România Liberă, decembrie 1985 (Anul 43, nr. 12777-12802)
1985-12-02 / nr. 12777
Congresul ştiinţei şi învăţămîntului, dînd expresie deplinei adeziuni faţă de politica externă de pace, prietenie şi colaborare între popoare promovată de România socialistă, al cărei promotor este preşedintele Nicolae Ceauşescu, personalitate proeminentă a lumii contemporane, omul de stat care se bucură de dragostea şi recunoştinţa întregii naţiuni, de stima şi preţuirea tuturor celor pentru care pacea, libertatea şi independenţa reprezintă imperative supreme ale umanităţii, adresează, şi cu acest prilej, un solemn apel oamenilor de ştiinţă, cultură şi învăţămint de pretutindeni de a-şi uni, în aceste momente de răscruce, eforturile pentru întărirea colaborării, pentru apărarea păcii şi vieţii pe pămînt. Omenirea trăieşte in prezent epoca unei profunde revoluţii tehnico-ştiinţifice, o perioadă în care atributul specific fiinţei umane — creativitatea — este înălţat la statutul de forţă primordială a progresului. Niciodată în decursul istoriei, preocuparea pentru cunoaşterea tot mai profundă a legilor naturii, vieţii şi societăţii nu a dobindit o asemenea amploare şi influenţă asupra destinului omenirii. Ştiinţa este susţinută şi dirijată astăzi printr-un vast şi complex efort economic şi politic orientat spre transformarea universului material, cu efecte adinei şi încă incomplet dezvăluite asupra universului social şi spiritual al omului. Implicat profund în transformările economico-sociale, învăţâmintul de toate gradele,in strînsă legătură cu cercetarea şi producţia, se afirmă astăzi în România ca o forţă cu o amplă înmurire în dezvoltarea societăţii româneşti, ca factor esenţial de comunicare şi conlucrare a naţiunii noastre cu lumea, în condiţiile actuale, când situaţia internaţională continuă să fie deosebit de gravă ca urmare a intensificării cursei înarmărilor, îndeosebi a celor nucleare, datoria supremă a oamenilor de ştiinţă, de cultură şi a cadrelor didactice din întreaga lume este de a milita şi acţiona, împreună cu toate forţele progresiste, pentru înfăptuirea unor măsuri reale de dezarmare, pentru înlăturarea definitivă a pericolului nuclear, pentru apărarea dreptului fundamental al oamenilor — dreptul la viaţă, la pace. Este o realitate că epoca noastră, marcată de afirmarea grandioaselor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii in toate domeniile de activitate, cunoaştem totodată şi fenomenul, contrar intereselor vitale ale omenirii, de folosire a multora din marile cuceriri ale cunoaşterii umane in scopuri distructive, pentru fabricarea şi perfecţionarea de noi mijloace de nimicire in masă. Aşa cum atestă tot mai frecvent numeroşi oameni de ştiinţă de cele mai diverse specialităţi, de pe toate meridianele, intr-o lume suprasaturată de asemenea arme, accelerarea ritmului cursei înarmărilor amplifică pericolul declanşării unei conflagraţii de natură să distrugă — prin efectele ei directe şi indirecte — întreaga civilizaţie umană, înseşi premisele vieţii pe planeta noastră. Oamenilor de ştiinţă, care cunosc cel mai bine uriaşul potenţial distructiv al noilor generaţii de arme, le rejine înalta responsabilitate morală, de a nu precupeţi nici un efort pentru ca in lumea de azi, minunatele cuceriri ale geniului uman să nu mai slujească producerii de mijloace de distrugere şi să fie consacrate exclusiv cauzei dezvoltării economico-sociale, culturii, învăţămîntului, propăşirii umanităţii. Iată de ce, în deplin consens cu aprecierea făcută de preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, considerăm că salvgardarea păcii constituie cu adevărat problema fundamentală a contemporaneităţii, ceamai urgentăşi ireductibilă sarcină a întregii comunităţi mondiale a naţiunilor. De pe această poziţie, oamenii de ştiinţă, cultură şi învăţămint din România consideră că, pentru realizarea aspiraţiilor de progres şi civilizaţie ale poporului nostru, angajat intr-o operă constructivă de o arrepioare fără precedent ca şi ale tuturor popoarelor lumii, este în primul rînd nevoie de pace. De aceea, întruniţi la Bucureşti, în zilele de 28—29 noiembrie 1985 în cadrul Congresului ştiinţei şi învăţămîntului din România, adresăm savanţilor, cercetătorilor, intelectualilor de pretutindeni vibranta chemare de a ne uni eforturile şi a conlucra tot mai strins, indiferent de convingerile politice, filozofice, religioase, pentru apărarea păcii, a vieţii — drept fundamental al tuturor oamenilor acestui Pămint — împotriva tendinţelor de militarizare a ştiinţei contemporane, pentru ca ştiinţa să fie utilizată exclusiv potrivit vocaţiei sale umaniste ! Adresăm slujitorilor ştiinţei, culturii şi învăţămîntului de pretutindeni chemarea de a acţiona acum, pînă nu este prea tirziu, in acest ceas de mare cumpănă şi răspundere pentru destinele civilizaţiei umane, de a-şi folosi întreaga putere de convingere şi forţa, de argumentare pentru a determina guvernele, parlamentele, oamenii politici să renunţe cu desăvârşire la folosirea forţei şi ameninţării cu forţa în relaţiile internaţionale şi să asigure soluţionarea oricăror diferende, a tuturor conflictelor existente şi potenţiale, a tuturor problemelor litigioase numai pe cale paşnică, prin tratative, spre statornicirea unor relaţii de pace şi colaborare in toate zonele lumii pe baza respectării, independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc. In acelaşi timp, conştienţi de anacronismul pe care il reprezintă într-o epocă de avînt fără precedent al ştiinţei şi tehnicii existenţa şi chiar agravarea stării de subdezvoltare în care se afla circa două treimi din populaţia planetei, precum şi de caracterul presant al altor probleme globale de care depinde progresul şi viitorul întregii umanităţi, considerăm că oamenilor de ştiinţă de pretutindeni le revine nobila misiune de a acţiona pentru ca de minunatele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii să beneficieze larg toate popoarele, ca ele să devină cu adevărat un bun al întregii omeniri. Aşa cum demonstrează cercetările unor reputaţi oameni de ştiinţă, uriaşele ■fonduri alocate in prezent pentru înarmare nu numai că măresc continuu pericolul distrugerii civilizaţiei, dar au in acelaşi timp o influenţă nefastă directă asupra situaţiei economice generale, cu toate consecinţele asupra nivelului de trai al populaţiei, în primul rind din ţările in curs de dezvoltare, dar şi din ţările dezvoltate. De aceea, susţinem cu toată convingerea propunerea preşedintelui României privind trecerea la reducerea cheltuielilor militare şi alocarea fondurilor eliberate in acest mod — sau cel puţin a unei părţi a acestora — in scopul soluţionării unor probleme economico-sociale acute, de care depinde însuşi viitorul omenirii. Adresăm oamenilor de ştiinţă, cultură şi de învăţămint de pretutindeni apelul de a face totul pentru ca imensul potenţial al ştiinţei şi tehnicii moderne să fie pus în folosul lichidării decalajelor dintre ţările bogate şi sărace, al eradicării foametei şi malnutriţiei de pe întinsele zone ale globului, al descoperirii de noi resurse energetice şi de materii prime, al combaterii unor boli care continuă să secere milioane de vieţi omeneşti, ca şi in folosul protecţiei, mediului înconjurător in beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare. Profund interesaţi in asigurarea unui viitor paşnic copiilor şi tinerilor, viitorul însuşi al omenirii, adresăm o înflăcărată chemare slujitorilor şcolii de pe intreg cuprinsul planetei noastre de a-şi spori eforturile pentru educarea tinerelor vlăstare în spiritul înţelegerii şi conlucrării între popoare, pentru formarea lor ca militanţi activi pentru triumful cauzei progresului şi păcii în lume. Chemăm oamenii de ştiinţă, cultură şi de învăţămint de pretutindeni, ca, uniţi intr-un puternic front al raţiunii, să milităm pentru o pace viabilă,întemeiată pe garantarea mutuală şi universală a securităţii egale a tuturor naţiunilor, pe principiile dreptului internaţional şi coexistenţei paşnice, sprijinită pe o dezarmare pină la cel mai scăzut nivel posibil, pe un nou şi mai eficient efort de edificare a încrederii reciproce, pe voinţa politică de bună înţelegere a tuturor naţiunilor suverane ce alcătuiesc lumea interdependentă in care trăim. Să facem ascultare voinţa, argumentele şi (Continuare in pag. a 5-a) APEL către oamenii de ştiinţă, de cultură şi cadrele didactice din întreaga lume pentru colaborare, dezarmare şi pace Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI SI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLIII Nr. 12777 Luni 2 decembrie 1985 6 pagini 50 bani c _______________2_______________________—-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- O ETAPĂ NOUĂ lA DEZVOLTAREA ȘTIINJEI Șl NĂSămlITULUI, A ATRIBUJIEI LOR LA PROGRESUL MULTILATERAL AL PATRIEI Urmare firească a unui proces multilateral de dezvoltare a societăţii româneşti, nevoia bilanţului indică fără greş volumul ridicat al acumulărilor şi creşterile calitative ce se înregistrează în diferite sectoare de activitate, necesitatea decantării din mulţimea faptelor a elementelor caracteristice, semnificative, din care se desprind învăţăminte, sarcini şi obiective de viitor. Un asemenea demers, puternic implantat în realitatea noastră socialistă şi orientat ferm către viitor a fost şi recentul Congres al ştiinţei şi învăţământului, întrunit la iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, forum ce s-a constituit într-o elocventă expresie a democratismului caracteristic vieţii noastre sociale, forum reprezentativ al ştiinţei şi şcolii româneşti, ale cărui lucrări au marcat puternic, săptămina trecută, viaţa politică a ţării. Chemat să analizeze activitatea desfăşurată în domeniul cercetării ştiinţifice şi învăţămîntului în cincinalul 1981—1985, şi sarcinile ce le revin pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al XIII-lea al partidului, contribuţia acestor sectoare la dezvoltarea economico-socială a ţării. Congresul a readus în atenţia generală ştiinţa şi şcoala ca factori de bază ai progresului într-o societate care s-a impus în conştiinţa lumii tocmai prin cunoaşterea profundă, ştiinţifică, a legităţilor şi fenomenelor obiective, prin aplicarea acestora cu fermitate şi consecvenţă in viaţa practică. O societate în care se manifestă plenar preocuparea partidului nostru, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a eminentului savant de renume mondial, tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, pentru asigurarea tuturor condiţiilor necesare dezvoltării ştiinţei şi învăţământului. Magistrala cuvintare rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost şi de această dată un boga izvor de inspiraţie şi o călăuză sigură pentru toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul cercetării ştiinţifice şi învăţămîntului. Subliniind rolul important al cercetării ştiinţifice şi şcolii în dezvoltarea patriei socialiste, ea s-a constituit într-un document programatic, program de muncă in cercetare şi învăţământ, ce deschide largi orizonturi angajării potenţialului de creaţie şi educaţie în procesul înfăptuirii neabătute a programului partidului, a hotăririlor Congresului al XIII-lea. De la tribuna Congresului, cuvintele secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au subliniat încă de la început obiectivul fundamental căruia trebuie să i se subordoneze necondiţionat activitatea savanţilor şi cercetătorilor, a profesorilor, învăţătorilor şi educatorilor şi, intr-un plan mai larg, activitatea fiecăruia dintre noi. Pentru că trecerea in revistă a realizărilor economice în perioada 1981—1985, — creşterea venitului naţional cu 32 la sută, a producţiei nete cu 36 la sută, a producţiei industriale-marfă cu 21 la sută, a agriculturii cu circa 13 la sută şi pe această bază creşterea retribuţiei reale a oamenilor muncii cu 8 la sută, a veniturilor ţăranilor cooperatori cu 12 la sută — a reprezentat tocmai forma sintetică de a rezuma acest obiectiv fundamental. Nici cercetarea, nici invăţămintul, nu se pot constitui ca scop in sine, nu-şi pot propune şi practica o activitate ruptă de necesităţile concrete, desprinsă de idealurile sociale, singurele care justifică şi înnobilează NICOLAE înalta misiune a savantului, cercetătorului, profesorului, învăţătorului, aceşti purtători de făclie, creatori in sensul cel mai generos al cuvintului. Activitatea lor nu se poate sustrage, aşadar, îndatoririi cetăţeneşti şi patriotice de a-şi consacra întreaga capacitate progresului general al ţării, cultivării şi promovării unui acut simţ al înnoirii permanente, bunăstării materiale şi spirituale a oamenilor. „Cred că mai mult decit în alte sectoare, spunea în magistrala sa cuvintare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se poate afirma că a fi om de ştiinţă, cercetător, înseamnă a fi revoluţionar, a acţiona întotdeauna împotriva a tot ce este vechi şi perimat, pentru promovarea a tot ce este nou in toate sectoarele vieţii economico-sociale“. CEAUŞESCU Este evident că cercetarea ştiinţifică are un rol hotărîtor în dezvoltarea noastră economică. Revoluţia tehnico-ştiinţificâ actuală. Sarcinile stabilite de documentele Congresului al XIII- lea al partidului impun ştiinţa ca o necesitate absolută a perfecţionării şi progresului nu numai in activitatea nemijlocită de producţie dar şi in perfecţionarea sistemului de conducere, de organizare a structurilor economice, a relaţiilor interumane. Mecanizarea, automatizarea, robotizarea, cibernetizarea proceselor, introducerea calculatoarelor, a microprocesoarelor, perfecţionarea tehnologiilor. _ trecerea rezultatelor obţinute în matematică, fizică, chimie, biologie, din sfera cercetării fundamentale în cea a aplicaţiilor concrete şi care trebuie să asigure atit rezolvarea problemelor imediate ale economiei cît şi rezerva de soluţii pentru perspectiva îndelungată, toate acestea constituie priorităţi din creşterea aportului, cercetării, ele privind deopotrivă şcoala şi ştiinţa românească. Această legătură a devenit atit de evidentă incit relaţia între invăţămint şi cercetare, cu multiplele efecte pe care le are asupra producţiei de bunuri materiale prezente şi viitoare, a condus la necesitatea adoptării unei forme organizatorice comune. „In cadrul preocupărilor de perfecţionare a conducerii tuturor domeniilor de activitate şi de dezvoltare a democraţiei, a arătat tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, în cuvintul de deschidere a lucrărilor Congresului, conducerea partidului şi statului nostru consideră că este necesară unirea celor două organisme ale ştiinţei şi învăţămîntului şi constituirea unui organismunic de conducere democratică — Consiliul Naţional al Ştiinţei şi Invăţămintului din Republica Socialistă România“. Un organism unitar menit să asigure concentrarea energiilor creatoare din aceste două sectoare, o măsură semnificativă privind însăşi conţinutul lucrărilor Congresului pe linia perfecţionării conducerii, primită cu entuziasm şi deplină aprobare de toţi participanţii. Fireşte, primul Congres al ştiinţei şi învăţămîntului a dezbătut pe larg, in plen si în cadrul secţiunilor, toate aspectele, sarcinile, obiectivele ce stau în faţa cercetării şi invătămintului in cincinalul 1986—1990, pentru înfăptuirea prevederilor stabilite de Congresul al XIII-lea al partidului. Noul cincinal marchează trecerea de la dezvoltarea extensivă la cea intensivă a economiei româneşti şi cifrele de plan stabilite au in vedere aportul substanţial al cercetării, al ştiinţei româneşti la realizarea unei înalte eficienţe, a unei, productivităţi ridicate, valorificarea superioară a resurselor de materii prime şi energie. Angajarea fermă a cercetării ştiinţifice în dimensionarea planului, (Continuare in pag. a 5-a) ,,Sunt convins ca toţi oamenii muncii din domeniul ştiinţei şi invâţămintului vor acţiona, in spiritul intransigenţei revoluţionare, al înaltei răspunderi patriotice — şi vor face totul pentru ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie, demonstrind astfel că ştiinţa, oamenii de ştiinţă, invâţâmint şi cultură îşi îndeplinesc in cele mai bune condiţii răspunderile faţă de popor, fațâ de cauza socialismului si HOTĂRIREA CONGRESULUI stiintei si Invătămintului ! » .» j (Pagina a 3-a) v • • i ! pacu . 1* I • n unitatea moral-pontica a întregului popor - trăsătură definitorie a devenirii noastre socialiste In expresia ei multilaterală, unitatea poporului a fost şi continuă să fie o linie de forţă a istoriei româneşti. Marile înfăptuiri în planul afirmării de sine stătătoare, al luptei pentru libertate naţională şi dreptate socială sunt, de fapt, pilduitoare momente de exprimare a unităţii de gînd şi de acţiune a celor mai înaintate forţe ale ţării, a maselor largi populare. Aspiraţiile fundamentale ale poporului român de-a lungul întregii sale istorii, dorinţa de a fi liber, independent şi suveran, de a trăi în deplină unitate, aveau să dobîndească noi dimensiuni în epoca inaugurată de revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă declanşată în August 1944, care a deschis orizonturile împlinirii idealurilor de libertate socială şi naţională, pentru care au luptat nenumăratele generaţii de înaintaşi, ale construirii societăţii socialiste, ale consolidării unităţii, independenţei şi suveranităţii naţionale a României. Intr-un proces revoluţionar unic de continuă dezvoltare şi ascensiune, ţara noastră a parcurs mai multe etape : instaurarea puterii popular-democratice, cucerirea întregii puteri politice şi economice de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea, cu celelalte categorii de oameni ai muncii, desfiinţarea claselor exploatatoare, înfăptuirea sarcinilor revoluţiei socialiste, desfăşurarea cu succes a operei de edificare a socialismului, consolidarea societăţii socialiste şi trecerea la construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Toate adevărurile cu care asociem procesul revoluţionar unic din România — cucerirea deplină a puterii politice de către oamenii muncii, instaurarea şi dezvoltarea proprietăţii socialiste, creşterea in ritm susţinut a forţelor de producţie şi crearea industriei naţionale dezvoltate, cooperativizarea şi dezvoltarea intensivă a agriculturii, edificarea economiei naţionale unitare, a unei structuri sociale formate din clase şi categorii sociale prietene, animate de interese fundamentale comune, realizarea deplinei egalităţi in drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţionalitate, triumful ideologiei revoluţionare a clasei muncitoare, ideologie care călăuzeşte întreaga noastră societate, continua adîncire a democraţiei socialiste şi îmbunătăţire a condiţiilor nivelului de trai, material şi spiritual, al oamenilor muncii — constituie, totodată, trepte ale întăririi unităţii şi coeziunii poporului în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ca mod de acţiune şi forţă de creaţie, unitatea poporului şi-a îmbogăţit mereu sensurile, şi-a amplificat capacitatea de construcţie istorică. In condiţiile şi pe fundalul transformărilor revoluţionare din anii socialismului, unitatea poporului s-a ridicat la noi valenţe, devenind unitatea morală şi social-politică pe temeiuri socialiste. Această unitate nouă, în care se regăsesc noile virtuţi şi împliniri ale coeziunii populare practic multimilenare, este rezultatul nemijlocit al unui proces istoric obiectiv — de lichidare a vechii orinduiri şi de edificare a socialismului —, creaţia politicii Partidului Comunist Român de transformare revoluţionară a societăţii româneşti. Ea exprimă unitatea economică a societăţii socialiste româneşti, unitate întemeiată pe proprietatea socialistă a întregului popor asupra mijloacelor de producţie. Pe plan socialpolitic ea înseamnă comunitatea intereselor fundamentale ale tuturor claselor şi păturilor sociale, afirmarea sistemului democraţiei socialiste, muncitoreşti-revoluţionare, care asigură participarea tuturor cetăţenilor la conducerea ţării, noi relaţii socialiste de colaborare şi de ajutor reciproc, statornicite între toţi oamenii muncii, români şi cei aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare. Pe plan spiritual, unitatea social-politică a poporului exprimă comunitatea de idei şi convingeri politice, morale şi spirituale ale oamenilor muncii, unitatea de voinţă, de acţiune şi de scop a întregului popor. Unitatea întregului nostru popor s-a plămădit in jurul clasei muncitoare care, prin lupta sa eroică pentru înnoirea societăţii, prin aportul decisiv la victoria revoluţiei socialiste şi la edificarea noii orinduiri, a dovedit capacitatea politică de a uni energiile tuturor oamenilor muncii in direcţia dezvoltării ţării pe calea progresului social. O importantă hotărîtoare pentru Întărirea unităţii morale şi social-politice a poporului a avut şi are alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime, care a jucat un rol istoric în înfăptuirea revoluţiei socialiste şi în edificarea noii orinduiri sociale, constituind temelia trainică a statului nostru, a progresului său economic şi social. Un izvor de forţă al unităţii şi coeziunii întregului popor îl constituie legăturile strînse care unesc clasa muncitoare şi ţărănimea cu intelectualitatea. Pe temelia de nezdruncinat a unităţii poporului, care s-a exprimat şi se exprimă permanent în eforturile tuturor oamenilor muncii pentru făurirea unei economii moderne, ţara noastră a cunoscut în anii socialismului o puternică dezvoltare economico-socială, transformîndu-se dintr-o țară slab dezvoltată din punct de vedere economic intr-un stat industrial agrar cu o industrie puternică, în plină dezvoltare, întemeiată pe proprietatea socialistă a întregului popor, cu o agricultură socialistă de stat şi cooperatistă în plin proces de modernizare, cu o ştiinţă, cultură şi un învăţămint moderne. Una dintre marile realizări ale politicii economicosociale a partidului nostru o constituie repartizarea şi amplasarea raţională a forţelor de producţie pe întregul teritoriu al ţării pe baza împletirii criteriilor economice cu cele de ordin social — ceea ce a asigurat condiţii legale de muncă şi de viaţă tuturor cetăţenilor ţării, ridicarea la o viaţă nouă a tuturor judeţelor şi, îndeosebi, a celor rămase în urmă în trecut. In etapa actuală a edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate, unitatea moral-politică a poporului, întărirea coeziunii sale în jurul partidului se ridică pe o treaptă superioară, fiind determinate de dezvoltarea armonioasă şi de perfecţionarea întregului sistem al forţelor de producţie, de transformările revoluţionare de importanţă istorică în ansamblul relaţiilor de producţie şi sociale, în existenţa şi conştiinţa socială a maselor, de perfecţionarea întregului sistem al suprastructurii, promovarea eticii şi echităţii socialiste. Dr. Gheorghe Surpat (Continuare în pag. a 5-a) ENERGIA — problemă vitală a economiei naţionale, a noastră, a tuturor Un obiectiv urmărit permanent de energeticienii gălăţeni Menţinerea grupurilor perfectă de funcţionare întreprinderea „Electrocentrale“ — Galaţi îşi are sediul chiar pe platforma siderurgică din localitate, adică tocmai în locul unde se consumă o bună parte din energia pe care această unitate energetică o produce. Se înţelege de la sine, că, integrată într-un astfel de colos industrial, unitatea trebuie să funcţioneze ireproşabil şi să alimenteze fără nici o pauză fluxul de elaborare a metalului, care este neîntrerupt. De aceea, măsurile ferme stabilite inn cadrul şedinţei din 17 octombrie a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., in legătură cu asigurarea producţiei de energie electrică necesară economiei naţionale, au găsit colectivul întreprinderii „Electrocentrale“.— Galaţi angajat cu toate forţele in acţiunea de finalizare a reparaţiilor capitale, a celor de întreţinere şi reparaţii curente şi a celorlalte pregătiri pentru perioada de iarnă. Referindu-se la modul cum au fost primite, însuşite şi mai ales traduse in viaţă indicaţiile conducerii superioare de partid, tovarăşul Emil Pirvulescu, secretarul comitetului de partid, spunea că ele au fost dezbătute pe larg cu fiecare formaţie de lucru cu care ocazie s-au făcut numeroase propuneri pentru îmbunătăţireaprogramelor interne de lucru. „Practic nu există omul muncii din întreprinderea noastră care să nu ştie ce are de făcut in această vitală problemă pentru econormia naţională. Dintre măsurile luate amintesc pe cele care privesc instaurarea unei discipline ferme, preluarea şi predarea schimburilor, asigurarea asistentei tehnice calificate la toate nivelele, iar pentru iarnă finalizarea programului de măsuri întocmit. Eficienţa măsurilor luate, eforturile oamenilor se găsesc de altfel concretizate şi nn faptul că planul la producţia de energie electrică pe zece luni a fost realizat. De asemenea, suntem hotărîţi să menţinem utilajele la cote superioare, pentru a asigura funcţionarea ireproşabilă a acestora in vederea furnizării energiei electrice necesare platformei siderurgice gălăţene şi celorlalţi consumatori din zonă“. Oamenii muncii de aici demonstrează prin tot ceea ce întreprind că acţionează cu fermitate pentru asigurarea puterii programate. De fapt, în dimineaţa zilei de 21 noiembrie când mă aflam în biroul directorului adjunct tehnic, dr. ing. Sotin Stama de la dispecerat se anunţa că agregatele energetice produceau la puterea nominală, adică 535 megawaţi. Nivelul acesta superior, am fost informat pe loc de directorul tehnic al întreprinderii, se menţine, aceasta constituind o rezultantă directă a calităţii lucrărilor de întreţinere, reparare şi exploatare raţională a agregatelor de către întregul personal muncitor. — După cum constataţi, a ţinut să ne precizeze tovarăşul Stama, în momentul de faţă întreprinderea „Electrocentrale“ — Galaţi se află, cu întreaga gamă de instalaţii şi agregate energetice din dotare, in stare tehnică corespunzătoare desfăşurării procesului de producţie la parametrii proiectaţi. Aceasta se datoreşte măsurilor tehnicoorganizatorice luate de-a lungul întregului an privind desfăşurarea activităţii de reparaţii. Energeticienii noştri au îmbinat munca pentru exploatarea intensivă a agregatelor cu desfăşurarea lucrărilor de reparaţii curente şi capitale sub genericul iniţiativei de a reduce termenul de reparaţii capitale la fiecare grup energetic cu cel puțin 2—3 zile. Eforturile oamenilor, eficienţa măsurilor tehnico-organizatorice, s-au concretizat la unele obiective in reduceri substanţiale ale termenului de execuţie. Astfel, la cazanul nr. 5 termenul de reparaţii capitale a fost redus cu sase zile. De asemenea, am executat reparaţii capitale la turbogeneratorul nr. 2 şi la cazanul nr. 3 in termen mult mai scurt decit o făceam pină acum. E adevărat, acest sistem de organizare şi desfăşurare a muncii de reparaţii a solicitat mai multe eforturi din partea întregului colectiv, dar satisfacţia funcţionării ireproşabile a agregatelor a anulat nopţile de muncă, de oboseală si eforturile depuse in perioadele de virf. Mi-aduc aminte cu mindrie şi respect de munca pe care au depus-o în asemenea împrejurări maiştrii : Teodor Boşneagă, Ionel Cristea, Mihai Dima, Alexandru Buluc, Vasile Tofan, Costică Iacob, Alexandru Pisică. Şi cind amintesc numele acestor maiştri nu-i omit nici pe muncitorii din formaţiile lor care, urmîndu-şi întrutotul conducătorii au făcut lucrări cărora nu li s-a găsit nici un cusur. — N-ar fi lipsit de importanţă să precizaţi, tovarăşe director, şi cîteva fain iniţiativele care v-au ajutat să fiţi, ca să zic aşa, „la zi“ cu toate reparaţiile. — Nu ştiu dacă este vorba de iniţiative sau măsuri deosebite ci, aşa cum vă precizam, de respectarea termenelor de in- Viorel Chiurtu (Continuare in pag. a 5-a) Imagine din sala tabloului de comandă de la C.E.T.-Galaţi