România Liberă, martie 1979 (Anul 37, nr. 10682-10708)
1979-03-01 / nr. 10682
1 UNA PE ZI de MATTY — E frumos și rugbiul, dar dacă balonul n-ar fi oval ci rotund, dacă n-ar fi 15 ci 11, dacă barele... Pagina a 2-a — 1 martie 7979 Festivalul naţional „ AWage“ Permanenţa manifestărilor de masă Amploare şi calitate Ca aproape pretutindeni în ţară, şi în Dolj se află in plină desfăşurare concursurile de interpretare şi creaţie din etapa judeţeană a Festivalului naţional „Cintarea României“, ediţia a II-a, programate pînă la 25 martie. Pe diferite scene din Craiova, Băileşti şi Calafat, în faţa unui public numeros, se vor întrece, în această perioadă, 320 de formaţii artistice de amatori şi 150 de interpreţi individuali aparţinînd aşezămintelor culturale, sindicatelor, cooperaţiei, armatei, organizaţiilor de tineret, şcolilor şi facultăţilor. Exceptînd lucrările literare ce vor fi trimise direct juriului pe ţară — cu toate că şi în acest domeniu un fel de selecţie şi validare s-a realizat prin intermediul „Decadei cenaclurilor“ care a avut loc între 1 şi 10 decembrie 1978 , în municipiul Craiova se vor deschide, de asemenea, expoziţiile reprezentative de artă plastică, artă populară şi artă fotografică şi va fi prezentată o gală a filmului de amatori. Practic, prin numărul mare de manifestări şi de participanţi, atît în calitate de artişti cît şi de spectatori, concursul, cel puţin în centrele de desfăşurare, îşi menţine un caracter de masă, cu toate atributele proprii acestei largi mişcări de educaţie multilaterală, complexă. Paralel cu concursul, formaţiile care n-au depăşit etapa de masă îşi vor relua dialogul pe aceiaşi scenă, gazde fiind atît localităţile şi unităţile din care acestea provin cît şi altele din imediata vecinătate. De altfel, într-o activitate de masă non-stop vor fi angajate şi formaţiile participante la concursuri, indiferent dacă au fost promovate sau nu la etapa interjudeţeană. Chiar dacă juriile n-au deliberat încă, dată fiind durata concursurilor, cîteva observaţii preliminare se pot face atît în ce priveşte amploarea cît şi calitatea formaţiilor. Se remarcă, înainte de toate, prezenţa în concurs cu diverse formaţii a întreprinderii „Electroputere“, a celei de tractoare şi maşini agricole (I.T.M.A.), a fabricii de confecţii, toate trei din Craiova, a casei de cultură municipale şi a celei asindicatelor, a şcolii populare de artă, precum şi a unor aşezăminte culturale din oraşele Băileşti sau din comunele Poiana Mare, Dăbuleni, Amărăştii, deTos şi de Sus, Goicea, Brădeşti, Melineşti etc. Sunt acreditate de pe acum, ca printre cele mai valoroase, o seamă de formaţii — unele dintre ele nou înfiinţate — ca orchestra de cameră „Studio“ sau grupul votat instrumental, „Dacii“ de la casa de cultură a municipiului, grupul de balet de la Şcoala populară de artă, corul de cameră al casei de cultură din Calafat şi orchestra de estradă a casei de cultură a sindicatelor din Craiova, corul bărbătesc de la T.T.M.A. şi cel feminin de la Fabrica de confecţii, brigada artistică de la Ostroveni, grupul de interpreţi la ocarină de la Terpeziţa sau cel de dans tematic din Sopot şi multe alte formaţii şi solişti de artă populară sau cultă. În frumoasa şi moderna sală a Liceului energetic din Craiova am avut prilejul să audiem în concurs aproape 20 de coruri sau grupuri vocale, multe din ele venind din satele învecinate Craiovei, din care o parte însemnată a populaţiei — tineretul îndeosebi — face zilnic naveta. In aceste situaţii, trebuie în mod special apreciate strădania şi pasiunea celor ce compun aceste coruri ca şi a dirijorilor, cum sunt cele două învăţătoare Cornelia Pîrvulescu de la Cernăteşti sau Ana Popa de la Işalniţa. Tot ca un fapt deosebit, corul din Calopăr e condus de profesorul de istorie Stan Pascu, iar printre membrii săi se numără Constantin Şelaru, preşedintele cooperativei agricole şi Ion Miha, inginer la aceeaşi unitate. Profesorul şi muzicianul Constantin Ungureanu, preşedintele juriului, recunoaşte ,în conducătoarea de azi a grupului vocal din Ţuglui, Nicoliţa Andriţoiu, pe eleva care cu ani în urmă se distingea ca solistă de muzică populară. Cunoscutul animator nu pierde ocazia de a discuta cu fiecare conducător de formaţie în parte, observaţiile sale referndu-se, deopotrivă, la virtuţile şi la carenţele interpretării şi orientării repertoriului. „In ce priveşte repertoriul , nu ezită să sublinieze exigentul om de muzică — şi corurile noastre vădesc o anumită unilateralitate ce se resimte în, mişcarea corală din întreaga ţară. Mai exact, opţiunile lor merg către cîteva piese corale contemporane, de obicei cele impuse de anumite ansambluri profesioniste, în timp ce un mare număr de lucrări de mare valoare din patrimoniul nostru clasic — cîntece de profundă rezonanţă patriotică, prelucrări folclorice, creaţii care relevă bucuria de a trăi şi felul de a fi al poporului nostru — continuă să figureze intr-un fond muzical pasiv“. Consemnînd opinia acestui muzician, căruia îi datoresc mult, nu numai mişcarea artistică din Oltenia, ci şi cea din Valea Jiului sau Hunedoara, pe care le-a slujit cu devoţiune ani de-a rîndul, să lăsăm concursurile din judeţul Dolj să se desfăşoare în ritmul alert în care au început. Universitate pentru toţi Luarea aceasta de puls a activităţilor din cadrul festivalului nu se putea limita la întrecerile artistice, oricît de prioritare par ele în această perioadă. Intre altele, şi pentru că, interlocutorii noştri de la Craiova, în primul rînd preşedintele Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă, Constantin Drăgoescu, ne-a atras de la bun început atenţia asupra preocupării statornice pentru manifestările cultural-educative de masă, a contribuţiei acestora la avîntul general al producţiei, la mobilizarea oamenilor muncii în bătălia pentru o nouă calitate, pentru eficienţa tuturor activităţilor economice. La ordinea zilei, în momentul sosirii noastre, erau acţiunile menite să sprijine înfăptuirea Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătăţirea conducerii şi planificării unitare a agriculturii, a creării consiliilor agroindustriale unice şi sporirea producţiei agricole. Ca o experienţă nouă şi, din cite ştim, unică vitară, în această direcţie a educaţiei politice, a lărgirii orizontului profesional şi spiritual, se detaşează generalizarea universităţilor cultural-ştiinţifice în localităţile din judeţul Dolj. Rezervîndu-ne dreptul de a reveni asupra acestei valoroase experienţe la finele acestui an de învăţămînt cultural-ştiinţific , în care în absolut toate oraşele şi comunele judeţului funcţionează o sută de universităţi in cadrul cărora se suţin 879 cursuri frecventate de circa 38 000 cursanţi — vom subliniat numai că această reuşită e deopotrivă rezultatul unei activităţi bogate desfăşurate de-a lungul celor zece ani de existenţă a acestei forme de educaţie, cît şi a efortului deosebit întreprins în ultima vreme, din moment ce în anul şcolar trecut au funcţionat numai 73 asemenea instituţii. Structura tematică a acestor universităţi cultural-ştiinţifice determinată de preocupările şi interesul celor ce participă la ele se prezintă astfel : 69.8 la sută sunt cursuri cu caracter socialpolitic, economic, cursuri de ştiinţe ale naturii şi de ateism ştiinţific , cursurile de istorie a patriei şi partidului, de cultură şi civilizaţie românească, reprezintă un procent de 16.05 la sută, iar cele destinate informaţiei şi creaţiei tehnice, ridicării calificării profesionale ating tot un procent ridicat — 18,08 la sută. Merită, de asemenea, remarcată diversitatea tematicii acestor cursuri şi în funcţie de cerinţele de muncă, profesionale, ale categoriei căreia li se adresează. Mai trebuie subliniat faptul că, printre cei 2 709 de intelectuali din colectivele de conducere sau de lectori, se numără aproape toate cadrele didactice de la universitatea craioveană, mulţi cercetători şi alţi specialişti de la nivelul judeţului care, ca şi oamenii de artă, participă astfel la un proces de integrare bine conceput şi dirijat. Relevând aşadar maturitatea concepţiei ca şi rigoarea organizării şi desfăşurării acestei instituţii, devenită prin cuprindere şi orientare tematică universitate pentru toţi, trebuie să spui că ea reflectă tocmai înţelegerea rostului festivalului ca mişcare largă de educaţie politică, profesională, ştiinţifică şi, cum s-a văzut, cultural-artistică. Beneficiind de un asemenea conţinut şi cadru, este de aşteptat ca activităţile să se bucure de o finalitate educativă dintre cele mai prodigioase. Niculae Stoian (Urmare din pap. 1) de la operatori chimişti la subingineri — este pregătit în prezent în centrul şcolar al combinatului. Şcoala de subingineri este o filială, pentru a o numi astfel, a Institutului politehnic din ■ Bucureşti. Urmărim, în primul rînd, necesitatea asigurării unui personal calificat căruia să i se încredinţeze spre exploatare instalaţiile de înaltă tehnicitate ale combinatului. Deci, competenţă profesională din primul moment al contactului cu producţia. Apoi formarea unei permanente rezerve de cadre pregătite, calificate pentru funcţii tehnice de comandă. De-a lungul anilor am format ceea ce numim curent echipa de lucru, atent selecţionată, colectiv închegat, sudat din punct de vedere profesional şi moral. In mod concret, nu există şef de secţie sau de serviciu care să nu aibă cel puţin 10 ani vechime în munca de specialitate. — înregistraţi fluctuaţii in rindul cadrelor ? — Datorită procesului permanent de instruire, de calificare, datorită a ceea ce înseamnă astăzi combinatul pentru fiecare om al său, nu putem vorbi de o fluctuaţie a cadrelor, ea este practic inexistentă. 60 la sută din personal provine din mediul sătesc, din comunele învecinate Făgăraşului, iar peste 60 la sută din personal are o vechime de peste 10 ani în combinat. Anul trecut unui număr de 271 de muncitori li s-au repartizat locuinţe noi, în Făgăraş. 36 şi-au construit cu credite de la stat apartamente proprietate personală ; anul acesta, numărul locuinţelor repartizate va creşte considerabil. De fapt, combinatul oferă astăzi, în mic, imaginea caracteristică întregii ţări — aceea a unor ample mutaţii demografice, cu largi implicaţii sociale legate de dorinţa fiecăruia de a-şi împlini personalitatea, de a se instrui, de a cunoaşte. — De cină sinteţi directorul combinatului ? — Din anul 1966. Lucrez de fapt în combinat din anul 1957, cînd am fost repartizat, ca tînăr inginer stagiar, la fabrica de amoniac şi îngrăşăminte chimice. — Ce amintiri păstraţi facultăţii, ce-i apreciaţi şi ce-i reproşaţi ? — Am absolvit Facultatea de chimie industrială din Iaşi, al cărui dejcan din acea vreme" era profesorul Constantin Călistru, şeful catedrei de tehnologie chimică anorganică, art dascăl, care, dincolo de dorinţa permanent vie de a cunoaşte, de spiritul autodepăşirii, a imprimat studenţilor săi o anumită rigoare în gîndire, o gîndire matematică, aş saune, cu detalii pline de cutezanţă şi fantezie, ca şi o valoroasă concepţie asupra rolului ingineriei tehnologice. Dacă aş reproşa ceva învăţămîntului din acea vreme ar fi lipsa de practică, mai precis spus, de organizarea temeinică a practicii. Despre importanţa practicii nu cred că este nevoie să mai amintesc. Personal am făcut practica de producţie, în anul 5 al facultăţii, aici un combinat iar diploma avea ca temă instalaţia pentru obţinerea acidului azotic diluat prin oxidarea catalitică a amoniacului, deci o temă inspi-,. rată şi legată de practica in producţie.' — Sinteţi originar din Făgăraş? — Nu, din Tîrgu Mureş. Di-' rectortl combinatului din Tirgu Mureş este din Făgăraş. .Dincolo de aspectul contradictoriu la prima,,vedere, se află însă tocmai importanta iractieii in producţie, a legăturii profesionale, de gîndire si afecţiune care te leagă de locul practicii, de oamenii întreprinderii unde faci această practică. — Care este profilul profesional si moral pe care-l cereţi colaboratorilor apropiaţi ? — Competenţa şi pasiunea pentru profesie : receptivitate, maximă faţă de nou, spiritul de opinie, de iniţiativă : capacitatea de depăşire a greutăţilor : ostilitatea faţă de superficialitate, de rutină şi inerţie : informarea corectă. Dealtfel, în legătură cu această ultimă cerință, de elementară disciplină, aici un combinat informarea corectă nu este numai o problemă de etică a muncii, ci de proprie răspundere profesională. . Orice raportare falsă, de exemplu, asupra rigorilor planului, s-ar întoarce ca un bumerang împotriva celor care ar practica-o. Ar duce la strangulări in producţie avînd in vedere interacţiunea dintre planurile fiecărui sector... Vorbeam mai înainte de ceea ce numim aici echipă de lucru." Or, această echipă de lucru, spiritul de echipă trebuie să constituie permanent o trăsătură proprie a întregului colectiv de conducere a combinatului. Fără acest sniret de echipă, de stil de muncă bazat pe conducere colectivă, de respect fată de opinia fiecăruia si într-ajutorare, însăsi conducerea ar fi deficitară. in mod concret planul, indicele ce! mai sensibil al eficienţei muncii noastre n-ar fi îndeplinit. — Ce vă cereţi dv. personal în calitate de director ? — Tot ceea ce cer colaboratorilor mei. Tn momentul in care n-as putea face faţă exigentelor ce le cer altora, colaboratorilor aprociaţi, n-aş mai avea autoritatea morală de conducător de întreprindere. Nici faţă de alţii, nici faţă de mine. Autoritatea competenţei ulile încinse şi risipa de combustibil Unităţile de alimentaţie publică din Ploieşti au consumat anul trecut 303 000 mc. de gaze in plus. O investigaţie a dus la constatări edificatoare : in 10, din cele 12 unităţi vizitate, grătarele ardeau cu toată forţa încă de la prima oră a deschiderii, deşi in decurs de 5—6 ore abia trecuseră pe ele 2—3 fripturi ! Rasourile, cu toate ochiurile, arzind, abia pregătiseră si ele 2—3 cafele, in acelaşi interval de timp. Si s-a făcut socoteala că, in aceste condiţii, o cafea mică ajunge la 10 lei cost real... Restaurantele ..Mureşul" și ..Gara de Sud“ încălzeau întreaga plită de la bucătărie, chiar dacă era nevoie doar de un singur ochi — pentru că nu si-au modificat sistemul de alimentare cu combustibil, instalind arzătoare pentru fiecare ochi de plită in parte. Că robinetul risipei de combustibil poate fi închis, o dovedesc din plin unităţile ,,„acto-vegetarian“ si „Vatra plăieşilor“. Trebuie insă ca si responsabilii de unităţi şi bucătării, să intervină ori de cite ori observă risipa. (Al. MIHAI) Pîrîul şi poluarea „Ce faci, dom’le ? N-am voie să-mi spăl maşina ne întreabă indignat Gheorghe Neacşu. 1 martie... Pasiune de-o viaţă Pe la sfîrşitul lui ianuarie 1976, mergeam cu microbuzul de la Tîrgu Jiu spre Craiova, împreună cu o echipă a televiziunii. Puneam la cale un „poem tv“ despre meşterul din Hobiţa Gorjului, de la a cărui naştere se împlinea un veac. Vizitasem satul copilăriei artistului, trecusem prin capitala judeţului şi, după o călătorie pe drumuri troienite, am poposit în Bănie, acolo unde adolescentul Brancuşi urmase şcoala de arte şi meserii şi unde trăia unul din exegeţii şi prietenii marelui statuar. Aveam adresa scrisă în carnet : strada Alexandru Ioan Cuza, nr. 9, et. 3, ap. 13. Am intrat în oraş pe la patru după amiază. Dacă la Tîrgu Jiu ninsese, la Craiova ploua mărunt. Am urcat scările şi ne-am oprit la etajul 3. Eram la uşa locuinţei lui V. G. Paleolog. Ne-a întîmpinat un bătrîn respectabil, cu ochi mici, vii, blînzi, buni. Era cum îl văzusem în poze. O barbă albă, tolstoiană sau vinciană, incendiată parcă de lună, cădea pură pe piept, ca o zăpadă. Maestrul ne-a primit în bibliotecă. Pe un perete atîrna im carton cu o caligrafie ciudată în centru : părea o hartă străbătută de curbe de nivel. Era un desen de Brâncuşi, cunoscutul portret „spiral“ ce-L reprezenta, sublimat,, pe James Joyce. Pereţii acoperiţi de rafturi cu cărţi, pe mese dosare groase, file scrise pe jumătate, schiţe, fişe. Bătrânul Paleolog era împreună cu fiul său Tretie, cercetător binecunoscut, si gl. care nu mai e demult tînăr şi care-i spunea părintelui- -său „Tată“ cu vocea caldă ,şi cu o smerenie de copil ascultător. Sfătos, spiritual, „patriarhul“ din Bănie răspundea la întrebări cu umor, dezvolta cu pasiune, idei. Cineva din grupul nostru l-a întrebat a cîţi ani are. A răspuns : „De patru ori, douăzeci şi unu !“ .Discuţia pe care am avut-o cu maestrul V. G. Paleolog in faţa aparatului de filmat a fost inclusă in „poemul tv“ care s-a transmis pe post. Ii citisem unele cărţi şi studii, îl văzusem la televizor, îl ascultasem la radio. Atunci, în acel sfîrşit de ianuarie 1976, îl întîlneam pentru prima dată. Acum pot spune cu durere , şi pentru ultima oară. Intîlnirea cu un înţelept, pe care n-am cum s-o mai uit. Despre Brâncuşi spunea că a fost unul din puţinii artişti ai acestui secol care au crezut în adînea raţiune a creaţiei. Legătura operei sculptorului cu folclorul românesc este neîndoielnică, însă în înţelegerea exactă a acestui raport nu folclorul de azi trebuie avut în vedere, ci creaţia anonimă veche din spaţiul geto-dacic, contemporană cu era germinaţiei mitologiei Olimpului şi a Babilonului. Transcriu, din carnetul în care le-am însemnat, replici ale maestrului Paleolog, vorbe ce au accentul unor aforisme : „Brâncuşi a dat lumii şansa artei moderne“ ; „Lui Brâncuşi lumea i-a dat puţină bucurie şi multă tristeţe. Marea lumină era în el“. Exegetul îşi aducea aminte : „Două lovituri i-au sporit tăcerea — insuccesul de la Indore, in India, și sftrsitul prieteniei cu irlandeza Eileen Lane care a plecat din cauza războiului“. Am discutat mult despre marele sculptor, căci subiectul „poemului. tv“ era acesta. Dar oricare ar fi fost ’ Scopul vizitei noastre , în strada Alexandru loan Cuza dinCraiova,discuţia cu V. G. Paleolog tot în aceeaşi arie de probleme S-ar fi învîrtit. Fiindcă, iată ce ne-a mărturisit spre sfârşitul întîlnirii biograful şi exegetul brâncuşian trecut atunci de vîrsta de 84 de ani : „Anii pe care-i mai am de trăit îi Voi dedica nume lui..Brâncuşi“. Anii aceştia au fost ,trei, la număr. Ei ..se adaugă altor zeci de ani, alcătuit la o viaţă , şi o carieră de cărturar. V. G. Paleolog n-a avut o existenţă monotonă, lipsită de reliefuri. A scris studii despre poetica „colorată“ a lui Macedonski, des-pre „Erik Satie şi noul muzicalism““, a tradus celebrul „Tratat despre pictură“ al lui Leonardo etc. Dar opera vieţii lui rămîne devoţiunea neîntreruptă pentru Brâncuşi. Căci V.G. Paleolog a spus lucruri esenţiale despre arta marelui sculptor al acestui secol. Interesul lui pentru Brâncuşi a depăşit coordonatele stricte ale vieţii şi operei. La Craiova, în ianuarie 1976, am ascultat imprimate pe bandă magnetică fragmente de conferinţe despre sculptorul nostru ţinute la universităţi americane , fundalul prelegerilor : muzică gorjenească interpretată la fluier, vioară, ţambal. Am constatat atunci că engleza americană siună într-un fel aparte pe fond muzical oltenesc. Ni s-a oferit o copie după testamentul lăsat de artist familiei Istrati. Despre toate aceste și despre multe altele vorbea un martor, un om care retrăia afectiv totul. In privinţa devotamentului pentru o anumită personalitate, V. G. Paleolog nu are egal în critica de artă românească. Timp de aproape şapte decenii, el a dat la iveală cărţi şi studii ce aveau să alcătuiască o lucrare monumentală. Ediţia completă a tuturor scrierilor lui V. G. Paleolog despre Constantin Brâncuşi va fi în măsură să închege dosarul superb al unei consecvenţe, al unei pasiuni. Şi imaginea de mare frumuseţe a unei conştiinţe. V. G. Paleolog s-a stins din viaţă de curînd, în vîrstă de 88 de ani, trecuţi. Un înţelept a trecut în lumea umbrelor, acolo unde se află şi chipul selenar al lui „neică Costache“, prietenul şi idolul său. Pe harta culturii noastre a rămas un loc gol. Dar, ca o compensaţie, s-a aprins o lumină în plus în panteonul valorilor situate în eternitate.A,-a dispărut un cărturar. Tinerii sau maiuţin tinerii semănători pe eforiii culturii ştiu că trebuie , , să poată da mai mult spiritualităţii neamului lor şi lumii. E legea nobilă a continuităţii. Ion Lotreanu văzind că-l prindem in vizorul aparatului de fotografiat. Nu, n-avem nimic împotriva îndeletnicirii ca atare. — dimpotrivă, o cere şi legea circulaţiei — numai că Gheorghe Neacşu, mecanizator la S.M.A. Hoghiz (Braşov), îşi spăla maşina in mijlocul piriului ! Piriu care nu se mai varsă un alt curat ca lacrima, ci, printre altele, cu uleiurile, benzina Şi celelalte reziduuri ale lui 2—BV—3618. Şi, cum sint din ce in ce mai multe maşini proprietate personală care, fireşte, trebuie spălate o dată la citeva zile, atragem atenţia că nu riurile şi piciurile reprezintă locurile de spălare, faptul contravenind Legii protecţiei mediului înconjurător (DUMITRU TECUŢA) cu uşile închise de doi ani — deşi reparaţiile pe care le necesită nu ridică probleme nici din punct de vedere al execuţiei, nici al materialelor. „Nu-i păcat — întreabă cititorul Eugen Negoşanu — să ne pierdem vremea la restaurant, in loc să vedem un film bun ?“ Asemenea întrebări au fost puse și primăriei comunale, dar, pină acum, ea n-a răspuns concret ! (P. P.) Pacat de cinematograf Comuna buzoiană Berea merge cu pași repezi spre urbanizare. Citeva importante întreprinderi industriale — schela petroliferă, turnătoria de fontă, fabrica de produse ceramice, întreprinderea de sticlărie venim menaj etc., in care lucrează sute si sute de muncitori, in majoritate tineri , imprimă localităţii un tot mai pronunţat caracter industrial. Iar sutele de tineri, după orele de muncă, simt nevoia firească de cultură şi destindere. Dar cinematograful comunei, care atrăgea numeroşi spectatori, astă 4 Provenienţa chilipirurilor Mai există încă cetăţeni care caută să cumpere obiecte de la diverşi indivizi, fără să se intereseze de provenienţa obiectelor. Şi greşesc — v-ă spun in deplină cunoştinţă de cauză — acei oameni din Orăştie, care au ascultat promisiunile făcute de Căprărescu Firuca, lucrătoare la întreprinderea de pielărie „Vidra" din localitate. Prostind de neatenţia paznicilor din schimburile de noapte, ea îşi punea cite o piele de animal pe sub haină şi ieşea aşa pe poarta întreprinderii. Astfel, ea a scos din întreprindere un număr însemnat de piei semi-prelucrate, din care a confecţionat haine şi alte obiecte pe care le vindea apoi amatorilor de chilipiruri. Prinsă, a fost condamnată la doi ani şi şase luni închisoare iar „clienţilor“ li s-au confiscat toate hainele făcute din pieile furate. (I. COJOCARU). Rubrică realizată de Pia Rădulescu ,Románia liberó. PANORAMIC CINEMATOGRAFIC „80 de husari“ Deşi titlul ales de regizorul şi scenaristul Sándor Sára trimite cu gîndul la genul de aventuri, „80 de husari“ este un film istoric aparte, evocînd un eveniment crucial din viaţa Europei, Revoluţia de la 1848. Atenţia realizatorilor nu se îndreaptă nici înspre latura palpitantă a întîmplărilor, nici înspre reconstituirea minuţioasă. Faptul real este, transfigurat în metaforă filozofică, filmul devenind un poem dedicat luptei pentru libertate. Firul narativ este de exemplară simplitate. Un regiment de husari în subordinea armatei imperiale habsburgice se află de mai mulţi ani în Polonia pentru a asigura „supunerea“ populaţiei. Nemulţumirea militarilor unguri care-şi dispreţuiesc condiţia de mercenari ajunge la apogeu atunci cînd sînt trimişi să reprime o manifestaţie studenţească. Refuzînd să execute ordinul, regimentul este pedepsit cu transferul în Cehoslovacia, însufleţiţi de mişcările revoluţionare, cei „80 de husari“ decid să se întoarcă în patrie, infruntînd primejdiile unui drum păzit de soldaţi ai imperiului habsburgic şi adversităţile naturii. Evocarea acestei călătorii spre Ungaria este partea cea mai interesantă a filmului, concepută cu meşteşug atît pe latura sa dinamică, de fapte de vitejie, cit şi in sugerarea unor relaţii psihologice. In lupta cu distanţele şi cu oboseala, militarii se umanizează, solidaritatea face să dispară protocolul ierarhic, regimentul fugar este însufleţit de un ales sentiment de prietenie bărbătească. Deşi la intrarea în patrie, husarii sunt întâmpinaţi cu gloanţe de armata imperială, revolta lor are semnificaţia unei victorii asupra despotismului. Afirmarea idealului de libertate naţională redă foştilor soldaţi mercenari demnitatea. Experienţa de operator a regizorului Sándor Sára şi-a spus apăsat cuvîntul în realizarea acestui film ce comunică mesajul său grav mai ales prin expresivitatea imaginii. Deşi nu egalează splendoarea plastică a peliculei engleze „Dueliştii“, asemănătoare prin subiect, „80 de husari“ este o operă de remarcabilă cromatică, ce se impune prin dramatismul său sobru şi prin inteligenţa metaforei. Dana Duma „A fost odată in clasa I“ Prea mulţi oameni îşi uită copilăria, după cum prea deseori demonstrează că şi-au pierdut răbdarea de ,a privi în jurul lor, de a gîndi cu adevărat la micii lor „parteneri“ de viaţă , „iar filmele destinate copiilor (reflexe normale ale acestei mentalităţi îmbătrinite) se alcătuiesc mereu, fie cu monotonie drăgălaşă, fie cu o declarată voinţă comică, arborând însă doar tonurile cunoscute din hazliile istorioare, povestite cu încîntare veşnică, de toţi părinţii. Excepţiile sunt atit de rare, incit atunci cînd apar măcar bune intenţii, într-o peliculă aparţinînd dificilului gen, merită să fie semnalate. Cele trei scheciuri, din filmul sovietic A fost odată in clasa 1, încearcă tocmai să depăşească, să iasă din cadrele strimte şi obosite ale formulelor demult consacrate , dincolo de tiparele obişnuite adoptate (un puşti joacă rolul de puternic bătăuş, o fetiţă e studioasă, un băiat interpretează partitură de atoateştiutor, un altul e muzical, „ca Mozart !“), regizoarea MargaritaKasimova se străduieşte să aducă pe ecran citeva detalii, descoperite şi valorate cu sensibilitate. Chipurile „bobocilor“ ce-şi trăiesc primul an de şcoală îşi păstrează farmecul şi candoarea , iar reacţiile lor dobîndesc o alură de spontaneitate, pentru că inocenţa şi îndrăzneala infantilă pătrund firesc, la nivelul subiectului ales. Peisajul şi tipologia umană, mai puţin familiare publicului de pretutindeni — întîmplările narate se desfăşoară într-un îndepărtat orăşel tadjic —, devin implicite atuuri, folosite echilibrat, colorate variat prin dorinţa vizibilă a autoarei de a le redimensiona poetic, dar şi printr-o autentică şi discretă ironie. A fost odată in clasa I se constituie, desigur,şi ca o utilă lecţie, în imagini agreabile, de comportament cotidian : în fiecare dintre cele trei episoade, diferite atitudini părinteşti — orgolii nepotrivite sau indiferenţe nemărturisite — îşi primesc cuvenitele sancţiuni pedagogice. Aşadar, maturii potşi trebuie să-i însoţească pe micii spectatori în sala de cinematograf... ei îşi vor reaminti şi vor afla astfel, mai exact decât oricine, dacă aşa „a fost, odată, în clasa I“. Ioana Creangă Joi 1 martie 1979 Soarele răsare la ora 6,54 şi apune la ora 18,02 TEATRE VIAJA UNEI FEMEI : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" (14 71 71), ora 19.30 la sala mică şi CĂSĂTORIA, ora 19.30 în sala Operei Române iar FATA DIN ANDROS, ora 19 la sala Atelier ; STELELE OPERETEI : Teatrul de Operetă (13 98 48), ora 19,30 ; MENAJERIA DE STICLA : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" — sala din Bd) Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 19,30 şi FURTUNA, ora 19,30 la sala Studio (12 44 16) ; N-AM TIMP : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 19,30 ; FAMILIA TOT : Teatrul ,,C. I. Nottara“ (15 93 02), ora 19,30 şi ULTIMA CURSA, ora 19 la sala Studio ; UNCHIUL VANIA: Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30 ; NOAPTEA PĂCĂLELILOR : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 19,30 şi O FAMILIE ÎNDOLIATA, ora 19,30 la sala Maiestic (18 04 85) ; CINE SE TEME DE CROCODIL ? : Teatrul „Ion Creangă” (50 26 55), ora 17 ; CU FEMEILE NU-I DE GLUMIT : Teatrul evreiesc de stat (20 39 70), ora 18,30 ; REVISTA IN LUNA DE MIERE : Teatrul ,,C. Tanase” — sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si OMUL CARE ADUCE RISUL, ora 19,30 la sala Victoria (50 58 65) ; SCENE DIN VIAŢA UNU! BĂDĂRAN : Teatrul ,,Ion Vasilescu"* (12 27 45), ora 19,30 ; CERCUL IN PATRU COLTURI : Studioul I.A.T.C. (15 72 59), ora 19,30 ; PESCARUL SI NOROCUL : Teatrul Ţăndărică - sala Victoria (15 23 77), ora 9,30 ; BUCUROŞI DE OASPEŢI : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), orele 17 şi 19,30 ; CONCERT SIMFONIC la Ateneul Român, ora 20 ; STOP ! TOATA LUMEA LA CIRC : Circul Bucuresti (11 01 20), ora 19:30. TELEVIZIUNE Programul 1 17 : Telex ; 17,05 : Teleşcoală ; 17,25 : Curs de limbă rusă ; 17,45 Ansambluri, corale ; 18,05 : Reportaj pe glob ; 18,25 : Consultaţii juridice ; 18,45 : Marele Premiu de sărituri cu schiurile de la Engelberg ; 19,20 : 1001 de seri19,30 : Telejurnal ; 20 : Ora tineretului ; 20,55 : De la prima cooperativă agricolă la agroîndustrie ; 21,10 : Emisiune muzical-distractivă ; 21,50 : Tezaurul incașilor ; 22,15 : Telejurnal. Programul 2 19,30 : Telejurnal ; 20 îl Concert simfonic ; în pauză : Telex ; Aurul negru, aurul mîinilor noastre ; 22,05 : Mult e dulce... CINEMATOGRAFE NEA MARIN MILIARDAR : Patra (11 86 25), orele 15 - 17 - 19 - 21 ; Floreasca (33 29 71), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,30 ; Aurora (35 04 66), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,15; Modern (23 71 01), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,30. O SIMPLA PROBLEMA DE TIMP : Scala (11 03 72), orele 15 - 17,30 - 20; Festival (15 63 84), orele 15 — 17 -19 - 21 ; Sala Palatului, orele 17,15 — 20. INTRE OGLINZI PARALELE : Capitol (16 29 17), orele 15 - 17,30 - 20 ; Flamura (15 77 12), orele 15 — 17,30 - 20. MASCA DE APA : Luceafărul (15 87 67), orele 15 - 16,45 - 18.45 -20.30 ; București (15 61 54), orele 15 — 17,30 - 20. 80 DE HUSARI: Central (14 12 24), orele 15 - 17,30 - 20. • PREFECTUL DE FIER : Studio (13 92 72), orele 9,30 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Excelsior (65 49 45), orele 15 - 17,30 - 20 ; Gloria (47 46 75), oreje 15, - 17,30 — 20. ....... •>. SFÎRȘITUL „ÎMPĂRATULUI" DIN TAIGA : Victoria (16 23 79), cfreie T5 .1, 17,30 - 20 ; Busesti (50 43 58),,,orele 15 - 17,30. 20. OMUL FARA IDENTITATE : Timpuri Noi (15 61 10), ora 20. TATAL RISIPITOR : Timpuri Noi, orele 15 - 17,30. LANTUL AMINTIRILOR : Dacia (50 35 94), orele 14,30 - 17,30 - 20,15; Arta (213186), orele 14,30 - 17,30 - 20,15. DIN NOU... DISNEY : Doina (16 35 38), orele 15 - 16,30. A FOST ODATĂ IN CLASA I Doina, orele 18 - 20. ŞERIFUL DIN TENNESSEE : Feroviar (50 51 40), orele 15 - 17,30 - 20; Melodia (12 06 88), orele 15,15 - 17,45 - 20. POLITIA ESTE INVENSA : Griviţa (17 08 58), orele 15 - 17,30 - 20 ; Tomis (21 49 46), orele 15 - 17,30 - 20. TOTUL PENTRU FOTBAL : Bucegi (17 05 47), orele 15 - 17,30 - 20 ; Ferentari (80 49 85), orele 15 - 17,30 - 20; Viitorul (11 43 03), orele 15 - 17,45 - 20. DETECTIV PARTICULAR : Lira (317171), orele 15 - 17,30 - 20 ; Miorița (14 27 14), orele 15 - 17,45 -20. VALSUL ABSOLVENŢILOR : Drumul Sării (31 28 13), orele 15 - 17,30 - 20. VLAD ŢEPEŞ : Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 - 19 ; Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 19. EXPLOZIE IN MAREA EGEE : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,30 - 20. ORASUL FANTOMA : Pacea (60 30 85), orele 15 - 17,30 - 20. DRUMURI IN CUMPĂNA : Volga (79 71 26), orele 15 - 17,30 - 20. VREAU SA VA VAD : Popular (35 15 17), orele 15 - 17,30 - 20. DIN NOU ÎMPREUNA : Munca (21 50 97), orele 15 - 17,30 - 20. FRONT IN SPATELE FRONTULUI : Flacăra (20 33 40), orele 15,30 - 19. EXCURSIE CIUDATA : Progresul (23 94 10), orele 15 - 17,30 - 20. Cinemateca - sala Union (13 49 04) : BULGARELE DE SEU, orele 11,45 — 14 ; FUNIA, ora 16,15 ; PĂPUȘĂ, ora 18,30. PROGNOZA METEOROLOGICA PRECIPITAŢII : Locale, ninsoare, lapoviţă şi ploaie în Crişana, Banat, Oltenia şi în vestul Transilvaniei. In rest, precipitaţii locale. TEMPERATURA : Maximele de astăzi vor fi cuprinse între 0 şi 10 grade, iar minimele de la noapte între -8 şi 2 grade. Local mai scăzute în estul Transilvaniei şi Moldova. BUCUREŞTI : Vremea va continua să se încălzească uşor. Cel mai mult noros, favorabil precipitaţiilor scăzute. Vine slab pînă la moderat. Temperatura maximă intre 3 şi 5 ggrade, iar temperatura minimă între -2 şi 0 grade. • La Muzeul de istorie şi etnografie din Focşani a fost deschisă expoziţia „Arta populară contemporană — sinteză intre tradiţie şi nou“. • Biblioteca „Astra“ din Sibiu a publicat sub semnătura prof. Lucian Cornea un „Catalog al cârţii străine vechi“ din fondurile instituţiei. Sunt descrise 205 lucrări din sec. 17—18. • Astăzi, 1 martie, orele 17.30 are loc , la Sala Mică a Teatrului Naţional, lansarea volumului de versuri „Dincolo de sunet“, de Gheorghe Zamfir. Volumul va fi prezentat de criticul literar Valeriu Râpeanu. Actorii Irina Răchiţeanu Şirianu, Ion Besoiu, Gilda Marinescu şi Ion Caramitru vor recita din versurile autorului. Va urma un recital susţinut de naistul Gheorghe Zamfir. • Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani a prezentat cea de-a şasea premieră a stagiunii : un spectacol „coupée“ cu piesele într-un , act „Nunta“ şi „Cintecul lebedei“ de A.P. Cehov. Următoarea premieră „Discipolul diavolului“ de G B. Shaw. Artiştii amatori de la Casa Centrală a Armatei prezintă o nouă premieră : piesa „Fete în uniformă“ de Dan Tărchilă. • Continuind tradiţia celor peste şase ani de activitate, cercul de cultură muzicală „Amicii operetei“ de pe lingă clubul întreprinderii „Vulcan“ a inaugurat o nouă stagiune. Un mănunchi de solişti de frunte ai operetei bucureştene au ţinut să fie prezenţi la primele manifestări. Un muncitor de la „Vulcan“, Mihail Ionescu, a interpretat o canțonetă, „O sole mio“, in replică cu George Niculescu.