România Liberă, iunie 1984 (Anul 42, nr. 12311-12336)
1984-06-01 / nr. 12311
Pagina a 2-a — 1 iunie 1934 dolj: EXPERIENŢA VALOROASA IN DOMENIUL SERICICULTURII © Cum se realizează programele speciale de dezvoltare a sericiculturii ? O utilă consfătuire cu caracter de schimb de experienţă organizată în Dolj de Consiliul Naţional al Femeilor, în colaborare cu Comitetul judeţean al P.C.R. © In acest an, sencicultorii doljeni şi-au propus să obţină peste 400 tone de gogoşi de mătase . Sericicultura, o ocupaţie ce este practicată cu rezultate deosebite de tot mai multe femei din mediul rural , 12 000— 15 000 kg de frunză de dud la hectar în plantaţiile intensive. Industria noastră textilă in continuă dezvoltare are nevoie, an de an, de cantităţi tot mai mari de materie primă pentru proucţia de mătase naturală. Important este faptul că dispunem e condiţii favorabile pentru cultura dudului, de o bogată tradiie in creşterea viermilor de mătase, sericicultura fiind consideată o ocupaţie a tuturor virstelor, dar în special a femeilor elevilor din mediul rural. Avind la bază Programul de dezvoltare sericiculturii pe anii 1982—1985, elaborat la indicaţia tovarăului Nicolae Ceauşescu, această ramură a cunoscut, în ultimaerioadă o nouă dezvoltare, bazată pe aplicarea unor tehnologii moderne de cultură a dudului, precum şi de creştere intensivă viermilor de mătase. La început a fost... dudul In acest an, s-a prevăzut ca in unităţile Staţiunii centrale de producţie şi cercetări pentru sericicultură, cooperativele agricole, unităţile silvice, şcolile, gospodăriile populaţiei să se obţină o producţie totală de 2 500 tone gogoşi de mătase. în Programul unic adoptat de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. se prevede ca gospodăriile populaţiei să crească viermi de mătase, să contracteze şi să predea anual la fondul de stat, cite 4,5 kg gogoşi de mătase crude. Revitalizarea sericiculturii româneşti este pe deplin posibilă dacă luăm în considerare faptul că în multe unităţi, comune şi chiar judeţe s-a acumulat, în ultimii ani, o valoroasă experienţă. Doljul se numără printre ideiele cu bune rezultate în ■zvoltarea sericiculturii, aici ţipnindu-se atit pentru cointrarea producţiei în sisteme dustriale de creştere, cit şi intru crearea de condiţii ca vispodăriile populaţiei creşterea eroilor de mătase sa ia o totai mare extindere. După cum ne informează dr. Constantin Bulagiu, direcat direcţiei agricole judene, sericicultura in Dolj se actică în 12 ferme de stat, 4 mplexe industriale, 70 coopetive agricole de producţie, 80 oii, 9 cantoane silvice, 67 uniţi ale cooperaţiei de producachiziţii, contractări şi descerea mărfurilor. Pentru a igura o creştere an de an a roducţiei sericicole, există o eocupare deosebită pentru igurarea unei baze furajere respunzătoare. în prezent, în est judeţ există plantaţii mai de dud pe 1 300 hectare în operativele agricole de practie şi de 677 hectare în ferme stat. Io acestea se adaugă ca 120HC duzi răzleţi aflaţi marginea drumurilor sau vieţi. In cursul acestei primări, de pildă, în Dolj s-au antat peste 41 000 de duzi sub vină de garduri vii, în păduri în incintele sectoarelor zoomice. Aceste rezultate nu ar fost posibile dacă, în paralel, s-ar fi creat o pepinieră la iglavit, unitate ce asigură dortalul săditor necesar, P Pentru ca producţia de frunză se situeze la un nivel maxim potenţialului, specialiştii au borat o tehnologie de întreere a plantaţiilor, tehnologie ■e se respectă întocmai. In mnă, se execută în plantaţii iturile adinei şi se trasează, mijloc, un şanţ pentru irgerea apelor provenite din un rol deosebit de important organizarea pe baze ştiinţiprecipitaţii. In primăvară, odată cu executarea arăturilor superficiale se astupă şanţul de care aminteam. Anual, pe 10 hectare dintr-un modul de 50 hectare plantate, se administrează sub brazdă circa 30 tone de îngrăşăminte naturale la hectar. In ceea ce priveşte îngrăşămintele chimice, doza la hectar este de 300 kg azot şi fosfor substanţă activă la hectar, în părţi egale. Lucrările solului constau din cultivaţii şi discuiri (5—6 în cursul vegetaţiei). Acolo unde plantaţiile de dud au fost amplasate in sisteme amenajatese aplică şi udări, înainte de reluarea vegetaţiei se fac tăieri de regenerare, iar în perioada 20 mai — 1 iunie, tăieri de producţie. Am avut ocazia să vizităm o asemenea plantaţie ce ocupă 52 hectare în cadrul complexului sericicol Maglavit. Tehnicianul Petre Cergă, şeful fermei respective, ne-a spus, că în medie, se obţin aici anual 12—15 tone de frunză de dud la hectar. De fapt, un hectar de asemenea plantaţie asigură obţinerea a circa 300 kg de gogoşi de mătase. Dar plantaţiile la dud furnizează nu numai... mătase, ci şi legume şi cartofi. Pentru că la Maglavit, ca şi în alte locuri, şi intervalul dintre rînduri este valorificat intensiv. Am început prezentarea experienţei judeţului Dolj în dezvoltarea sericiculturii cu baza furajeră, considerind că acesta a fost principalul factor care a propulsat această îndeletnicire cu vechi tradiţii în zona respectivă. Iată, de pildă, cum va creşte producţia de gogoşi de mătase în 1984 faţă de anul precedent , de la 136 tone la 406,5 tone. O creştere cu adevărat spectaculoasă fice a sericiculturii, în calificarea cadrelor şi în introducerea tehnologiilor moderne 11 au cele patru complexe industriale existente la Craiova, Calafat, Maglavit şi Leu, pendinte de Staţiunea centrală de producţie şi cercetări pentru sericicultură. Ing. Elena Petrişor şefa complexului din Maglavit, la solicitarea noastră, ne prezintă specificul fiecărei unităţi : „Complexul Leu este profilat pentru producerea materialului biologic necesar, adică a ouălelor de viermi de mătase, cel din Maglavit creşte larve tinere pe care le livrăm celor de la Calafat. Complexul din Calafat are un plan să livreze în acest an 275 tone de gogoşi de mătase, ceea ce reprezintă circa 70 la sută din obligaţiile unităţilor staţiunii centrale din judeţ. Diferenţa este asigurată de complexul sericicol Craiova“. Pentru a putea să-şi realizeze sarcinile de plan, complexul din Calafat (ca şi celelalte complexe) dispune de cinci ferme, la Ciupercenii Noi, Desa, Ohidici, Negoi şi Gighera. Aici se cresc 2—3 serii de viermi de mătase pe an, fiecare fermă dispunind de un modul de 50 hectare plantate cu duzi. Anul trecut, deşi condiţiile climatice nu au fost favorabile, în medie, în prima serie fermele au obţinut 1,6 kg gogoşi de mătase de la un gram de săminţă. Atit complexul de la Calafat, cit şi cel din Craiova, pentru creşterea larvelor la vîrste adulte, dispun de hale tip IFET Piatra Neamţ, realizate din panouri de lemn căptuşite care permit ca în interior să se menţină o temperatură constantă de 22—24 grade. Creşterea larvelor se face pe stelaje metalice, pe 3—4 nivele asigurîndu-se un spaţiu util de creştere de 1,2 grame sămînţă pe un metru pătrat pe serie. Deci, în trei serii, intr-o asemenea hală de 210 m.p. utili se cresc 660 grame, obţinîndu-se circa 1000 kg de gogoşi de mătase. Pentru realizarea unor cantităţi suplimentare de gogoşi de mătase, complexele de la Calafat şi Craiova au identificat in unităţile agricole apropiate spaţii disponibile în perioada de vară cind animalele ies la păşunat, pe care le-au închiriat. După curăţenie şi dezinfecţia necesară şi instalarea de stelaje mobile se creşte aici cel puţin o serie de larve de viermi de mătase. Pentru preindustrializarea gogoşilor, cele două complexe dispun de cuptoare de etuvare şi uscare a gogoşilor de mătase crude, precum şi de depozite de sortare şi ambalare. In plus, fiecare fermă poartă răspunderea pentru dezvoltarea sericiculturii în unităţile şi comunele din raza a 112 consilii unice agroindustriale de stat şi cooperatiste. De fapt, complexului din Calafat i s-a stabilit iată câteva exemple din care reiese extinderea pe care a luat-o sericicultura în judeţul Dolj, într-o discuţie avută cu tovarăşul Tudor Dumitrescu, vicepreşedinte la UJCAP am reţinut faptul că din cele 163 cooperative agricole existente, în 75 (deci aproape jumătate !) cooperatoarele se îndeletnicesc şi cu creşterea viermilor de mătase in perioada mai—august. Printre cooperativele agricole unde sericicultura a căpătat o tot mai mare dezvoltare se numără unităţile agricole Ostroveni, Apele Vii, Poiana Mare, Tunarii Vechi, Maglavit, Hunia, Locusteni şi altele, în funcţie de posibilităţile existente în ceea ce priveşte spaţiile de creştere, soluţiile ce se practică diferă de la o unitate la alta. La Apele Vii, s-au obţinut anul trecut, de pildă, circa 2 000 kg de gogoşi de mătase, producţie ce s-a realizat in proporţie de să acţioneze în jumătate ,din judeţul Dolj (precum şi în întregul judeţ Mehedinţi). De cealaltă jumătate a judeţului Dolj se ocupă complexul sericicol din Craiova. Lucrătorii comerciali din cadrul fermelor încheie contracte de livrare a gogoşilor de mătase, îndrumă din punct de vedere tehnic, colectează producţia, în sarcina agenţilor sericicoli intrînd obligaţia de a difuza larvele, precum şi materialele necesara bunei desfăşurări a procesului de creştere. Aflăm că aproape in fiecare comună din judeţul Dolj s-a amenajat o cameră pentru incubarea ouălelor de viermi de mătase, unde, in cursul perioadei de incubaţie, se poate menţine, in permanenţă, o temperatură de 25 grade. După cum se vede, în Dolj activitatea în domeniul sericicol este bine organizată, practic toate unităţile agricole şi comunale fiind cuprinse în raza fermelor şi complexelor sericicole. In plus trebuie spus că şefii complexelor şi ai fermelor, lucrătorii comerciali şi agenţii sericicoli, pentru îndeplinirea îndatoririlor pe care le au, colaborează strins la nivelul comunelor cu consiliile populare, cu comitetele şi comisiile de femei, cu organizaţiile F.D.U.S. 80 la sută in spaţiile existente în gospodăriile personale ale cooperatoarelor şi 20 la sută folosind adăposturile de animale ale unităţii eliberate in perioada păşunatului, precum şi citeva puterniţe dezafectate. Cooperatoarele — indiferent unde lucrează — sunt retribuite in acord global, acordîndu-li-se un număr de norme pentru fiecare kilogram de gogoşi de mătase predat. De pildă, cooperatoarea Elena Georgescu, a predat anul trecut cste 120—130 kg de gogoşi de mătase. Cantităţi asemănătoare au predat şi alte cooperatoare. La unitatea agricolă din Locusteni, peste 130 de cooperatoare lucrează în acord global nu numai culturile prăşitoare, dar îşi găsesc timp să se ocupe de sericicultură. Prin grija preşedintei unităţii, Maria Geicu, aici s-a înfiinţat o plantaţie de duzi pe circa 30 hectare. Anul trecut, cooperatoarele Maria Lilă, Lucica Sălcianu, Elena Constantin, Oprica Biţică şi altele au produs 5 200 kg de gogoşi de mătase pentru care unitatea a încasat un venit ridicat. Dar şi cooperatoarele s-au ales cu cîştig bun. Cooperatoarei Maria Lilă, de pildă, pentru cantitatea de gogoşi de mătase predată (in cea mai mare parte de clasa I-a) i s-au atribuit 150 norme pentru care a primit bani şi produse agricole. Cînd am intrat în sediul cooperativei agricole din Maglavit, de la început ne-am dat seama că aici sericicultura — alături de celelalte ramuri ale agriculturii — este la mare preţ : încăpătoarea sală de şedinţe a fost transformată în... hală de creştere a larvelor in primele faze. „în scurt timp , ne spune Paralel cu dezvoltarea sericiculturii in unităţile agricole, creşterea viermilor de mătase se practică, cu bune rezultate şi in gospodăriile populaţiei. De altfel, în acest an, un număr mare de femei au încheiat contracte pentru livrarea unor importante cantităţi de gogoşi de mătase. Dăbuleni, Desa, Hunia, Ciupercenii Noi, Dioşti sunt doar câteva comune cu veche tradiţie în sericicultură. în ultimii ani, această îndeletnicire s-a extins şi în comunele Măceşu de Jos, Pleniţa,, Moţăţei, Cetate, Rast şi în multe alte locuri. La Dăbuleni (şi acesta nu este singurul exemplu) s-au găsit noi posibilităţi, pentru a creşte un număr cit mai mare de larve. Spaţiile de sub pătule au fost curăţate şi s-a întins pe jos un strat de pămînt galben. La fel au fost pregătite podurile caselor. Am avut prilejul să ne întîlnim cu primarul comunei Desa, tovarăşa Gheorghiţa Segărceanu. Anul trecut, din cauza condiţiilor climatice, comuna a livrat doar 3 000 kg de gogoşi tovarăşa Eugenia Mureşan, inginerul şef al unităţii , le vom transfera în hale special amenajate. Anul trecut, în două cicluri am obţinut 3 500 kg de gogoşi de mătase. In 1984, vrem să ajungem la 6 000 kg predare, la care se vor adăuga 1 200 obţinute de cooperatoare ce lucrează în acord global, in cadrul gospodăriilor personale. In perspectivă, sericicultura va lua o şi mai mare dezvoltare. Pe ce ne bazăm ? Pe existenţa unei plantaţii de duzi pe 42 hectare, pe experienţa cooperatoarelor noastre, pe sprijinul pe care îl primim din partea specialiştilor de la complexul sericicol din comună. Şi la asemenea planuri de extindere a sericiculturii în următorii ani s-au gîndit şi cooperatorii din alte comune de mătase. In acest an, şi-au propus o cantitate dublă. Din aceste zile, acţiunea a şi demarat. Cele peste 200 de crescătoare de viermi de mătase şi-au început activitatea. Pentru a se populariza avantajele acestor îndeletniciri, la căminul cultural au fost prezentate diferite calcule, câştigurile realizate de crescătoare fruntaşe. S-a arătat cu acest prilej că aplicînd corect Organizare pe baze ştiinţifice Ramură ce se afirmă Avantajele unei îndeletniciri tradiţionale tehnologia de creştere a viermilor de mătase se pot obţine peste 2 kg de gogoşi de mătase dintr-un gram de sămînţă. Ţinînd seama că preţul unui kilogram de gogoşi de mătase de calitatea I-a este de 100 lei, înseamnă că dintr-un gram de sămînţă se realizează un venit de 200 lei. Deci, dacă nn trei cicluri de producţie se cresc 50 grame de sămînţă de viermi de mătase, sunt reale posibilităţi să se scoată un venit de circa 10 000 lei. Dar, în Dolj şi alte sectoare îşi aduc contribuţia la sporirea producţiei sericicole. Iată două exemple. Elevii din cadrul şcolii generale din Maglavit, de pildă, au obţinut anul trecut peste 100 kg de gogoşi de mătase folosind ca spaţiu de creştere... centrala termică care nu funcţionează vara şi sala de sport. Am stat de vorbă cu inginerul Dan Lăculeanu de la Inspectoratul silvic judeţean care ne-a spus că, prin măsurile luate în cadrul cantoanelor, se cresc în două serii viermii de mătase: în 1983, ocoalele silvice Calafat şi Poiana Mare au obţinut cite 1 600 kg de gogoşi de mătase, Sadova şi Perişor cite 1 300 kg. Pădurarii-sericicultori dispun de circa 30 hectare de plantaţii de dud (la care se adaugă 43 hectare realizate în toamna anului trecut şi în această primăvară). Realizările obţinute în judeţul Dolj in dezvoltarea sericiculturii au făcut recent obiectul unui schimb de experienţă organizat de Consiliul Naţional al Femeilor, în colaborare cu Comitetul judeţean al P.C.R. care a prilejuit participantelor — preşedinte ale comitetelor judeţene ale femeilor, sericicultoare fruntaşe, reprezentante ale unor comitete comunale şi orăşeneşti ale femeilor — să cunoască, la faţa locului, cum trebuie valorificate posibilităţile în această direcţie. Scopul acestei importante acţiuni a fost ca metodele şi tehnologiile de lucru avansate folosite în practica judeţului Dolj, in amenajarea spaţiilor, organizarea muncii, hrănirea şi îngrijirea viermilor de mătase, în combaterea bolilor, în extinderea plantaţiilor de duzi să fie generalizate in cit mai multe judeţe. Ing. Th. Marcarov La complexul sericicol de la Maglavit se recoltează hrana zilnică pentru larvele de viermi de mătase aflate în halele din apropiere ". Foto : S. TOMESCU Festivalul naţional„ VITALITATEA MIŞCĂRII TEATRALE DE AMATORI mploarea fără precedent a arii artistice de amatori ne în faţă obligaţia de-a, surde mereu măcar cite o ima, cite un element, care să fie semnificativ ceea ce reintă, intr-adevăr, acest efort :rai de formare a personaliumane prin artă. Fiecare nive cu mişcarea artistică de a confirmă odată mai mult î sa capacitate de participare stregului popor la înălţarea rolului culturii şi artei. Noul echipelor de teatru esteesionant ; nu mai există cultură unde să nu-şi facă simţ prezenţa un ferment teatral, care, in majoritatea localită, s-au format echipe permae, teatre populare, teatre pitoreşti. in Capitală, marile intrederi, casele de cultură şi alte tuţii şi-au format, în timp, lenea nuclee artistice care, ultima ediţie a „Primăverii hale bucureştene“, in ziua dată teatrului, au prezentat ală a teatrului de amatori din repertoriu ce întruneau de dramaturgi consacraţi majoritate, cu texte rigurelecţionate. Astfel, Casa de iră a sectorului 1 a prezent premieră „Ultima cursă“ loria Lovinescu. Teatrul citoresc „23 August“ a învigată spectacolul „N-a prea tîrziu“ de Virgil Stoel, cei de la „Semănătoarea“ as in scenă un text de Vic- Sftimiu, iar Teatrul muncic al Combinatului poligrafic a Scinteii“ piesa lui Danilă „Rămin cu tine“. Unul e autorii interpretaţi in aceasta mărturisea în pionii spectacolului : „Ii iubesc ttiştii amatori pentru genearea cu care abordează rea. Ne-am permite să-i vina imaginea cu bucuria săpline de spectatori, dornici escopere noi crimpeie de să-şi aplaude colegii ce I precupeţesc talentul şi nea pentru a se dărui artei, acum, ca în atîtea alte daţi, avut limpede necesitatea upiloni solizi pe care să se ne orice încercare teatrală, că pasiune şi dăruire s-ar iti, dacă textul ales nu este ilitate, sau măcar cu unele iţi şi dacă nu există o întare artistică experimentată, itiţia rămîne fără finalitate ică. Fiecare echipă, cunosc şi exact forţele, are obliategerii unui text care, prin nutul său de idei să răspunxigenţelor actuale ale mişcării de amatori, să intereseze pe cei cărora le este destinat şi, prin valoare, să oblige la un efort artistic. Cind textul însuşi este abia însăilat, iar conflictul dramatic fără consistenţă, devine cu atit mai greu închegarea unor destine scenice viabile, trecerea de la o stare la alta, explicarea schimbărilor de comportament sau a reacţiilor. Piesa lui Radu F. Alexandru „Reintilnirea“, de pildă, pusă in scenă de formaţia de teatru a Casei de cultură a sectorului 4 propune o dezbatere incitantă, in dimensiunile unui singur act. Liviu Tufescu, care semnează şi regia spectacolului, izbuteşte urmărirea traiectoriei protagonistului, aceasta neimpunîndu-i reacţii şi stări de o mare diversitate. Păcat că tînăra Doina Michu, a cărei partitură solicită o gamă de trăiri antagonice, un fond de nelinişte şi tulburare continuă, capacitatea unor treceri dramatice de la o decizie la alta, in pofida farmecului sau, rămine oarecum in marginea personajului. Dacă exista o îndrumare regizorală fermă s-ar fi putut ca şi neîmplinirile textului şi cele ale interpretei să fie depăşite. Grupul „Eveniment“ al Ansamblului artistic al Uniunii Tineretului Comunist ne-a dat cu spectacolul „Rînduieli“ după Marin Sorescu o imagine colorată, vie, credibilă, plină de atmosferă a satului din vremea copilăriei poetului. Deşi mai toţi interpreţii au avut de împlinit roluri de compoziţie, dirijaţi ferm de îndrumătorul trupei, actorul Constantin Fugaşin de la Teatrul „Ion Creangă“, au izbutit creionarea unor personaje pitoreşti, intr-un lăudabil spirit de echipă. Un spectacol mult mai greu — şi prin reuşita sa demn de aplaudat — a prezentat teatrul muncitoresc al întreprinderii de confecţii şi tricotaje Bucureşti, cu piesa lui Aurel Storin „Plinea şi circul“. Comedia, cu accente satirice, cu personaje caricaturale, dar mai ales cu eroi credibili, a fost tradusă într-un spectacol plin de vioiciune şi de umor prin contribuţia regizorală a actorului Victor Moldovan de la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“, care, cu seriozitate şi consecvenţă, se ocupă de echipele de artişti amatori de mai bine de două decenii. Lucrul făcut cu migală şi inspiraţie şi-a arătat roadele. Sensurile textului au fost restituite cu exactitate, hazul a fost stîrnit cu măsură şi publicul a aplaudat fără reţinere. Pentru că tocmai munca instructorului evident, alături de talentul interpreţilor , ni s-a părut de relevat, l-am provocat pe acesta la o confesiune despre munca şi bucuriile sale şi, mai ales, despre ce se înfăptuieşte în munca de educaţie prin teatrele muncitoreşti la care lucrează. „Atmosfera care se creează în micul colectiv de teatru încă din pornire şi dragostea pentru arta teatrală, oferă prin ele inşite un prim pas spre educaţie şi culturalizare. Intilnirea cu un autor, cu un text, a cărui operă întreagă şi piesă o analizăm, devine astfel un act concret de participare la cultură. Mi-am dat seama că in timp ce lucram artiştii mei se schimbau, ca nivel de cultură începind cu amănunte mai puţin esenţiale, pînă la interesul pentru cărţi, teatru, filme, apoi începeau să viseze la altepartituri. Dorim ca eroii de pe scenă să fie exemple de oameni adevăraţi conştienţi de menirea lor în viaţă, în activitatea socială. Foarte mulţi artişti amatori, care au făcut creaţii şi au realizat personaje convingătoare, in instituţia în care lucrau, era strigaţi de colegii lor cu numele eroului jucat. Trebuie să mărturisesc că fac parte dintre instructorii care au condiţii excelente de muncă şi la I.C.T.B., şi la Teatrul muncitoresc C.P.C.S., şi la studioul de teatru „Luceafărul“ al Şcolii de ofiţeri a Ministerului de Interne. Am avut bucuria ca să verific, împreună cu colectivele de artişti amatori, roadele muncii noastre acolo în instituţii, în faţa tovarăşilor lor de muncă. Încadrarea muncii şi activităţii noastre în Festivalul Naţional „Ciitarea României“ a însemnat un impuls deosebit şi a dat un sens major activităţii noastre. Prezenţa in finalele pe ţară, la toate ediţiile de pînă acum, a constituit pentru noi o experienţă artistică deosebită şi un permanent stimulent“. Şi la actuala ediţie (a IX-a), a „Primăverii culturale bucureştene“, ca şi toate celelalte manifestări înscrise în acest mare festival naţional, participanţii aspiră la împlinirea indicaţiilor trasate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a-l transforma „într-o puternică forţă creatoare a întregii noastre naţiuni socialiste, a poporului — adevăratul făuritor al culturii, a tot ce se realizează în patria noastră“. Florica Iehim Energetica actuală este fără nici un fel de îndoială o energetică de tip solar. Cărbunele, petrolul, gazul metan nu sînt altceva decit depozite de soare fosil, căldură solară înmagazinată sub diverse forme, in pămînt, în milioane de ani și eliberată apoi prin sistemele cunoscute sub formă de căldură din care obţinem toate, celelalte forme de energie utilizată cotidian. Şi iată că astăzi vorbim totuşi despre energia solară ca despre o nouă resursă de energie. Despre care energie solară este vorba ? Despre radiaţia solară directă, despre căldura primită zilnic de la soare... Şi nici măcar aşa nu am lămurit problema pentru că vegetaţia Pâmîntului captează şi transformă căldura solară în substanţă şi în ceea ce numim bioenergie. Aşadar care este noutatea ? Ea ţine de sfera ştiinţei şi se traduce prin tehnolo- gii, prin acele tehnologii noi concepute de om prin care acesta a învăţat să capteze şi să folosească radiaţia solară directă, întrebarea este cât de multă energie poate fi valorificată în acest fel ? Privit ca sursă de energie Soarele trimite anual spre Pămint o cantitate de energie considerabilă : echivalentul a 450 000 miliarde tone combustibil convenţional adică de 18 000 de ori necesarul civilizaţiei omeneşti estimat pentru anul 2000.La suprafaţa solului ajung însă abia 75 000 miliarde tone c.c. pentru că o cantitate aproape egală este absorbită de atmosferă din care o treime generează vint, o altă parte este reflectată de straturile înalte ale atmosferei etc. Dar aceste 75 000 miliarde t.c.c. care rămin ca energie incidentă la suprafaţa solului înseamnă de peste 3 000 de ori necesarul de energie al sfirşitului de mileniu. Aceasta ar fi energia solară utilizabilă la modul teoretic. De ce teoretic și nu practic ? Pentru că dacă acest lucru ar fi practic posibil ar însemna să acoperim Pămîntul pînă la ultimul centimetru pătrat cu captatoare... Și tot nu am putea să o captăm integral. Dacă privim Soarele nu ca sursă ci ca resursă atunci calculul trebuie făcut altfel. La latitudinea ţării noastre de pildă de pe 1 m.p. din suprafaţa solului se poate capta într-un an energie luminoasă transformabilă in energie calorică de circa 75—100 kg c.c. ceea ce înseamnă 75—100 kg cărbune superior sau 200—250 kg lignit sau 50—80 m.c. gaze naturale sau 45—70 l. petrol. In cazul conversiei electrice același metru pătrat poate furniza ^ 800—1 500 kWh anual.--Iată aşadar datele problemei care fac din energia solară nu o sursă pur și simplu ci o resursă reală cu drepturi depline în bilanţul energetic. Din acest punct discuţia se deplasează în sfera metodelor, tehnologiilor, sistemelor, randamentelor şi investiţiilor prin care această virtualitate poate deveni realitate. Care ar fi metodele şi tehnologiile cele mai simple de abordare a energeticii solare în această ipostază ? Şi cit ne costă efortul de a obţine pe această cale energie utilizabilă ? Pe filieră termică, folosind captatori plani sau cilindro-parabolici preţul unei Gigacalorii solare este comparabil cu cel al unei Gigacalorii obţinute din combustibili clasici. Cu o precizare : preţul Bătălia pentru resurse combustibililor clasici este in continuă creştere, cel al energiei solare în continuă scădere. Pe filieră electrică, folosind pilele fotovoltaice care transformă direct energia luminoasă în energie electrică preţul kilowatului solar era în 1970 de 20—100 de ori mai mare decit cel din combustibili clasici, astăzi este doar de 5 ori mai mare, mîine va fi cu siguranţă mai mic. Aşadar deocamdată filiera termică pare să fie cea mai avantajoasă. Aceasta este şi direcţia în care s-a orientat cercetarea românească, pentru că energetica solară a devenit un domeniu distinct de cercetare aplicativă care îşi poate dovedi încă de pe acum importanţa practică. Programele prioritare de cercetare elaborate de Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie au consacrat energeticii solare un spaţiu larg. Ştiinţa românească s-a angajat ferm pe direcţia valorificării acestei surse de energie ieftină şi mai ales inepuizabilă căutînd metodele cele mai simple, mai puţin costisitoare şi mai eficiente. Este fără îndoială un titlu de mîndrie pentru cercetarea românească faptul că sistemul solar de preparare a apei calde menajere din cartierul Băneasa este printre cele mai mari dacă nu chiar cel mai mare din lume, cu cei 4 320 captatori solari avind o suprafaţă totală de 8 640 mp capabil să asigure apa caldă menajeră pentru un ansamblu de locuinţe de 2 234 de apartamente. Dar această realizare nu este singura de acest fel. La Timişoara în „Cartierul soarelui“ de pildă un sistem asemănător, cu o suprafaţă a captatorilor de 2 046 mp asigură de această dată încălzirea locuinţelor, cu o soluţie de rezervă pentru perioadele cînd soarele nu aduce un aport energetic suficient. Se preconizează ca pînă la sfîrșitul actualului cincinal numărul de apartamente care vor beneficia de încălzire solară va fi de circa 50 000, aportul energetic măsurabil al soarelui fiind în acest caz de peste 15 000 tone combustibil convenţional, însumînd toate celelalte domenii în care se va folosi energia solară atunci cifra contribuţiei soarelui la ameliorarea balanţei energetice a ţării va ajunge la sfîrşitul aceluiaşi an 1985 la 35 000 tone c.c. Dar şi aceasta rămîne un simplu reper pentru o comparaţie revelatoare cu 1,1 milioane tone c.c. aportul pe care putem conta din partea soarelui pentru anul 1990. Fireşte această cifră include nu numai încălzirea şi prepararea apei calde menajere pentru un număr tot mai mare de locuinţe ci şi o serie întreagă de alte utilizări cum ar fi sistemele de utilizare a energiei solare pentru uscarea cerealelor, a cherestelei pentru prepararea agenţilor termici necesari proceselor tehnologice, etc. în perspectiva următoarelor trei cincinale in sfera utilizării energiei solare îşi vor face loc treptat şi tehnologii mai complexe între care conversia directă fotovoltaică a energiei luminoase în energie electrică. Totuşi, abordarea energiei solare nu va putea constitui în vitorul apropiat o alternativă integrală, capabilă să preia locul combustibililor clasici, în ţări cum ar fi S.U.A., Japonia, Franţa, în care energetica solară a cunoscut un progres corespunzător nivelului tehnic şi al investiţiilor angajate pentru cercetările respective, procentul estimat pentru finele acestui secol al cotei aferente energiei solare din totalul energiei consumate nu depăşeşte 10 la sută. Iar aceşti 10 la sută înseamnă nu numai radiaţia solară directă la care ne-am referit ci şi energia vintului — tot un fenomen dinamic provocat de soare — şi energia valurilor, a biomasei, energia mareelor, gradientul termic al mărilor şi oceanelor, etc. Aşadar energia solară nu va putea deveni într-un viitor previzibil o soluţie integrală ci va prelua doar o parte din efortul de susţinere a necesarului de energie aflat acum în mod preponderent în seama combustibililor clasici. Anton Uncu Soarele, în bilanţul energetic ,România libera“ O cooperare activă, responsabilă şi eficientă (Urmare din pat. 1)tat. Ei văd vina altora, pe-a lor o eludează. Voit sau nu, n-are importanţă. Faptul e fapt. Sunt uimit — zice inginerul-şef. Am o singură comandă reşiţeană de la motoarele navale. Ei urmau să ne pună la dispoziţie teflonul, materialul pentru garnituri. Robineţii cu sferă sunt gata prelucraţi, sunt stocaţi pe flux, aşteptăm materialul pentru garnituri, aşa este prevăzut in contractul economic. In ce ar consta, in acest caz, lipsa noastră de solicitudine ? Dacă aveam la vreme materialul pentru garnituri, puteam onora întreaga comandă cu săptămini in urmă. Să nu ocolim propriile noastre obligaţii contractuale“. Normal şi logic. Alte comentarii nu îşi mai au rostul. CIND NU ŞTIE DREAPTA, CE FACE STINGĂ La informaţia că reşiţenii acuză o livrare neritmică a pieselor din contractul de cooperare, tovarăşul Ion Simion, directorul întreprinderii de piese auto din Sibiu, s-a arătat la fel de surprins ca şi reprezentantul fabricii din Zalău. „Ieri, nu mai departe, a fost aici la noi directorul comercial reşiţean şi nu ne-a reproşat nimic despre o defecţiune in ritmicitatea livrărilor noastre de arcuri pentru motoarele navale — a precizat directorul. A venit cu un grup de ingineri pentru o discuţie tehnică pregătitoare privind arcurile pe care va trebui să le fabricăm pentru noile tipuri de motoare navale. Vor reveni, să stabilim şi un grafic de colaborare, de livrare. Asta e tot“. Directorul întreprinderii din Sibiu nu a exclus posibilitatea unei defecţiuni în expedierea către Reşiţa, a produselor contractate. Dar cine altul, dacă nu beneficiarul, este dator să semnaleze ? Problema cea mai nevralgică ni se pare a fi aceea privind intîrzierile în livrarea unor componente fundamentale ale motoarelor navale, cum sunt arborii cotiţi şi turbosuflantele, din pricina cărora se creează mari dificultăţi pe benzile de montaj ale întreprinderii reşiţene. însemnătatea problemei obligă la o anchetă minuţioasă, la faţa locului. Aşadar, vom reveni. Electrificarea căii ferate Dej — Cluj Napoca CLUJ-NAPOCA. Miercuri, prin intrarea în staţia C.F.R. Cluj- Napoca a personalului 4127, la orele 13,35, tren tractat de o locomotivă electrică, s-a inaugurat de fapt noul tronson de linie electrică feroviară Dej — Cluj- Napoca (reamintim că magistrala Bucureşti — Braşov —■ Deda — Dej a fost electrificată în anii trecuţi). Colectivele Antreprizei de construcţii-montaje căi ferate Cluj, Antreprizei „Electromontaj“ Cluj şi unităţii specializate din Bucureşti au lucrat cu multă abnegaţie şi pasiune pentru a da în circulaţie, înainte de termen, tronsoanele prevăzute în zona Regionalei C.F.R. Cluj. Ei au închinat acest succes aniversării a 40 de ani de la Eliberarea patriei şi Congresului al XIII-lea al P.C.R. De reţinut că pînă în prezent s-au electrificat, în zona amintitei Regionale C.F.R. 160 km, linie dublă şi 13 km linie simplă, din planul anual de investiţii pe 1984 realizîndu-se în cinci luni peste 60 la suta. Acum continuă susţinut munca de realizare a electrificării pe ultimul tronson de pe magistrala feroviară „300“, pe distanţa Cîmpia Turzii — Cojocna, terminarea lui însemnind de fapt închiderea inelului Braşov — Sighişoara — Teiuş — Apahida — Dej — Beclean — Deda — Ciceu — Braşov, de transport feroviar cu tracţiune electrică. (Virgil Lazăr) Tehnologii noi pentru PETROŞANI. La întreprinderea minieră Paroşeni, din Valea Jiului se fac pregătiri în vederea introducerii în subteran a primului complex mecanizat pentru exploatarea cărbunelui din straturile cu o grosime mai mare de 4 metri. Tehnologiile de susţinere şi tăiere mecanizată a cărbunelui din asemenea straturi groase s-au aplicat în premieră şi cu rezultate bune la întreprinderea minieră Uricani, unde au fost introduse două complexe mecanizate cu înălţime mare. Conform progra exploatarea cărbunelui mului stabilit de conducerea Combinatului minier Valea Jiului, anul acesta se vor extinde aceste tehnologii la Uricani, Lupeni, Paroşeni şi Livezeni. Au fost puse la punct şi sunt in curs de introducere tehnologii moderne pentru extragerea cărbunelui din straturile subţiri, cu înclinare mare, la întreprinderile miniere Petrila și Dîlja. Unele din utilajele necesare aplicării noilor tehnologii au fost realizate în Valea Jiului. (Iacob Cojocaru).