România Liberă, martie 1979 (Anul 37, nr. 10682-10708)

1979-03-01 / nr. 10682

1 UNA PE ZI de MATTY — E frumos și rugbiul, dar dacă balonul n-ar fi oval ci ro­tund, dacă n-ar fi 15 ci 11, dacă barele... Pagina a 2-a — 1 martie 7979 Festivalul naţional „ AWag­e­“ Permanenţa manifestărilor de masă Amploare şi calitate Ca aproape pretutindeni în ţară, şi în Dolj se află in plină desfăşurare concursurile de in­terpretare şi creaţie din etapa judeţeană a Festivalului na­ţional „Cintarea României“, ediţia a II-a, programate pînă la 25 martie. Pe diferite scene din Craiova, Băileşti şi Ca­lafat, în faţa unui public nu­meros, se vor întrece, în a­­ceastă perioadă, 320 de forma­ţii artistice de amatori şi 150 de interpreţi individuali apar­­ţinînd aşezămintelor culturale, sindicatelor, cooperaţiei, arma­tei, organizaţiilor de tineret, şco­lilor şi facultăţilor. Exceptînd lucrările literare ce vor fi trimise direct juriului pe ţară — cu toate că şi în acest domeniu un fel de selecţie şi va­lidare s-a realizat prin interme­diul „Decadei cenaclurilor“ care a avut loc între 1 şi 10 decem­brie 1978 , în municipiul Cra­iova se vor deschide, de aseme­nea, expoziţiile reprezentative de artă plastică, artă populară şi artă fotografică şi va fi prezen­tată o gală a filmului de amatori. Practic, prin numărul mare de manifestări şi de participanţi, atît în calitate de artişti cît şi de spectatori, concursul, cel pu­ţin în centrele de desfăşurare, îşi menţine un caracter de masă, cu toate atributele proprii aces­tei largi mişcări de educaţie multilaterală, complexă. Pa­ralel cu concursul, formaţiile care n-au depăşit etapa de masă îşi vor relua dialogul pe aceiaşi scenă, gazde fiind atît localită­ţile şi unităţile din care acestea provin cît şi altele din imediata vecinătate. De altfel, într-o ac­tivitate de masă non-stop vor fi angajate şi formaţiile partici­pante la concursuri, indiferent dacă au fost promovate sau nu la etapa interjudeţeană. Chiar dacă juriile n-au deli­berat încă, dată fiind durata concursurilor, cîteva observaţii preliminare se pot face atît în ce priveşte amploarea cît şi ca­litatea formaţiilor. Se remarcă, înainte de toate, prezenţa în concurs cu diverse formaţii a întreprinderii „Electroputere“, a celei de tractoare şi maşini agricole (I.T.M.A.), a fabricii de confecţii, toate trei din Craiova, a casei de cultură municipale şi a celei a­­sindicatelor, a şcolii populare de artă, precum şi a unor­ aşezăminte culturale din oraşele Băileşti sau din comu­nele Poiana Mare, Dăbuleni, Amărăştii, de­­Tos şi de Sus, Goi­­cea, Brădeşti, Melineşti etc. Sunt acreditate de pe acum, ca printre cele mai valoroase, o seamă de formaţii — unele din­tre ele nou înfiinţate — ca or­chestra de cameră „Studio“ sau grupul votat­ instrumental, „Da­cii“ de la casa de cultură a mu­nicipiului, grupul de balet de la Şcoala populară de artă, corul de cameră al casei de cultură din Calafat şi orchestra de estradă a casei de cultură a sin­dicatelor din Craiova, corul băr­bătesc de la T.T.M.A. şi cel fe­minin de la Fabrica de confecţii, brigada artistică de la Ostroveni, grupul de interpreţi la ocarină de la Terpeziţa sau cel de dans tematic din Sopot şi multe alte formaţii şi solişti de artă popu­lară sau cultă. În frumoasa şi moderna sală a Liceului energetic din Craiova am avut­ prilejul să audiem în concurs aproape 20 de coruri sau grupuri vocale, multe din ele venind din satele­ învecinate Craiovei, din care o parte în­semnată a populaţiei — tineretul îndeosebi — face zilnic naveta. In aceste situaţii, trebuie­ în mod special apreciate strădania şi pasiunea celor ce compun aceste coruri ca şi a dirijorilor, cum sunt cele două învăţătoare Cornelia Pîrvulescu de la Cer­­năteşti sau Ana Popa de la Işal­­niţa. Tot ca un fapt deosebit, corul din Calopăr e condus de profesorul de istorie Stan Pascu, iar printre membrii săi se nu­mără Constantin Şelaru, preşe­dintele cooperativei agricole şi Ion Miha, inginer la aceeaşi uni­tate. Profesorul şi muzicianul Constantin Ungureanu, preşedin­tele juriului, recunoaşte ,în con­ducătoarea de azi a grupului vocal din Ţuglui, Nicoliţa An­­driţoiu, pe eleva care cu ani în urmă se distingea ca solistă de muzică populară. Cunoscutul animator nu pierde ocazia de a discuta cu fiecare conducător de formaţie în parte, observaţiile sale referndu-se, deopotrivă, la virtuţile şi la carenţele inter­pretării şi orientării repertoriu­lui. „In ce priveşte repertoriul , nu ezită să sublinieze exigen­tul om de muzică — şi corurile noastre vădesc o anumită unila­teralitate ce se resimte în, miş­carea corală din întreaga ţară. Mai exact, opţiunile lor merg către cîteva piese corale con­temporane, de obicei cele impu­se de anumite ansambluri profesioniste, în timp ce un mare număr de lucrări de mare valoare din patrimoniul nostru clasic — cîntece de profundă re­zonanţă patriotică, prelucrări folclorice, creaţii care relevă bu­curia de a trăi şi felul de a fi al poporului nostru — continuă să figureze intr-un fond mu­zical pasiv“. Consemnînd opi­nia acestui muzician, căruia îi datoresc mult, nu numai mişcarea artistică din Olte­nia, ci şi cea din Valea Jiu­lui sau Hunedoara, pe care le-a slujit cu devoţiune ani de-a rîn­­dul, să lăsăm concursurile din judeţul Dolj să se desfăşoare în ritmul alert în care au început. Universitate pentru toţi Luarea aceasta de puls a ac­tivităţilor din cadrul festivalului nu se putea limita la întrecerile artistice, oricît de prioritare par ele în această perioadă. Intre altele, şi pentru că, interlocuto­rii noştri de la Craiova, în pri­mul rînd preşedintele Comitetu­lui judeţean de cultură şi educaţie socialistă, Constantin Drăgoescu, ne-a atras de la bun început atenţia asupra preocu­pării statornice pentru manifes­tările cultural-educative de masă, a contribuţiei acestora la avîntul general al producţiei, la mobilizarea oamenilor muncii în bătălia pentru o nouă calitate, pentru eficienţa tuturor activi­tăţilor economice. La ordinea zilei, în momentul sosirii noas­tre, erau acţiunile menite să sprijine înfăptuirea Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. cu pri­vire la îmbunătăţirea conducerii şi planificării unitare a agricul­turii, a creării consiliilor agro­industriale unice şi sporirea producţiei agricole. Ca o expe­rienţă nouă şi, din cite ştim, unică vi­tară, în această direcţie a educaţiei politice, a lărgirii orizontului profesional şi spiri­tual, se detaşează generalizarea universităţilor cultural-ştiinţi­fice în localităţile din judeţul Dolj. Rezervîndu-ne dreptul de a reveni asupra acestei valoroa­se experienţe la finele acestui an de învăţămînt cultural-ştiin­­ţific , în care în absolut toate oraşele şi comunele judeţului funcţionează o sută de universi­tăţi in cadrul cărora se suţin 879 cursuri frecventate de circa 38 000 cursanţi — vom subliniat numai că această reuşită e deo­potrivă rezultatul unei activităţi bogate desfăşurate de-a lungul celor zece ani de existenţă a acestei forme de educaţie, cît şi a efortului deosebit întreprins în ultima vreme, din moment ce în anul şcolar trecut au funcţio­nat numai 73 asemenea instituţii. Structura tematică a acestor universităţi cultural-ştiinţifice determinată de preocupările şi interesul celor ce participă la ele se prezintă astfel : 69.8 la sută sunt cursuri cu caracter social­­politic, economic, cursuri de ştiinţe ale naturii şi de ate­ism ştiinţific , cursurile de istorie a patriei şi partidu­lui, de cultură şi civiliza­ţie românească, reprezintă un procent de 16.05 la sută, iar cele destinate informaţiei şi creaţiei tehnice, ridicării calificării pro­fesionale ating tot un procent ridicat — 18,08 la sută. Merită, de asemenea, remarcată diversi­tatea tematicii acestor cursuri şi în funcţie de cerinţele de muncă, profesionale, ale catego­riei căreia li se adresează. Mai trebuie subliniat faptul că, prin­tre cei 2 709 de intelectuali din colectivele de conducere sau de lectori, se numără aproape toate cadrele didactice de la univer­sitatea craioveană, mulţi cerce­tători şi alţi specialişti de la ni­velul judeţului care, ca şi oamenii de artă, participă astfel la un proces de integrare bine conceput şi dirijat. Relevând aşadar maturitatea concepţiei ca şi rigoarea organi­zării şi desfăşurării acestei in­stituţii, devenită prin cuprinde­re şi orientare tematică univer­sitate pentru toţi, trebuie să spui că ea reflectă tocmai în­ţelegerea rostului festivalului ca mişcare largă de educaţie poli­tică, profesională, ştiinţifică şi, cum s-a văzut, cultural-artisti­­că. Beneficiind de un asemenea conţinut şi cadru, este de aştep­tat ca activităţile să se bucure de o finalitate educativă dintre cele mai prodigioase. Niculae Stoian (Urmare din pap. 1) de la operatori chimişti la sub­­ingineri — este pregătit în pre­zent în centrul şcolar al combi­natului. Şcoala de subingineri este o filială, pentru a o numi astfel, a Institutului politehnic din ■ Bucureşti. Urmărim, în pri­mul rînd, necesitatea asigurării unui personal calificat căruia să i se încredinţeze spre exploatare instalaţiile de înaltă tehnicita­te ale combinatului. Deci, com­petenţă profesională din primul moment al contactului cu pro­ducţia. Apoi formarea unei per­manente rezerve de cadre pre­gătite, calificate pentru funcţii tehnice de comandă. De-a lun­gul anilor am format ceea ce numim curent echipa de lucru, atent selecţionată, colectiv în­chegat, sudat din punct de ve­dere profesional şi moral. In mod concret, nu există şef de secţie sau de serviciu care să nu aibă cel puţin 10 ani vechi­me în munca de specialitate. — înregistraţi fluctuaţii in rindul cadrelor ? — Datorită procesului perma­nent de instruire, de calificare, datorită a ceea ce înseamnă as­tăzi combinatul pentru fiecare om al său, nu putem vorbi de o fluctuaţie a cadrelor, ea este practic inexistentă. 60 la sută din personal provine din mediul sătesc, din comunele învecinate Făgăraşului, iar peste 60 la sută din personal are o vechime de peste 10 ani în combinat. Anul trecut unui număr de 271 de muncitori li s-au repartizat lo­cuinţe noi, în Făgăraş. 36 şi-au construit cu credite de la stat apartamente proprietate perso­nală ; anul acesta, numărul lo­cuinţelor repartizate va creşte considerabil. De fapt, combina­tul oferă astăzi, în mic, imagi­nea caracteristică întregii ţări — aceea a unor ample mutaţii de­mografice, cu largi implicaţii sociale legate de dorinţa fiecă­ruia de a-şi împlini personali­tatea, de a se instrui, de a cu­noaşte. — De cină sinteţi directorul combinatului ? — Din anul 1966. Lucrez de fapt în combinat din anul 1957, cînd am fost repartizat, ca tînăr inginer stagiar, la fabrica de a­­moniac şi îngrăşăminte chimice. — Ce amintiri păstraţi facul­tăţii, ce-i apreciaţi şi ce-i re­proşaţi ? — Am absolvit Facultatea­ de chimie industrială din Iaşi, al cărui dejcan din acea vreme" era profesorul Constantin­ Călistru, şeful catedrei de tehnologie chi­mică anorganică, art dascăl, care, dincolo de dorinţa permanent vie de a cunoaşte, de spiritul autodepăşirii, a imprimat stu­denţilor săi o anumită rigoare în gîndire, o gîndire matemati­că, aş saune, cu detalii pline de cutezanţă şi fantezie, ca şi o va­loroasă concepţie asupra rolului ingineriei tehnologice. Dacă aş reproşa ceva învăţămîntului din acea vreme ar fi lipsa de prac­tică, mai precis spus, de orga­nizarea temeinică a practicii. Despre importanţa practicii nu cred că este nevoie să mai amin­tesc. Personal am făcut practica de producţie, în anul 5 al fa­cultăţii, aici un combinat iar di­ploma avea ca temă instalaţia pentru obţinerea acidului azotic diluat prin oxidarea catalitică a amoniacului, deci o temă inspi-,. rată şi legată de practica in pro­ducţie.' — Sinteţi originar din Făgăraş? — Nu, din Tîrgu Mureş. Di-' rectort­l combinatului din Tirgu Mureş este din Făgăraş. .Dinco­lo de aspectul contradictoriu la prima,,vedere, se află în­să toc­mai importanta iractieii in pro­ducţie, a legăturii profesionale, de gîndire si afecţiune care te leagă de locul practicii, de oa­menii întreprinderii unde faci această practică. — Care este profilul profesio­nal si moral pe care-l cereţi co­laboratorilor apropiaţi ? — Competenţa şi pasiunea pentru profesie : receptivitate, maximă faţă de nou, spiritul de opinie, de iniţiativă : capacita­tea de depăşire a greutăţilor : ostilitatea faţă de superficiali­tate, de rutină şi inerţie : infor­marea corectă. Dealtfel, în legă­tură cu această ultimă cerință, de elementară disciplină, aici un combinat informarea corectă nu este numai o problemă de etică a muncii, ci de proprie răspundere profesională. . Orice raportare falsă, de exemplu, a­­supra rigorilor planului, s-ar în­toarce ca un bumerang împo­triva celor care ar practica­-o. Ar duce la strangulări in produc­ţie avînd in vedere interacţiu­nea dintre planurile fiecărui sector... Vorbeam mai înainte de ceea ce numim aici echipă de lucru." Or, această echipă de lu­cru, spiritul de echipă trebuie să­ constituie permanent o trăsă­tură proprie a întregului colec­tiv de conducere a combinatului. Fără acest sniret de echipă, de stil de muncă bazat pe condu­cere colectivă, de respect fată de opinia fiecăruia si într-ajuto­­rare, însăsi conducerea ar fi de­ficitară. in mod concret planul, indicele ce! mai sensibil al efi­cienţei muncii noastre n-ar fi îndeplinit. — Ce vă cereţi dv. personal în calitate de director ? — Tot ceea ce cer colabora­torilor mei. Tn momentul in care n-as putea face faţă exigentelor ce le cer altora, colaboratorilor aprociaţi, n-aş mai­ avea auto­ritatea morală de conducător de întreprindere. Nici faţă de alţii, nici faţă de mine. Autoritatea competenţei ulile încinse şi risipa de combustibil Unităţile de alimentaţie publi­că din Ploieşti au consumat anul trecut 303 000 mc. de gaze in plus. O investigaţie a dus la constatări edificatoare : in 10, din cele 12 unităţi vizitate, gră­tarele ardeau cu toată forţa încă de la prima oră a deschiderii, deşi in decurs de 5—6 ore abia trecuseră pe ele 2—3 fripturi ! Rasourile, cu toate ochiurile, ar­­zind, abia pregătiseră si ele 2—3 cafele, in acelaşi interval de timp. Si­ s-a făcut socoteala că, in aceste condiţii, o cafea mică ajunge la 10 lei cost real... Restaurantele ..Mureşul" și ..Gara de Sud“ încălzeau întrea­ga plită de la bucătărie, chiar dacă era nevoie doar de un sin­gur ochi — pentru că nu si-au modificat sistemul de alimenta­re cu combustibil, instalind ar­zătoare pentru fiecare ochi de plită in parte. Că robinetul ri­sipei de combustibil poate fi închis, o dovedesc din plin uni­tăţile ,,„­acto-vegetarian“ si „Vatra plăieşilor“. Trebuie insă ca si responsabilii de unităţi şi bucătării, să intervină ori de cite ori observă risipa. (Al. MIHAI) ­ Pîrîul şi poluarea „Ce faci, dom’le ? N-am voie să-mi spăl maşina ne întrea­bă indignat Gheorghe Neacşu. 1 martie... Pasiune de-o viaţă Pe la sfîrşitul lui ianuarie 1976, mergeam cu microbuzul de la Tîrgu Jiu spre Craiova, împreună cu o echipă a televi­ziunii. Puneam la cale un „poem tv“ despre meşterul din Hobiţa Gorjului, de la a cărui naştere se împlinea un veac. Vizitasem satul copilăriei artistului, tre­cusem prin capitala judeţului şi, după o călătorie pe drumuri troienite, am poposit în Bănie, acolo unde adolescentul Bran­cuşi urmase şcoala de arte şi meserii şi unde trăia unul din exegeţii şi prietenii marelui sta­tuar. Aveam adresa scrisă în carnet : strada Alexandru Ioan Cuza, nr. 9, et. 3, ap. 13. Am intrat în oraş pe la patru după amiază. Dacă la Tîrgu Jiu nin­sese, la Craiova ploua mărunt. Am urcat scările şi ne-am oprit la etajul 3. Eram la uşa locuin­ţei lui V. G. Paleolog. Ne-a în­­tîmpinat un bătrîn respectabil, cu ochi mici, vii, blînzi, buni. Era cum îl văzusem în poze. O barbă albă, tolstoiană sau vin­­ciană, incendiată parcă de lună, cădea pură pe piept, ca o ză­padă. Maestrul ne-a primit în bi­bliotecă. Pe un perete atîrna im carton cu o caligrafie ciudată în centru : părea o hartă stră­bătută de curbe de nivel. Era un desen de Brâncuşi, cunoscu­tul portret „spiral“ ce-L repre­zenta, sublimat,, pe James Joyce. Pereţii acoperiţi de raf­turi cu cărţi, pe mese dosare groase, file scrise pe jumătate, schiţe, fişe. Bătrânul Paleolog era împreună cu fiul său Tretie, cercetător binecunoscut, si gl. care nu mai e demult t­înăr şi care-i spunea părintelui­- -său „Tată“ cu vocea caldă ,şi cu o smerenie de copil ascultător. Sfătos, spiritual, „patriarhul“ din Bănie răspundea la între­bări cu umor, dezvolta cu pa­siune, idei. Cineva din grupul nostru l-a întrebat a cîţi ani are. A răspuns : „De patru ori, două­zeci şi unu !“ .Discuţia pe care­ am avut-o cu maestrul V. G. Paleolog in faţa aparatului de filmat a fost inclusă in „poe­mul tv“ care s-a transmis pe post. Ii citisem­ unele cărţi şi studii, îl văzusem la televizor, îl ascultasem la radio. Atunci, în acel sfîrşit de ianuarie 1976, îl întîlneam pentru prima dată. Acum pot spune cu durere , şi pentru ultima oară. Intîlnirea cu un înţelept, pe care n-am cum s-o mai uit. Despre Brâncuşi spunea că a fost unul din puţinii artişti ai acestui secol care au crezut în adînea raţiune a creaţiei. Legă­tura operei sculptorului cu fol­clorul românesc este­ neîndoiel­nică, însă în înţelegerea exactă a acestui raport nu folclorul de azi trebuie avut în vedere, ci creaţia anonimă veche din spa­ţiul geto-dacic, contemporană cu era germinaţiei mitologiei Olimpului şi a Babilonului. Transcriu, din carnetul în care le-am însemnat, replici ale maestrului Paleolog, vorbe ce au accentul unor aforisme : „Brâncuşi a dat lumii şansa ar­tei moderne“ ; „Lui Brâncuşi lumea i-a dat puţină bucurie şi multă tristeţe. Marea lu­mină era în el“. Exegetul îşi aducea aminte : „Două lovituri i-au sporit tăcerea — insuccesul de la Indore, in India, și sftrsitul prieteniei cu irlandeza Eileen Lane care a plecat din cauza războiului“. Am discutat mult despre ma­rele sculptor, căci­ subiectul „po­emului. tv“ era acesta. Dar ori­care ar­ fi fost ’ Scopul vizitei noastre , în strada­ Alexandru loan Cuza din­­Craiova,­­discuţia cu V. G. Paleolog tot în aceeaşi arie de probleme S-ar fi învîrtit. Fiindcă, iată ce ne-a mărturisit spre sfârşitul întîlnirii biograful şi exegetul brâncuşian trecut atunci de vîrsta de 84 de ani : „Anii pe care-i mai am de trăit îi Voi dedica nume­­ lui.­.Brân­cuşi“. Anii aceştia au­ fost ,trei, la­ număr. Ei ..se adaugă altor zeci de­­­ ani, alcătuit la o viaţă , şi o carieră de cărturar. V. G. Paleolog n-a avut o existenţă monotonă, lipsită de reliefuri. A scris studii despre poetica „colorată“ a lui Macedonski, des-­­pre „Erik Satie şi noul muzica­­lism““, a tradus celebrul „Tratat despre pictură“ al lui Leonardo etc. Dar opera vieţii lui rămîne devoţiunea neîntreruptă pentru Brâncuşi. Căci V.G. Paleolog a spus lucruri esenţiale despre arta marelui sculptor al aces­tui secol. Interesul lui pen­tru Brâncuşi a depăşit coordo­natele stricte ale vieţii şi ope­rei. La Craiova, în ianuarie 1976, am ascultat imprimate pe bandă magnetică fragmente de conferinţe despre sculptorul nostru ţinute la universităţi americane , fundalul prelegeri­lor : muzică gorjenească inter­pretată la fluier, vioară, ţam­bal. Am constatat atunci că en­gleza americană siună într-un fel aparte pe fond muzical ol­tenesc. Ni s-a oferit o copie după testamentul lăsat de artist familiei Istrati. Despre toate aceste și despre multe altele vorbea un martor, un om care retrăia afectiv totul. In privinţa devotamentului pentru o anumită personalitate, V. G. Paleolog nu are egal în critica de artă românească. Timp de aproape şapte decenii, el a dat la iveală cărţi şi studii ce aveau să alcătuiască o lucrare monumentală. Ediţia completă a tuturor scrierilor lui V. G. Paleolog despre Constantin Brâncuşi va fi în măsură să în­chege dosarul superb al unei consecvenţe, al unei pasiuni. Şi imaginea de mare frumuseţe a unei conştiinţe. V. G. Paleolog s-a stins din viaţă de curînd, în vîrstă de 88 de ani, trecuţi. Un înţelept a trecut în lumea umbrelor, acolo unde se află şi chipul selenar al lui „neică Costache“, priete­nul şi idolul său. Pe harta cul­turii noastre a rămas un loc gol. Dar,­ ca o compensaţie, s-a aprins o lumină în plus în panteonul valorilor situate în eternitate.­­A,-a dispărut un cărturar. Tinerii sau mai­­­uţin tinerii semănători pe eforiii culturii ştiu că tre­buie , , să poată da mai­ mult spiritualităţii neamului lor şi lumii. E legea nobilă a continui­tăţii. Ion Lotreanu văzind că-l prindem in vizorul aparatului de fotografiat. Nu, n-avem nimic împotriva îndelet­nicirii ca atare. — dimpotrivă, o cere şi legea circulaţiei — nu­mai că Gheorghe Neacşu, me­canizator la S.M.A. Hoghiz (Braşov), îşi spăla maşina in mijlocul piriului ! Piriu care­ nu se mai varsă un alt curat ca la­crima, ci, printre altele, cu­ ule­iurile, benzina Şi celelalte rezi­duuri ale lui 2—BV—3618. Şi, cum sint din ce in ce mai multe maşini proprietate personală care, fireşte, trebuie spălate o dată la citeva zile, atragem aten­ţia că nu riurile şi piciurile reprezintă locurile de spălare, faptul contravenind Legii pro­tecţiei mediului înconjurător (DUMITRU TECUŢA) cu uşile închise de doi ani — d­­eşi reparaţiile pe care le nece­sită nu ridică probleme nici din punct de vedere al execuţiei, nici al materialelor. „Nu-i păcat — întreabă cititorul Eugen Ne­­goşanu — să ne pierdem vremea la restaurant, in loc să vedem un film bun ?“ Asemenea întrebări au fost puse și primăriei comu­nale, dar, pină acum, ea n-a răs­puns concret ! (P. P.) Pacat de cinematograf Comuna buzoiană Berea merge cu pași repezi spre urbanizare. Citeva importante întreprinderi industriale — schela petroliferă, turnătoria de fontă, fabrica de produse ceramice, întreprinderea de sticlărie venim menaj etc., in care lucrează sute si sute de muncitori, in majoritate tineri , imprimă localităţii un tot mai pronunţat caracter industrial. Iar sutele de tineri, după orele de muncă, simt nevoia firească de cultură şi destindere. Dar cinematograful comunei, care a­­trăgea numeroşi spectatori, astă 4 Provenienţa chilipirurilor Mai există încă cetăţeni care caută să cumpere obiecte de la diverşi indivizi, fără să se inte­reseze de provenienţa obiectelor. Şi greşesc — v-ă spun in deplină cunoştinţă de cauză — acei oa­meni din Orăştie, care au ascul­tat promisiunile făcute de Că­­prărescu Firuca, lucrătoare la întreprinderea de pielărie „Vi­dra" din localitate. Prostind de neatenţia paznicilor din schim­burile de noapte, ea îşi punea cite o piele de animal pe sub haină şi ieşea aşa pe poarta în­treprinderii. Astfel, ea a scos din întreprindere un număr însem­nat de piei semi-prelucrate, din care a confecţionat haine şi alte obiecte pe care le vindea apoi amatorilor de chilipiruri. Prinsă, a fost condamnată la doi ani şi şase luni închisoare iar „clien­ţilor“ li s-au confiscat toate hai­nele făcute din pieile furate. (I. COJOCARU). Rubrică realizată de Pia Rădulescu ,Románia liberó. PANORAMIC CINEMATOGRAFIC „80 de husari“ Deşi titlul ales de regizorul şi scenaristul Sándor Sára trimite cu gîndul la genul de aventuri, „80 de husari“ este un film is­toric aparte, evocînd un eveni­ment crucial din viaţa Europei, Revoluţia de la 1848. Atenţia realizatorilor nu se îndreaptă nici înspre latura palpitantă a întîmplărilor, nici înspre re­constituirea minuţioasă. Faptul real este, transfigurat în meta­foră filozofică, filmul devenind un poem dedicat luptei pentru libertate. Firul narativ este de exempla­ră simplitate. Un regiment de husari în subordinea armatei imperiale habsburgice se află de mai mulţi ani în Polonia pentru a asigura „supunerea“ popu­laţiei. Nemulţumirea militarilor unguri care-şi dispreţuiesc con­diţia de mercenari ajunge la apogeu atunci cînd sînt trimişi să reprime o manifestaţie stu­denţească. Refuzînd să execute ordinul, regimentul este pedep­sit cu transferul în Cehoslovacia, însufleţiţi de mişcările revolu­ţionare, cei „80 de husari“ decid să se întoarcă în patrie, infrun­­tînd primejdiile unui drum păzit de soldaţi ai imperiului hab­­sburgic şi adversităţile naturii. Evocarea acestei călătorii spre Ungaria este partea cea mai in­teresantă a filmului, concepută cu meşteşug atît pe latura sa di­namică, de fapte de vitejie, cit şi in sugerarea unor relaţii psi­hologice. In lupta cu distanţele şi cu oboseala, militarii se uma­nizează, solidaritatea face să dispară protocolul ierarhic, regi­mentul fugar este însufleţit de un ales sentiment de prietenie bărbătească. Deşi la intrarea în patrie, husarii sunt întâmpinaţi cu gloanţe de armata imperială, revolta lor are semnificaţia unei victorii asupra despotismului. Afirmarea idealului de libertate naţională redă foştilor soldaţi mercenari demnitatea. Experienţa de operator a regi­zorului Sándor Sára şi-a spus apăsat cuvîntul în realizarea a­­cestui film ce comunică mesajul său grav mai ales prin expresi­vitatea imaginii. Deşi nu ega­lează splendoarea plastică a pe­liculei engleze „Dueliştii“, ase­mănătoare prin subiect, „80 de husari“ este o operă de remar­cabilă cromatică, ce se impune prin dramatismul său sobru şi prin inteligenţa metaforei. Dana Duma „A fost odată in clasa I“ Prea mulţi­ oameni îşi uită co­­pilăria, după cum prea deseori demonstrează că şi-au pierdut răbdarea de ,a privi în jurul lor, de a gîndi cu adevărat la micii lor „parteneri“ de viaţă , „iar fil­mele destinate copiilor­ (reflexe normale ale acestei mentalităţi îmbătrinite) se alcătuiesc mereu, fie cu monotonie drăgălaşă, fie cu o declarată voinţă comică, ar­borând însă doar tonurile cunos­cute din hazliile istorioare, po­vestite cu încîntare veşnică, de toţi părinţii. Excepţiile sunt atit de rare, incit atunci cînd apar măcar bune intenţii, într-o peli­culă aparţinînd dificilului gen, merită să fie semnalate. Cele trei scheciuri, din filmul sovietic A fost odată in clasa 1, încearcă tocmai să depăşească, să iasă din cadrele strimte şi obosite ale formulelor demult consacrate , dincolo de tiparele obişnuite a­­doptate (un puşti joacă rolul de puternic bătăuş, o fetiţă e stu­dioasă, un băiat interpretează partitură de atoateştiutor, un al­tul e muzical, „ca Mozart !“), regizoarea Margarita­­Kasimova se străduieşte să aducă pe ecran citeva detalii, descoperite şi va­lorate cu sensibilitate. Chipurile „bobocilor“ ce-şi trăiesc primul an de şcoală îşi păstrează far­mecul şi candoarea , iar reac­ţiile lor dobîndesc o alură de spontaneitate, pentru că ino­cenţa şi îndrăzneala infantilă pătrund firesc, la nivelul su­biectului ales. Peisajul şi tipologia umană, mai puţin familiare publicului de pretutindeni —­ întîmplările narate se desfăşoară într-un în­depărtat orăşel tadjic —, devin implicite atuuri, folosite echili­brat, colorate variat prin­ dorin­ţa vizibilă a autoarei de a le redimensiona poetic, dar şi prin­­tr-o autentică şi discretă ironie. A fost odată in clasa I se con­stituie, desigur,­­şi ca o utilă lecţie, în imagini agreabile, de comportament cotidian : în fie­care dintre cele trei episoade, diferite atitudini părinteşti — orgolii nepotrivite sau indife­renţe nemărturisite — îşi pri­mesc cuvenitele sancţiuni peda­gogice. Aşadar, maturii pot­­şi trebuie să-i însoţească pe micii spectatori în sala de cinemato­graf... ei îşi vor reaminti şi vor afla astfel, mai exact decât ori­cine, dacă aşa „a fost, odată, în clasa I“. Ioana Creangă Joi 1 martie 1979 Soarele răsare la ora 6,54 şi apune la ora 18,02 TEATRE VIAJA UNEI FEMEI : Teatrul Naţio­nal „I. L. Caragiale" (14 71 71), ora 19.30 la sala mică şi CĂSĂTORIA, ora 19.30 în sala Operei Române iar FATA DIN ANDROS, ora 19 la sala Atelier ; STELELE OPERETEI : Teatrul de Operetă (13 98 48), ora 19,30 ; MENAJERIA DE STICLA : Teatrul „Lu­cia Sturdza Bulandra" — sala din Bd) Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 19,30 şi FURTUNA, ora 19,30 la sala Studio (12 44 16) ; N-AM TIMP : Tea­trul de Comedie (16 64 60), ora 19,30 ; FAMILIA TOT : Teatrul ,,C. I. Nottara“ (15 93 02), ora 19,30 şi ULTIMA CURSA, ora 19 la sala Studio ; UN­CHIUL VANIA: Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30 ; NOAPTEA PĂCĂLELILOR : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 19,30 şi O FAMILIE ÎNDOLIATA, ora 19,30 la sala Maiestic (18 04 85) ; CINE SE TEME DE CROCODIL ? : Teatrul „Ion Creangă” (50 26 55), ora 17 ; CU FE­MEILE NU-I DE GLUMIT : Teatrul evreiesc de stat (20 39 70), ora 18,30 ; REVISTA IN LUNA DE MIERE : Teatrul ,,C. Tanase” — sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si OMUL CARE ADUCE RI­­SUL, ora 19,30 la sala Victoria (50 58 65) ; SCENE DIN VIAŢA UNU! BĂDĂRAN : Teatrul ,,Ion Vasilescu"* (12 27 45), ora 19,30 ; CERCUL IN PA­TRU COLTURI : Studioul I.A.T.C. (15 72 59), ora 19,30 ; PESCARUL SI NOROCUL : T­eatrul Ţăndărică - sala Victoria (15 23 77), ora 9,30 ; BUCU­ROŞI DE OASPEŢI : Ansamblul Rap­sodia Română (13 13 00), orele 17 şi 19,30 ; CONCERT SIMFONIC la Ate­neul Român, ora 20 ; STOP ! TOATA LUMEA LA CIRC : Circul Bucuresti (11 01 20), ora 19:30. TELEVIZIUNE Programul 1 17 : Telex ; 17,05 : Teleşcoală ; 17,25 : Curs de limbă rusă ; 17,45 Ansambluri, corale ; 18,05 : Reportaj pe glob ; 18,25 : Consultaţii juridice ; 18,45 : Marele Premiu de sărituri cu schiurile de la Engelberg ; 19,20 : 1001 de seri19,30 : Telejurnal ; 20 : Ora tineretului ; 20,55 : De la prima cooperativă agricolă la agroîndustrie ; 21,10 : Emisiune muzical-distractivă ; 21,50 : Tezaurul incașilor ; 22,15 : Te­lejurnal. Programul 2 19,30 : Telejurnal ; 20 îl Concert sim­fonic ; în pauză : Telex ; Aurul ne­gru, aurul mîinilor noastre ; 22,05 : Mult e dulce... CINEMATOGRAFE NEA MARIN MILIARDAR : Patr­a (11 86 25), orele 15 - 17 - 19 - 21 ; Floreasca (33 29 71), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,30 ; Aurora (35 04 66), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,15; Modern (23 71 01), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,30. O SIMPLA PROBLEMA DE TIMP : Scala (11 03 72), orele 15 - 17,30 - 20; Festival (15 63 84), orele 15 — 17 -19 - 21 ; Sala Palatului, orele 17,15 — 20. INTRE OGLINZI PARALELE : Capitol (16 29 17), orele 15 - 17,30 - 20 ; Flamura (15 77 12), orele 15 — 17,30 - 20. MASCA DE APA : Luceafărul (15 87 67), orele 15 - 16,45 - 18.45 -20.30 ; București (15 61 54), orele 15 — 17,30 - 20. 80 DE HUSARI: Central (14 12 24), orele 15 - 17,30 - 20. • PREFECTUL DE FIER : Studio (13 92 72), orele 9,30 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Excelsior (65 49 45), orele 15 - 17,30 - 20 ; Gloria (47 46 75), oreje 15, - 17,30 — 20. ....... •>. SFÎRȘITUL „ÎMPĂRATULUI" DIN TAIGA : Victoria (16 23 79), cfreie T5 .1, 17,30 - 20 ; Busesti (50 43 58),,,orele 15 - 17,30.­ 20. OMUL FARA IDENTITATE : Timpuri Noi (15 61 10), ora 20. TATAL RISIPITOR : Timpuri Noi, orele 15 - 17,30. LANTUL AMINTIRILOR : Dacia (50 35 94), orele 14,30 - 17,30 - 20,15; Arta (213186), orele 14,30 - 17,30 - 20,15. DIN NOU... DISNEY : Doina (16 35 38), orele 15 - 16,30. A FOST ODATĂ IN CLASA I­­ Doina, orele 18 - 20. ŞERIFUL DIN TENNESSEE : Feroviar (50 51 40), orele 15 - 17,30 - 20; Me­lodia (12 06 88), orele 15,15 - 17,45 - 20. POLITIA ESTE INVENSA : Griviţa (17 08 58), orele 15 - 17,30 - 20 ; To­mis (21 49 46), orele 15 - 17,30 - 20. TOTUL PENTRU FOTBAL : Bucegi (17 05 47), orele 15 - 17,30 - 20 ; Fe­rentari (80 49 85), orele 15 - 17,30 - 20; Viitorul (11 43 03), orele 15 - 17,45 - 20. DETECTIV PARTICULAR : Lira (317171), orele 15 - 17,30 - 20 ; Miorița (14 27 14), orele 15 - 17,45 -20. VALSUL ABSOLVENŢILOR : Drumul Sării (31 28 13), orele 15 - 17,30 - 20. VLAD ŢEPEŞ : Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 - 19 ; Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 19. EXPLOZIE IN MAREA EGEE : Cotro­­ceni (49 48 48), orele 15 - 17,30 - 20. ORASUL FANTOMA : Pacea (60 30 85), orele 15 - 17,30 - 20. DRUMURI IN CUMPĂNA : Volga (79 71 26), orele 15 - 17,30 - 20. VREAU SA VA VAD : Popular (35 15 17), orele 15 - 17,30 - 20. DIN NOU ÎMPREUNA : Munca (21 50 97), orele 15 - 17,30 - 20. FRONT IN SPATELE FRONTULUI : Flacăra (20 33 40), orele 15,30 - 19. EXCURSIE CIUDATA : Progresul (23 94 10), orele 15 - 17,30 - 20. Cinemateca - sala Union (13 49 04) : BULGARELE DE SEU, orele 11,4­5 — 14 ; FUNIA, ora 16,15 ; PĂPUȘĂ, ora 18,30. PROGNOZA METEOROLOGICA PRECIPITAŢII : Locale, ninsoare, la­­poviţă şi ploaie în Crişana, Banat, Oltenia şi în vestul Transilvaniei. In rest, precipitaţii locale. TEMPERATURA : Maximele de as­tăzi vor fi cuprinse între 0 şi 10 grade, iar minimele de la noapte între -8 şi 2 grade. Local mai scăzute în estul Transilvaniei şi Moldova. BUCUREŞTI : Vremea va continua să se încălzească uşor. Cel mai mult noros, favorabil precipitaţiilor scăzute. Vine slab pînă la moderat. Temperatura maximă intre 3 şi 5 ggrade, iar temperatura minimă între -2 şi 0 grade. ­ • La Muzeul de istorie şi etnografie din Focşani a fost deschisă expoziţia „Arta populară contemporană — sinteză intre tradiţie şi nou“. • Biblioteca „Astra“ din Sibiu a publicat sub semnătura prof. Lucian Cornea un „Catalog al cârţii străine vechi“ din fondurile instituţiei. Sunt descrise 205 lucrări din sec. 17—18. • Astăzi, 1 martie, orele 17.30 are loc , la Sala Mică a Teatrului Naţional, lansarea volumului de versuri „Dincolo de sunet“, de Gheorghe Zamfir. Volumul va fi prezentat de criticul literar Vale­­riu Râpeanu. Actorii Irina Răchiţeanu Şirianu, Ion Besoiu, Gilda Marinescu şi Ion Caramitru vor recita din versurile autorului. Va urma un recital susţinut de naistul Gheorghe Zamfir. • Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani a prezentat cea de-a şasea premieră a stagiunii : un spectacol „coupée“ cu piesele într-un , act „Nunta“ şi „Cintecul lebedei“ de A.P. Cehov. Următoarea pre­mieră „Discipolul diavolului“ de G B. Shaw.­­ Artiştii amatori de la Casa Centrală a Armatei prezintă o nouă premieră : piesa „Fete în uniformă“ de Dan Tărchilă. • Continuind tradiţia celor peste şase ani de activitate, cercul de cultură muzicală „Amicii operetei“ de pe lingă clubul întreprin­derii „Vulcan“ a inaugurat o nouă stagiune. Un mănunchi de solişti de frunte ai operetei bucureştene au ţinut să fie prezenţi la primele manifestări. Un muncitor de la „Vulcan“, Mihail Ionescu, a interpretat o canțonetă, „O sole mio“, in replică cu George Nicu­­lescu.

Next