România Liberă, februarie 1977 (Anul 35, nr. 10037-10060)

1977-02-01 / nr. 10037

ANUL XXXV Nr. 10037 • 6 pagini 30 bani A. la centrul preocupărilor in economie: eficienţa • După opinia specialiştilor, mecaniza­rea lucrărilor poate contribui cu circa 40 la sută la creşterea prevăzută pentru pro­ductivitatea muncii în acest cincinal • Cum a evoluat indicele de mecanizare a unor lucrări intre 1970 şi 1975 • Argu­mente pentru o largă diversificare a utila­jelor de construcţii • Cit lucrează şi cit stau nefolosite utilajele pe şantiere • Ce se intîmplă cînd furnizorii de piese de schimb nu-şi respectă obligaţiile „CEDOMAL" - o nouă »taţi» românească pentru prepararea betoanelor OOIAŞ­­I MECANIZAREA CONSTRUCŢIILOR Directivele Congresului al XX-lea ,al partidului au stabilit că producţia de construcţii mon­taj va trebui să reprezinte în anul 1930 o creştere de cca 1,5 ori faţă de anul 1975. Prin pris­ma acestei creşteri se pune în acest moment problema de a ac­celera ritmul de dezvoltare a construcţiilor, pentru ca, pe lin­gă obiectivele iniţial prevăzute, să fie realizate şi altele, deve­nite posibile pe baza reducerii consumurilor actuale: construcţia a Încă 160 000 de locuinţe noi din fond de stat sau cu sprijinul statului in credite şi execuţie, precum şi a unor noi capacităţi de producţie. Desigur, căile de sporire a productivităţii muncii în con­strucţii sunt multiple. Dar,­­ aşa cum a subliniat, in repetate rin­­duri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, realizarea unei pro­ductivităţi superioare necesită nu o intensificare a efortului fizic, ci a muncii de concepţie, în ve­derea extinderii mecanizării şi automatizării, aplicării procese­lor tehnologice moderne. Este o orientare care devine cu atît mai importantă într-un cincinal in care investiţiile sunt aproape duble faţă de precedentul şi în care se afirmă din plin revolu­ţia tehnico-ştiinţifică, ceea ce modifică înseşi sarcinile ce re­vin mecanizării şi automatizării. Nu asistăm numai la o dezvol­tare a construcţiilor, ci şi la o schimbare de mentalitate în ceea ce priveşte eficienţa în acest sector, la o puternică industria­lizare a lucrărilor, prin care şantierul se asimilează tot mai mult cu o fază de montaj. Care poate fi contribuţia me­canizării la creşterea prevăzută pentru productivitatea muncii ? După opinia unui specialist in materie, ing. Ion Viţă, director al direcţiei de mecanizare şi prestaţii din Ministerul Cons­trucţiilor Industriale , „studiile făcute în cadrul acestui­­minis­ter, principalul constructor in­dustrial, au permis evaluarea a­­cestei contribuţii pină­­ la circa 40 la sută“. Procentul acesta este o medie. Cu cit o lucrare presupune mai multă manoperă (şi mai puţină calificare), cu atît devine mai necesară şi mai rentabilă mecanizarea. Intr-un Creşterile sînt mari, sînt im­portante, dacă avem in vedere că unele procente vădesc apro­piere de mecanizarea completă, spre exemplu lucrările de pă­­mînt, acum mecanizate în pro­porţie de 90 la sută, cind în anul 1955, de pildă, indicele era de 22,9 la sută. Şi totuşi, după cum se vede din tabelul prezentat, rezerve mai există. Ce împiedică obţine­rea unui procent şi mai bun ? „Faptul că şantierele sunt dota­te, prin excelenţă, cu utilaje de mare capacitate“ — ne spune ing. Cornel Bidian, director ad­junct în aceeaşi direcţie a me­canizării. Pare paradoxal. Care este explicaţia : „Avem de pil­dă, in dotare utilaje de mare capacitate, cum sunt excavatea­cincinal in care se realizează atitea obiective noi şi in care se pune problema accelerării ritmului construcţiilor, este e­­senţial să fie asigurată, in pri­mul rind, scurtarea termenelor de execuţie a lucrărilor de pre­gătire a operaţiunilor de cons­­trucţii-montaj propriu-zise. Să­ vedem acum, ce arată sta­tistica despre stadiile atinse în ceea ce priveşte mecanizarea unor lucrări de construcţii, de-a lungul cincinalului trecut , cele de peste 0.3 mc, buldozerele de peste 65 CP, dar ne lipsesc altfel de utilaje de capacităţi mai mici, care să execute dife­rite lucrări mai mărunte, remar­cabile prin mulţimea lor. De unde se vede că problema me­canizării nu se rezumă numai la dotarea cu mai multe utilaje, de cit mai mare capacitate şi că la fel de însemnată este diver­sificarea gamei acestor utilaje. Or, la acest capitol, industria construcţiilor de maşini a rămas datoare“. Este o părere. Dar, construc­torii de pe unul din marile şan­tiere ale acestui cincinal, cel al combinatului chimic de la Giur­giu, cred, că nici diversificarea gamei de utilaje nu e suficientă. Iată ce ne spune chiar un „me­canizator­, inginerul şef Mihail Chiriţă, de la staţia de utilaj transport a Trustului de con­strucţii industriale şi agrozoo­tehnice (M.C. Ind.) . „Planul de transport noi îl făceam, dar ori­cit de bine lucram, şi chiar dacă am fi lucrat de zece ori pe atît, situaţia rămînea aceeaşi : excavatoarele şi buldozerele stă­teau zeci de minute sau uneori ore întregi in așteptarea noas­tră. De ce ? Simplu, ele erau mari, pe cind autocamioanele mici. Nici să fie autocamioanele egale cu capacitatea acestor uti­laje n-ar fi bine, fiindcă s-ar deteriora mașinile primind din­­tr-o dată o încărcătură mare de pămînt. Am trecut la reorgani­zarea parcului nostru de utilaje, am făcut, mai intîi, calcule de corelare ; pentru ca autocami­oanele să fie încărcate în sistem „conveier“, ele trebuie să aibă o capacitate care să cuprindă trei cupe de excavator, în rela­ţie optimă“. Am văzut acest sistem-con­­veier ; el funcţionează. Lucrea­ză cite trei excavatoare sau bul­dozere şi maşinile vin una după alta, stau aproape numai atît cit e necesar să fie încărcate şi apoi pleacă. Ceea ce ne-a su­gerat o întrebare : cit stau uti­lajele existente şi cit lucrează ele ? O întrebare deosebit de in­teresantă, cel puţin din două puncte de vedere, acela al efec­tului real al mecanizării, asupra Cornelia Preda (Continuare in pac. a 3-a) Genul activității 197019721975 Lucrări de pămînt (mecanizare complexă) . . . 86.7 88.2 90.6 Săpare .................................................... 88.7 89.3 91.7 Transport .......................................... 92.8 94.7 95.3 Lucrări de beton (mecanizare complexă) . . . 73.5 77.5 86.2 Manipularea agregatelor ............................ 84.2 85.5 88.5 Metode diversificate in activitatea­­ de control obştesc In judeţul Cluj îşi desfăşoa­ră activitatea 1189 echipe de control obştesc. Un etalon al e­­ficienţei muncii lor in anul tre­cut, bunăoară, este numărul de propuneri făcute, peste 7 500, în cea mai mare parte Înfăptuite. Dar eficienţa ar mai putea fi măsurată — aşa cum declara tovarăşul Mihai Marina, secre­tar al Comitetului judeţean de partid, secretarul Consiliului ju­deţean al Frontului Unităţii So­cialiste — şi prin alte cifre de sinteză, cum ar fi extinderea spaţiilor comerciale cu peste 6 000 m.p. sau depăşirea planu­lui de desfacere a mărfurilor că­tre populaţie cu 11,7 milioane , controlul obştesc avînd partea sa de contribuţie la înscrierea indicatorilor respectivi prin pro­punerile de înfiinţare a noi ma­gazine, prin concursul ce l-a dat la buna aprovizionare cu mărfuri de calitate şi prin im­primarea unei atitudini cores­punzătoare a vînzătorilor faţă de cumpărători. In discuţiile noastre purtate în judeţul Cluj cit şi din dezbaterile recentei Consfătuiri judeţene a controlu­lui obştesc am desprins un fapt valoros pentru activitatea de viitor în acest domeniu, căci şi aici s-a acumulat o bogată experienţă, echipele împletind iniţiativa cu modalităţi variate de acţiune, ceea ce a imprimat întregii munci eficienţă sporită. „In problemele de asistenţă a mamei şi copilului — ne spune Valeria Hetea, vicepreşedinta Comitetului de femei din Dej — noi am organizat consfătuiri comune ale echipelor alcătuite in acest domeniu din femei — cu mamele din cartiere. Am a­­flat astfel multe doleanţe pen­tru care apoi controlul obştesc (în echipele de la noi sunt 122 de femei) a făcut demersuri susţinute în vederea satisface­rii lor. De exemplu, femeile an­gajate în producţie, care locu­iesc în cartierul Dealul Florilor, au sesizat controlul obştesc, despre faptul că au mari greu­tăţi cu transportul copiilor la creşe, cămine, grădiniţe şi şcoli din pricina aglomerării autobu­zelor. Controlul obştesc a in­tervenit la organele competente şi acum pentru copiii din Dea­lul Florilor circulă două auto- Virgil Lazăr (Continuare in pag. a 6-a) Complex comercial din cartierul Gheorghieni din Cluj-Napoca Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Sisteme moderne de extracţie in minele din Valea Jiului La mina Petrila, una din cele mai vechi exploatări car­bonifere din Valea Jiului, s-a realizat un nou puţ de extrac­ţie echipat cu schipuri de mare capacitate, pentru transpor­tarea mecanizată şi operativă a producţiei de cărbune din cel mai adine orizont al minei. Tot în scopul sporirii gradu­lui­­de mecanizare a lucrărilor din subteran şi al creşterii productivităţii muncii, mina Bărbăteni, din acelaşi bazin, a fost dotată cu o maşină de încărcat cu deschidere laterală. (Agerpres). Rezultate remarcabile în întrecerea socialistă Prima lună a anului 1977 a fost încununată de rezultate re­marcabile obţinute de numeroa­se colective de oameni ai mun­cii angajaţi plenar în întrecerea socialistă pentru înfăptuirea exemplară a planului. Din „Cetatea de foc“ a Reşi­­ţei, de pildă, aflăm că la sfirşitul lunii ianuarie, în gra­ficele de producţie au fost înscrise suplimentar peste 4 500 tone produse siderurgice, cele mai mari succese fiind în­registrate de oţelari şi lamino­­rişti. De asemenea, colectivele laminoarelor de profile de la Combinatul siderurgic Hunedoa­ra au realizat, zilnic — în în­treaga lună —, peste prevederi, în medie, cite 90 tone de la­minate finite. La rîndul lor, colectivele în­treprinderii de alumină din Oradea, care anul acesta au luat noi măsuri pentru utiliza­rea raţională a agregatelor şi valorificarea superioară a ma­teriilor prime, au reuşit, tot cu două zile înainte de termen, să îndeplinească sarcinile de plan ale lunii ianuarie. Şi Şantierul naval din Galaţi anunţă după lansarea la apă­­a primului cargou de 8 750 tdw din producţia-marfă a acestui an că, pe baza unei mai bune pre­gătiri a producţiei, la cheiurile de armare ale şantierului se găsesc în stadii avansate ter­menelor din grafice încă 6 nave maritime. Colectivul întreprinderii de construcţii căi ferate din Bra­şov a realizat, de asemenea, in luna ianuarie o producţie su­plimentară în ■ valoare de circa 600 000 lei. Acest succes este concretizat în devansarea unor importante lucrări de centrali­zare şi sistematizare electrodi­­namică a staţiilor, a lucrărilor de electrificare de noi linii, ca şi construcţiilor de cămine pen­tru ceferişti.­ (Agerpres) Marți 1 februarie 1977 Etica muncii SPIRITUL COLECTIV Cum­­lucraţi , bine dispus sau încordat ? Calm, stăpîn pe re­flexe şi pe capacitatea de a crea, sau, dimpotrivă, necăjit de cine ştie ce şi astfel sustras in parte de la actul creaţiei ? Chestiunea are o mare impor­tanţă. Fină nu demult obiect ex­clusiv al atenţiei sociologilor, microclimatul muncii de fiecare zi începe să devină tot mai mult o îndatorire, liber însuşită, a tuturor celor ce se ocupă de organizarea producţiei, de la şe­ful de echipă şi pină la direc­tor. Se acreditează, cu suficient temei, ideea că nu poţi fi bun organizator al producţiei la lo­cul de muncă fără să te fi ocu­pat in prealabil de instituirea unor astfel de relaţii intre oa­meni incit munca să devină mai mult decit o obligaţie necesară, adică să capete o serioasă încăr­cătură de pasiune, de ambiţie şi de satisfacţie. — Mi se pare un lucru lesne de înţeles. Dacă producţia este un act colectiv de creare a bu­nurilor materiale, atunci e , lim­pede că relaţiile dintre oameni trebuie să fie cit­ mai perfecte, tovărăşeşti, relaţii de partici­panţi egali, ca între membrii a­­celeiaşi familii. Este opinia preşedintelui co­mitetului sindicatului de la Com­binatul de industrializare a lem­nului, din Pipera, tovarăşul Vir­gil Strătică. — Nu-i suficientă afirmaţia — l-am avertizat. Vă rog să faceţi dovada Celor spuse. Pentru că, ştiţi cum se zice , de la teorie la practică este o cale lungă... Ca şi cînd s-ar fi aşteptat la invitaţie, începu fără o altă in­troducere. — Un argument. Noi am in­trodus şi fabricăm curent mobi­la stil de epocă. In mai puţin de trei ani am ajuns să avem azi pe fluxul producţiei 25 de garnituri de mobilă diferite. Am trecut la această înnoire nu fără o anume îngrijorare. Se ştie că mobila stil, fiind mai complexă din punct de vedere tehnic, cere şi o pregă­tire profesională mai­ înaltă. Şi totuşi nu au survenit nici un fel de surprize neplăcute. Am reuşit excelent, datorită... — Vreţi să spuneţi că plusul de cunoştinţe profesionale care se impunea, a fost suplinit de e­­xistenţa unui microclimat pri­elnic muncii ? — Exact. Şi nu-i nici o exa­gerare. Oamenii au înţeles că se petrecea ceva deosebit în viaţa fabricii şi a lor. Şi atunci s-au manifestat puternic pasiunea şi dăruirea. Veţi vedea cum. In sec­ţiile combinatului a început o activitate de colaborare şi întra­jutorare cum nu mai cunoscu­sem pină atunci. Dispăruseră diferenţele —­ din mentalitatea unora — dintre generaţii, fiecare manifesta interes pentru munca celuilalt. Toate acestea erau sti­mulate şi de o echitabilă repar­tizare a sarcinilor de producţie. Şefii de echipe şi maiştrii aveau grijă să lucreze in acel cunoscut spirit al eticii şi echităţii noas­tre, nefavorizînd pe unul, in de­trimentul celuilalt. — Se mai intimpla şi aşa . — Sigur că se intîmplă, nu toţi oamenii sint perfecţi. In crea­rea şi menţinerea unui bun mi­croclimat de muncă, spiritul de echitate în relaţia dintre condu­cător şi fiecare membru din co­lectiv are o importanţă indiscu­tabilă. Favoritismul necăjeşte, duce la discordie, desmembrea­­ză, reduce capacitatea de mun­că a colectivului. La scurtă vreme după această discuţie, străbăteam secţiile com­binatului, continuind investiga­ţia în perimetrul relaţiilor din­tre maiştri şi oameni, relaţie cu adevărat esenţială in producţie. Redau, în sinteză, cîteva opinii semnificative. Sonia Marin: „Cu maistrul Maria Radu ne înţelegem foarte bine. Este un om drept. Cînd greşeşti, nu prea te iartă iar cînd faci ceva bun nu-şi reţi­ne lauda“. Dar critica, de la dumneavoastră spre el, funcţio­nează ? „Dar ce, nu este şi el om ? Cînd greşeşte trebuie să-i spunem, altfel se strică". Maria Radu, maistru : „Dacă ai — şi este firesc să ai­­ sim­patii pentru unul sau altul, ţi­­ne-le pentru tine. Şi nu le îm­pinge pină la favoritisme şi pro­tecţii“. Le-aţi împins vreodată? „Hm, omul învaţă cel mai mult din practica personală“... Sim­patia manifestată vădit şi in a­­fara cadrului echităţii, se poate r­es­tringe şi asupra maistrului, nu numai a colectivului ? „în­totdeauna, mai devreme sau mai tîrziu. Un conducător pe locul de producţie îşi afirmă persona­litatea prin colectiv, tot aşa cum, de altfel, el şi imprimă colecti­vului ceva din trăsăturile sale morale şi din experienţa sa. Eşti un şef de echipă bun pen­tru că ai un colectiv care mun­ceşte exemplar ; eşti un maistru destoinic pentru că ai o secţie Ştefan Zidăriţă Una din modernele secţii ale Combinatului de industrializare a lemnului Pipera CENTENARUL CUCERIRII INDEPENDENŢEI Acest neam de oameni ai căror copii consideră eroismul un lucru obişnuit Peste drum de Stadionul 23 August este un şir de blocuri. In unul din aceste blocuri, la etajul cinci, trăieşte o familie de oameni obişnuiţi : soţul — cercetător in electronică, soţia tehniciană, textilistă, băiatul, elev în clasa a VI-a şi bunica lui, Maria Tănase, o femeie tre­cută de optzeci de ani, cu chipul desprins parcă din icoanele zu­grăvite cîndva. . Stăm cu toţii, în jurul unei fo­tografii vechi, îngălbenite, ea însăşi copie a altei fotografii mai vechi, pe care se vede in­scripţia cunoscută : „Certific că veteranul Moldoveanu Gheor­­ghe prevăzut în fotografia de faţă, a luat parte la campania anului 1877/78 cu regimentul 10 Călăraşi. Comandant Bat. 5. Re­zervă. Maior Irimescu“. — E tatăl dumneavoastră ? — o întreb pe tovarăşa Maria Tă­nase. — Tata. Eu scot rar poza asta. Rar ! Cînd stă să se înnoiască anul mai ales, că atunci s-a năs­cut tata. — A fost la Plevna ? — A fost. — De unde ştiţi ? — Păi avea cîteva decoraţii de atunci şi livretul aşa mare cam cu­ caietul ăsta pe care scrieţi. Ne spunea şi cum a fost rănit şi cînd şi cum l-au decorat... — Ce decoraţii avea ? — Asta, drept să spun n-aş putea, da’ una o ştiu că a fost cu poveste : „Crucea Sfîntul Gheorghe“. O ţin bine minte. A purtat-o o soră la gît drept sal­bă. — Drept salbă ? O decoraţie ? — Vedeţi dumneavoastră : în sat, fetele de măritat purtau salbe cu bănuţi de argint, de aur, după stare. Noi, fetele lui Gheorghe Moldoveanu, n-aveam salbă că eram unsprezece copii şi doar două pogoane de pămînt. Şi soră-mea şi-a pus decoraţia la gît drept salbă. — Şi de unde ştiţi că era „Crucea Sfîntul Gheorghe“ ? — Păi să vedeţi de unde. Cînd prindea de veste tata că i-a luat iar decoraţia să şi-o pună la gît, o certa „Mă fată, mă ! As­­ta-i talisman, că poartă numele de Gheorghe, ca şi mine. Să n-o pierzi“. N-am uitat vorba asta a tatei. Aia era decorația, nu alta. — Fusese rănit ? — La un picior. Pină a murit piciorul ăla tot beteag a fost. — Dar celelalte documente, decoraţii... Livretul ? — Decoraţiile s-au pierdut, hîrtiile au ars in focul cel mare. Că la noi în Stăneşti-Vlaşca a fost răzmeriţă şi pe urmă au dat foc satului, cu ordin de la stăpinire. — In 1907 ? — Da. Era spre primăvară. Şi au venit oameni călări dinspre Putineiu şi le-a spus tuturor să iasă cu furci şi cu topoare că nu se mai poate. Şi a ieşit şi tata cu toporul în mină şi s-au adu­nat cu toţii la conac. Da’ boierul fugise că l-a scăpat unu’ care avea cai şi trăsură şi plimba nunţile in sat.. — Astea toate le-aţi auzit ? — Ba le-am văzut. Au pus foc. Aruncau rochiile cucoane­lor pe geam direct în pară. Pe urmă a venit armata şi a tras o dată pe deasupra, da’ oamenii n-au fugit. I-au luat pe ofiţeri de picioare şi i-au răsturnat de pe cai. Şi fără comandanţi, sol­daţii erau toţi numa ţărani. Şi n-au tras. , — Da’ de ce a izbucnit răs­coala ? Mai ţineţi minte ? — Da’ cum să nu ţin minte ! Tata lua in dijmă de la boier, de la Marin Rădulescu, 6 pogoa­ne că din alea două ale noastre nu reuşea să ne sature. Şi la împărţeală era aşa : trei părţi boierii şi una noi. Ba trebuia, separat de asta, să-i mai şi ar­­găţească patru zile cu carul şi patru zile cu braţele... Şi­ doi­sprezece pui, de găină, cite doi pui de pogon sau cite o găină mare. Era şi un cîntec da nu-i mai ştiu eu glasu’. Pe vorbe zi­cea aşa : „Arendaşii sunt prea răi ! Nu vor să ştie de noi / La noi una, la ei trei / De-aia t­e-ara chitit pe ei“. ...Ei, şi aşa... V-am spus doar vorbele alea cu învoielile să vedeţi că ce spun eu, zice şi în cîntec. — Pe tatăl dumneavoastră l-au arestat ? . — L-au ţinut cam o lună la cercetare. Pe vreo cîţiva i-au ucis, vreo 50—80 au făcut ocnă. Da’ nainte de asta, au ars satul ca nişte păgîni. — Cum a fost ? — Păi a fost aşa cum spun. S-a dat poruncă, să vină armata şi să vadă satul din temelie. Stoica Iorga, primarul, a auzit. Avea cai buni. Să ştii dumneata că primarul ăsta n-a fost ca al­ţii. S-a urcat în căruţă şi a a­­juns în sat cu caii tot o spumă. A bătut toba : „Fugiţi oare cum puteţi că vin să pună foc satu­lui“. Am fugit cum am putut, cu tfite, cu ţoale. Şi, pe o vale ne-am întîlnit cu armata. Nu ne-au făcut nimic. Au tras, mai intîi, trei salve şi au căzut cîte­va case. Apoi au pus foc casă cu casă. . — S-au întors oamenii In sat ? — S-au întors că acolo le era vatra. S-a întors şi tata. Şi noi, odată cu el. La cercetare, tata le-a spus că-i veteran. Pe el l-au iertat, dar Anghel Moldo­veanu, un nepot al taţii, a stat cinci ani la ocnă. Cind a venit era orb că îl ţinuse numai la întuneric. — Ce mai ştiţi din cintecul de care mi-aţi vorbit înainte ? — Păi, aproape pe tot îl ştiu. L-a scris fata pe-un caiet. Mai zicea aşa : „Armata noastră ar­mată ! Tot un singe, tot o soar­tă / Trage-n mamă, trage-n tată / Că aşa e comandată / Şi-i şade şeful în spate / Dacă nu trage îl bate / Ba-l condamnă şi la moarte“... Că aşa a şi fost. Soldaţii care n-au tras au fost judecaţi şi, dintre ei, unii, con­damnaţi la moarte pentru tră­dare. Asta aşa am auzit-o de la alţii. — Spuneaţi că tatăl dumnea­voastră a fost rănit în 1877, dar că nu din asta i s-a tras. — Da ! Nu din asta. Rana care l-a ucis a căpătat-o în 1918, în primul război mondial. — A participat la război . — Ei, nu. Fraţii mei mai mari Lisandru şi Nicolae Moldoveanu au fost la Mărăşeşti. Tata nu, că era bătrîn. Da’ s-a făcut rechizi­­ţie pentru transport. Tata cu un frate aveau, împreună car cu boi. Şi nu s-a îndurat să-i lase pe mina altuia. A plecat cu ca­rul să facă „transport“ de mu­niţii. Conducea o coloană de care. Mi-a spus că dincolo de Gara Făurei, la Bordei Verde, Anton Uncu (Continuare în pag. a 3-a) (s ) -­ Harta fanominelor meteorologica probabile. Amănunte In pagina a I-a iContinuare in pag a 3-a) Importante reduceri ale consumului de metal Constructorii de maşini de­dicat şi transport uzinal de întreprinderea mecanică Tin­şoara realizează în acest an serie de utilaje cu un consu redus de metal pe fiecare pr­­us.­ Aşa sunt, de pildă, tot încărcătoarele de 3,2 tone/foi la care, prin îmbunătăţirile ad­se tehnologiilor de execuţie redimensionarea unor ansamb şi subansamble, consumul a sc­zut cu 300 kg, iar la motostivr­­oarele cu furci laterale, cu pe­te 200 kg pe fiecare maşină. Im­portante economii de metal înregistrează şi prin trecerea debitarea centralizată a tutur laminatelor, extinderea crei combinate a tablelor, mării volumului de piese prelucra prin turnare sau tratamente te­mice, folosirea în producţie capetelor rămase de la debitor Studiile elaborate de colect­­ele de muncitori, tehnicieni ingineri din fiecare secţie vize­ză şi alte măsuri de sporire producţiei şi reducere a cons­turilor de materii prime şi m­­eriale, care vor conduce la re­lizarea peste plan,­in acest­a a 100 de maşini de ridicat transport, şi a unui volum­­ piese de schimb în valoare­­ 3 milioane lei.

Next