România Liberă, februarie 1980 (Anul 38, nr. 10967-10991)

1980-02-01 / nr. 10967

Pagina a 2-a — 7 februarie 1980 AIn intimpmrea Congresului educaţiei şi invăţămîntului NOUA CALITATE A MUNCII PROFESORULUI întregul nostru invăţămint cu­noaşte in această perioadă ce­ urmează Congresului a! XII-lea. al partidului o profundă preocu­pare pentru ridicarea calităţii muncii educative, care presupu­ne in primul rînd o cotitură ra­dicală în munca şi pregătirea profesorului, a celor cărora ea este încredinţată misiunea de a pregăti tineretul, viitorul pa- După cum s-a arătat şi in­­versele manifestări ce au avut loc, recent, în unităţile şcolare din întreaga ţară consacrate a­­propiatului Congres al educaţi­e şi invăţămîntului, exigenţele fa­ţă de şcoală, la toate nivelele ei de organizare, au cres­cut mult, fapt care implică răs­punderi deosebite în pregătirea şi perfecţionarea cadrelor solici­tate de economie, ştiinţă şi cul­tură. Cum deosebit de clar arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretarul general al partidului, este nevoie ca, pe măsura dez­voltării vieţii economico-sociale a ţării, să se dea o mai mare a­­tenţie ridicării nivelului de pre­gătire profesională, tehnică, şti­inţifică a oamenilor muncii, pregătirii lor materialist-ştiinţi­­fice, componentă a educaţiei co­muniste. Este deci firesc ca, în contextul luptei pentru calitate, învăţămîntul, slujitorii lui să se integreze în spiritul acestui im­perativ care le cere să acţio­neze în aşa fel incit învăţămin­­tul să fie şi mai strîns legat de cercetare şi producţie, să răs­pundă şi mai prompt şi mai bine cerinţelor dinamicii sociale. Ca îndrumar al acestor transfor­mări calitative stau cuvintele rostite la începutul acestui an de învăţămint la Timişoara, de secretarul general al partidului, care cerea ca fiecare facultate, institut, fiecare şcoală să-şi des­făşoare activitatea pe bazele ştiinţei celei mai avansate, să asigure însuşirea in cele mai bune condiţii a noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cu­noaşterii umane în toate dome­niile. Noua calitate în învăţămint impune o amplă şi aprofundată revizuire a tehnicii didactice, în scopul înfăptuirii trinomului prospectiv, anticipativ, partici­pativ, pentru realizarea unui in­­vâţămint cu largă deschidere spre nou, spre realităţile vieţii societăţii noastre în tumultuosul ei, un proces de adevărată revo­luţionare a muncii educative. Avem creşte toate condiţiile pentru a transforma un chip re­voluţionar învăţământul. Direc­tivele Congresului al XII-lea al partidului prevăd ca, paralel cu dezvoltarea învăţămîntului, să se dezvolte şi baza lui materială, ceea ce va contribui la apro­fundarea procesului de moder­nizare a activităţii de formare a cadrelor. Citeva cifre concludente ne fac să constatăm că baza mate­rială a învăţămîntului a înregis­trat creşteri spectaculoase. Nu­mai în ultimul deceniu au fost date în folosinţă peste 60 la sută din spaţiile de învăţămint existente şi peste 70 la sută din spaţiile de cazare pentru elevi şi studenţi. Căutînd echivalenţe, această parte nouă reprezintă egalul a 12 oraşe de cite 100 000 de locuitori fiecare. Dacă la a­­ceasta mai adăugăm că, in ulti­mii zece ani, au fost editate a­­proape 9 000 de titluri de ma­nuale, din care peste 2 500 în limbile naţionalităţilor conlo­cuitoare, imaginea noii şcoli ro­mâneşti apare şi mai precis conturată. Investiţiile prevă­zute pe tărâmul dotării învăţă­mântului vor asigura cadrelor, didactice posibilităţile cele mai largi pentru a-şi exercita munca la parametrii superiori. Sunt cadrele didactice pregă­tite pentru a corespunde cerin­ţelor calitative ale invăţămintu­­lui ? Realizările de pină acum şi eforturile ce se fac ne îndrep­tăţesc să privim cu încredere in viitor. Sutele de mii de educa­toare, învăţători, profesori se achită cu pricepere şi dăruire de nobila sarcină ce le revine. In afară de această, însuşi siste­mul de formare, de pregătire politică şi profesională, a lor a marcat, îmbunătăţiri substanţia­le. Liceele, facultăţile nu mai trimit absolvenţi dezarmaţi în faţa solicitărilor profesiilor alese. Integrarea lor în activitatea pro­fesională nu mai constituie, ca în trecut, o problemă de lungă şi incomodă adaptare. Dar oricite succese s-au re­coltat, oricîte împliniri au fost consemnate pe plan educaţio­nal, nu putem face abstracţie de existenţa unor neimpliniri ce-şi trag obirşia din lipsa unei te­meinice pregătiri a unora din­tre cadrele didactice, din lipsa de informare asupra a ceea ce este nou in domeniul specializă­rii lor, minusuri care trag greu in balanţă. Astfel, pe alocuri­, ora de clasă n-a cîştigat prin le­garea ei de argumentul concret al practicii, predările nu sunt totdeauna active, in măsură să solicite atenţia şi interesul ele­vului sau studentului. Sint cazuri arătate dealtfel şi în consfătui­rile curente cind aparatura des­tinată cercetărilor de învăţămint nu este folosită sau este slab folosită, fie din comoditate, fie pur şi simplu din nepricepere. Sunt, de asemenea, situaţii cind, in atelierele şcolare, practica se desfăşoară formal, cind unităţile de învăţămint nu conlucrează în mod satisfăcător cu unităţile productive tutelare. Este de da­toria organelor de conducere ale unităţilor de învăţămint de a se îngriji ca asemenea fenomene să fie eradicate, făcînd posibilă pătrunderea pretutindeni a unui aer proaspăt, înnoitor, sprijinin­­du-se pe disponibilităţile crea­toare ale tinerilor spre cerceta­re şi descoperire. In această privinţă, distingem atît obligaţiile ce le are Minis­terul Educaţiei şi învăţămîntu­lui, obligaţii înscrise în recenta Lege intrată în aplicare cit şi Înseşi cadrele didactice. In le­gătură cu măsurile luate pe plan central se cuvine a fi subliniată reorganizarea recentă a siste­mului de perfecţionare a perso­nalului didactic care se face prin unităţi de învăţămint şi cerce­tare ştiinţifică. Perfecţionarea se organizează diferenţiat, in funcţie de specificul muncii şi de ciclul de învăţămint, pe baza planurilor anuale şi de perspec­tivă elaborate de ministerul de resort. Cu deosebită satisfacţie luăm act de marea efervescenţă ce are loc in viaţa şcolilor, a facul­tăţilor în direcţia luptei pentru noua calitate. In şcoli sunt apli­cate, cu succes metodele asimi­lării unitare a noii concepţii da predare-învăţare, precum şi a evaluării cunoştinţelor elevilor. In unele judeţe au avut loc con­sfătuiri de lucru în care a fost discutată noua concepţie de pre­dare-învăţare, a disciplinelor. Sunt in curs de desfăşurare ac­tivităţi metodice cu învăţătorii şi cu profesorii care predau ma­tematica în vederea găsirii ce­lor mai bune căi de optimizare a însuşirii acesteia. De aseme­nea, au o deosebită importanţă cursurile organizate cu educa­toarele, cu maiştrii-instructori, cu bibliotecarii şcolari, în unele judeţe s-au organizat „zile me­todice" pentru perfecţionarea directorilor de şcoli şi este sti­mulată participarea cadrelor di­dactice din şcoli generale şi licee la cercetarea ştiinţifică. O preocupare deosebit de valoroa­să, este cea a predării interdis­­ciplinare, prin care se obţine creşterea eficienţei lecţiilor. Deşi modalitatea nu constituie o noutate, ea nu s-a bucurat până acum de suficientă solicitudine, n-a fost inclusă decit sporadic în practica pedagogică. Predarea interdisciplinară realizează sis­tematizarea cunoştinţelor, înlăn­ţuirea lor firească, pătrunderea în resorturile lor intime , disci­plinele ştiinţifice fundamentale — matematica, fizica, chimia, bio­logia — işi dau mina în scopul consolidării cunoştinţelor, al op­timizării lor. De asemenea, in domeniul ştiinţelor sociale, a că­ror predare va fi tot mai orga­nic legată de achiziţiile ştiinţei şi tehnicii­­ contemporane. Sunt organizate simpozioane şcolare, cu invitaţi prestigioşi, în care elevii cei mai dotaţi prezintă nu numai referate ci şi reuşita practice. Permanentele căutări, experienţele valoroase, trebuie sprijinite cu mai multă atenţie de organele şcolare judeţene, de cel din minister pentru ca nimic din ceea ce este preţios să nu se piardă. Este nevoie, de aseme­nea, ca cercetarea pedagogică şi psihologică să ajute aceste cău­tări creatoare, să popularizeze experienţa pozitivă obţinută in scopul creşterii încărcăturii şti­inţifice practice a orelor de clasă, a întregului proces for­mativ. Transformarea­­ revoluţionară a învăţămîntului pretinde cadre didactice care să ţină pasul prin pregătire, prin ataşament faţă de cauza partidului, cu înainta­rea ţării pe drumul neîncetatei sale înfloriri socialiste şi comu­niste. Const. Sîrbu mMmwmAMxe­mmmmMsmmmMmm „Omul Vineri“ întotdeauna, o nouă interpre­tare a unei poveşti cunoscute, a unei legende sau mit, stimeşte curiozitate, şi este firesc. Curio­zitate aşadar stimeşte şi filmul englezesc „Omul Vineri“, reali­zat de regizorul Jack Gold şi interpretat de un „monstru sa­cru“ al ecranului, Peter O’Toole, alături de care nu se jenează a-i da replica, cu un talent re­marcabil, actorul de culoare Ri­chard, Roundtree. Interpretarea celebrului ro­man Robisem Crusoe — erou in­trat de mult în legendă — din unghiul de vedere al lui Vineri, iată o idee dacă nu îndrăzneaţă, cel puţin năstruşnică, care nu se poate să nu te ducă cu gindul la o comedie. Şi, intr-un sens, este comedie acest film, o comedie uneori amară, îmbibată de acel umor tipic englez care ţine mai mult de zimbet decit de ho­hotul de ris. Pînă aici toate bune, chiar dacă există momente în care gustul nostru se împo­triveşte unor şarje prea eviden­te. * Neplăcut însă devine faptul că pe măsură ce autorii încearcă să dea un sens ideatic peliculei, în care se referă la condiţia umană, la lupta dintre bine şi rău, la responsabilitate, la dreptul (sau nedreptul !) de a asupri sau a fi asuprit, situaţia se­­ schimbă, şarja devine nulă iar valorile încep să se confunde pină la a­­nularea lor reciprocă. Este ade­vărat că nedreptatea nu poate fi uitată niciodată de omul cin­stit şi pur, că fiecăruia îi vine rindul odată şi odată ,să-şi plă­tească greşelile — dar aceste date scumpa inimilor noastre îşi pierd adresa intr-un amestec baroc de situaţii mai mult sau mai puţin absurde, întrucît aici, în acest film, se poate petrece absolut totul (inclusiv zborul a doi oameni cu o aripă delta din materiale apărute din senin — din punct de vedere plastic sec­venţa este totuşi superbă !), din moment ce, repet, se poate pe­trece absolut totul, însăşi efi­cienţa. însăşi morala filmului, in sine, devine posibilă a fi in­terpretată in moduri radical o­­puse. Adică răul poate fi inter­pretat , drept bun, tristeţea drept bucurie, singurătatea drept co­muniune etc. Şi este păcat. Este păcat pentru că „Robinson Crusoe“ rămîne, dincolo de interpretări, o crea­ţie despre puterea, despre tena­citatea omului de a ieşi din cele mai cumplite situaţii, o creaţie despre solidaritatea umană. „Omul Vineri“, filmul, rămâne un surogat confuz şi plictisitor în cele din urmă, chiar dacă be­neficiază de o interpretare ma­gistrală. Horia Pătraşcu „Moarte pe Nil“ Poate oare o colecţie de vedete să facă vandabil un film ? Poa­te. Dovadă cumpărarea lui la noi. Dar poate să-l salveze de la condiţia de obiect inutil şi de ne­consumat ? Evident, nu. Două ore grele (dacă nu mai mult) stai răbdător şi aştepţi d­in timp ce pe ecran creşte hecatomba vic­timelor, apariţia măruntei scin­­teieri, în stare a te smulge din plictiseală ori deznodămintul cit de cit convingător. După cum spune genericul, avem de-a face cu ecranizarea unui roman de Agatha Christie. Mulţi întreprinzători s-au apro­piat de literatura acestei scrvit­­oare cu succes greu de egalat în genul peste care a domnit citeva bune decenii. Mulţi s-au apropiat mizînd pe succes, după cum şi producătorii, din aceleaşi raţiuni, au investit sume deloc neglijabile — ca în cazul de faţă. Litera cărţii n-a fost trădată , personajele seamănă cu ce-a gîndit autoarea, actorii sunt şi talentaţi şi cu farmec, femeile inimoase, umorul se ambiţionea­ză şi el să răzbată, un compo­zitor ca Nino Rota dă şi el o mină de ajutor, monumentele Egiptului antic oferă sprijinul întregii lor splendori, aparatul se plimbă dezinvolt şi uneori in­­spirat. Dar, vai, toţi şi toate laolaltă au aerul unor naufragiaţi făr-de scăpare pe oceanul neprimitor al platitudinii. Lipseşte inteligenţa sau talentul celui ce i-a pus în pagină — regizorul John Guiller­­min. Şi splendorile par cărţi poştale, muzica n-o auzi, frumu­seţile feminine se­­ încurcă una ,pe cealaltă, prezenţele masculine îşi pun piedici reciproc, umoru-i sub nivelul Pif-ului, iar cartea rămine undeva, în mîlul Nilului, tristă și irecuperabilă. Florica lehim * A apărut primul număr din „Şoimii patriei“, revistă editată de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor. Noua publicaţie apare lunar şi se adresează membrilor acestei organizaţii, precum şi părin­ţilor şi educatorilor. * Intre 3 februarie şi 9 martie se va desfăşura cea de-a X-a edi­ţie a „Amfiteatrului politic-cultural Brăila ’80“. * La Muzeul orăşenesc din Cristuru Secuiesc, judeţul Harghita, s-a deschis expoziţia „Textile populare din Şiclod”. * Filiala din Tg. Mureş a Societăţii de ştiinţe filologice a orga­nizat recent, cu concursul Casei de cultură a sindicatelor o sesiune de comunicări ştiinţifice consacrată împlinirii a 130 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu * Luni 4 februarie, ora 13, în sala Atelier a Teatrului Naţional va avea loc şedinţa cenaclului „Săptămina“, condus de scriitorul Eugen Barbu.­­­­ * Teatrul „V. I. Popa“ din Birlad a prezentat în premieră piesa „Magie neagră“ de Ștefan Berciu, în regia Magdei Bordeianu. UNA ZI de MATTY - Cum ?... La lectură nu s-a ris ? Bine, dar era scris clar, chiar sub titlu : Comedie ! ! ? !... * La Galeriile de artă din Miercurea-Ciuc s-a deschis expoziţia de sculptură a lui Vincefi Şăndor. * A apărut de curind cel de-al XVII-lea volum al anuarului „Apulum“, editat de colectivul ştiinţific al Muzeului Unirii din Alba Iulia. * La Casa corpului didactic din Focşani s-a deschis expoziţia judeţeană a pionierilor şi şcolarilor, expoziţie ce găzduieşte lucrările de artă plastică realizate de membrii cercurilor artistice. * La Clubul ziariştilor din Timişoara a fost deschisă expoziţia de pictură a artistului amator Ladislau Czermak. * La Galeriile de artă ale fondului plastic din Deva este deschisă expoziţia de pictură şi grafică a artistului Mircea Bîtcă. La Casa de cultură din Tirgu Mureş expune pictură artistul amator Domahidi Gyula. * La Teatrul german de stat din Timişoara a avut loc premiera piesei lui Horia Lovinescu „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă“, in regia lui Brandy Barasch şi scenografia lui George Doroşenco. NIMM1 W­E 9 & E­W­M Istoria și vîrstele evocării*) Un turist curios și penetrant ca orice scriitor-ziarist — care ar putea să fie, însuşi naratorul — vrea să refacă după trei de­cenii un periplu al virstei încă tinere. Traversează Transilva­nia, Ungaria, apoi se îndreaptă spre Slovacia și — pretutindeni unde se opreşte — timpul se de­rulează îndărăt, într-un odini­oară nostalgic şi eroic. Se poate uşor remarca, itinerariul este acela parcurs de armata română in finalul celui de-al doilea război mondial, după Insurecţie şi Eliberare. Ca să nu rişte alunecarea în reportaj — cum, pe alocuri, se putea vedea in germenele mai vechi al romanului de fată . Marţul alb — Pop Simion trece acum cu succes evident pragul „cronicii“ juvenile şi intră în încăperea largă, mult mai com­plexă a unui roman adevărat. Cititorul parcurge biografia unei grupe de luptă de 11 sol­daţi — care înseamnă tot atitea caractere marcate de febrilitatea eroismului, de romantism pito­resc, de o energică filosofie practică a dăruirii care nu se prefac însă in simple sigle ale noii deveniri umane. Toate aces­tea sunt grefate pe biografii com­plicate, pe caractere tari verifi­cate şi verificabile in împreju­rări puternice, definitorii — mergind pină la supremul sacri­ficiu. Dar pină la supremul sa­crificiu — rămine viaţa. Şi na­­ratorul-turist profită de fiece haltă pentru a rotunji o poveste legată de toţi cei unsprezece sau, uneori, numai de unul sin­gur, transformat prin tehnică li­terară, intr-o oglindă a acestui întreg umari. Undeva, in finalul cărţii, po­vestitorul enunţă clar traseul său, rememorînd „staţiile“ prin care cititorul trecuse deja mai înainte : Curtici — Debrecen — Tiszalök — Miskolc — Roznava — Banska — Bistrica — Stara Liudiovice. Iată, s-ar putea spune, jurna­lul unor bătălii, al unor marşuri fără preget, pentru alungarea ocupanţilor fascişti de către e­­roicii ostaşi români, in timp ce in tară lupta pentru noua prin­*) Pop Simion : Luptătorul fericit ţi iubirea lui pătimașă, roman, Ed. Albatros, 1979 dulce se afla atunci la stadiul — ni-l amintim din istorie — „guvern de largă concentrare democratică“. Dar jurnalul a­­cesta este întreprins, pe de o parte pentru a nu fi uitate — in învălmășeala evenimentelor re­memorate — detalii importante, pe de altă parte pentru a oma­gia într-o viziune firească, plină de fluenţă şi poezie, pe toti cei care au intrat in eternitate luptind... In cartea aceasta — scrisă cu o peniţă mereu patetică, mereu impregnată de nostalgie — dom­neşte albul : o mare de zăpadă, o permanentă cutremurare a ge­rului fac parcă din oameni sta­tui, stele funerare ale unui sim­bol sacrificial. Doar că persona­jele — în ciuda faptului că au nume ori porecle, şi ele simbo­lice — nu se comportă sau nu ascultă neapărat de regulile aces­tei simbolistici narative. Unul din cei unsprezece voluntari — căci toţi s-au înrolat ca volun­tari dindu-se chiar mai bărbă­­toşi în faţa comisiei medico-mi­­litare — răspunde la numele de Ţară, altul e Pită, altul Musta­­ţă groasă, un altul e poreclit Pi­casso... Autorul a ştiut să-şi organi­zeze şansele, aducindu-i pe rînd, de la ipostaza de simbol la aceea de oameni vii, extrem de vii, încărcaţi de dimensiuni excep­ţionale — intr-o suită de încer­cări excepţionale — dar şi de fi­reşti naivităţi ori de slăbiciuni pur omeneşti. In acest „altoi“ (bine operat), menţionat acum, stă, în mare parte, reuşita aces­tei duble naraţii care ni se res­tituie ca o amplă evocare, miş­cată asemenea unui scenariu, fiind dealtfel compusă din multi­ple scene (numai aparent) dis­parate. în felul acesta, cititorul ră­­mîne cu imaginea întregului dar poate oricind să refacă întregul — prin cel puţin una din păr­ţile care-l compun. Astfel, dintr-o scenă intitulată Herr, — în care un ofiţer german ucide în chip extrem de viclean şi crud pe unul din cei mai vajnici bărbaţi ardeleni — aflăm de ce, în fond, Samuilă Ţară îşi pro­pune să-l urmărească pină la capătul pămîntului pe acel monstru, ucigaş al tatălui său. După cum, dintr-o alta, aflăm, in amănunt, toate datele — re­compuse, în ordine ficţională dar profund istorică — ale unui jurămînt. E vorba de nobila am­biţie a maiorului „Corbul-sur“ — reamintită intr-un al treilea timp al evocării, adică la cinci ani după Diktatul de la Viena — de a lăsa pentru eternitate pe transilvanul deal Comja, înălţat sub cer de desenul a mii de pini plantaţi anume, numele lui Eminescu : „Plecind, unitatea din Corbul­ sar lăsa la Seini, pe Comja, un semn, o urmă, o pe­cete demnă de ei. Era jurămân­tul lor. Era făgăduinţa de a re­veni negreşit“. Intr-un fel, simbolic şi el, ro­manul lui Pop Simion este un jurămînt al re­venirii : cel ce rămine în viaţă, din toţi cei unsprezece eroi care alcătuiau atunci şi făureau vremea tinără, jură să-i facă neuitaţi pe con­fraţii şi prietenii lui de viaţă. Pop Simion a reuşit să închege in roman această amintire, in ciuda fisurării­­ prea abrupte a timpurilor care o compun. Tot­odată el ne oferă un amplu re­member epico-liric al vremii ti­nere care — se subînţelege — nu trebuie uitată niciodată nici de cei ce au făurit-o (tinerii de atunci) dar nici de cei ce o cu­nosc doar din filele cărţilor de istorie. Pe de altă parte, iubirea păti­maşă a luptătorului fericit — ca să reluăm aproape tale quale titlul cârţii — nu se vădeşte a fi altceva decit iubirea de neam şi de ţară. Or, acestea nu pot fiinţa în libertate — iată o ple­doarie care circulă la făgaşul de taină al naraţiei — decit prin sublima abnegaţie a cuceririi li­bertăţii şi independenţei , pen­tru a edifica un nou viitor so­cial înlăuntru se impune apăra­rea ţării de duşmanii din afară. Campania militară este astfel dublată de campania organizată pentru o nouă orinduire. Pe această osmoză a militantismu­lui practic se întemeiază simbo­lul fericirii celor ce s-au jertfit — cu patimă şi fără preget. Iată de ce, în multe privinţe, cartea lui Pop Simion trebuie ascultată­ citită şi ca un recviem în onoarea unor eroi niciodată defuncţi de vreme ce­­ aceştia trăiesc însăşi roadele vieţii de azi. Constantin Crişan 1­1 Talent şi inteligentă*) Poezia ultimilor ani a rupt ca­noanele cunoscute ale economiei mijloacelor de exprimare a subiectivităţii : cărţile ample de poezie în care poetul ţine la­­dezvăluirea directă şi totală a unei experienţe spirituale, azi mai pot eventual mira fără insă să şi surprindă. Pe o altă cale, epicul se întretaie iar cu liris­mul după ce fusese exilat timp de mai bine de decenii. Reîn­toarcerea la poezia muzicală şi descriptivă unde meditaţia tul­burătoare copleşeşte prin di­mensiunile imaginaţiei vizionare deschide un alt cerc al poeziei contemporane deocamdată im­portant de amintit in măsura in care este exemplar afirmat de ultima apariţie editorială sem­nată de poetul Cezar Ivănescu. La Baaad este o carte unde se topesc şi se orchestrea­ză toate temele, motivele li­rice ale cărţilor anterioare ale poetului. Vom întilni aici poeme reluate, altele dezvol­­tînd nuclee lirice enunţate anterior (un exemplu este Lec­ţia de gimnastică din Rod III, aici un amplu poem construit simfonic). Dar La Baaad este şi o carte ce ne descoperă un Cezar Ivănescu inedit. Poeme dramatice, fragmente de jurnal, proze de o stranietate ce ne a­­minteşte de paginile lui Valéry sau Bacovia se revarsă cu o forţă lirică remarcabilă. Cele 500 de pagini dense prin ma­teria lor dezvoltă o profunzime de sugestii în lanţul de imagini surprinzătoare, în sarabanda ideilor şi trimiterilor culturale. Poetul aduce un univers care ne reaminteşte de universul marii poezii. Poemele sint ample. A * Cezar Ivănescu. La Baaad, Editura Cartea Românească, 1979, cita din ele fragmente în spaţiul restrîns al unei cronici , ca şi cind am sugera o simfonie prin intermezzo-ul ei. Citindu-l pe Cezar Ivănescu recitim parcă însăşi lecţia poeziei moderne. Nimic nu este uitat aici, nici din procedee şi nici din motive. A le enunţa ar însemna să re­curgem la un inventar care nu ar interesa pe nimeni. N-aş vrea să se înţeleagă însă prin aceasta că Cezar Ivănescu este un mi­metic sau un livresc. Dacă l-am considera totuşi livresc atunci isi s-ar circumscrie acestei noţiuni ca orice poet ce preia, în mă­sura în care descoperă singur. Aş mai vrea să adaug un lucru şi anume că orice poet adevărat trece prin drama primordialită­ţii ce se joacă între talent şi in­teligenţa artistică. Atita timp cit talentul conduce de mină inteli­genţa, poezia îşi exprimă ma­rile ei forme „devastate“ de vo­cea pură a izvorului liric. Nu­mai că, în culmea expansiunii sale, inteligenţa ageră, marea lu­ciditate, oglindindu-se în ta­lent îi pot surprinde şi în­gheţa prin principii odată enun­ţate, formele vii aflate in ne­contenită primenire.­­ Poezia se manufacturizează, ea exprimă atunci cu virtuozitate forme, teme enunţate. In acest caz cri­ticului îi revine sarcina de a de­limita si­ngurele viu al lirismu­lui. Plecind de la el se vor putea trasa axele operei. Poezia lui Cezar Ivănescu se află, cred, in­tr-o asemenea plină „dramă“. Balastul enorm amestecat cu pie­tre preţioase ne-o confirmă. Spectacolul însă este, să recu­noaştem, fascinant. El este ex­presia unei sensibilităţi de ex­cepţie. „Baaad-ul e o cetate­ vădită de transparenţă“, cetatea poeziei înseşi, unde artistul trăieşte în plin fantastic. Poezia, de o iri­tantă aglomerare a imaginilor, sugerează presiunea trăirilor li­rice. Pentru a nu lăsa imaginile să ne sufoce, ea ar merita ros­tită. Temele se întretaie tumul­tuos, sarcastic, discursul se rupe în euforii misterioase, pa­radoxurile duc grotescul spre o culminaţie violentă. ’ Ironia, autoanularea, crisparea inte­rioară pină la paroxism, datele biografice se topesc într-o sub­tilă ştiinţă a discursului liric Poemele balansează între sălbă­ticie şi elaborare. Personaje sim­bolice (ale lumii şi întunericului) joacă drame ale dualităţii intr-o atmosferă bacoviană. Vocea lirică se aude cu forţă ; exclamaţia este tonul rostirii ei : „stăpîne, cu inima, cu gindurile noastre,­­ vom vina toamna, căci un suflet înţelept / chiar dacă a suferit mult, nil se obişnuieşte / cu toamna, vom da poame copiilor pe drumuri / ca şi cum ne-am bucura gindurile / şi-n rîsete vom comprima tăcerea dublă !“ (Toamnă). Baaad-ul e ţara copi­lăriei, a iubirii, a ideilor ce ca­pătă materialitate, e ţara visării, a elanurilor, a vieţii şi a morţii. Balad-ul înseamnă poezia lui Cezar Ivănescu, suavă şi car­nală, obsedată să se etaleze cu o diafană impudoare. Bufo­nadă sublimă, baladescul leneş şi surîzător in rivalitate cu imagis­tica expresionistă, a purificării tragismului şi comedia eu-lui sfişiat, imensa monotonie a mo­tivelor, monotonie care trece în titlurile aproape uniforme creează imaginea unei opere baroce ce visează austeritatea monahală a formelor. Prin a­­ceastă carte inegală, tumultuoasă şi tulbure, Cezar Ivănescu ne apare ca unul dintre poeţii im­portanţi de azi. Mirela Roznoveanu ­ Mulţumiri de la 20 de generaţii ,mTMMM­MMM Medicul pediatru Maria Nea­­gu a intrat in al 21-lea an de cind acordă asistenţă copiilor din comuna Bărcăneşti (jude­ţul Prahova) şi tot de atiţia s-a integrat in viaţa comunei. Pri­marul Vasile Soare, transmiţin­­du-i pe cale publică mulţumirile celor 20 de generaţii de beneficiari ai muncii ei, a relevat că in cei 20 de ani, Maria Neagu a acor­dat 150 000 consultaţii, a salvat numeroase vieţi, a făcut ca mortalitatea infantilă să scadă, iar durata medie de viaţă din comună să crească la 75 de ani De aici şi mulţumirile îndreptă­ţite ale celor 20 de generaţii.. (AL. MIHAI). Mirele tomnatic Cum a ajuns în satul Tirzii, comuna Olteneşti (Vaslui) şi a intilnit-o pe Elena Mi­el s-a în­drăgostit fulgerător, i-a declarat instantaneu dragoste eternă şi i s-a destăinuit : „Sunt din comuna Scinteia (Iaşi), sunt divorţat, nu a­­ nici o obligaţie. Am 65 de ani. Aşa că nu-mi dai atit ?“ Nu se ştie ciţi ani i-a dat Elena, dar, după ce au, decis să-şi unească destinele, i-a dat bani. Căci mirele tomnatic i-a cerut alesei inimii 1 500 lei, ca să închirieze trei autocamioane pentru a-şi a­­duce zestrea. Şi ea s-a făcut luntre şi punte şi i-a dat. După care mirele îndrăgostit a dispă­rut, cu dragostea şi banii! S-au­ reintîlnit la miliţie, unde s-a aflat că mirele tomnatic se numea Gheorghe Radu, că de fapt era din comuna Pufeşti (Vrancea) şi avea destule ante­cedente penale. (V. CHIURTU) Săptămina mecanizatorului Trustul S.M.A. Sibiu, in cola­borare cu comitetul judeţean U.T.C., a organizat recent­­o „Săptămină a mecanizatorului­“, in cadrul căreia a fost iniţiat un concurs de creaţie tehnico­­ştiinţifică in domeniul mecani­zării agriculturii. Locul 1 a fost cîştigat de Vasile Cionca, de la S.M.A. Miercurea Sibiului , prin dispozitivele de atelier con­cepute şi realizate de el. Ni­colae Ciora, de la S.M A. Sibiu, s-a situat pe locul al doilea, iar Ioan Noman de la S.M.A. Nocrich, pe locul al treilea. Pa­ralel, s-a desfăşurat şi „Olim-­­ piada mecanizatorului“ pentru grupa de vîrstă pină la 30 de ani, in cadrul căreia pe locul Intii s-a situat tractoristul Ioan Niţa, de la S.M.A. Nocrich, iar la categoria de vîrstă de peste 30 de ani, locul întii a fost ob­ţinut de Vaier Negrilă, din Ocna Sibiului. Manifestările s-au în­cheiat cu un simpozion pe tema mecanizării agriculturii, la care au participat 130 de mecaniza­tori din întregul judeţ Sibiu. (VIRGIL LAZAR). Spărtura din perete In toamna anului 1977, s-a spart o ţeavă înzidită la insta­laţia de încălzire centrală a imo­bilului din str. Popa Soare nr 14 A. înainte insă de a fi spart zidul pentru remedierea ava­riei, era necesară spargerea blocadei... birocratice a celor de la ICRAL Foişor, care rămineau impasibili la repetatele sesizări ale locatarilor. Dar au reacţionat in cele din urmă la nota critică apărută în ziarul nostru. Şi chiar in ziua apariţiei, s-a prezent­at la faţa locului un tehnician, pentru a se informa... de ce au făcut oamenii apel la ziar ! A doua zi, avaria a fost totuşi re­mediată — numai că gaura fă­cută în perete a rămas neastu­pată. După făgăduială urma ca, in două trei zile, să se rezolve. Doi... ani mai tirziu s-a spart altă ţeava şi chiar in ziua res­pectivă a venit o echipă care a sudat ţeava, dar lucrarea de rezidire şi faianţare nu s-a mai făcut ! S-ar fi putut face trei luni mai tirziu, cind ICRAL Foişor a înlocuit vasul de ex­pansiune al instalaţiei de încăl­zire — dar prilejul a fost folo­sit doar pentru a se mări... spăr­tura. Întrucît vasul era mai ma­re decit spaţiul prin care trebuia manevrat, meseriaşii respectivi au spart totul, lăsînd pe altă dată rezidirea. E drept că ICRAL­­Foişor, răspunzind nemulţumi­rilor justificate ale locatarilor, a trimis acestora o depeşă, prin care-i înştiinţează că „remedie­rile la zidărie“ vor fi executate de către Centrul nr. 1 din str. Avram Iancu nr. 32 — dar din nici un rină al acestei misive nu rezultă... cind se va intîmpla asta ! (L. MINDIRIGIU). Patine preistorice Cu prilejul unor investigaţii efectuate în împrejurimile satu­lui, membrii cercului „Căutătorii de comori“, condus de profesorul Ion Mihăilă, de la Şcoala gene­rală din Burdusani (judeţul Bacău), au descoperit in aşezarea neolitică de la locul numit „Botul Dealului“, un bogat material arheologic. Este vorba de dife­rite unelte de silex, o figurină zoomorfă şi un topor din piatră, dălţi confecţionate din os, frag­mente din ceramică pictată tip cucutenian şi alte piese va­loroase, cu care micii arheologi au îmbogăţit colecţia şcolii lor. Printre acestea, sunt şi citeva oase late de animale, foarte bine lustruite. Primele cercetări au dus la concluzia că ele erau folo­site de oamenii preistorici pentru a-şi uşura deplasarea in timpul iernii şi că s-ar putea să fie — „Románia libera" vorba de primele patine utilizate de om... (CONSTANTIN A­­ZOIŢUI) Familie de pictori Despre pasiunea şi succesele pictorului naiv Ion Niţă Aca­dim, din satul Brusturi (judeţul Arad), am mai scris la această rubrică. Nu insă şi despre un alt membru al familiei, Rodica Ni­­codim, nora sa care, la cei 26 de ani ai săi, a început să-l con­cureze. Intr-adevăr, în aceste zile de iarnă, cind treburile cim­­pului s-au împuţinat, casa lor din Brusturi a devenit un ade­vărat atelier de pictură — în el, făcindu-şi ucenicia şi cei doi nepoţi ai lui Ion Niţă Nico­­dimii, de 9 şi respectiv de 4 ani. (I. MEDOIA). Cu... cuţitul Deşi absolvise o şcoală profe­sională, Iulian Căpitănescu, venit în Deva de undeva din Oltenia, voia doar să trăiască uşor şi să se distreze. Să se „distreze“ cu... cuţitul! A plecat la Hunedoara Şi, la vremea cind se lăsa bezna serii, Căpitănescu urmărea cite un cetăţean paşnic, la loc dosnic, îl ameninţa şi-l jefuia. După pri­ma ispravă de acest gen, a în­cercat să repete­­f­igura. Dar a fost prins şi condamnat la trei ani şi şase luni închisoare. (I. COJOCARU) Rubrica realizată de Pia Rǎdulescu Vineri, 1 februarie 1980 Soarele rasare la ora 7,35 si apune la ora 17,24 FIDELIO : Opera Româna (13 18 57), ora 19 ; INFERNALUL MECANISM : Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale" (14 71 71), ora 19,30 la sala mică şi ELEGIE, ora 19 la sala Atelier ; SINGE VIENEZ : Teatrul de Opereta (13 98 48), ora 19,30 ; FAŢA IN FAŢA CU LUMEA : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra" — sala din Bd. Schitu Mă­­gureanu (14 75 46), ora 19,30 şi TI­NERI CĂSĂTORIŢI CAUTA CAMERA, ora 19,30 la sala Studio (12 44 16) ; N-AM TIMP : Teatrul de Comedia (16 64 60), ora 19,30 ; IDIOATA : Tea­trul „C. I. Nottara" (59. 31 03), ora 19,30 şi JOCUL, ora 19 la sala Stu­dio : DRAGOSTE PERICULOASA : Tea­trul Giuleşti (18 04 85), ora 19,30 şi GOANA, ora 19,30 în sala Majestic (14 72 34) ; VIVAT PREMIANŢII : Tea­trul ,,Ion Creangă" (50 26 55), ora 17 ; DE LA CĂRĂBUŞ LA SAVOY : Teatrul ,,C. Tănase" Sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si BOEMA RIDE, CINTA SI DANSEAZA, ora 19,30 la sala Victoria (50 58 65) ; BUNICA SE MARITA ; Teatrul ,,Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30 ; A TREIA ŢEAPA : Studioul I.A.T.C (15 72 59), ora 19,30 ; PESCARUL SI NOROCUL, ora 9,30 şi JOCURI DE POEŢI - JOCURI DE COPII, ora 17 ; Teatrul Ţăndărică - sala Victoria (15 23 77) ; MICRORECITAL FOLCLORIC STUDIO : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 19 în sala Studio a ansamblului ; CONCERT VOCAL-SIMFONIC la Ate­neul Român, ora 19,30 ; VIVAT CIR­CUL I la Circul București (11 01 20), ora 19,30. TELEVIZIUNE 16 : Telex ; 16,05 : In­direct de la Politehnică ; 16,30 : Emisiune în limba germană ; 18,35 : La volan ; 18,50 : 1001 de seri ; 19 : Telejurnal ; 19,20 : Pregătirea alegerilor de la 9 martie I ; 19,35 : Călătorie prin ţara mea ; 20 : Film artistic : „Eu, tu şi Ovidiu“ ; 21,45 Telejurnal 16 : Cîntă plaiul Gorjului ; 16,15 : O viaţă pentru o idee ; 16,45 : Din crea­ţia compozitorului Ioan Chirescu ; 17 : Blocnotes ; 17,20 : Formaţia vocal­instrumentală Brotherhood of Man — Anglia 17,50 : Dicţionar cinematogra­fic ; 18,50 : 1001 de seri ; 19 : tele­­jurnal ; 19,20 : Pregătirea alegerilor de la 9 martie I ; 19,35 : Călătorie prin țara mea ; 20 : Radar pionie­­ resc ; 20,20 : De pretutindeni ; 20,45 : „Coppelia" de Leo Delibes ; 21,45 : Telejurnal. Programul 1 Programul 2 CINEMATOGRAFE RUG ȘI FLACARA : Patria (11 86 25), orele 9 - 11,30 - 14 - 16,45 - 19,15 ; Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15 ; Flamura (85 77 12), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ! COLOSUL DIN RHODOS : Scala (11 03 72), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ! Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,45 - 14,15 - 17 - 19,45 ; Bucu­rești (15 61 54), orele 9,30 - 12,30 -16 - 19,15 ; Palatul Sporturilor și Culturii (23 57 91), orele 17,30. UN POUTIST INCOMOD : Sala Pa­­latului, orele 17,15 - 20 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. CINE­MA STRIGA : Central (14 12 24) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 -18 - 20 ; Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18 - 20. A PATRA ÎNĂLȚIME : Victoria (16 28 79), orele 10 — 12 - 14 — 16 - 18 - 20. COPIII LUI SANCHEZ | Capitol (16 29 17), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 . Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. Gloria (47 46 75), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. NICI O DOVADA PENTRU CRIMA : Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20. marea NELINIŞTE : Studio (59 53 15), orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; Arta (21 31 86), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20. SPERANIA : Timpuri Noi (15 6110), orele 15 - 17,15 - 19,30 : Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 17.30 - 19,30. POPEVE MARINARUL : Doina (16 35 38), orele 9,15 - 11 - 12,45 - 14,30 - 16,15 ; Giulești (17 55 46), orele 9 - 11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20. CINCI SERI : Doina, orele 18 - 20. CHEMAREA PRIMĂVERII : Buzești (50 43 58), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. MOARTE PE M­L : Feroviar (50 51 40), orele 8,45 - 11,30 - 14,15 - 17 - 19,45 ; Aurora (35 04 66), orele 9-12-16 - 19. OMUL CARE NE TREBUIE : Bucegi (17 05 47), orele 15,30 - 17,30 - 19,30 . Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20. ELIXIRUL TINEREȚII : Lira (31 71 71), orele 16 - 18 - 20. COMEDIE DE MODA VECHE : Dru­mul Sării (31 28 73), orele 16 - 18 - 20. PIEDONE AFRICANUL : Ferentari (80 49 85), orele 15 - 17,30 - 20. EXPLOZIA : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,15 - 19,30. TOTUL PENTRU UN CINTEC­­ Pacea (60 30 35), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. SAFARI EXPRESS . Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11 — 13 - 15,30 — 17,45 - 20 . Tomis (21 49 46), orele 9- 11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20. CIPRIAN PORUMBESCU . Viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 19. RĂZBUNAREA PANTEREI ROZ : Volga (79 71 26)orele 9 — 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18 - 20,15. CAPCANA PENTRU RATA.­ Popular 35 ÎS 17), orele 15,30 - 17,10 - 19,30. IN RITMUL MUZICII : Flacăra (20 33 40), orele 15 - 17,45 - 20. ÎNTOARCEREA FIULUI . Progresul (23 94 10), orele 16 — 18 — 20.­­35 ) PROGNOZA METEOROLOGICĂ Meteorologul de serviciu Constantin Ţicu ne comunică : Vreme caldă, vor cădea precipitaţii sub formă de ploaie în Crişana, Ba­nat, Transilvania, Maramureş şi nor­dul Moldovei, în rest precipitaţii izo­late. Vîntul va prezenta intensificări locale cu viteze pină la 60 km/oră din sectorul vestic, iar în zona de munte viteza vintului va depăşi 100 km/oră. Temperaturile maxime de astăzi vor fi cuprinse între 2 şi 10 grade, izolat mai ridicate, iar mini­mele de la noapte între­­4 şi 4*6 grade, izolat se va produce polei. La Bucureşti vremea va fi caldă cu cerul variabil. Vîntul va sufla mode­rat cu intensificări temporare, cu vi­teze pină la 50 km/oră din sectorul vestic. Temperatura maximă de astăzi va fi cuprinsă între 5 și 7 grade, iar minima de la noapte între —3 și —1 grade.

Next