România Liberă, ianuarie 1986 (Anul 44, nr. 12803-12827)

1986-01-03 / nr. 12803

Pagina a 2-a — 3 ianuarie 1986 LA CUMPĂNA ANILOR Rodnic bilanţ muncitoresc Pentru ceferişti noaptea de An Nou ca „zi de muncă“ a de­venit ceva obişnuit. în multe locuri oamenii veghează, noap­tea, ordinea lucrurilor. Dar poa­te nu aşa de mult ca la calea ferată. Cine nu palpită cînd se anunţă „glasul roţilor de tren“... Gara­ de Nord era animată şi în noaptea cea mare. Aveam mult de alergat, căci, altfel, ar fi fost poate interesant să aflăm desti­nul fiecărui călător. Ce treburi l-au făcut să pornească la drum în noaptea cind tot omul este acasă şi petrece ? Dar să ne grăbim să ajungem într-un loc unde de ani şi ani de zile se organizează revelion ceferist. Am fost oaspeţii unei catego­rii aparte de ceferişti : cei ce repară materialul rulant, la I.M.M.R. „Griviţa Roşie“, un loc unde orele de muncă sunt la fel de fierbinţi ca şi pe magistra­lele feroviare. Aşadar, printre cei ce repară „vapoarele te­restre“, vagoanele de călători, printre cei care fac ca vagoane­le care circulă pe magistralele de fier să se afle intr-o stare tehnică perfectă. Oamenii faptelor se detașează tocmai prin faptele lor deose­bite. Un an întreg, in halele I.M.M.R.-ului, atmosfera vibrea­ză. I.M.M.R.-iştii sunt ceferişti pe care lumea îi cunoaşte mai puţin. Munca lor este insă tot atît de importantă ca a oricărui mecanic de locomotivă sau re­vizor de cale, pentru ca toţi cei ce folosesc calea ferată să fie mulţumiţi. I.M.M.R. „Griviţa Roşie“ beneficiază de lucrători cu calităţi profesionale deosebi­te. Ritmul lucrului a fost bine păstrat. In frumoasa sală cantină­restaurant de pe Calea Griviţei, am poposit la masă nr. 24. Iată-l pe maistrul atelierului ajustat, Nicolae Cazacu, împre­ună cu soţia sa, Ioana, care lu­crează la atelierul de tapiţerie, tot al I.M.M.R.-ului. Alături, sudorul Ion Dinu şi soţia sa Va­­silica, apoi inginerul Gheorghe Iliescu, şeful serviciului aprovi­zionare, cu soţia, Nicoleta, in­gineră la... vecini, adică la „Uti­laj chimic“, întreprindere cu care I.M.M.R.-ul împarte a­­ceastă sală. Iată-1 şi pe Nicolae Zamfir, lăcătuş la atelierul de frînă. — Noi facem revelionul îm­preună de mulţi ani, — ne spu­ne sudorul Ion Dinu. Iar eu şi cu maistrul Cazacu îl facem aici de 15 ani. Ne-am legat mult unii de alţii. Inimile noastre bat In acelaşi ritm, aş zice. Şi oamenii aceştia au cu ce se lăuda la sfîrşit de an. Tre­buiau să repare 3 420 de vagoa­ne şi cifra au săltat-o la 3 561. La recondiţionări de piese, pla­nul era de 64 milioane lei şi au realizat 89 de milioane, la asi­milări, — plan 28 milioane lei, realizat 56 milioane lei. Pentru oamenii I.M.M.R.-ului, „glasul roţilor de tren“ Înseam­nă muncă şi iar muncă. Iar pe­trecerea de revelion este o în­cununare a acesteia, o răsplată, am putea spune, pentru că aceşti oameni fac ca trenurile să fie apte de drum, atunci cînd sosesc în gări — adevărate în­ceputuri sau sfîrşituri de drum. Iar ostaşii „armatei a II-a“ Îşi fac pe deplin datoria. A plecat un tren din gară... Şi poartă cu el şi ceva din mun­ca neostenită a I.M.M.R.-iştilor de la „Griviţa Roşie“. Gînduri şi fapte minereşti In noaptea de Anul Nou la apartamentul 21 de la blocul 2 de pe Aleea Poiana Narciselor, din municipiul Deva, luminile au rămas mai mult timp aprin­­se.­ Au venit apoi­ copii ,co­piii­, guşorul, au venit cunoscuţi ai familiei ca să adreseze tradiţio­nala urare „La mulţi ani". Cei care au trecut pragul casei au găsit o gazdă primitoare, au văzut o locuinţă bine gospodă­rită şi o masă bogată. Ei au fost primiţi de familia mineru­lui Gh. Apreotesei, şef de bri­gadă la mina Deva. De mai multe ori a sunat şi telefonul care a adus noi urări şi felici­tări. A fost un revelion in fa­milie. Dar cu cîtva timp in urmă, Gh. Apreotesei, împreu­nă cu ortacii lui, au sărbătorit, după obiceiul mineresc, „reve­lionul producţiei“ pentru că ei au fost printre primii care au îndeplinit înainte de termen sarcinile de plan din anul 1985 şi din cincinalul care s-a în­cheiat» Renumitul miner ne-a spus : „Noi, minerii din Deva, a­m obţinut an de an, rezultate tot mai bune, dar pentru bine­le ţării şi al nostru suntem­ datori să facem mai mult. Din Mesajul adresat poporului de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în noaptea de Anul Nou se des­prinde clar că minerii trebuie să-şi sporească aportul la dez­voltarea bazei energetice şi de materii prime a patriei noastre. Sunt sigur că ortacii din brigada mea vor răspunde demn acestei chemări“. (I. Cojocaru­) Dragoste faţă de semeni In periplul nostru din noap­tea de Revelion nu puteam să omitem „frontul alb“. Ceea ce ne-am obişnuit să numim „Sal­varea“ este anticamera spita­lului. 365 de zile pe an, în sluj­ba sănătăţii. La „Salvare“ este „foc continuu“. Să vedem cum este ultima zi a anului la „Salvare“, acest nucleu rapid al asistenţei de urgenţă, aceste echipe-şoc, care intervin aproape spontan în cele mai diferite cazuri cu pu­tinţă. Desigur, Anul Nou este o zi de „vîrf“ şi la Salvare, deşi ni­meni nu-şi doreşte să apeleze la această instituţie, chiar de Revelion. Dar momentele de cumpănă din viaţa omului nu aleg o anume zi : o Îmbolnă­vire subită, un accident. La Staţia de Salvare se află per­sonal de specialitate, un nu­măr sporit de maşini. Sunt pre­zenţi aici şi dr. Constantin Pastia de la Direcţia sanitară a municipiului, directorul staţiei de salvare, dr. Mircea Rădules­­cu şi dr. Marin Drăghici. In noaptea de Revelion, activitatea este coordonată de dr. Liliana Cuncea. — Ce înseamnă pentru dvs. activitatea „Salvării* 7 — O mină Întinsă vieţii. Discutăm şi cu directorul „Salvării“ dr. Mircea Rădules­­cu. — Dar pentru dvs. ce înseam­nă „Salvarea“ ? — Medicii şi personalul me­diu care lucrează in acest im­portant sector trebuie să facă faţă unor situaţii deosebite, chiar situaţii-limită. Şi asis­tenţa de urgenţă in această noapte se află pe mîinile unor medici de excepţie : Carmen Isper, Iiie Radu, Tudor Poiană, Ion Tutunaru, Dumitru Maghe­­rescu. Solicitudinea, operativi­tatea, calitatea intervenţiilor de urgenţă sunt cerinţe de care depinde viaţa unui om. Pen­tru că, a transporta un bolnav nu înseamnă numai a-l duce la spital, ci a-i acorda, pe timpul transportului, şi asis­tenţă calificată. La noi, viaţa nu poate exista fără dăruire. Primul ajutor al medicilor de la Salvare este rapid, oportun. Cit am stat la Salvare a fost ca un vis tulburător. Telefoa­nele sună neîncetat, afli de su­ferinţele oamenilor, auzi gla­suri care trădează diverse stări sufleteşti, şi, bineînţeles, nerăb­darea celui suferind de a se vedea pe mina medicului. Şi încep cursele contra-cro­­nometru pentru viaţă. Medicilor li s-au adăugat în această noapte la datorie, ope­ratoarele telefoniste şi cei 65 de şoferi, printre care Ion Alex­andru, Marin Bombu, Marin Răduţă, Constantin Burmuz, Tudor Cişmec, Gheorghe Mit­rea, Gheorghe Bîrsan, Ion Ma­­riniţă, Vasile Mitrică care au alergat pe străzile Capitalei cu maşinile ce au însemnele Crucii Roşii. 65 de şoferi au intervenit, prompt, în favoarea vieţii. Staţia de salvare s-a do­vedit şi de revelion a fi o adevărată „uzină de sănătate", pentru că cele peste o mie de cazuri rezolvate, numai in tura doctoriţei Liliana Cuncea sunt o dovadă în acest sens. Oame­nii, pentru sănătatea oamenilor. Uzina de sănătate din strada Mihai Eminescu trăieşte fiece minut din zi sau noapte, intr-o veghe permanentă. Un minut, un ceas mai devreme pentru ani de viaţă mai mulţi. Nimic nu este mai frumos decit să adaugi ani vieţii şi viaţă ani­lor. Primele „flori“ ale lui 1986 Suntem In căutarea primului născut al anului 1986, a primei „flori“ a vieţii din Capitală. II găsim la maternitatea „Filan­tropia“. Este o fetiţă primul copil­­ al Vioricăi Teodosiu, 37 ani, care şi-a dorit foarte mult un copil, efectuînd un trata­ment special chiar la „Filan­tropia“. Fetiţa de 3 350 de gra­me a venit pe lume la ora zero şi 10 minute. La circa o oră a născut Maria Bucur, 21 ani, al doilea copil al său, tot o fetiţă, de 2 800 grame. De gardă, la această materni­tate care înregistrează anual mii de naşteri, sunt medicii Ligia Georgescu, Alexandru Iordan, Ştefan Stăngiugelu şi 12 asistente. Oamenii în alb au fost la datorie şi in noaptea Anului Nou. Medicii simt ace­eaşi neţărmurită bucurie, ală­turi de mame, la fiecare naş­tere. — Cum a fost garda aceasta ? o Întrebăm pe dr. Ligia Geor­gescu. — Naşterile, normale, dar am avut ceva probleme înainte de Anul Nou cînd o tînără avea nevoie urgentă de singe dintr-o grupă rară. In mai puţin de o jumătate de oră preţiosul „medicament“ era administrat bolnavei. A fost o confruntare cu timpul, ca in multe alte nopţi. Am mai aflat de la Adrian Tom­a, şeful stării civile a sec­torului 1 al Capitalei că numai aici au venit pe lume în 1985 un număr de 6 124 de copii şi s-au înregistrat 2 951 de căsă­torii. In ultima zi a anului, Adrian Torna a oficiat patru căsătorii, în sala deosebit de agreabilă din Piaţa Amzei. Mesagere a mii de „la mulţi ani!“ Telefonul, In Capitală, Împli­neşte in 1986, o sută de ani. Cea dinţii menţiune despre existenţa telefonului in Bucu­reşti se păstrează din 1886, cind „Monitorul oficial“ anunţa in­stalarea unei centrale cu cinci posturi, deşi se pare că primul telefon fusese Instalat Încă din 1878, in mod obişnuit, telefoniste­le n-au vreme de vorbe In plus. De aceea, atunci cind se reco­mandă, ele n-au nume, ci nu­mere. Ştefania Bărbulescu, Pa­­raschiva Doina, Aura Hota, Enuţa Vârzan, Floarea Miu, pot fi : „201“, „30“ sau „45“. Anul Nou rămîne, fără îndoială, virful activităţii la telefoane, aici, unde beculeţele nu înce­tează să se aprindă. In noaptea de revelion la centrala „Victo­ria“ erau de serviciu patru su­praveghetoare : Doina Ciobanu, Maria Ulmeanu, Gabriela Ta­bără, Rodica Doican. In total, de trei ori mai multe telefo­niste decit intr-o tură obişnuită. Cele mai multe solicitări, pen­tru informaţii, Marioara Simion, Dorina Miclescu, Aurelia Şer­­ban, Victoria Georgescu şi mul­te altele, au trebuit să facă faţă la peste 10 000 de apeluri pen­tru „informaţii“. Inginera Mioara Constantin­escu, şefa secţiei exploatare telefonie in­terurbană, ne spune că foar­te multe cereri înregistrează şi 051, pentru diverse relaţii, mulţi cetăţeni crezind că la acest număr se pot solicita orice „in­formaţii“. Legăturil« telefoni­e interurbane Încep să fie solici­tate cu intensitate de la ora 21, pină la 3 dimineaţa. Revelion '86 : peste 8 000 de prestaţii la „Interurban“. Deci 8 000 de prestaţii prin Intermediul ser­viciului 091. Se cuvine să le urăm ,,La mulţi ani“ şi telefonistelor, ce­lor care, cu voci plăcute şi binevoitoare, răspund apeluri­lor noastre. Vă mulţumim. 021. 030. 071. 091. Cite informaţii furnizează Intr-o oră, „021“ . Peste 900. Telefonistele au fost şi In noaptea de Anul Nou, In legă­tură cu solicitudinea. Cel mai greu a fost la „interurban“. Dar telefoniste ca Ştefania Bărbieru sunt capabile să se afle, deo­dată, la două sau chiar trei po­ziţii de lucru, îndeobşte telefonistele. Intr-o tură, au o jumătate de oră de repaos. Ei bine, telefonistele din noaptea Anului Nou s-au pre­gătit şi ele pentru evenimentul Inscripţie '86 An Nou de glorie In luptă spre pisc solar, in vrerea noastră pe calea păcii, neîntreruptă, sub steaua pururea măiastră. Colindul nostru-l rod de glie la porţi şi-naltele ferestre ; victoriilor chezăşte sintem­ şi le lăsăm drept zestre. Carpafi şi Dunăre şi Mare se primenesc de-atita faptă, sub tricolora fremătare a piing-n raza stemei coaptă. An Nou de cincinal fierbinte ne intră-n suflet şl In case Iluminat de-un Preşedinte cu gindi de aur şl mătase. An Nou ni se revarsă-n ţară semănător de constelaţii de noi izblnzi şl de vioară In zări de comuniste spații. Ion Socol de la cumpăna anilor. In fie­care sală de lucru exista cite un brad împodobit sărbătoreşte. Iar Revelionul l-au sărbătorit, pe rînd, in jumătatea de oră rezervată odihnei şi alimenta­ţiei de protecţie. La Mulţi Ani şi sănătate Mă­riilor, Dornelor, Ştefaniilor, Gabrielelor, Anelor, Victoriilor, Dor­nelor, tuturor celor care au făcut ca, In noaptea de Anul Nou, oamenii aflaţi la sute de kilometri unii de alţii să se poată auzi şi felicita, cum cere tradiţia. Vă mulţumim, vouă, celor care aţi fost prompte în comenzi, celor care ne uşuraţi In fiecare zi accesul spre oame­ni și locuri. Trenul galben ••• Ce ne-am face, dacă n-ar cir­cula, o zi, metroul ? Ne-am o­­bişnuit atit de mult cu el incit nu mai concepem viaţa noastră zilnică de bucureşteni fără tre­nul subteran. Metroul, o construcţie admi­rabilă, confort maxim, suspen­sia excelentă, mers In legănări uşoare. Mecanicul trenului de metrou este, in fond, un mecanic de lo­comotivă. El înfruntă distanţele subterane, poartă responsabilita­tea atîtor vieţi, zi de zi. Victor Cîndea şi ajutorul său Ionel Bratu au, fiecare virsta de 27 de ani şi lucrează pe garnitu­ra cu nr. 043.056. După ce au lăsat ultimii călători, s-au în­dreptat cu „rama electrică“ spre depoul Militari. Ora zero i-a prins la două minute de depou. S-au odihnit pină la ora 3,45 cînd au urcat din nou la pupi­trul trenului galben. La ora 4,30 au părăsit depoul Militari, ca „tren de control“, iar la ora 5 au îmbarcat primii călători de la „Republica“ spre „Industriilor“. Acelaşi lucru l-a făcut echipajul Ionel Bardaş şi Marin Sîrbu cu „046—080“ din sens invers, aceştia odihnindu-se cele două ore şi jumătate la noua gară de călători „23 Au­gust“, dată recent in funcţiune. II Întrebăm pe Victor Cîndea ! — Ce-i trebuie unui mecanic de „ramă“ 7 — Trebuie să fie In primul rtnd atent. Ii trebuie stăptnire de sine, să fie calm. A fi mecanic la metrou în­seamnă o muncă făcută cu pa­siune și oameni de genul lui Victor Cîndea au dovedit-o. La prima cursă a lui „043—056“, In noul an, un proas­păt „La mulţi ani“ pentru pri­mii călători ai lui 1938 ! Ne şi gindim la magistrala a doua a metroului, pe care vom circula cit de curînd. Ne şi gin­dim la a doua generaţie a „tre­­niului galben“, mai modern, mai confortabil. Şi reţineţi, stimaţi cititori, o cifră : peste 400 mi­lioane de călători, pină la această dată. Surpriză plăcută pentru locuitorii oraşului Tîrgu Neamţ Iniţial fusese prevăzut ca lucrările de dezvoltare a sur­sei de alimentare cu apă pota­bilă a localităţii să fie finali­zate la jumătatea lui ianuarie. Dar muncitorii din formaţia condusă de St. Kraus s-au gîndit să le ofere locuitorilor din oraşul de la poalele cetăţii Neamţului o surpriză plăcută : să dea in exploatare noua sur­să chiar în noaptea de Revelion. Mai erau citeva ore pină la cumpăna anilor, iar acolo, la trecerea peste pîrîul Nemţişor a conductei de 300 de mm., oamenii îndrumaţi de inginerii Cezar Bălan şi Emil Diaconu dădeau, la lumina felinarelor, bătălia decisivă pentru termi­narea ultimelor suduri. La ceasul cînd spre ferestrele gos­podarilor din cartierul Humu­­leşti se îndreptau primii ură­tori, magistrala de alimentare cu apă a oraşului Tg. Neamţ primea prin noua conductă un plus de 50 de litri de apă pe secundă, asigurînd astfel ali­mentarea Întregii populaţii cu apă, fără discontinuităţi. Şi încă o precizare : această creş­tere cu aproape 50 la sută a debitului de apă pus la dispo­ziţia populaţiei din Tg. Neamţ s-a realizat fără nici un consum suplimentar de energie elec­trică. (Const. Azoiţii) Noaptea albă a „minerilor albi“ Pentru colectivul întreprinde­rii de panificaţie „Pajura“, din Capitală, revelionul a început cu două zile mai devreme. Nimic exagerat, totul este perfect ade­vărat. In aceste ultime 48 de ore ale anului, muncitorii de aici au depus eforturi susţinute pentru a asigura pe masa săr­bătorii noastre, între alte bu­nătăţi, obişnuita, nelipsita pîine. „Faţă de o medie de 200 tone piine pe zi — ne încredinţează inginerul Ştefan Manoliu, direc­torul întreprinderii — în ziua de 31 decembrie am pregătit pentru livrare 350 tone, adică circa 600 000 de plini", încercăm să numărăm, ne ajutăm şi de ima­ginaţia şi observăm că, intr-a­devăr, cifra este impresionantă. II întrebăm pe director cu ce rezultate încheie colectivul acest an. „Aş vrea să subliniez mai mndlc că avem unele satisfacţii. Am reuşit astfel să asigurăm o dublă alimentare la cuptoare : nu numai cu gaz, ci şi cu com­bustibil lichid, acţiune foarte necesară, mai ales in perioada de iarnă“. ...Ce s-ar mai putea adăuga ? Poate faptul că plămăditorii pîinii noastre — numiţi „mi­nerii albi“ tocmai datorită me­seriei dure, asemănătoare cu cea a minerilor din adincurse de cărbune — au lucrat pentru noi pină aproape de cumpăna anilor. A doua zi, pe 1 ianuarie, ei au fost din nou la lucru, pre­gătind noi şarje de piine proas­pătă. Inginerul Ştefan Manoliu a făcut şi anul acesta revelio­nul acasă, pentru a fi tot timpul gata să intervină la nevoie. I-a ţinut tovărăşie inginera Magda­lena Manoliu, soţia sa, şi ea di­rectoare a întreprinderii de pa­nificaţie „Spicul“. „Minerii albi“ au ţinut să ne asigure că in noaptea albă dintre cei doi ani, gândurile lor s-au îndreptat, cu urări de bine, către ceilalţi con­cetăţeni, care se bucură de ro­dul muncii lor — plinea. (Ion Andreiţă) Nou se duceau spre locurile unde aveau să petreacă de re­velion. L-am lăsat pe „I-B-22 213“ să alimenteze, apoi l-am întrebat cum se numeşte. — Alexandru Bănică, auto­baza „Titan“. — Citi kilometri aţi parcurs la această oră 7 — Peste 300. — De fapt ce v-a impresionat cel mai mult in această noapte 7 — Un client şi-a uitat un pa­chet în maşină. Am văzut unde a intrat şi m-am întors. Cind am sunat la uşă mi-a sărit un copil de gît şi m-a sărutat. In pachet se afla un tort. Frumos Îmbrăcat, amabil, Alexandru Bănică le-a urat ce­lor ce-i alimentaseră maşina „La mulţi ani“ şi s-a urcat la volanul maşinii. In această noapte toată lumea se grăbeşte. Doar pină la ora zero. Apoi, acalmie şi pentru taximetrişti. Spre dimineaţă reîncepe iure­şul. Este o activitate febrilă pen­tru taximetrişti. — Liber 7 — Da — încotro . Şi maşina demarează din nou. La plecare, pasageri şi şo­fer Îşi urează unii altora, un „An bun !“. Gazde ospitaliere Revelionul constituie, pentru lucrătorii din alimentaţia publi­că, un moment de virf. Toate forţele sunt adunate în această noapte, sunt alese cele mai so­fisticate reţete culinare, bucă­tarii işi arată întreaga lor mă­iestrie. Îşi pun în joc toată fan­tezia oferind participanţilor la petrecerea Revelionului chiar şi unele „premiere“. Personalul, tot un alb imaculat sau în ne­gru, de ceremonie, in ţinută festivă. Această unitate repre­zentativă a I.T.H.R. Bucureşti — restaurantul Lido — era îmbră­cată în haine de sărbătoare. Cei doi responsabili ai restau­rantului, Ştefan Şerban şi Ion Tuţă ne-au spus că sunt prezen­ţi, în această noapte,­ 70 de lu­crători ai unităţii, care s-au străduit din toate puterile lor ca cei 210 bucureşteni pe care-i aveau oaspeţi să se simtă ceva mai mult „ca acasă“. Şi­, la asta au contribuit şeful de sală Con­stantin Jdeliu, bucătarii Ion Tu­­tilă, Ana Marcu, Paul Şerban, os­pătarii Ion Iacob, Emil Dogaru, Constantin Lorenţ, Ion Mari­­nescu, Nicolae Buga, Pompiliu Murgoci, Elisabeta Pietraru, Lucia Florea. Pentru toţi aceşti oameni, re­velionul trece, de ani de zile, nn haine de lucru. Bucătarii s-au întrecut pe ei înşişi, cu preparate „în premieră“. Am­bianţa, preparatele atrăgătoare, amabilitatea amfitrionilor, totul a dovedit respect faţă de cei 210 bucureşteni care au optat să petreacă la cumpăna dintre ani la una dintre unităţile I.T.H.R. Bucureşti, întreprindere aflată în fruntea tuturor celorlalte din reţeaua Ministerului Turismu­lui. Participanţii la revelion ’86 la „Lido“ mărturiseau că arta culinară s-a perfecţionat iar „mesele de aniversare“, cum sunt numite şi cele de revelion, sunt o dovadă. Ca in nici un an, revelion ’86 a constituit pentru I.T.H.R. Bucureşti un record : nici o sa­lă a unităţilor sale de alimen­taţie publică cit de mică n-a rămas neocupată. Fotografia noastră i-a sur­prins pe lucrătorii de la „Lido“, după tradiţionalul „careu", cind se verifică ţinuta fiecăruia. Par­ticipanții la revelion ’83 Începu­seră să servească.» „Románia libera“ Revelionul tineretului Aproximativ 6 000 de tineri şi tinere au pe­trecut împreună la Pavilionul central al Complexului expoziţional din Piaţa Scinteii, la tradiţionalul Revelion al tineretului. At­mosfera a fost antrenantă, specifică tinerilor. Dominante au fost colindele, muzica, dansul, fantezia, bucuria tinerilor de a fi împreună la începutul anului 1986. „1 B — 22213“ se grăbeşte N-am putea spune că şoferii de pe mijloacele de transport în comun ale I.T.B.-ului nu şi-au făcut datoria. S-au aflat peste tot, dar parcă tot am vă­zut oameni aşteptînd prin staţii In apropierea orei cînd fiecare vrea să ciocnească o cupă de şampanie. In schimb taxime­­triştii au fost peste tot. Şi un număr mare. Ideea de a foto­grafia un taximetrist ne-a venit atunci cînd, trecînd prin peri­metrul străzilor Toamnei­ Emi­­nescu, am văzut mare animaţie la o staţie de benzină destinată tocmai aprovizionării cu carbu­ranţi a taximetrelor. Unii din­tre taximetrişti, avînd drum pe aici, aveau clienţii în maşină. Şi, invariabil, toţi clienţii ta­­xiurilor, in noaptea de Anul Dăm cuvîntul meteorologilor „A început da lari să cadă cite un fulg..." Desigur, toţi cei care au plecat la munte, şi nu numai ei, s-au întîlnit cu iarna. Pentru că, cine nu-şi do­reşte de revelion să ningă iar împrejurimile locurilor de pe­trecere a revelionului să fie acoperite de zăpadă, brazilor să li se prindă şi lor argint pe ramuri. Aşadar, cum stăm cu iarna ? O întrebare care şi-a pus-o fie­care. O întrebare care-şi gă­seşte răspuns la institutul ce are in spate o sută de ani de existenţă : Institutul de meteo­rologie şi hidrologie din Bucu­reşti. Meteorolog de serviciu, în noaptea cea mai lungă, Or­­tansa Jude, înconjurată numai de hărţi şi telexuri. — Cum se naşte timpul pro­babil ? — Din analiza datelor trans­mise din oră in oră de staţiile din ţară. — Care a fost ultimul meteor din 1985 ? — La ora 23, pe 31 decembrie 1985, iar primul din ’86 la ora 02. Acum, meteorologii au de ex­plicat un sfîrşit de decembrie şi început de ianuarie cu tem­peraturi blinde, nu ca în ’84/ ’85, cu iarnă grea, „serioasă“, cu masive căderi de zăpadă şi temperaturi joase, chiar recor­duri. Şi totuşi, rămine greu să compari o iarnă cu alta. Şi iarăşi, ce fac meteorologii? Caută mereu elemente care să confere prognozelor un grad cit mai mare de corectitudine. O Întrebăm pe Ortansa Jude: — Cum a fost noaptea de la cumpăna anilor ? — Temperatura, zero grade. In ultima zi a anului, țara noastră s-a aflat în zona de contact dintre o masă de aer cald, transportat la periferia sud-estică a unei zone depre­­sionare de natură meditera­­neeană şi o masă rece, de na­tură polară dinspre Europa centrală, ceea ce a favorizat precipitaţii în toate localităţile, sub formă de ninsoare in regiu­nile din jumătatea de nord a te­ritoriului, ploaie, lapoviţă şi ninsoare în rest. In zona mon­tană a continuat să ningă. Strat de zăpadă s-a format în cea mai mare parte a ţării, excep­ţie făcind doar Cîmpia Dună­rii şi Litoralul. — Este acum ora 2:43. Care este situaţia meteorologică ? — Aria precipitaţiilor s-a mai restrins. Ninge doar în re­giuni nordice. Aspectul de vre­me umedă se menţine. Vor con­tinua să cadă precipitaţii in toate regiunile ţării. Tempera­tura aerului, in creştere uşoa­ră spre sfîrşitul săptăminii. La datorie au fost şi meteo­rologii staţiilor de pe terito­riul ţării, care ies din oră in oră pe platourile de observaţie, unde se află aparatele, uneori legate in corzi, pentru a nu fi suflate de vint. Staţiile meteo de creastă sunt adevărate nava care înfruntă şi ceaţa şi izo­larea, şi gerurile, şi furtunile. , tâ,iy\î ■BL» Revelion în tren Plecările şi sosirile trenurilor sunt în grafic. Nici nu-ţi vine să crezi că de la aglomeraţia zilelor premergătoare revelio­nului gările şi trenurile sunt a­­proape pustii. In ceea ce pri­veşte numărul călătorilor, reve­lionul este cea mai liniştită noapte. Doar cei care au întîr­­ziat, doar cei cu treburi urgen­te mai apelează la serviciile căii ferate. La ei s-au gîndit însă şi lucrătorii de la „Romwared“, pentru trenurile 23, 55, 65 şi 35. Pagină realizată de Petre Mihai Băcanu Fotografii : Mihai P. Stoeneşti şi Mircea Hudek Vagoanele restaurant au fost frumos ornate cu globuri, cu crengi de brad, pentru ca cei aflaţi în tren să simtă mediul „familial“. Preparatele culinare — am fost asiguraţi — au riva­lizat marile restaurante, n-a fost uitată nici şampania. La vagoanele restaurant, unde s-a organizat revelionul au fost re­partizaţi lucrători de excepție, printre care şi Gheorghe Faur, Florea Marian.

Next