : „Certific că veteranul Moldoveanu Gheorghe prevăzut în fotografia de faţă, a luat parte la campania anului 1877/78 cu regimentul 10 Călăraşi. Comandant Bat. 5. Rezervă. Maior Irimescu“. — E tatăl dumneavoastră ? — o întreb pe tovarăşa Maria Tănase. — Tata. Eu scot rar poza asta. Rar ! Cînd stă să se înnoiască anul mai ales, că atunci s-a născut tata. — A fost la Plevna ? — A fost. — De unde ştiţi ? — Păi avea cîteva decoraţii de atunci şi livretul aşa mare cam cu caietul ăsta pe care scrieţi. Ne spunea şi cum a fost rănit şi cînd şi cum l-au decorat... — Ce decoraţii avea ? — Asta, drept să spun n-aş putea, da’ una o ştiu că a fost cu poveste : „Crucea Sfîntul Gheorghe“. O ţin bine minte. A purtat-o o soră la gît drept salbă. — Drept salbă ? O decoraţie ? — Vedeţi dumneavoastră : în sat, fetele de măritat purtau salbe cu bănuţi de argint, de aur, după stare. Noi, fetele lui Gheorghe Moldoveanu, n-aveam salbă că eram unsprezece copii şi doar două pogoane de pămînt. Şi soră-mea şi-a pus decoraţia la gît drept salbă. — Şi de unde ştiţi că era „Crucea Sfîntul Gheorghe“ ? — Păi să vedeţi de unde. Cînd prindea de veste tata că i-a luat iar decoraţia să şi-o pună la gît, o certa „Mă fată, mă ! Asta-i talisman, că poartă numele de Gheorghe, ca şi mine. Să n-o pierzi“. N-am uitat vorba asta a tatei. Aia era decorația, nu alta. — Fusese rănit ? — La un picior. Pină a murit piciorul ăla tot beteag a fost. — Dar celelalte documente, decoraţii... Livretul ? — Decoraţiile s-au pierdut, hîrtiile au ars in focul cel mare. Că la noi în Stăneşti-Vlaşca a fost răzmeriţă şi pe urmă au dat foc satului, cu ordin de la stăpinire. — In 1907 ? — Da. Era spre primăvară. Şi au venit oameni călări dinspre Putineiu şi le-a spus tuturor să iasă cu furci şi cu topoare că nu se mai poate. Şi a ieşit şi tata cu toporul în mină şi s-au adunat cu toţii la conac. Da’ boierul fugise că l-a scăpat unu’ care avea cai şi trăsură şi plimba nunţile in sat.. — Astea toate le-aţi auzit ? — Ba le-am văzut. Au pus foc. Aruncau rochiile cucoanelor pe geam direct în pară. Pe urmă a venit armata şi a tras o dată pe deasupra, da’ oamenii n-au fugit. I-au luat pe ofiţeri de picioare şi i-au răsturnat de pe cai. Şi fără comandanţi, soldaţii erau toţi numa ţărani. Şi n-au tras. , — Da’ de ce a izbucnit răscoala ? Mai ţineţi minte ? — Da’ cum să nu ţin minte ! Tata lua in dijmă de la boier, de la Marin Rădulescu, 6 pogoane că din alea două ale noastre nu reuşea să ne sature. Şi la împărţeală era aşa : trei părţi boierii şi una noi. Ba trebuia, separat de asta, să-i mai şi argăţească patru zile cu carul şi patru zile cu braţele... Şi doisprezece pui, de găină, cite doi pui de pogon sau cite o găină mare. Era şi un cîntec da nu-i mai ştiu eu glasu’. Pe vorbe zicea aşa : „Arendaşii sunt prea răi ! Nu vor să ştie de noi / La noi una, la ei trei / De-aia te-ara chitit pe ei“. ...Ei, şi aşa... V-am spus doar vorbele alea cu învoielile să vedeţi că ce spun eu, zice şi în cîntec. — Pe tatăl dumneavoastră l-au arestat ? . — L-au ţinut cam o lună la cercetare. Pe vreo cîţiva i-au ucis, vreo 50—80 au făcut ocnă. Da’ nainte de asta, au ars satul ca nişte păgîni. — Cum a fost ? — Păi a fost aşa cum spun. S-a dat poruncă, să vină armata şi să vadă satul din temelie. Stoica Iorga, primarul, a auzit. Avea cai buni. Să ştii dumneata că primarul ăsta n-a fost ca alţii. S-a urcat în căruţă şi a ajuns în sat cu caii tot o spumă. A bătut toba : „Fugiţi oare cum puteţi că vin să pună foc satului“. Am fugit cum am putut, cu tfite, cu ţoale. Şi, pe o vale ne-am întîlnit cu armata. Nu ne-au făcut nimic. Au tras, mai intîi, trei salve şi au căzut cîteva case. Apoi au pus foc casă cu casă. . — S-au întors oamenii In sat ? — S-au întors că acolo le era vatra. S-a întors şi tata. Şi noi, odată cu el. La cercetare, tata le-a spus că-i veteran. Pe el l-au iertat, dar Anghel Moldoveanu, un nepot al taţii, a stat cinci ani la ocnă. Cind a venit era orb că îl ţinuse numai la întuneric. — Ce mai ştiţi din cintecul de care mi-aţi vorbit înainte ? — Păi, aproape pe tot îl ştiu. L-a scris fata pe-un caiet. Mai zicea aşa : „Armata noastră armată ! Tot un singe, tot o soartă / Trage-n mamă, trage-n tată / Că aşa e comandată / Şi-i şade şeful în spate / Dacă nu trage îl bate / Ba-l condamnă şi la moarte“... Că aşa a şi fost. Soldaţii care n-au tras au fost judecaţi şi, dintre ei, unii, condamnaţi la moarte pentru trădare. Asta aşa am auzit-o de la alţii. — Spuneaţi că tatăl dumneavoastră a fost rănit în 1877, dar că nu din asta i s-a tras. — Da ! Nu din asta. Rana care l-a ucis a căpătat-o în 1918, în primul război mondial. — A participat la război . — Ei, nu. Fraţii mei mai mari Lisandru şi Nicolae Moldoveanu au fost la Mărăşeşti. Tata nu, că era bătrîn. Da’ s-a făcut rechiziţie pentru transport. Tata cu un frate aveau, împreună car cu boi. Şi nu s-a îndurat să-i lase pe mina altuia. A plecat cu carul să facă „transport“ de muniţii. Conducea o coloană de care. Mi-a spus că dincolo de Gara Făurei, la Bordei Verde, Anton Uncu (Continuare în pag. a 3-a) (s ) - Harta fanominelor meteorologica probabile. Amănunte In pagina a I-a iContinuare in pag a 3-a) Importante reduceri ale consumului de metal Constructorii de maşini dedicat şi transport uzinal de întreprinderea mecanică Tinşoara realizează în acest an serie de utilaje cu un consu redus de metal pe fiecare prus. Aşa sunt, de pildă, tot încărcătoarele de 3,2 tone/foi la care, prin îmbunătăţirile adse tehnologiilor de execuţie redimensionarea unor ansamb şi subansamble, consumul a sczut cu 300 kg, iar la motostivroarele cu furci laterale, cu pete 200 kg pe fiecare maşină. Importante economii de metal înregistrează şi prin trecerea debitarea centralizată a tutur laminatelor, extinderea crei combinate a tablelor, mării volumului de piese prelucra prin turnare sau tratamente temice, folosirea în producţie capetelor rămase de la debitor Studiile elaborate de colectele de muncitori, tehnicieni ingineri din fiecare secţie vizeză şi alte măsuri de sporire producţiei şi reducere a consturilor de materii prime şi meriale, care vor conduce la relizarea peste plan,in acesta a 100 de maşini de ridicat transport, şi a unui volum piese de schimb în valoare 3 milioane lei.