România Liberă, februarie 1980 (Anul 38, nr. 10967-10991)
1980-02-01 / nr. 10967
Pagina a 2-a — 7 februarie 1980 AIn intimpmrea Congresului educaţiei şi invăţămîntului NOUA CALITATE A MUNCII PROFESORULUI întregul nostru invăţămint cunoaşte in această perioadă ce urmează Congresului a! XII-lea. al partidului o profundă preocupare pentru ridicarea calităţii muncii educative, care presupune in primul rînd o cotitură radicală în munca şi pregătirea profesorului, a celor cărora ea este încredinţată misiunea de a pregăti tineretul, viitorul pa- După cum s-a arătat şi inversele manifestări ce au avut loc, recent, în unităţile şcolare din întreaga ţară consacrate apropiatului Congres al educaţie şi invăţămîntului, exigenţele faţă de şcoală, la toate nivelele ei de organizare, au crescut mult, fapt care implică răspunderi deosebite în pregătirea şi perfecţionarea cadrelor solicitate de economie, ştiinţă şi cultură. Cum deosebit de clar arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, este nevoie ca, pe măsura dezvoltării vieţii economico-sociale a ţării, să se dea o mai mare atenţie ridicării nivelului de pregătire profesională, tehnică, ştiinţifică a oamenilor muncii, pregătirii lor materialist-ştiinţifice, componentă a educaţiei comuniste. Este deci firesc ca, în contextul luptei pentru calitate, învăţămîntul, slujitorii lui să se integreze în spiritul acestui imperativ care le cere să acţioneze în aşa fel incit învăţămintul să fie şi mai strîns legat de cercetare şi producţie, să răspundă şi mai prompt şi mai bine cerinţelor dinamicii sociale. Ca îndrumar al acestor transformări calitative stau cuvintele rostite la începutul acestui an de învăţămint la Timişoara, de secretarul general al partidului, care cerea ca fiecare facultate, institut, fiecare şcoală să-şi desfăşoare activitatea pe bazele ştiinţei celei mai avansate, să asigure însuşirea in cele mai bune condiţii a noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii umane în toate domeniile. Noua calitate în învăţămint impune o amplă şi aprofundată revizuire a tehnicii didactice, în scopul înfăptuirii trinomului prospectiv, anticipativ, participativ, pentru realizarea unui invâţămint cu largă deschidere spre nou, spre realităţile vieţii societăţii noastre în tumultuosul ei, un proces de adevărată revoluţionare a muncii educative. Avem creşte toate condiţiile pentru a transforma un chip revoluţionar învăţământul. Directivele Congresului al XII-lea al partidului prevăd ca, paralel cu dezvoltarea învăţămîntului, să se dezvolte şi baza lui materială, ceea ce va contribui la aprofundarea procesului de modernizare a activităţii de formare a cadrelor. Citeva cifre concludente ne fac să constatăm că baza materială a învăţămîntului a înregistrat creşteri spectaculoase. Numai în ultimul deceniu au fost date în folosinţă peste 60 la sută din spaţiile de învăţămint existente şi peste 70 la sută din spaţiile de cazare pentru elevi şi studenţi. Căutînd echivalenţe, această parte nouă reprezintă egalul a 12 oraşe de cite 100 000 de locuitori fiecare. Dacă la aceasta mai adăugăm că, in ultimii zece ani, au fost editate aproape 9 000 de titluri de manuale, din care peste 2 500 în limbile naţionalităţilor conlocuitoare, imaginea noii şcoli româneşti apare şi mai precis conturată. Investiţiile prevăzute pe tărâmul dotării învăţământului vor asigura cadrelor, didactice posibilităţile cele mai largi pentru a-şi exercita munca la parametrii superiori. Sunt cadrele didactice pregătite pentru a corespunde cerinţelor calitative ale invăţămintului ? Realizările de pină acum şi eforturile ce se fac ne îndreptăţesc să privim cu încredere in viitor. Sutele de mii de educatoare, învăţători, profesori se achită cu pricepere şi dăruire de nobila sarcină ce le revine. In afară de această, însuşi sistemul de formare, de pregătire politică şi profesională, a lor a marcat, îmbunătăţiri substanţiale. Liceele, facultăţile nu mai trimit absolvenţi dezarmaţi în faţa solicitărilor profesiilor alese. Integrarea lor în activitatea profesională nu mai constituie, ca în trecut, o problemă de lungă şi incomodă adaptare. Dar oricite succese s-au recoltat, oricîte împliniri au fost consemnate pe plan educaţional, nu putem face abstracţie de existenţa unor neimpliniri ce-şi trag obirşia din lipsa unei temeinice pregătiri a unora dintre cadrele didactice, din lipsa de informare asupra a ceea ce este nou in domeniul specializării lor, minusuri care trag greu in balanţă. Astfel, pe alocuri, ora de clasă n-a cîştigat prin legarea ei de argumentul concret al practicii, predările nu sunt totdeauna active, in măsură să solicite atenţia şi interesul elevului sau studentului. Sint cazuri arătate dealtfel şi în consfătuirile curente cind aparatura destinată cercetărilor de învăţămint nu este folosită sau este slab folosită, fie din comoditate, fie pur şi simplu din nepricepere. Sunt, de asemenea, situaţii cind, in atelierele şcolare, practica se desfăşoară formal, cind unităţile de învăţămint nu conlucrează în mod satisfăcător cu unităţile productive tutelare. Este de datoria organelor de conducere ale unităţilor de învăţămint de a se îngriji ca asemenea fenomene să fie eradicate, făcînd posibilă pătrunderea pretutindeni a unui aer proaspăt, înnoitor, sprijinindu-se pe disponibilităţile creatoare ale tinerilor spre cercetare şi descoperire. In această privinţă, distingem atît obligaţiile ce le are Ministerul Educaţiei şi învăţămîntului, obligaţii înscrise în recenta Lege intrată în aplicare cit şi Înseşi cadrele didactice. In legătură cu măsurile luate pe plan central se cuvine a fi subliniată reorganizarea recentă a sistemului de perfecţionare a personalului didactic care se face prin unităţi de învăţămint şi cercetare ştiinţifică. Perfecţionarea se organizează diferenţiat, in funcţie de specificul muncii şi de ciclul de învăţămint, pe baza planurilor anuale şi de perspectivă elaborate de ministerul de resort. Cu deosebită satisfacţie luăm act de marea efervescenţă ce are loc in viaţa şcolilor, a facultăţilor în direcţia luptei pentru noua calitate. In şcoli sunt aplicate, cu succes metodele asimilării unitare a noii concepţii da predare-învăţare, precum şi a evaluării cunoştinţelor elevilor. In unele judeţe au avut loc consfătuiri de lucru în care a fost discutată noua concepţie de predare-învăţare, a disciplinelor. Sunt in curs de desfăşurare activităţi metodice cu învăţătorii şi cu profesorii care predau matematica în vederea găsirii celor mai bune căi de optimizare a însuşirii acesteia. De asemenea, au o deosebită importanţă cursurile organizate cu educatoarele, cu maiştrii-instructori, cu bibliotecarii şcolari, în unele judeţe s-au organizat „zile metodice" pentru perfecţionarea directorilor de şcoli şi este stimulată participarea cadrelor didactice din şcoli generale şi licee la cercetarea ştiinţifică. O preocupare deosebit de valoroasă, este cea a predării interdisciplinare, prin care se obţine creşterea eficienţei lecţiilor. Deşi modalitatea nu constituie o noutate, ea nu s-a bucurat până acum de suficientă solicitudine, n-a fost inclusă decit sporadic în practica pedagogică. Predarea interdisciplinară realizează sistematizarea cunoştinţelor, înlănţuirea lor firească, pătrunderea în resorturile lor intime , disciplinele ştiinţifice fundamentale — matematica, fizica, chimia, biologia — işi dau mina în scopul consolidării cunoştinţelor, al optimizării lor. De asemenea, in domeniul ştiinţelor sociale, a căror predare va fi tot mai organic legată de achiziţiile ştiinţei şi tehnicii contemporane. Sunt organizate simpozioane şcolare, cu invitaţi prestigioşi, în care elevii cei mai dotaţi prezintă nu numai referate ci şi reuşita practice. Permanentele căutări, experienţele valoroase, trebuie sprijinite cu mai multă atenţie de organele şcolare judeţene, de cel din minister pentru ca nimic din ceea ce este preţios să nu se piardă. Este nevoie, de asemenea, ca cercetarea pedagogică şi psihologică să ajute aceste căutări creatoare, să popularizeze experienţa pozitivă obţinută in scopul creşterii încărcăturii ştiinţifice practice a orelor de clasă, a întregului proces formativ. Transformarea revoluţionară a învăţămîntului pretinde cadre didactice care să ţină pasul prin pregătire, prin ataşament faţă de cauza partidului, cu înaintarea ţării pe drumul neîncetatei sale înfloriri socialiste şi comuniste. Const. Sîrbu mMmwmAMxemmmmMsmmmMmm „Omul Vineri“ întotdeauna, o nouă interpretare a unei poveşti cunoscute, a unei legende sau mit, stimeşte curiozitate, şi este firesc. Curiozitate aşadar stimeşte şi filmul englezesc „Omul Vineri“, realizat de regizorul Jack Gold şi interpretat de un „monstru sacru“ al ecranului, Peter O’Toole, alături de care nu se jenează a-i da replica, cu un talent remarcabil, actorul de culoare Richard, Roundtree. Interpretarea celebrului roman Robisem Crusoe — erou intrat de mult în legendă — din unghiul de vedere al lui Vineri, iată o idee dacă nu îndrăzneaţă, cel puţin năstruşnică, care nu se poate să nu te ducă cu gindul la o comedie. Şi, intr-un sens, este comedie acest film, o comedie uneori amară, îmbibată de acel umor tipic englez care ţine mai mult de zimbet decit de hohotul de ris. Pînă aici toate bune, chiar dacă există momente în care gustul nostru se împotriveşte unor şarje prea evidente. * Neplăcut însă devine faptul că pe măsură ce autorii încearcă să dea un sens ideatic peliculei, în care se referă la condiţia umană, la lupta dintre bine şi rău, la responsabilitate, la dreptul (sau nedreptul !) de a asupri sau a fi asuprit, situaţia se schimbă, şarja devine nulă iar valorile încep să se confunde pină la anularea lor reciprocă. Este adevărat că nedreptatea nu poate fi uitată niciodată de omul cinstit şi pur, că fiecăruia îi vine rindul odată şi odată ,să-şi plătească greşelile — dar aceste date scumpa inimilor noastre îşi pierd adresa intr-un amestec baroc de situaţii mai mult sau mai puţin absurde, întrucît aici, în acest film, se poate petrece absolut totul (inclusiv zborul a doi oameni cu o aripă delta din materiale apărute din senin — din punct de vedere plastic secvenţa este totuşi superbă !), din moment ce, repet, se poate petrece absolut totul, însăşi eficienţa. însăşi morala filmului, in sine, devine posibilă a fi interpretată in moduri radical opuse. Adică răul poate fi interpretat , drept bun, tristeţea drept bucurie, singurătatea drept comuniune etc. Şi este păcat. Este păcat pentru că „Robinson Crusoe“ rămîne, dincolo de interpretări, o creaţie despre puterea, despre tenacitatea omului de a ieşi din cele mai cumplite situaţii, o creaţie despre solidaritatea umană. „Omul Vineri“, filmul, rămâne un surogat confuz şi plictisitor în cele din urmă, chiar dacă beneficiază de o interpretare magistrală. Horia Pătraşcu „Moarte pe Nil“ Poate oare o colecţie de vedete să facă vandabil un film ? Poate. Dovadă cumpărarea lui la noi. Dar poate să-l salveze de la condiţia de obiect inutil şi de neconsumat ? Evident, nu. Două ore grele (dacă nu mai mult) stai răbdător şi aştepţi din timp ce pe ecran creşte hecatomba victimelor, apariţia măruntei scinteieri, în stare a te smulge din plictiseală ori deznodămintul cit de cit convingător. După cum spune genericul, avem de-a face cu ecranizarea unui roman de Agatha Christie. Mulţi întreprinzători s-au apropiat de literatura acestei scrvitoare cu succes greu de egalat în genul peste care a domnit citeva bune decenii. Mulţi s-au apropiat mizînd pe succes, după cum şi producătorii, din aceleaşi raţiuni, au investit sume deloc neglijabile — ca în cazul de faţă. Litera cărţii n-a fost trădată , personajele seamănă cu ce-a gîndit autoarea, actorii sunt şi talentaţi şi cu farmec, femeile inimoase, umorul se ambiţionează şi el să răzbată, un compozitor ca Nino Rota dă şi el o mină de ajutor, monumentele Egiptului antic oferă sprijinul întregii lor splendori, aparatul se plimbă dezinvolt şi uneori inspirat. Dar, vai, toţi şi toate laolaltă au aerul unor naufragiaţi făr-de scăpare pe oceanul neprimitor al platitudinii. Lipseşte inteligenţa sau talentul celui ce i-a pus în pagină — regizorul John Guillermin. Şi splendorile par cărţi poştale, muzica n-o auzi, frumuseţile feminine se încurcă una ,pe cealaltă, prezenţele masculine îşi pun piedici reciproc, umoru-i sub nivelul Pif-ului, iar cartea rămine undeva, în mîlul Nilului, tristă și irecuperabilă. Florica lehim * A apărut primul număr din „Şoimii patriei“, revistă editată de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor. Noua publicaţie apare lunar şi se adresează membrilor acestei organizaţii, precum şi părinţilor şi educatorilor. * Intre 3 februarie şi 9 martie se va desfăşura cea de-a X-a ediţie a „Amfiteatrului politic-cultural Brăila ’80“. * La Muzeul orăşenesc din Cristuru Secuiesc, judeţul Harghita, s-a deschis expoziţia „Textile populare din Şiclod”. * Filiala din Tg. Mureş a Societăţii de ştiinţe filologice a organizat recent, cu concursul Casei de cultură a sindicatelor o sesiune de comunicări ştiinţifice consacrată împlinirii a 130 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu * Luni 4 februarie, ora 13, în sala Atelier a Teatrului Naţional va avea loc şedinţa cenaclului „Săptămina“, condus de scriitorul Eugen Barbu. * Teatrul „V. I. Popa“ din Birlad a prezentat în premieră piesa „Magie neagră“ de Ștefan Berciu, în regia Magdei Bordeianu. UNA ZI de MATTY - Cum ?... La lectură nu s-a ris ? Bine, dar era scris clar, chiar sub titlu : Comedie ! ! ? !... * La Galeriile de artă din Miercurea-Ciuc s-a deschis expoziţia de sculptură a lui Vincefi Şăndor. * A apărut de curind cel de-al XVII-lea volum al anuarului „Apulum“, editat de colectivul ştiinţific al Muzeului Unirii din Alba Iulia. * La Casa corpului didactic din Focşani s-a deschis expoziţia judeţeană a pionierilor şi şcolarilor, expoziţie ce găzduieşte lucrările de artă plastică realizate de membrii cercurilor artistice. * La Clubul ziariştilor din Timişoara a fost deschisă expoziţia de pictură a artistului amator Ladislau Czermak. * La Galeriile de artă ale fondului plastic din Deva este deschisă expoziţia de pictură şi grafică a artistului Mircea Bîtcă. La Casa de cultură din Tirgu Mureş expune pictură artistul amator Domahidi Gyula. * La Teatrul german de stat din Timişoara a avut loc premiera piesei lui Horia Lovinescu „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă“, in regia lui Brandy Barasch şi scenografia lui George Doroşenco. NIMM1 WE 9 & EWM Istoria și vîrstele evocării*) Un turist curios și penetrant ca orice scriitor-ziarist — care ar putea să fie, însuşi naratorul — vrea să refacă după trei decenii un periplu al virstei încă tinere. Traversează Transilvania, Ungaria, apoi se îndreaptă spre Slovacia și — pretutindeni unde se opreşte — timpul se derulează îndărăt, într-un odinioară nostalgic şi eroic. Se poate uşor remarca, itinerariul este acela parcurs de armata română in finalul celui de-al doilea război mondial, după Insurecţie şi Eliberare. Ca să nu rişte alunecarea în reportaj — cum, pe alocuri, se putea vedea in germenele mai vechi al romanului de fată . Marţul alb — Pop Simion trece acum cu succes evident pragul „cronicii“ juvenile şi intră în încăperea largă, mult mai complexă a unui roman adevărat. Cititorul parcurge biografia unei grupe de luptă de 11 soldaţi — care înseamnă tot atitea caractere marcate de febrilitatea eroismului, de romantism pitoresc, de o energică filosofie practică a dăruirii care nu se prefac însă in simple sigle ale noii deveniri umane. Toate acestea sunt grefate pe biografii complicate, pe caractere tari verificate şi verificabile in împrejurări puternice, definitorii — mergind pină la supremul sacrificiu. Dar pină la supremul sacrificiu — rămine viaţa. Şi naratorul-turist profită de fiece haltă pentru a rotunji o poveste legată de toţi cei unsprezece sau, uneori, numai de unul singur, transformat prin tehnică literară, intr-o oglindă a acestui întreg umari. Undeva, in finalul cărţii, povestitorul enunţă clar traseul său, rememorînd „staţiile“ prin care cititorul trecuse deja mai înainte : Curtici — Debrecen — Tiszalök — Miskolc — Roznava — Banska — Bistrica — Stara Liudiovice. Iată, s-ar putea spune, jurnalul unor bătălii, al unor marşuri fără preget, pentru alungarea ocupanţilor fascişti de către eroicii ostaşi români, in timp ce in tară lupta pentru noua prin*) Pop Simion : Luptătorul fericit ţi iubirea lui pătimașă, roman, Ed. Albatros, 1979 dulce se afla atunci la stadiul — ni-l amintim din istorie — „guvern de largă concentrare democratică“. Dar jurnalul acesta este întreprins, pe de o parte pentru a nu fi uitate — in învălmășeala evenimentelor rememorate — detalii importante, pe de altă parte pentru a omagia într-o viziune firească, plină de fluenţă şi poezie, pe toti cei care au intrat in eternitate luptind... In cartea aceasta — scrisă cu o peniţă mereu patetică, mereu impregnată de nostalgie — domneşte albul : o mare de zăpadă, o permanentă cutremurare a gerului fac parcă din oameni statui, stele funerare ale unui simbol sacrificial. Doar că personajele — în ciuda faptului că au nume ori porecle, şi ele simbolice — nu se comportă sau nu ascultă neapărat de regulile acestei simbolistici narative. Unul din cei unsprezece voluntari — căci toţi s-au înrolat ca voluntari dindu-se chiar mai bărbătoşi în faţa comisiei medico-militare — răspunde la numele de Ţară, altul e Pită, altul Mustaţă groasă, un altul e poreclit Picasso... Autorul a ştiut să-şi organizeze şansele, aducindu-i pe rînd, de la ipostaza de simbol la aceea de oameni vii, extrem de vii, încărcaţi de dimensiuni excepţionale — intr-o suită de încercări excepţionale — dar şi de fireşti naivităţi ori de slăbiciuni pur omeneşti. In acest „altoi“ (bine operat), menţionat acum, stă, în mare parte, reuşita acestei duble naraţii care ni se restituie ca o amplă evocare, mişcată asemenea unui scenariu, fiind dealtfel compusă din multiple scene (numai aparent) disparate. în felul acesta, cititorul rămîne cu imaginea întregului dar poate oricind să refacă întregul — prin cel puţin una din părţile care-l compun. Astfel, dintr-o scenă intitulată Herr, — în care un ofiţer german ucide în chip extrem de viclean şi crud pe unul din cei mai vajnici bărbaţi ardeleni — aflăm de ce, în fond, Samuilă Ţară îşi propune să-l urmărească pină la capătul pămîntului pe acel monstru, ucigaş al tatălui său. După cum, dintr-o alta, aflăm, in amănunt, toate datele — recompuse, în ordine ficţională dar profund istorică — ale unui jurămînt. E vorba de nobila ambiţie a maiorului „Corbul-sur“ — reamintită intr-un al treilea timp al evocării, adică la cinci ani după Diktatul de la Viena — de a lăsa pentru eternitate pe transilvanul deal Comja, înălţat sub cer de desenul a mii de pini plantaţi anume, numele lui Eminescu : „Plecind, unitatea din Corbul sar lăsa la Seini, pe Comja, un semn, o urmă, o pecete demnă de ei. Era jurământul lor. Era făgăduinţa de a reveni negreşit“. Intr-un fel, simbolic şi el, romanul lui Pop Simion este un jurămînt al revenirii : cel ce rămine în viaţă, din toţi cei unsprezece eroi care alcătuiau atunci şi făureau vremea tinără, jură să-i facă neuitaţi pe confraţii şi prietenii lui de viaţă. Pop Simion a reuşit să închege in roman această amintire, in ciuda fisurării prea abrupte a timpurilor care o compun. Totodată el ne oferă un amplu remember epico-liric al vremii tinere care — se subînţelege — nu trebuie uitată niciodată nici de cei ce au făurit-o (tinerii de atunci) dar nici de cei ce o cunosc doar din filele cărţilor de istorie. Pe de altă parte, iubirea pătimaşă a luptătorului fericit — ca să reluăm aproape tale quale titlul cârţii — nu se vădeşte a fi altceva decit iubirea de neam şi de ţară. Or, acestea nu pot fiinţa în libertate — iată o pledoarie care circulă la făgaşul de taină al naraţiei — decit prin sublima abnegaţie a cuceririi libertăţii şi independenţei , pentru a edifica un nou viitor social înlăuntru se impune apărarea ţării de duşmanii din afară. Campania militară este astfel dublată de campania organizată pentru o nouă orinduire. Pe această osmoză a militantismului practic se întemeiază simbolul fericirii celor ce s-au jertfit — cu patimă şi fără preget. Iată de ce, în multe privinţe, cartea lui Pop Simion trebuie ascultată citită şi ca un recviem în onoarea unor eroi niciodată defuncţi de vreme ce aceştia trăiesc însăşi roadele vieţii de azi. Constantin Crişan 11 Talent şi inteligentă*) Poezia ultimilor ani a rupt canoanele cunoscute ale economiei mijloacelor de exprimare a subiectivităţii : cărţile ample de poezie în care poetul ţine ladezvăluirea directă şi totală a unei experienţe spirituale, azi mai pot eventual mira fără insă să şi surprindă. Pe o altă cale, epicul se întretaie iar cu lirismul după ce fusese exilat timp de mai bine de decenii. Reîntoarcerea la poezia muzicală şi descriptivă unde meditaţia tulburătoare copleşeşte prin dimensiunile imaginaţiei vizionare deschide un alt cerc al poeziei contemporane deocamdată important de amintit in măsura in care este exemplar afirmat de ultima apariţie editorială semnată de poetul Cezar Ivănescu. La Baaad este o carte unde se topesc şi se orchestrează toate temele, motivele lirice ale cărţilor anterioare ale poetului. Vom întilni aici poeme reluate, altele dezvoltînd nuclee lirice enunţate anterior (un exemplu este Lecţia de gimnastică din Rod III, aici un amplu poem construit simfonic). Dar La Baaad este şi o carte ce ne descoperă un Cezar Ivănescu inedit. Poeme dramatice, fragmente de jurnal, proze de o stranietate ce ne aminteşte de paginile lui Valéry sau Bacovia se revarsă cu o forţă lirică remarcabilă. Cele 500 de pagini dense prin materia lor dezvoltă o profunzime de sugestii în lanţul de imagini surprinzătoare, în sarabanda ideilor şi trimiterilor culturale. Poetul aduce un univers care ne reaminteşte de universul marii poezii. Poemele sint ample. A * Cezar Ivănescu. La Baaad, Editura Cartea Românească, 1979, cita din ele fragmente în spaţiul restrîns al unei cronici , ca şi cind am sugera o simfonie prin intermezzo-ul ei. Citindu-l pe Cezar Ivănescu recitim parcă însăşi lecţia poeziei moderne. Nimic nu este uitat aici, nici din procedee şi nici din motive. A le enunţa ar însemna să recurgem la un inventar care nu ar interesa pe nimeni. N-aş vrea să se înţeleagă însă prin aceasta că Cezar Ivănescu este un mimetic sau un livresc. Dacă l-am considera totuşi livresc atunci isi s-ar circumscrie acestei noţiuni ca orice poet ce preia, în măsura în care descoperă singur. Aş mai vrea să adaug un lucru şi anume că orice poet adevărat trece prin drama primordialităţii ce se joacă între talent şi inteligenţa artistică. Atita timp cit talentul conduce de mină inteligenţa, poezia îşi exprimă marile ei forme „devastate“ de vocea pură a izvorului liric. Numai că, în culmea expansiunii sale, inteligenţa ageră, marea luciditate, oglindindu-se în talent îi pot surprinde şi îngheţa prin principii odată enunţate, formele vii aflate in necontenită primenire. Poezia se manufacturizează, ea exprimă atunci cu virtuozitate forme, teme enunţate. In acest caz criticului îi revine sarcina de a delimita singurele viu al lirismului. Plecind de la el se vor putea trasa axele operei. Poezia lui Cezar Ivănescu se află, cred, intr-o asemenea plină „dramă“. Balastul enorm amestecat cu pietre preţioase ne-o confirmă. Spectacolul însă este, să recunoaştem, fascinant. El este expresia unei sensibilităţi de excepţie. „Baaad-ul e o cetate vădită de transparenţă“, cetatea poeziei înseşi, unde artistul trăieşte în plin fantastic. Poezia, de o iritantă aglomerare a imaginilor, sugerează presiunea trăirilor lirice. Pentru a nu lăsa imaginile să ne sufoce, ea ar merita rostită. Temele se întretaie tumultuos, sarcastic, discursul se rupe în euforii misterioase, paradoxurile duc grotescul spre o culminaţie violentă. ’ Ironia, autoanularea, crisparea interioară pină la paroxism, datele biografice se topesc într-o subtilă ştiinţă a discursului liric Poemele balansează între sălbăticie şi elaborare. Personaje simbolice (ale lumii şi întunericului) joacă drame ale dualităţii intr-o atmosferă bacoviană. Vocea lirică se aude cu forţă ; exclamaţia este tonul rostirii ei : „stăpîne, cu inima, cu gindurile noastre, vom vina toamna, căci un suflet înţelept / chiar dacă a suferit mult, nil se obişnuieşte / cu toamna, vom da poame copiilor pe drumuri / ca şi cum ne-am bucura gindurile / şi-n rîsete vom comprima tăcerea dublă !“ (Toamnă). Baaad-ul e ţara copilăriei, a iubirii, a ideilor ce capătă materialitate, e ţara visării, a elanurilor, a vieţii şi a morţii. Balad-ul înseamnă poezia lui Cezar Ivănescu, suavă şi carnală, obsedată să se etaleze cu o diafană impudoare. Bufonadă sublimă, baladescul leneş şi surîzător in rivalitate cu imagistica expresionistă, a purificării tragismului şi comedia eu-lui sfişiat, imensa monotonie a motivelor, monotonie care trece în titlurile aproape uniforme creează imaginea unei opere baroce ce visează austeritatea monahală a formelor. Prin această carte inegală, tumultuoasă şi tulbure, Cezar Ivănescu ne apare ca unul dintre poeţii importanţi de azi. Mirela Roznoveanu Mulţumiri de la 20 de generaţii ,mTMMMMMM Medicul pediatru Maria Neagu a intrat in al 21-lea an de cind acordă asistenţă copiilor din comuna Bărcăneşti (judeţul Prahova) şi tot de atiţia s-a integrat in viaţa comunei. Primarul Vasile Soare, transmiţindu-i pe cale publică mulţumirile celor 20 de generaţii de beneficiari ai muncii ei, a relevat că in cei 20 de ani, Maria Neagu a acordat 150 000 consultaţii, a salvat numeroase vieţi, a făcut ca mortalitatea infantilă să scadă, iar durata medie de viaţă din comună să crească la 75 de ani De aici şi mulţumirile îndreptăţite ale celor 20 de generaţii.. (AL. MIHAI). Mirele tomnatic Cum a ajuns în satul Tirzii, comuna Olteneşti (Vaslui) şi a intilnit-o pe Elena Miel s-a îndrăgostit fulgerător, i-a declarat instantaneu dragoste eternă şi i s-a destăinuit : „Sunt din comuna Scinteia (Iaşi), sunt divorţat, nu a nici o obligaţie. Am 65 de ani. Aşa că nu-mi dai atit ?“ Nu se ştie ciţi ani i-a dat Elena, dar, după ce au, decis să-şi unească destinele, i-a dat bani. Căci mirele tomnatic i-a cerut alesei inimii 1 500 lei, ca să închirieze trei autocamioane pentru a-şi aduce zestrea. Şi ea s-a făcut luntre şi punte şi i-a dat. După care mirele îndrăgostit a dispărut, cu dragostea şi banii! S-au reintîlnit la miliţie, unde s-a aflat că mirele tomnatic se numea Gheorghe Radu, că de fapt era din comuna Pufeşti (Vrancea) şi avea destule antecedente penale. (V. CHIURTU) Săptămina mecanizatorului Trustul S.M.A. Sibiu, in colaborare cu comitetul judeţean U.T.C., a organizat recento „Săptămină a mecanizatorului“, in cadrul căreia a fost iniţiat un concurs de creaţie tehnicoştiinţifică in domeniul mecanizării agriculturii. Locul 1 a fost cîştigat de Vasile Cionca, de la S.M.A. Miercurea Sibiului , prin dispozitivele de atelier concepute şi realizate de el. Nicolae Ciora, de la S.M A. Sibiu, s-a situat pe locul al doilea, iar Ioan Noman de la S.M.A. Nocrich, pe locul al treilea. Paralel, s-a desfăşurat şi „Olim- piada mecanizatorului“ pentru grupa de vîrstă pină la 30 de ani, in cadrul căreia pe locul Intii s-a situat tractoristul Ioan Niţa, de la S.M.A. Nocrich, iar la categoria de vîrstă de peste 30 de ani, locul întii a fost obţinut de Vaier Negrilă, din Ocna Sibiului. Manifestările s-au încheiat cu un simpozion pe tema mecanizării agriculturii, la care au participat 130 de mecanizatori din întregul judeţ Sibiu. (VIRGIL LAZAR). Spărtura din perete In toamna anului 1977, s-a spart o ţeavă înzidită la instalaţia de încălzire centrală a imobilului din str. Popa Soare nr 14 A. înainte insă de a fi spart zidul pentru remedierea avariei, era necesară spargerea blocadei... birocratice a celor de la ICRAL Foişor, care rămineau impasibili la repetatele sesizări ale locatarilor. Dar au reacţionat in cele din urmă la nota critică apărută în ziarul nostru. Şi chiar in ziua apariţiei, s-a prezentat la faţa locului un tehnician, pentru a se informa... de ce au făcut oamenii apel la ziar ! A doua zi, avaria a fost totuşi remediată — numai că gaura făcută în perete a rămas neastupată. După făgăduială urma ca, in două trei zile, să se rezolve. Doi... ani mai tirziu s-a spart altă ţeava şi chiar in ziua respectivă a venit o echipă care a sudat ţeava, dar lucrarea de rezidire şi faianţare nu s-a mai făcut ! S-ar fi putut face trei luni mai tirziu, cind ICRAL Foişor a înlocuit vasul de expansiune al instalaţiei de încălzire — dar prilejul a fost folosit doar pentru a se mări... spărtura. Întrucît vasul era mai mare decit spaţiul prin care trebuia manevrat, meseriaşii respectivi au spart totul, lăsînd pe altă dată rezidirea. E drept că ICRALFoişor, răspunzind nemulţumirilor justificate ale locatarilor, a trimis acestora o depeşă, prin care-i înştiinţează că „remedierile la zidărie“ vor fi executate de către Centrul nr. 1 din str. Avram Iancu nr. 32 — dar din nici un rină al acestei misive nu rezultă... cind se va intîmpla asta ! (L. MINDIRIGIU). Patine preistorice Cu prilejul unor investigaţii efectuate în împrejurimile satului, membrii cercului „Căutătorii de comori“, condus de profesorul Ion Mihăilă, de la Şcoala generală din Burdusani (judeţul Bacău), au descoperit in aşezarea neolitică de la locul numit „Botul Dealului“, un bogat material arheologic. Este vorba de diferite unelte de silex, o figurină zoomorfă şi un topor din piatră, dălţi confecţionate din os, fragmente din ceramică pictată tip cucutenian şi alte piese valoroase, cu care micii arheologi au îmbogăţit colecţia şcolii lor. Printre acestea, sunt şi citeva oase late de animale, foarte bine lustruite. Primele cercetări au dus la concluzia că ele erau folosite de oamenii preistorici pentru a-şi uşura deplasarea in timpul iernii şi că s-ar putea să fie — „Románia libera" vorba de primele patine utilizate de om... (CONSTANTIN AZOIŢUI) Familie de pictori Despre pasiunea şi succesele pictorului naiv Ion Niţă Acadim, din satul Brusturi (judeţul Arad), am mai scris la această rubrică. Nu insă şi despre un alt membru al familiei, Rodica Nicodim, nora sa care, la cei 26 de ani ai săi, a început să-l concureze. Intr-adevăr, în aceste zile de iarnă, cind treburile cimpului s-au împuţinat, casa lor din Brusturi a devenit un adevărat atelier de pictură — în el, făcindu-şi ucenicia şi cei doi nepoţi ai lui Ion Niţă Nicodimii, de 9 şi respectiv de 4 ani. (I. MEDOIA). Cu... cuţitul Deşi absolvise o şcoală profesională, Iulian Căpitănescu, venit în Deva de undeva din Oltenia, voia doar să trăiască uşor şi să se distreze. Să se „distreze“ cu... cuţitul! A plecat la Hunedoara Şi, la vremea cind se lăsa bezna serii, Căpitănescu urmărea cite un cetăţean paşnic, la loc dosnic, îl ameninţa şi-l jefuia. După prima ispravă de acest gen, a încercat să repetefigura. Dar a fost prins şi condamnat la trei ani şi şase luni închisoare. (I. COJOCARU) Rubrica realizată de Pia Rǎdulescu Vineri, 1 februarie 1980 Soarele rasare la ora 7,35 si apune la ora 17,24 FIDELIO : Opera Româna (13 18 57), ora 19 ; INFERNALUL MECANISM : Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale" (14 71 71), ora 19,30 la sala mică şi ELEGIE, ora 19 la sala Atelier ; SINGE VIENEZ : Teatrul de Opereta (13 98 48), ora 19,30 ; FAŢA IN FAŢA CU LUMEA : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra" — sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 75 46), ora 19,30 şi TINERI CĂSĂTORIŢI CAUTA CAMERA, ora 19,30 la sala Studio (12 44 16) ; N-AM TIMP : Teatrul de Comedia (16 64 60), ora 19,30 ; IDIOATA : Teatrul „C. I. Nottara" (59. 31 03), ora 19,30 şi JOCUL, ora 19 la sala Studio : DRAGOSTE PERICULOASA : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 19,30 şi GOANA, ora 19,30 în sala Majestic (14 72 34) ; VIVAT PREMIANŢII : Teatrul ,,Ion Creangă" (50 26 55), ora 17 ; DE LA CĂRĂBUŞ LA SAVOY : Teatrul ,,C. Tănase" Sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si BOEMA RIDE, CINTA SI DANSEAZA, ora 19,30 la sala Victoria (50 58 65) ; BUNICA SE MARITA ; Teatrul ,,Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30 ; A TREIA ŢEAPA : Studioul I.A.T.C (15 72 59), ora 19,30 ; PESCARUL SI NOROCUL, ora 9,30 şi JOCURI DE POEŢI - JOCURI DE COPII, ora 17 ; Teatrul Ţăndărică - sala Victoria (15 23 77) ; MICRORECITAL FOLCLORIC STUDIO : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 19 în sala Studio a ansamblului ; CONCERT VOCAL-SIMFONIC la Ateneul Român, ora 19,30 ; VIVAT CIRCUL I la Circul București (11 01 20), ora 19,30. TELEVIZIUNE 16 : Telex ; 16,05 : Indirect de la Politehnică ; 16,30 : Emisiune în limba germană ; 18,35 : La volan ; 18,50 : 1001 de seri ; 19 : Telejurnal ; 19,20 : Pregătirea alegerilor de la 9 martie I ; 19,35 : Călătorie prin ţara mea ; 20 : Film artistic : „Eu, tu şi Ovidiu“ ; 21,45 Telejurnal 16 : Cîntă plaiul Gorjului ; 16,15 : O viaţă pentru o idee ; 16,45 : Din creaţia compozitorului Ioan Chirescu ; 17 : Blocnotes ; 17,20 : Formaţia vocalinstrumentală Brotherhood of Man — Anglia 17,50 : Dicţionar cinematografic ; 18,50 : 1001 de seri ; 19 : telejurnal ; 19,20 : Pregătirea alegerilor de la 9 martie I ; 19,35 : Călătorie prin țara mea ; 20 : Radar pionie resc ; 20,20 : De pretutindeni ; 20,45 : „Coppelia" de Leo Delibes ; 21,45 : Telejurnal. Programul 1 Programul 2 CINEMATOGRAFE RUG ȘI FLACARA : Patria (11 86 25), orele 9 - 11,30 - 14 - 16,45 - 19,15 ; Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15 ; Flamura (85 77 12), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ! COLOSUL DIN RHODOS : Scala (11 03 72), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ! Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,45 - 14,15 - 17 - 19,45 ; București (15 61 54), orele 9,30 - 12,30 -16 - 19,15 ; Palatul Sporturilor și Culturii (23 57 91), orele 17,30. UN POUTIST INCOMOD : Sala Palatului, orele 17,15 - 20 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. CINEMA STRIGA : Central (14 12 24) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 -18 - 20 ; Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18 - 20. A PATRA ÎNĂLȚIME : Victoria (16 28 79), orele 10 — 12 - 14 — 16 - 18 - 20. COPIII LUI SANCHEZ | Capitol (16 29 17), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 . Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. Gloria (47 46 75), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. NICI O DOVADA PENTRU CRIMA : Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20. marea NELINIŞTE : Studio (59 53 15), orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; Arta (21 31 86), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20. SPERANIA : Timpuri Noi (15 6110), orele 15 - 17,15 - 19,30 : Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 17.30 - 19,30. POPEVE MARINARUL : Doina (16 35 38), orele 9,15 - 11 - 12,45 - 14,30 - 16,15 ; Giulești (17 55 46), orele 9 - 11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20. CINCI SERI : Doina, orele 18 - 20. CHEMAREA PRIMĂVERII : Buzești (50 43 58), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. MOARTE PE ML : Feroviar (50 51 40), orele 8,45 - 11,30 - 14,15 - 17 - 19,45 ; Aurora (35 04 66), orele 9-12-16 - 19. OMUL CARE NE TREBUIE : Bucegi (17 05 47), orele 15,30 - 17,30 - 19,30 . Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20. ELIXIRUL TINEREȚII : Lira (31 71 71), orele 16 - 18 - 20. COMEDIE DE MODA VECHE : Drumul Sării (31 28 73), orele 16 - 18 - 20. PIEDONE AFRICANUL : Ferentari (80 49 85), orele 15 - 17,30 - 20. EXPLOZIA : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,15 - 19,30. TOTUL PENTRU UN CINTEC Pacea (60 30 35), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. SAFARI EXPRESS . Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11 — 13 - 15,30 — 17,45 - 20 . Tomis (21 49 46), orele 9- 11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20. CIPRIAN PORUMBESCU . Viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 19. RĂZBUNAREA PANTEREI ROZ : Volga (79 71 26)orele 9 — 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18 - 20,15. CAPCANA PENTRU RATA. Popular 35 ÎS 17), orele 15,30 - 17,10 - 19,30. IN RITMUL MUZICII : Flacăra (20 33 40), orele 15 - 17,45 - 20. ÎNTOARCEREA FIULUI . Progresul (23 94 10), orele 16 — 18 — 20.35 ) PROGNOZA METEOROLOGICĂ Meteorologul de serviciu Constantin Ţicu ne comunică : Vreme caldă, vor cădea precipitaţii sub formă de ploaie în Crişana, Banat, Transilvania, Maramureş şi nordul Moldovei, în rest precipitaţii izolate. Vîntul va prezenta intensificări locale cu viteze pină la 60 km/oră din sectorul vestic, iar în zona de munte viteza vintului va depăşi 100 km/oră. Temperaturile maxime de astăzi vor fi cuprinse între 2 şi 10 grade, izolat mai ridicate, iar minimele de la noapte între4 şi 4*6 grade, izolat se va produce polei. La Bucureşti vremea va fi caldă cu cerul variabil. Vîntul va sufla moderat cu intensificări temporare, cu viteze pină la 50 km/oră din sectorul vestic. Temperatura maximă de astăzi va fi cuprinsă între 5 și 7 grade, iar minima de la noapte între —3 și —1 grade.