România Liberă, martie 1984 (Anul 42, nr. 12233-12259)

1984-03-01 / nr. 12233

* De la 1 martie a. c. Noi categorii de oameni ai muncii vor beneficia de majorarea retribuţiilor Azi, despre majorarea retribuţiilor în industria alimentară Continuîndu-se aplicarea cu consecvenţă a prevederilor De­cretului Consiliului de Stat pen­tru majorarea retribuţiilor per­sonalului muncitor, de la 1 mar­tie a.c. vor fi majorate retribu­ţiile şi în industria alimentară. — Beneficiarii majorării retri­buţiilor — ne precizează tovară­şul ION STANCIU, directorul direcţiei de organizare şi con­trol din Departamentul Indus­­dustriei Alimentare — fac parte dintre ramurile de bază ale in­dustriei prelucrătoare de bunuri de consum, în faţa acestei ra­muri se află în anul 1984 sar­cini importante. Potrivit Programului pentru autoconducere şi autoaprovizio­­nare, în scopul asigurării bunei aprovizionări a populaţiei cu produse agroalimentare, au fost prevăzute — faţă de perioada anterioară — importante sporuri la principalele produse. La car­ne tăiată şi păsări vii, de pildă, creşterea este de 52,8 mii tone, la preparate din carne de 87,3 mii tone, la lapte de consum de 802 mii hl, la produse lactate de 629 mii tone, la cartofi de 183 mii tone. însemnate sporuri sunt prevăzute şi la alte produse ali­mentare. O atenţie deosebită se va acor­da folosirii complete şi valorifi­cării superioare a materiilor pri­me agricole. Se vor diversifica — în mai mare măsură — pro­dusele alimentare şi se va im­bunătăţi calitatea acestora, prin realizarea de sortimente noi cu calităţi superioare, care să răs­pundă în cît mai bune condiţii gusturilor populaţiei şi cerinţe­lor unei alimentaţii raţionale. Se va extinde realizarea derivate­lor proteice de origine vegetală şi valorificarea resurselor inter­ne, cum sunt fructele de pădure şi plantele din flora indigenă. Vor fi reproiectate tehnologiile de fabricaţie, raţionalizate flu­xurile tehnologice şi îmbunătă­ţite reţetele de fabricaţie a pro­duselor, în vederea păstrării în mai mare măsură a caracteris­ticilor nutritive ale acestora, re­ducerii pierderilor, sporirea gra­dului de mecanizare a lucrărilor de manipulare şi transport. Au fost luate, de asemenea, măsuri pentru sporirea şi di­versificarea producţiei din peş­te, pentru realizarea de noi sor­timente de pâine şi produse de panificaţie, precum şi pentru sporirea producţiei de prepara­te şi semipreparate culinare tip „Gospodina", contribuindu-se In (Continuare in pag. a 2-a) Proletarî din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI­ ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLII Nr. 12 233 Joi 1 martie 1984 6 pagini 50 bani Realizarea programului energetic naţional impune: RĂSPUNDERE MAXIMĂ PENTRU CALITATEA UTILAJULUI MINIER 0 Permanenţe tehnice la marii beneficiari 9 Un an fără nici o reclamaţie de calitate 0 Calitatea se decide la planşetă 0 Bancă proprie de date tehnice 0 Noi produse ce urmează să fie asi­­ milate pentru muncitorii şi specia­liştii de la întreprinderea „Unio“ din Satu Mare — unitate care, datorită fabricaţiei de maşini şi utilaje destinate industriei car­bonifere şi centralelor termo­electrice, se numără între prin­cipalii participanţi la materia­lizarea Programului energetic naţional — importanţa acordată creşterii continue a calităţii pro­ducţiei are o motivaţie dublă: întîi, dorinţa firească a întregu­lui colectiv de a menţine marca şi tradiţia fabricii pe un loc fruntaş în competiţia tehnică la care participă în prezent întrea­ga industrie românească ; apoi, înţelegerea responsabilă a fap­tului că rezolvarea priorităţii numărul 1 din această etapă de dezvoltare a economiei noastre, depinde intr-o măsură hotărî­­toare şi de nivelul tehnic-cali­­tativ al utilajelor tenologice furnizate de întreprinderea săt­­mareană. — Tovarăşe director Vasile Cădaru, ce note aţi acorda dv. calităţii produselor care ies pe poarta întreprinderii ? — Socotind că probleme de calitate care să dea de lucru be­neficiarilor noştri n-am avut, aş zice bine, dar în practică nu noi sîntem cei care dăm notele. Ce aş putea eu spune este­­câ avem responsabilităţi foarte mari — 65 la sută din volumul producţiei noastre este destinat programului energetic — şi că ne străduim ca utilajele livrate de noi să răspundă necesităţilor pentru care au fost comandate. Creşterea nevoilor de cărbune ale ţării, necesitatea mecaniză­rii în subteran şi la suprafaţă a exploatărilor, celelalte nevoi ale energeticii au impus un ritm foarte ridicat de asimilare a produselor noi, din ce în ce mai complexe. Dacă la început am avut unele probleme, prin măsu­rile şi programele adoptate am reuşit să îmbunătăţim substan­ţial calitatea, mai ales la utila­jele din subteran care au cele mai grele condiţii de exploata­re. Exemplu sunt maşinile de încărcat minereu, care astăzi sunt competitive calitativ cu cele existente pe piaţa mondia­lă, funcţionează foarte bine şi sunt solicitate ; grupa de trans­portoare cu racleţi la care la început am avut probleme, dar la ora actuală sunt apreciate de toţi beneficiarii­; la Petroşani am pus in exploatare primul concasor rotativ românesc pen­tru sfărimarea şi sortarea căr­bunelui, utilaj complex care cîntăreşte peste 100 de tone şi care, deşi a fost realizat in timp record, funcţionează fără pro­bleme. Pentru toate acestea, în afara unor măsuri care să con­ducă la îmbunătăţirea calităţii, luate in toate secţiile, ca îmbu­nătăţirea şi modernizarea teh­nologiilor, perfecţionarea organi­zării controlului de calitate al cărui accent a fost deplasat spre controlul de fază, creşterea pro­ducţiei de S.D.V.-uri şi altele Radu Piciu (Continuare în pag. a 5-a) Aspect de la întreprinderea „Unic" din Satu Mare, principal participant la materializarea Programului energetic naţional O problemă prioritară in economie: Recuperarea, Recondiţionarea şi Refolosirea materialelor (în pagina a 3-a) Actualitatea în agricultură­­I­­n Cimpia trebuie acţionat rapid pentru îndepărtarea apei în exces­­ de pe ogoare 0 Ce arată situaţia la zi a rezervelor de umiditate din sol 0 în toate zonele agricole sunt condiţii să se obţină recolte record 0 Se impun măsuri urgente acolo unde apa stagnează pe cîmp 0 Toate forţele satului trebuie mobilizate pentru a îndepărta surplusul de apă . Prin­­ mijloace simple se poate evita orice întîrziere a lucrărilor agricole de primăvară La Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. din de­cembrie 1983 şi la Consfă­tuirea de lucru de la Sinaia din luna ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cerut ca, in cel mai scurt timp, ,să fie îmbunătăţită radical întrea­ga activitate din agricultură, astfel ca în 1984 să se obţi­nă producţii record. în spiritul indicaţiilor şi sar­cinilor trasate de secretarul general al partidului se im­pune ca prima campanie a­­gricolă din acest an — ne re­ferim la lucrările agricole de primăvară —­ să se desfă­şoare in cele mai bune con­diţii, punîndu-se astfel baze trainice viitoarelor recolte. După aprecierile specia­liştilor, datorită precipita­ţiilor căzute în cursul aces­tei ierni, rezervele de umi­ditate din sol s-au comple­tat substanţial in toate zo­nele agricole ale ţării. In pe­rioada care a trecut de la în­ceputul anului, în centrul şi vestul Munteniei, in Oltenia, sudul Transilvaniei şi sudul Banatului precipitaţiile au în­sumat 180—250 litri pe metrul pătrat. Precipitaţii ceva mai reduse — 80—120 litri pe me­trul pătrat — s-au înregis­trat în partea centrală şi nor­dică a Transilvaniei, nord­­vestul ţării şi nordul Moldo­vei. în aceste condiţii, în zo­nele sudice şi vestice ale ţâ­rii, rezervele de umiditate, pe profilul de sol de la 0 la 150 cm, se ridică la 1 800—2 500 mc de apă la hectar, ceea ce re­prezintă nivelul optim sau a­­propiat de acest punct. Dar și în celelalte zone — pînă la adîncimea de 50 cm — rezer­vele de apă în sol se găsesc la un nivel corespunzător, aici deficitul de umiditate semna­lîndu-se doar in profunzime. Se apreciază că si in următoa­rele zile, in unele zone agri­ Ion Becheru Th. Marcarov (Continuare in pag. a 5-a) . Pe baza datelor Institutului de meteorologie şi hidrologie prezentăm cantităţile de precipi­taţii căzute în intervalul 1 noiembrie 1983 — 29 februarie 1984, in diferitele zone ale țării. A TRĂI SI A MUNCI IM SPIRIT REVOLUŢIONAR Biografia inginerului Mircea Bălănescu este impresionantă. Are 64 de ani. Absolvent al fa­cultăţilor de construcţii şi mate­matică. A muncit pe Valea Tro­­tuşul­ui, a înălţat termocentra­lele de la Borzeşti, Ovidiu II şi Aştileu, a construit silozuri in Bărăgan. Acum, l-am intîlnit pe unul din cele mai mari şantie­re de construcţii de locuinţe din Capitală, ansamblul Măr­geanului. „Da, in 1958, am pri­mit prima sarcină de mare răs­pundere, înălţarea celor şase blocuri turn din cartierul Flo­­reasca — îmi declară el. Au ur­mat apoi ansamblul de locuinţe din Piaţa Gării de Nord, Dru­mul Taberei, vreo 10 000 de a­­partamente in Balta Albă. Am construit şi o mare uzină, U.M.G.B. Apoi, bulevardul Me­talurgiei, Calea Rahovei, placă­rile din Şoseaua Olteniţei. Şi acum, uite-mă cu băieţii mei, aici, pe şantierul Mărgeanului“. Biografia inginerului Mircea Bălănescu se confundă cu însăşi noua istorie a construcţiilor de locuinţe din Capitală. Discret, pe fundaţia blocurilor, în beto­nul încă moale, intr-un loc ce nu se va vedea niciodată, el a semnat în decursul celor 38 de ani de activitate, ridicarea a mai bine de 60 000 de aparta­mente. „Am fost cît pe aci să renunţ. Nu cînd eram tînăr, căci după mine haina de con­structor nu o poţi schimba nici­odată, ci, acum, la peste 60 de ani. Un infarct m-a ţintuit la pat. M-au vizitat atunci foarte mulţi, într-una din zile curtea spitalului s-a umplut de con­structori. Mulţi din clinică au crezut că încep lucrări de reno­vare. Veniseră de pe şantier, in haine de lucru. Erau oamenii din brigada mea. Mi-au adus flori, m-au Încurajat şi mi-au spus că mă aşteaptă, să mă rein­torc cit mai repede. Este greu de redat in cuvinte ce-am sim­ţit atunci. Hotărîrea mea era, insă, luată... Şi, uite-mă acum, din nou, pe şantier între con­structorii brigăzii I a Gru­pului 5 din cadrul Centralei con­­strucţii-montaj Bucureşti“. — Nu ni s-a oferit niciodată şansa să părăsiţi şantierul? — înţelegeţi prin şansă un bi­rou sau un atelier de proiecta­re ? Cred că la asta vă referiţi. Au existat ce-i drept şi astfel de propuneri. Le-am refuzat pe toate. Viaţa mea se confundă cu betonul şi schela, cu maca­raua, cu baraca şi cişmele de cauciuc. Nu ştiu cum să vă ex­plic, dar am considerat Întot­deauna că am o datorie morală faţă de oamenii cu care am muncit cot la cot atîţia ani. Este un argument izvorit din suflet, poate cel mai important. La aceşti oameni, prietenii şi colegii mei de muncă, fie ei dulgheri, betonişti sau zidari, nu am să pot renunţa niciodată... Am stat odată intr-un birou o săptămină. Am dat bir cu fu­giţii. Nu eram in haina mea... — Mai există in brigada dv. constructori cu care aţi lucrat in Floreasca si Drumul Taberei? — Mulţi, foarte mulţi chiar. Haralambie Gănescu, maistru, Gogu Stoica, zidar, Mircea Nica, betonist, Eremia Podaru, mon­­tor, Tanase Gheraşescu, dulgher,­­ca să amintesc numai clţiva dintre ei. Pe toţi ii găsiţi aici, pe şantierul Mărgeanului. Mun­cim împreună din 1958, îmi aduc aminte că pe atunci, foar­te tineri toţi, dormeam într-o baracă, montată undeva pe ma­lul lacului Floreasca. Toţi cei­lalţi constructori bucureşteni ne arătau cu degetul. Eram singu­rul şantier din ţară care aveam in dotare o macara turn. Acum in Bucureşti sunt peste 200. Mor­tarul îl căram pe atunci, ce e drept, şi cu targa, dar lucrul ăsta nu trebuia să-l ştie ceilalţi. Cînd cele şase blocuri turn au fost terminate, a trecut pe la noi pe şantier profesorul Pra­ger şi ne-a felicitat. Făcuserăm o treabă bună. Erau primele construcţii glisante din Capitală. E o chestiune foarte veche... Acum să vă spun ceva tot de­spre o noutate în construcţii. Brigada noastră a realizat anul trecut, în cartierul Sălaj — blo­cul M 112, cu 156 apartamente — primele construcţii cu faţade finisate, prefabricatele fiind produse de întreprinderea „Progresul". Un lucru deosebit, ce a marcat, după părerea mea, o nouă etapă In construcţia de Marius George­scu (Continuare in pag. a 2-a) O viaţă de om pe şantier Contururi noi ale cartierului Mărgeanului din Capitală Mărţişor Ca mâine va fi primăvară. Cimpul va mirosi a verde crud, vintul va amesteca şu­viţele ploii peste grădini. Zi­lele pierdute■ în anonimatul lunilor de iarnă vor fi date uitării. Vom simţi cum creşte vegetaţia in jur, cum sporeş­te seva in toate — in pă­­mînt, in pom, in om. Firea, cu tainele şi ademenirile ei fără număr, se va trezi din somn, iar soarele îşi va arăta din nou puterea. Intîia prevestire a pri­măverii este aceea a Măr­ţişorului. E vechi şi frumos obiceiul de a prinde pe pieptul mamelor, soţiilor, fiicelor, colegelor noastre un mic obiect artizanal de întîi martie. Să nu micşo­răm însemnătatea gestului, devenit demult tradiţional, odată ce mărţişoarele re­prezintă mai mult decit un trifoi, o buburuză, o stelu­ţă atîrnată pe şnur. Ele sînt un semn grăitor din alfa­betul afectelor, unul din mesajele secrete dintre inimi. Ele tălmăcesc gindul nutrit făpturilor ce ne în­conjoară cu grija, cu dărui­rea, cu dragostea lor. De dragoste avem cu toţii nevoie, azi mai mult ca ori­­cind. Viaţa, cu evenimente­le ei multiple, şi-a accele­rat ritmul. Îndatoririle faţă de societatea în care trăim ne solicită întreaga­­ luare aminte, întreaga pricepere şi energie. Febrila căutare şi dorinţă de autodepăşire presupune suflet, mult su­flet. Or, sufletul sporeşte nebănuit prin dragoste, prin gingăşie, prin gesturi deli­cate. Mărţişorul este un a­­semenea gest, simplu şi fi­resc, neînsoţit de solfegii retorice, ci rupt din inimă. George Sbârcea (Continuare in pag. a 2-a)

Next