România Liberă, iunie 1984 (Anul 42, nr. 12311-12336)

1984-06-01 / nr. 12311

Pagina a 2-a — 1 iunie 1934 dolj: EXPERIENŢA VALOROASA IN DOMENIUL SERICICUL­TUR­II © Cum se realizează programele speciale de dezvoltare a sericiculturii ? O utilă consfătuire cu caracter de schimb de experienţă organizată în Dolj de Consiliul Naţional al Femeilor, în colaborare cu Comitetul judeţean al P.C.R. © In acest an, sencicultorii doljeni şi-au propus să obţină peste 400 tone de gogoşi de mătase . Serici­cultura, o ocupaţie ce este practicată cu rezultate deosebite de tot mai multe femei din mediul rural , 12 000— 15 000 kg de frunză de dud la hectar în plantaţiile intensive. Industria noastră textilă­ in continuă dezvoltare are nevoie, an de an, de cantităţi tot mai mari de materie primă pentru pro­­ucţia de mătase naturală. Important este faptul că dispunem e condiţii favorabile pentru cultura dudului, de o bogată tradi­­ie in creşterea viermilor de mătase, sericicultura fiind conside­­ată o ocupaţie a tuturor virstelor, dar în special a femeilor e­­levilor din mediul rural. Avind la bază Programul de dezvoltare sericiculturii pe anii 1982—1985, elaborat la indicaţia tovară­­ului Nico­lae Ceauşescu, această ramură a cunoscut, în ultima­erioadă o nouă dezvoltare, bazată pe aplicarea unor tehnologii moderne d­e cultură a dudului, precum şi de creştere intensivă viermilor de mătase. La început a fost... dudul In acest an, s-a prevăzut ca in unităţile Staţiunii centrale de producţie şi cercetări pentru sericicultură, cooperativele agri­cole, unităţile silvice, şcolile, gospodăriile populaţiei să se obţină­­ o producţie totală de 2 500 tone gogoşi de mătase. în Programul unic adoptat de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. se prevede ca­ gospodăriile populaţiei să crească viermi de mătase, să contracteze şi să predea anual la fondul de stat, cite 4,5 kg gogoşi de mătase crude. Revitalizarea sericiculturii româneşti este pe deplin posibilă dacă luăm în considerare faptul că în multe unităţi, comune şi chiar judeţe s-a acumulat, în ultimii ani, o valoroasă experienţă. Doljul se numără printre ideiele cu bune rezultate în ■zvoltarea sericiculturii, aici ţipnindu-se atit pentru coi­­ntrarea producţiei în sisteme dustriale de creştere, cit şi intru crearea de condiţii ca vi­­spodăriile populaţiei creşterea eroilor de mătase sa ia o tot­ai mare extindere. După cum ne informează dr. Constantin Bulagiu, direc­­at direcţiei agricole jude­­ne, sericicultura in Dolj se actică în 12 ferme de stat, 4 mplexe industriale, 70 coope­­tive agricole de producţie, 80 oii, 9 cantoane silvice, 67 uni­ţi ale cooperaţiei de produc­­achiziţii, contractări şi des­­cerea mărfurilor. Pentru a igura o creştere an de an a roducţiei sericicole, există o eocupare deosebită pentru igurarea unei baze furajere respunzătoare. în prezent, în est judeţ există plantaţii ma­­i de dud pe 1 300 hectare în operativele agricole de pra­­ctie şi de 677 hectare în ferme stat. Io acestea se adaugă ca 120­­HC duzi răzleţi aflaţi marginea drumurilor sau vi­eţi. In cursul acestei primă­ri, de pildă, în Dolj s-au antat peste 41 000 de duzi sub vină de garduri vii, în păduri în incintele sectoarelor zoo­­mice. Aceste rezultate nu ar fost posibile dacă, în paralel, s-ar fi creat o pepinieră la iglavit, unitate ce asigură dortalul săditor necesar, P Pentru ca producţia de frunză se situeze la un nivel maxim potenţialului, specialiştii au borat o tehnologie de între­­ere a plantaţiilor, tehnologie ■e se respectă întocmai. In mnă, se execută în plantaţii iturile adinei şi se trasează, mijloc, un şanţ pentru irgerea apelor provenite din un rol deosebit de important organizarea pe baze ştiinţi­precipitaţii. In primăvară, odată cu executarea arăturilor super­ficiale se astupă şanţul de care aminteam. Anual, pe 10 hectare dintr-un modul de 50 hectare plantate, se administrează sub brazdă circa 30 tone de îngră­şăminte naturale la hectar. In ceea ce priveşte îngrăşăminte­­le chimice, doza la hectar este de 300 kg azot şi fosfor substanţă activă la hectar, în părţi egale. Lucrările solului constau din cultivaţii şi discuiri (5—6 în cursul vegetaţiei). Acolo unde plantaţiile de dud au fost amplasate in sisteme amenajate­­se aplică şi udări, înainte de reluarea vegetaţiei se fac tăieri de regenerare, iar în perioada 20 mai — 1 iunie, tăieri de producţie. Am avut ocazia să vizităm o asemenea plantaţie ce ocupă 52 hectare în cadrul complexului sericicol Maglavit. Tehnicianul Petre Cergă, şeful fermei res­pective, ne-a spus, că în medie, se obţin aici anual 12—15 tone de frunză de dud la hectar. De fapt, un hectar de asemenea plantaţie asigură obţinerea a circa 300 kg de gogoşi de mă­tase. Dar plantaţiile la dud fur­nizează nu numai... mătase, ci şi legume şi cartofi. Pentru că la Maglavit, ca şi în alte locuri, şi intervalul dintre rînduri este valorificat intensiv. Am început prezentarea expe­rienţei judeţului Dolj în dezvol­tarea sericiculturii cu baza fura­jeră, considerind că acesta a fost principalul factor care a propulsat această îndeletnicire cu vechi tradiţii în zona respec­tivă. Iată, de pildă, cum va creşte producţia de gogoşi de mătase în 1984 faţă de anul pre­cedent , de la 136 tone la 406,5 tone. O creştere cu adevărat spectaculoasă­­ fice a sericiculturii, în califica­rea cadrelor şi în introducerea tehnologiilor moderne 11 au cele patru complexe industriale existente la Craiova, Calafat, Maglavit şi Leu, pendinte de Staţiunea centrală de producţie şi cercetări pentru sericicultură. Ing. Elena Petrişor şefa com­plexului din Maglavit, la solici­tarea noastră, ne prezintă spe­cificul fiecărei unităţi : „Com­plexul Leu este profilat pentru producerea materialului biologic necesar, adică a ouălelor de viermi de mătase, cel din Ma­glavit creşte larve tinere pe care le livrăm celor de la Ca­lafat. Complexul din Calafat are un plan să livreze în acest an 275 tone de gogoşi de mătase, ceea ce reprezintă circa 70 la sută din obligaţiile unităţilor staţiunii centrale din judeţ. Di­ferenţa este asigurată de com­plexul sericicol Craiova“. Pentru a putea să-şi realizeze sarcinile de plan, complexul din Calafat (ca şi celelalte comple­xe) dispune de cinci ferme, la Ciupercenii Noi, Desa, Ohi­­dici, Negoi şi Gighera. Aici se cresc 2—3 serii de viermi de mătase pe an, fiecare fermă dispunind de un modul de 50 hectare plantate cu duzi. Anul trecut, deşi condiţiile climatice nu au fost favorabile, în medie, în prima serie fermele au ob­ţinut 1,6 kg gogoşi de mătase de la un gram de săminţă. Atit complexul de la Calafat, cit şi cel din Craiova, pentru creşterea larvelor la vîrste adul­te, dispun de hale tip IFET Piatra Neamţ, realizate din pa­nouri de lemn căptuşite care permit ca în interior să se men­ţină o temperatură constantă de 22—24 grade. Creşterea lar­velor se face pe stelaje meta­lice, pe 3—4 nivele asigurîn­du-se un spaţiu util de creştere de 1,2 grame sămînţă pe un metru pătrat pe serie. Deci, în trei serii, intr-o asemenea hală de 210 m.p. utili se cresc 660 grame, obţinîndu-se circa 1000 kg de gogoşi de mătase. Pentru realizarea unor cantităţi supli­mentare de gogoşi de mătase, complexele de la Calafat şi Craiova au identificat in unită­ţile agricole apropiate spaţii disponibile în perioada de vară cind animalele ies la păşunat, pe care le-au închiriat. După curăţenie şi dezinfecţia necesa­ră şi instalarea de stelaje mobi­le se creşte aici cel puţin o serie de larve de viermi de mătase. Pentru preindustrializa­­rea gogoşilor, cele două com­plexe dispun de cuptoare de etuvare şi uscare a gogoşilor de mătase crude, precum şi de depozite de sortare şi ambalare. In plus, fiecare fermă poartă răspunderea pentru dezvoltarea sericiculturii în unităţile şi co­munele din raza a 112 consilii unice agroindustriale de stat şi cooperatiste. De fapt, comple­xului din Calafat i s-a stabilit iată câteva exemple din care reiese extinderea pe care a luat-o sericicultura în judeţul Dolj, într-o discuţie avută cu tovarăşul Tudor Dumitrescu, vicepreşedinte la UJCAP am reţinut faptul că din cele 163 cooperative agricole existente, în 75 (deci aproape jumătate !) cooperatoarele se îndeletnicesc şi cu creşterea viermilor de mătase in perioada mai—august. Printre cooperativele agricole unde sericicultura a căpătat o tot mai mare dezvoltare se nu­mără unităţile agricole Ostro­­veni, Apele Vii, Poiana Mare, Tunarii Vechi, Maglavit, Hunia, Locusteni şi altele, în funcţie de posibilităţile existente în ceea ce priveşte spaţiile de creştere, soluţiile ce se practică diferă de la o unitate la alta. La Apele Vii, s-au obţinut anul trecut, de pildă, circa 2 000 kg de gogoşi de mătase, producţie ce s-a realizat in proporţie de să acţioneze în jumătate ,din judeţul Dolj (precum şi în în­tregul judeţ Mehedinţi). De cealaltă jumătate a judeţului Dolj se ocupă complexul serici­col din Craiova. Lucrătorii co­merciali din cadrul fermelor încheie contracte de livrare a gogoşilor de mătase, îndrumă din punct de vedere tehnic, colectează producţia, în sarcina agenţilor sericicoli intrînd obli­gaţia de a difuza larvele, pre­cum şi materialele necesara bunei desfăşurări a procesului de creştere. Aflăm că aproape in fiecare comună din judeţul Dolj s-a amenajat o cameră pentru incubarea ouălelor de viermi de mătase, unde, in cursul perioadei de incubaţie, se poate menţine, in permanen­ţă, o temperatură de 25 grade. După cum se vede, în Dolj ac­tivitatea în domeniul sericicol este bine organizată, practic toate unităţile agricole şi comu­nale fiind cuprinse în raza fer­melor şi complexelor sericicole. In plus trebuie spus că şefii complexelor şi ai fermelor, lu­crătorii comerciali şi agenţii se­ricicoli, pentru îndeplinirea în­datoririlor pe care le au, cola­borează strins la nivelul comu­nelor cu consiliile populare, cu comitetele şi comisiile de femei, cu organizaţiile F.D.U.S. 80 la sută in spaţiile existente în gospodăriile personale ale cooperatoarelor şi 20 la sută fo­losind adăposturile de animale ale unităţii eliberate in perioa­da păşunatului, precum şi citeva puterniţe dezafectate. Coope­ratoarele — indiferent unde lu­crează — sunt retribuite in acord global, acordîndu-li-se un număr de norme pentru fiecare kilo­gram de gogoşi de mătase pre­dat. De pildă, cooperatoarea Elena Georgescu, a predat anul trecut cste 120—130 kg de gogoşi de mătase. Cantităţi asemănă­toare au predat şi alte coopera­toare. La unitatea agricolă din Lo­custeni, peste 130 de coopera­toare lucrează în acord global nu numai culturile prăşitoare, dar îşi găsesc timp să se ocupe de sericicultură. Prin grija pre­şedintei unităţii, Maria Geicu, aici s-a înfiinţat o plantaţie de duzi pe circa 30 hectare. Anul trecut, cooperatoarele Maria Lilă, Lucica Sălcianu, Elena Constantin, Oprica Biţică şi al­tele au produs 5 200 kg de go­goşi de mătase pentru care uni­tatea a încasat un venit ridicat. Dar şi cooperatoarele s-au ales cu cîştig bun. Cooperatoarei Maria Lilă, de pildă, pentru cantitatea de gogoşi de mătase predată (in cea mai mare parte de clasa I-a) i s-au atribuit 150 norme pentru care a primit bani şi produse agricole. Cînd am intrat în sediul coo­perativei agricole din Maglavit, de la început ne-am dat seama că aici sericicultura — alături de celelalte ramuri ale agricul­turii — este la mare preţ : în­­căpătoarea sală de şedinţe a fost transformată în... hală de creştere a larvelor in primele faze. „în scurt timp , ne spune Paralel cu dezvoltarea serici­culturii in unităţile agricole, creşterea viermilor de mătase se practică, cu bune rezultate şi in gospodăriile populaţiei. De altfel, în acest an, un nu­măr mare de femei au încheiat contracte pentru livrarea unor importante cantităţi de gogoşi de mătase. Dăbuleni, Desa, Hu­nia, Ciupercenii Noi, Dioşti sunt doar câteva comune cu veche tradiţie în sericicultură. în ulti­mii ani, această îndeletnicire s-a extins şi în comunele Mă­­ceşu de Jos, Pleniţa,, Moţăţei, Cetate, Rast şi în multe alte locuri. La Dăbuleni (şi acesta nu este singurul exemplu) s-au găsit noi posibilităţi, pentru a creşte un număr cit mai mare de larve. Spaţiile de sub pătule au fost curăţate şi s-a întins pe jos un strat de pămînt galben. La fel au fost pregătite podurile caselor. Am avut prilejul să ne întîlnim cu primarul­­ comunei Desa, tovarăşa Gheorghiţa Se­­gărceanu. Anul trecut, din cau­za condiţiilor climatice, comuna a livrat doar 3 000 kg de gogoşi tovarăşa Eugenia Mureşan, in­ginerul şef al unităţii , le vom transfera în hale special ame­najate. Anul trecut, în două cicluri am obţinut 3 500 kg de gogoşi de mătase. In 1984, vrem să ajungem la 6 000 kg predare, la care se vor adăuga 1 200 ob­ţinute de cooperatoare ce lu­crează în acord global, in cadrul gospodăriilor personale. In perspectivă, sericicultura va lua o şi mai mare dezvoltare. Pe ce ne bazăm ? Pe existenţa unei plantaţii de duzi pe 42 hectare, pe experienţa cooperatoarelor noastre, pe sprijinul pe care îl primim din partea specialiştilor de la complexul sericicol din comună. Şi la asemenea planuri de extindere a sericiculturii în următorii ani s-au gîndit şi cooperatorii din alte comune­ de mătase. In acest an, şi-au propus o cantitate dublă. Din aceste zile, acţiunea a şi dema­rat. Cele peste 200 de crescătoa­re de viermi de mătase şi-au început activitatea. Pentru a se populariza avantajele acestor îndeletniciri, la căminul cultural au fost prezentate diferite cal­cule, câştigurile realizate de crescătoare fruntaşe. S-a arătat cu acest prilej că aplicînd corect Organizare pe baze ştiinţifice Ramură ce se afirmă Avantajele unei îndeletniciri tradiţionale tehnologia de creştere a vier­milor de mătase se pot obţine peste 2 kg de gogoşi de mătase dintr-un gram de sămînţă. Ţi­­nînd seama că preţul unui kilo­gram de gogoşi de mătase de calitatea­ I-a este de 100 lei, înseamnă că dintr-un gram de sămînţă se realizează un venit de 200 lei. Deci, dacă nn trei cicluri de producţie se cresc 50 grame de sămînţă de viermi de mătase, sunt reale posibilităţi să se scoată un­­ venit de circa 10 000 lei. Dar, în Dolj şi alte sectoare îşi aduc contribuţia la sporirea producţiei sericicole. Iată două exemple. Elevii din cadrul şco­lii generale din Maglavit, de pildă, au obţinut anul trecut peste 100 kg de gogoşi de mă­tase folosind ca spaţiu de creş­tere... centrala termică care nu funcţionează vara şi sala de sport. Am stat de vorbă cu in­ginerul Dan Lăculeanu de la Inspectoratul silvic judeţean care ne-a spus că, prin măsu­rile luate în cadrul cantoanelor, se cresc în două serii viermii de mătase: în 1983, ocoalele sil­vice Calafat şi Poiana Mare au obţinut cite 1 600 kg de gogoşi de mătase, Sadova şi Perişor cite 1 300 kg. Pădurarii-serici­­cultori dispun de circa 30 hecta­re de plantaţii de dud (la care se adaugă 43 hectare realizate în toamna anului trecut şi în această primăvară). Realizările obţinute în judeţul Dolj in dezvoltarea sericiculturii au făcut recent obiectul unui schimb de experienţă organizat de Consiliul Naţional al Femeilor, în colaborare cu Comitetul ju­deţean al P.C.R. care a prilejuit participantelor — preşe­dinte ale comitetelor judeţene ale femeilor, sericicultoare frun­taşe, reprezentante ale unor comitete comunale şi orăşeneşti ale femeilor — să cunoască, la faţa locului, cum trebuie valorificate posibilităţile în această direcţie. Scopul acestei importante acţi­uni a fost ca metodele şi tehnologiile de lucru avansate folosite în practica judeţului Dolj, in amenajarea spaţiilor, organizarea muncii, hrănirea şi îngrijirea viermilor de mătase, în combate­rea bolilor, în extinderea plantaţiilor de duzi să fie generalizate in cit mai multe judeţe. Ing. Th. Marcarov La complexul sericicol de la Maglavit se recoltează hrana zilnică pentru larvele de viermi de mătase aflate în halele din apropiere ". Foto : S. TOMESCU Festivalul naţional„ VITALITATEA MIŞCĂRII TEATRALE DE AMATORI­ mploarea fără precedent a arii artistice de amatori ne­­ în faţă obligaţia de-a, sur­de mereu măcar cite o ima­­, cite un element, care să fi­­e semnificativ ceea ce re­­intă, intr-adevăr, acest efort :rai de formare a personali­­umane prin artă. Fiecare nive cu mişcarea artistică de a confirmă odată mai mult î sa capacitate de participare stregului popor la înălţarea rolului culturii şi artei. No­­ul echipelor de teatru este­­esionant ; nu mai există cult­ură unde să nu-şi facă simţ p­­rezenţa un ferment teatral, care, in majoritatea localită­­, s-au format echipe perma­­e, teatre populare, teatre pitoreşti. in Capitală, marile intre­­deri, casele de cultură şi alte tuţii şi-au format, în timp, lenea nuclee artistice care, ultima ediţie a „Primăverii h­ale bucureştene“, in ziua dată teatrului, au prezentat ală a teatrului de amatori d­in repertoriu ce întrunea­u de dramaturgi consacraţi­­ majoritate, cu texte rigu­­relecţionate. Astfel, Casa de iră a sectorului 1 a prezen­­t premieră „Ultima cursă“ loria Lovinescu. Teatrul citoresc „23 August“ a în­­vi­gată spectacolul „N-a prea tîrziu“ de Virgil Stoe­­l, cei de la „Semănătoarea“ as in scenă un text de Vic- Sftimiu, iar Teatrul munci­­c al Combinatului poligrafic a Scinteii“ piesa lui Dan­­ilă „Rămin cu tine“. Unul e autorii interpretaţi in aceasta mărturisea în pio­nii spectacolului : „Ii iubesc ttiştii amatori pentru gene­­area cu care abordează rea­­. Ne-am permite să-i vi­na imaginea cu bucuria să­­pline de spectatori, dornici escopere noi crimpeie de să-şi aplaude colegii ce I precupeţesc talentul şi nea pentru a se dărui artei, acum, ca în atîtea alte daţi, avut limpede necesitatea u­­piloni solizi pe care să se ne orice încercare teatrală, că pasiune şi dăruire s-ar iti, dacă textul ales nu este ilitate, sau măcar cu unele iţi şi dacă nu există o în­­tare artistică experimentată, itiţia rămîne fără finalitate ică. Fiecare echipă, cunos­­c­ şi exact forţele, are obli­­ategerii unui text care, prin nutul său de idei să răspun­­xigenţelor actuale ale miş­cării de amatori, să intereseze pe cei cărora le este destinat şi, prin valoare, să oblige la un e­­fort artistic. Cind textul însuşi este abia însăilat, iar conflictul dramatic fără consistenţă, devi­ne cu atit mai greu închegarea unor destine scenice viabile, trecerea de la o stare la alta, explicarea schimbărilor de com­portament sau a reacţiilor. Pie­sa lui Radu F. Alexandru „Re­­intilnirea“, de pildă, pusă in sce­nă de formaţia de teatru a Casei de cultură a sectorului 4 propu­ne o dezbatere incitantă, in di­mensiunile unui singur act. Li­­viu Tufescu, care semnează şi regia spectacolului, izbuteşte ur­mărirea traiectoriei protagonis­tului, aceasta neimpunîndu-i re­acţii şi stări de o mare diversi­tate. Păcat că tînăra Doina Mi­­ch­u, a cărei partitură solicită o gamă de trăiri antagonice, un fond de nelinişte şi tulburare continuă, capacitatea unor tre­ceri dramatice de la o decizie la alta, in pofida farmecului sau, rămine oarecum in margi­nea personajului. Dacă exista o îndrumare regizorală fermă s-ar fi putut ca şi neîmplinirile tex­tului şi cele ale interpretei să fie depăşite. Grupul „Eveniment“ al Ansamblului artistic al Uniu­nii Tineretului Comunist ne-a dat cu spectacolul „Rînduieli“ după Marin Sorescu o imagine colorată, vie, credibilă, plină de atmosferă a satului din vremea copilăriei poetului. Deşi mai toţi interpreţii au avut de împlinit roluri de compoziţie, dirijaţi ferm de îndrumătorul trupei, actorul Constantin Fugaşin de la Teatrul „Ion Creangă“, au izbu­tit creionarea unor personaje pi­toreşti, intr-un lăudabil spirit de echipă. Un spectacol mult mai greu — şi prin reuşita sa demn de a­­plaudat — a prezentat teatrul muncitoresc al întreprinderii de confecţii şi tricotaje Bucureşti, cu piesa lui Aurel Storin „Pli­nea şi circul“. Comedia, cu ac­cente satirice, cu personaje ca­ricaturale, dar mai ales cu eroi credibili, a fost tradusă într-un spectacol plin de vioiciune şi de umor prin contribuţia regizorală a actorului Victor Moldovan de la Teatrul Naţional „I.L. Cara­­giale“, care, cu seriozitate şi consecvenţă, se ocupă de echi­pele de artişti amatori de mai bine de două decenii. Lucrul făcut cu migală şi inspiraţie şi-a arătat roadele. Sensurile textu­lui au fost restituite cu exacti­tate, hazul a fost stîrnit cu mă­sură şi publicul a aplaudat fără reţinere. Pentru că tocmai mun­ca instructorului evident, alături de talentul interpreţilor , ni s-a părut de relevat, l-am pro­vocat pe acesta la o confesiune despre munca şi bucuriile sale şi, mai ales, despre ce se înfăptu­ieşte în munca de educaţie prin teatrele muncitoreşti la care lu­crează. „Atmosfera care se creea­ză în micul colectiv de teatru încă din pornire şi dragostea pen­tru arta teatrală, oferă prin ele inşite un prim pas spre educaţie şi culturalizare. Intilnirea cu un autor, cu un text, a cărui operă întreagă şi piesă o analizăm, devine astfel un act concret de participare la cultură. Mi-am dat seama că in timp ce lucram ar­tiştii mei se schimbau, ca nivel de­ cultură începind cu amănun­te mai puţin esenţiale, pînă la interesul pentru cărţi, teatru, filme, apoi începeau să viseze la alte­­partituri. Dorim ca eroii de pe scenă să fie exem­ple de oameni adevăraţi conşti­enţi de menirea lor în viaţă, în activitatea socială. Foarte mulţi artişti amatori, care au făcut creaţii şi au realizat personaje convingătoare, in instituţia în care lucrau, era strigaţi de co­legii lor cu numele eroului ju­cat. Trebuie să mărturisesc că fac parte dintre instructorii care au condiţii excelente de muncă şi la I.C.T.B., şi la Tea­trul muncitoresc C.P.C.S., şi la studioul de teatru „Luceafărul“ al Şcolii de ofiţeri a Ministeru­lui de Interne. Am avut bucuria ca să verific, împreună cu co­lectivele de artişti amatori, roa­dele muncii noastre acolo în in­stituţii, în faţa tovarăşilor lor de muncă. Încadrarea muncii şi activităţii noastre în Festivalul Naţional „Ciitarea României“ a însemnat un impuls deosebit şi a dat un sens major activităţii noastre. Prezenţa in finalele pe ţară, la toate ediţiile de pînă acum, a constituit pentru noi o experienţă artistică deosebită şi un permanent stimulent“. Şi la actuala ediţie (a IX-a), a „Primăverii culturale bucureşte­ne“, ca şi toate celelalte mani­festări înscrise în acest mare festival naţional, participanţii aspiră la împlinirea indicaţiilor trasate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a-l transforma „într-o puternică forţă creatoare a întregii noastre naţiuni socia­liste, a poporului — adevăratul făuritor al culturii, a tot ce se realizează în patria noastră“. Florica Iehim Energetica actuală este fără nici un fel de îndoială o ener­getică de tip solar. Cărbunele, petrolul, gazul metan nu sînt altceva decit depozite de soare fosil, căldură solară înmagazina­tă sub diverse forme, in pămînt, în milioane de ani și eliberată apoi prin sistemele cunoscute sub formă de căldură din care obţinem toate, celelalte forme de energie utilizată cotidian. Şi iată că astăzi vorbim totuşi des­pre energia solară ca despre o nouă resursă de energie. Despre care energie solară este vorba ? Despre radiaţia solară directă, despre căldura primită zilnic de la soare... Şi nici măcar aşa nu am lămurit problema pentru că vegetaţia Pâmîntului captează şi transformă căldura solară în substanţă şi în ceea ce numim bioenergie. Aşadar care este noutatea ? Ea ţine de sfera şti­inţei şi se traduce prin tehnolo-­ gii, prin acele tehnologii noi concepute de om prin care aces­ta a învăţat să capteze şi să fo­losească radiaţia solară directă, întrebarea este cât de multă e­­nergie poate fi valorificată în acest fel ? Privit ca sursă de energie Soa­rele trimite anual spre Pămint o cantitate de energie conside­rabilă : echivalentul a 450 000 miliarde tone combustibil con­venţional adică de 18 000 de ori necesarul civilizaţiei omeneşti estimat pentru anul 2000.La su­prafaţa solului ajung însă abia 75 000 miliarde tone c.c. pentru că o cantitate aproape egală este absorbită de atmosferă din care o treime generează vint, o altă parte este reflectată de stratu­rile înalte ale atmosferei etc. Dar aceste 75 000 miliarde t.c.c. care rămin ca energie incidentă la suprafaţa solului înseamnă de peste 3 000 de ori necesarul de energie al sfirşitului de mileniu. Aceasta ar fi energia solară uti­lizabilă la modul teoretic. De ce teoretic și nu practic ? Pentru că dacă acest lucru ar fi practic po­sibil ar însemna să acoperim Pămîntul pînă la ultimul centi­metru pătrat cu captatoare... Și tot nu am putea să o captăm integral. Dacă privim Soarele nu ca sursă ci ca resursă atunci cal­culul trebuie făcut altfel. La la­titudinea ţării noastre de pildă de pe 1 m.p. din suprafaţa so­lului se poate capta într-un an energie luminoasă transformabi­­lă in energie calorică de circa 75—100 kg c.c. ceea ce înseamnă 75—100 kg cărbune superior sau 200—250 kg lignit sau 50—80 m.c. gaze naturale sau 45—70 l. petrol. In cazul conversiei electrice a­­celași metru pătrat poate furniza ^ 800—1 500 kWh anual.­--­Iată aşadar datele problemei care fac din energia solară nu o sursă pur și simplu ci o resursă reală cu drepturi depline în bi­lanţul energetic. Din acest punct discuţia se deplasează în sfera metodelor, tehnologiilor, siste­melor, randamentelor şi investi­ţiilor prin care această virtuali­tate poate deveni realitate. Care ar fi metodele şi tehno­logiile cele mai simple de abor­dare a energeticii solare în a­­ceastă ipostază ? Şi cit ne costă efortul de a obţine pe această cale energie utilizabilă ? Pe fi­lieră termică, folosind captatori plani sau cilindro-parabolici pre­ţul unei Gigacalorii solare este comparabil cu cel al unei Giga­calorii obţinute din combustibili clasici. Cu o precizare : preţul Bătălia pentru resurse combustibililor clasici este in continuă creştere, cel al energiei solare în continuă scădere. Pe filieră electrică, folosind pilele fotovoltaice care transformă direct energia luminoasă în e­­nergie electrică preţul kilowa­­tului solar era în 1970 de 20—100 de ori mai mare decit cel din combustibili clasici, astăzi este doar de 5 ori mai mare, mîine va fi cu siguranţă mai mic. A­­şadar deocamdată filiera termică pare să fie cea mai avantajoasă. Aceasta este şi direcţia în care s-a orientat cercetarea româ­nească, pentru că energetica so­lară a devenit un domeniu dis­tinct de cercetare aplicativă care îşi poate dovedi încă de pe acum importanţa practică. Programele prioritare de cer­cetare elaborate de Consiliul Na­ţional pentru Ştiinţă şi Tehnolo­gie au consacrat energeticii so­lare un­ spaţiu larg. Ştiinţa ro­mânească s-a angajat ferm pe direcţia valorificării acestei sur­se de energie ieftină şi mai ales inepuizabilă căutînd metodele cele mai simple, mai puţin cos­tisitoare şi mai eficiente. Este fără îndoială un titlu de mîn­­drie pentru cercetarea româ­nească faptul­ că sistemul solar de preparare a apei calde me­najere din cartierul Băneasa este printre cele mai mari dacă nu chiar cel mai mare din lume, cu cei 4 320 captatori solari avind o suprafaţă totală de 8 640 mp capabil să asigure apa caldă me­najeră pentru un ansamblu de locuinţe de 2 234 de apartamente. Dar această realizare nu este singura de acest fel. La Timi­şoara în „Cartierul soarelui“ de pildă un sistem asemănător, cu o suprafaţă a captatorilor de 2 046 mp asigură de această dată în­călzirea locuinţelor, cu o solu­ţie de rezervă pentru perioadele cînd soarele nu aduce un aport energetic suficient. Se preconi­zează ca pînă la sfîrșitul actua­lului cincinal numărul de apar­tamente care vor beneficia de încălzire solară va fi de circa 50 000, aportul energetic măsura­bil al soarelui fiind în acest caz de peste 15 000 tone combustibil convenţional, însumînd toate celelalte domenii în care se va folosi energia solară atunci cifra contribuţiei soarelui la amelio­rarea balanţei energetice a ţării va ajunge la sfîrşitul aceluiaşi an 1985 la 35 000 tone c.c. Dar şi aceasta rămîne un simplu reper pentru o comparaţie revelatoare cu 1,1 milioane tone c.c. aportul pe care putem conta din partea soarelui pentru anul 1990. Fireş­te această cifră include nu numai încălzirea şi prepararea apei calde menajere pentru un număr tot mai mare de locuinţe ci şi o serie întreagă de alte utilizări cum ar fi sistemele de utilizare a energiei solare pentru uscarea cerealelor, a cherestelei pentru prepararea agenţilor termici ne­cesari proceselor tehnologice, etc. în perspectiva următoare­lor trei cincinale in sfera utili­zării energiei solare îşi vor face loc treptat şi tehnologii mai complexe între care conversia directă fotovoltaică a energiei luminoase în energie electrică. Totuşi, abordarea energiei so­lare nu va putea constitui în vi­­torul apropiat o alternativă in­tegrală, capabilă să preia locul combustibililor clasici, în ţări cum ar fi S.U.A., Japonia, Fran­ţa, în care energetica solară a cunoscut un progres corespun­zător nivelului tehnic şi al in­vestiţiilor angajate pentru cer­cetările respective, procentul es­timat pentru finele acestui secol al cotei aferente energiei solare din totalul energiei consumate nu depăşeşte 10 la sută. Iar a­­ceşti 10 la sută înseamnă nu nu­mai radiaţia solară directă la care ne-am referit ci şi energia vintului — tot un fenomen di­namic provocat de soare — şi energia valurilor, a biomasei, e­­nergia mareelor, gradientul ter­mic al mărilor şi oceanelor, etc. Aşadar energia solară nu va pu­tea deveni într-un viitor previ­zibil o soluţie integrală ci va prelua doar o parte din efortul de susţinere a necesarului de e­­nergie aflat acum în mod pre­ponderent în seama combustibi­lilor clasici. Anton Uncu Soarele, în bilanţul energetic ,România libera“ O cooperare activă, responsabilă şi eficientă (Urmare din pat­. 1)­tat. Ei văd vina altora, pe-a lor o eludează. Voit sau nu, n-are importanţă. Faptul e fapt. Sunt uimit — zice inginerul-şef. Am o singură comandă reşiţeană de la motoarele navale. Ei urmau să ne pună la dispoziţie teflo­nul, materialul pentru garnituri. Robineţii cu sferă sunt gata pre­lucraţi, sunt stocaţi pe flux, aş­teptăm materialul pentru garni­turi, aşa este prevăzut in con­tractul economic. In ce ar con­sta, in acest caz, lipsa noastră de solicitudine ? Dacă aveam la vreme materialul pentru garni­turi, puteam onora întreaga co­mandă cu săptămini in urmă. Să nu ocolim propriile noastre obligaţii contractuale“. Normal şi logic. Alte comen­tarii nu îşi mai au rostul. CIND NU ŞTIE DREAPTA, CE FACE STINGĂ La informaţia că reşiţenii acuză o livrare neritmică a pie­selor din contractul de coope­rare, tovarăşul Ion Simion, di­rectorul întreprinderii de piese auto din Sibiu, s-a arătat la fel de surprins ca şi reprezentantul fabricii din Zalău. „Ieri, nu mai departe, a fost aici la noi direc­torul comercial reşiţean şi nu ne-a reproşat nimic despre o defecţiune in ritmicitatea livră­rilor noastre de arcuri pentru motoarele navale — a precizat directorul. A venit cu un grup de ingineri pentru o discuţie tehnică pregătitoare privind arcurile pe care va trebui să le fabricăm pentru noile tipuri de motoare navale. Vor reveni, să stabilim şi un grafic de colabo­rare, de livrare. Asta e tot“. Directorul întreprinderii din Sibiu nu a exclus posibilitatea unei defecţiuni în expedierea către Reşiţa, a produselor con­tractate. Dar cine altul, dacă nu beneficiarul, este dator să semnaleze ? Problema cea mai nevralgică ni se pare a fi aceea privind in­­tîrzierile în livrarea unor com­ponente fundamentale ale mo­toarelor navale, cum sunt arborii cotiţi şi turbosuflantele, din pricina cărora se creează mari dificultăţi pe benzile de montaj ale întreprinderii reşiţene. în­semnătatea problemei obligă la o anchetă minuţioasă, la faţa locului. Aşadar, vom reveni. Electrificarea căii ferate Dej — Cluj Napoca CLUJ-NAPOCA. Miercuri, prin intrarea în staţia C.F.R. Cluj- Napoca a personalului 4­127, la orele 13,35, tren tractat de o lo­comotivă electrică, s-a inaugurat de fapt noul tronson de linie electrică feroviară Dej — Cluj- Napoca (reamintim că magistra­la Bucureşti — Braşov —■ Deda — Dej a fost electrificată în anii trecuţi). Colectivele Antreprizei de construcţii-montaje căi fera­te Cluj, Antreprizei „Electro­­montaj“ Cluj şi unităţii speciali­zate din Bucureşti au lucrat cu multă abnegaţie şi pasiune pentru a da în circulaţie, înain­te de termen, tronsoanele pre­văzute în zona Regionalei C.F.R. Cluj. Ei au închinat acest suc­ces aniversării a 40 de ani de la Eliberarea patriei şi Congre­sului al XIII-lea al P.C.R. De reţinut că pînă în prezent s-au electrificat, în zona amin­titei Regionale C.F.R. 160 km, linie dublă şi 13 km linie sim­plă, din planul anual de inve­stiţii pe 1984 realizîndu-se în cinci luni peste 60 la su­ta. Acum continuă susţinut munca de realizare a electrificării pe ulti­mul tronson de pe magistrala feroviară „300“, pe distanţa Cîmpia Turzii — Cojocna, ter­minarea lui însemnind de fapt închiderea inelului Braşov — Sighişoara — Teiuş — Apahida — Dej — Beclean — Deda — Ciceu — Braşov, de transport feroviar cu tracţiune electrică. (Virgil Lazăr) Tehnologii noi pentru PETROŞANI. La întreprinde­rea minieră Paroşeni, din Va­lea Jiului se fac pregătiri în vederea introducerii în subteran a primului complex mecanizat pentru exploatarea cărbunelui din straturile cu o grosime mai mare de 4 metri. Tehnologiile de susţinere şi tăiere mecani­zată a cărbunelui din asemenea straturi groase s-au aplicat în premieră şi cu rezultate bune la întreprinderea minieră Uri­­cani, unde au fost introduse două complexe mecanizate cu înălţime mare. Conform progra­ exploatarea cărbunelui mului stabilit de conducerea Combinatului minier Valea Jiului, anul acesta se vor ex­tinde aceste tehnologii la Uri­­cani, Lupeni, Paroşeni şi Live­­zeni. Au fost puse la punct şi sunt in curs de introducere teh­nologii moderne pentru extra­gerea cărbunelui­ din straturile subţiri, cu înclinare mare, la întreprinderile miniere Petrila și Dîlja. Unele din utilajele ne­cesare aplicării noilor tehnologii au fost realizate în Valea Jiu­lui. (Iacob Cojocaru).

Next