România Liberă, august 1986 (Anul 44, nr. 12982-13007)

1986-08-01 / nr. 12982

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Vineri 1 august 1986 6 pagini 50 bani Sub semnul apropiat aniversari a marii noastre sărbători naţionale A CAPACITĂIII CREATOARE A POPORULUI împlinirile perioadei istori­ce deschise de Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă au căpătat amploarea unor gran­dioase opere ale socialismului şi comunismului în epoca pe care cu mîndrie şi înaltă preţu­ire o numim „Epoca Ceauşescu“. Este un timpj al creaţiei, un timp generos al gindirii şi acţiunii re­voluţionare, Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, momentul de înaltă istorie cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în fruntea partidului, a reprezentat piatra de hotar în şirul marilor ctitorii ale Româ­niei. Datorită asigurării unui climat profund democratic şi configu­rării unor grandioase proiecte de construcţie social-economică, in măsură să însufleţească mi­lioane de oameni, resursele cre­atoare ale poporului român, do­vedite de-a lungul întregii noastre istorii, dar niciodată va­lorificate integral, au intrat în sfîrşit, deplin, în circuitul pro­ducţiei de bunuri materiale şi spirituale. Dintr-o excepţie săr­bătorească, spiritul creator s-a transformat într-un mod de a fi al întregii societăţi româ­neşti. Deosebit de semnificativ se dovedeşte, in această privin­ţă, faptul că, în multe documen­te de partid şi de stat, în pla­nuri cu Valoare de lege, în cu­­vîntările tovarăşului Nicolae­ Ceauşescu, capacitatea de crea­ţie a poporului român este luată în considerare ca un important mijloc de producţie, ca o adevă­rată bogăţie naţională. Aşa cum avem cărbuni sau căderi de apă, pe care ne bizuim cînd vrem să punem în mişcare fabrici şi uzi­ne de mare capacitate, aşa avem, la nivel naţional, considerabile resurse de spirit creator. Pe aceste resurse r­e bazăm şi în îndeplinirea obiectivului funda­mental al cincinalului 1986—1990, trecerea României de la stadiul de ţară în curs de dezvoltare la stadiul, superior, de ţară cu o dezvoltare medie.­­ După cum se ştie,­­ pentru acest cincinal, al optulea din epopeea construcţiei socialiste, sunt prevăzute investiţii în va­loare de 1400 miliarde lei. Prin­tre lucrările mari se numără amenajarea Argeşului pentru navigaţie pe traseul Bucureşti- Dunăre, realizarea de irigaţii pe aproximativ două milioane şi jumătate de hectare, construirea de 700 000 apartamente şi a nu­meroase aşezăminte social-cul­turale. In anul 1990, nu va exis­ta judeţ în România cu o pro­ducţie industrială mai mică de 20 miliarde lei. Toate aceste proiecte pretind din partea fie­cărui­ membru al societăţii ro­mâneşti, in afară de îndeplini­rea exemplară a sarcinilor care îi revin în mod­ curent, o parti­cipare activă la un amplu pro­ces creator. De fapt, chiar în cadrul acestor sarcini, deoarece este vorba de o îmbunătăţire ra­dicală a înseşi calităţii muncii. Ca şi construcţia Transfăgărăşa­­nului, a Canalului Dunăre—Ma­rea Neagră, a Metroului bucu­­reştean, a hidrocentralelor de pe principalele noastre cursuri de apă — înfăptuiri înscrise dura­bil în noua geografie a patriei — transformarea Capitalei in port la Dunăre va constitui o operă inginerească, multiprofe­sională, de anvergură, expresie a capacităţii de creaţie a po­porului nostru. In mod similar, cele aproape trei sferturi de mi­lion de locuinţe noi care vor apărea atît în mediul urban, cit şi în cel rural vor echivala, practic, cu numeroase aşezări noi şi vor îngloba o cantitate apreciabilă de gindire creatoare, de la concepţia arhitecturală propriu-zisă şi pînă la soluţiile de economisire şi înlocuire a materialelor de construcţie tra­diţionale. O importantă investi­ţie de inteligenţă se prefigurea­ză în domeniul dezvoltării in­dustriei, care va cunoaşte din plin efectele noii revoluţii ter- Alex. Ştefănescu (Continuare in pag. a 3-a) Canalul Dunăre — Marea Neagră, „Magistrala Albastră", ctitorie a Epocii Nicolae Ceauşescu Şi-au îndeplinit angajamentul Metalurgiştii de la Vlăhiţa raportează realizarea unui spor de producţie-marfă industrială în valoare de 15 milioane lei faţă de sarcinile de plan la Zi, îndeplinindu-şi astfel angaja­mentul asumat în cinstea Zilei de 23 August. Acest spor valo­ric datorat creşterii productivi­tăţii muncii, se regăseşte în li­vrarea peste prevederi de la în­ceputul anului, a­­ 800 tone fontă specială cu largi utilizări in industria constructoare de maşini, a 160 tone maşini şi uti­laje, a unor însemnate canti­tăţi de tamburi pentru lami­noare de oţel şi alte piese din fontă. Colectivul întreprinderii de sticlărie şi porţelan Dorohoi, autor al chemării la Întrecerea socialistă pe anul 1986 adre­sată unităţilor din această ra­mură, obţine succese de seamă în îndeplinirea prevederilor de plan. Depăşirile înregistrate la principalii indicatori în perioa­da care a trecut din acest an asigură onorarea angajamentu­lui asumat in cinstea zilei de 23 August — realizarea înainte de termen a sarcinilor de plan pe opt luni. întreprinderea înregistrează, de asemenea, în­semnate realizări în domeniul îmbogăţirii gamei sortimentale cu noi produse.­ Astfel, de la în­ceputul anului, specialiştii de aici au creat şi omologat 240 sortimente noi în nomenclato­rul unităţii figurind acum­­ 100 modele de articole din sticlă şi porţelan. Produce ce poartă marca acestei unităţi-etalon pe ramură — articole de menaj, bibelouri, corpuri de iluminat etc — sunt cunoscute şi apre­ciate şi peste hotare, între ţă­rile în care se exportă aflîn­­du-se S.U.A., R. F. Germania, Canada, Franţa, Japonia. (Agerpres) ★ Consemnînd în bilanţul reali­zărilor obţinute în perioada care a trecut din acest an livrarea peste prevederi a 1 800 tone ţiţei, 24 milioane mc gaze naturale şi 300 tone gazolină, oamenii mun­cii de la Schela de producţie pe­trolieră din Drăgăşani şi-au în­deplinit angajamentul anual asumat în întrecerea socialistă. Acestui succes, datorat explo­atării la parametrii optimi a in­stalaţiilor şi utilajelor din dota­re, reactivării unor capacităţi de producţie mai vechi, creşterii factorului de recuperare a zăcă­mintelor de hidrocarburi lichide şi gazoase, punerii în funcţiune a unor noi' sonde in Sst'-tiiteu la încheierea în devans a probelor tehnologice la o nouă sondă ce urmează să fie integrată în cir­cuitul productiv. (Agerpres). întreprinderea mecanică Mîrşa Autotrenuri cu remorcă de 85 mc şi 67 mc La întreprinderea mecanică Mîrşa au fost realizate două noi autotrenuri destinate transpor­tului internaţional de mărfuri. Este vorba de autotrenurile cu remorcă de 86 mc şi 67 mc pen­tru transportul de mărfuri ge­nerale paletizate. Acestea se caracterizează prin greutate proprie redusă, sarcina utilă și volum ridicat de transport, con­sum trtai mic de combusti­bil. (Agerpres). EMBLEME ALE DEVENIRII NOASTRE Cetate­a ştiinţei miniere româneşti Mineritul românesc a cunos­cut in ultimii douăzeci de ani o evoluţie spectaculoasă, atît in ce priveşte punerea în valoare a noi zăcăminte de substanţa minerale utile, cit şi in tehnica de exploatare şi preparare a acestora. Pe harta României so­cialiste au apărut mereu noi mine, noi şi noi surse de mate­rii prime atît de necesare indus­triei noastre aflată în plină dez­voltare. Acest lucru a cerut în mod firesc specialişti bine pre­gătiţi, capabili să scoată la lu­mină bogăţiile subsolului, să le introducă în circuitul economic. Sarcină pe care Institutul de mine din Petroşani, această ade­vărată cetate de scaun a ştiin­ţei miniere româneşti, a pre­luat-o cu răspundere şi pe care, an de an, cu fiecare nouă pro­moţie de ingineri şi subingineri o duce la bun sfîrşit, Valea Jiu­lui devenind astfel un puternic centru al învăţămîntului supe­rior din ţara noastră, în amfi­teatrele căruia studiază cîteva mii de studenţi. De subliniat şi faptul că Institutul de mine din Petroşani, prin calitatea muncii sale, a devenit cunoscut şi peste hotare, aici pregătindu-se stu­denţi din multe alte ţări. înfiinţat în anul 1948, acest lăcaş al ştiinţei miniere şi-a do­­bîndit adevărata sa personali­tate in ultimele două decenii, după Congresul al IX-lea al partidului, perioadă in care s-a dezvoltat în ritm cu întreg mi­neritul românesc, prin grija deo­sebită ce i-a fost acordată de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Să amintim, în acest context că, în perioada amintită, spaţiile de învăţământ s-au dublat, că nu­mărul laboratoarelor a ajuns la 47, că dispune de o platformă pentru maşini miniere, de un atelier de microproducţie, că biblioteca însumează peste 300 000 de volume, că are în do­tare 6 cămine studenţeşti cu peste 2 000 de locuri, două can­tine, un club, un stadion, că pe colina de sub Paring, ce stră­juieşte Petroşaniul, s-a construit o adevărată cetate a ştiinţei mi­niere româneşti. De amintit şi faptul că studenţii desluşesc tai­nele mineritului ajutaţi de 140 cadre didactice aflate în nomen­clatura institutului şi de alte 154 cadre asociate, recrutate dintre cei mai de seamă spe­cialişti din unităţile economice din Valea Jiului, la circa 16 stu­denţi revenind un cadru didac­tic. Dar, pe lingă procesul de în­­văţămînt propriu-zis, aşa după cum ne-a relatat tovarăşul prof. univ. dr. ing. Dumitru Fodor, rectorul institutului, în lumina indicaţiilor secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a desfăşurat aici şi o susţinută­ activitate pentru creşterea eficienţei­ formelor de integrare a învăţămîntului cu cercetarea şi producţia, dînd ast­fel viaţă hotărîrilor Congresului al XIII-lea al partidului şi ale Congresului ştiinţei şi invăţă­­mîntului. Prof. univ. dr. ing. Nicolae Dima, secretarul comi­tetului de partid al institutului, sublinia că: „ţinînd seama de profilul institutului, acţiunile de integrare au cuprins o serie de obiective ca: folosirea întregu­lui potenţial de cercetare ştiin­ţifică al cadrelor didactice şi studenţilor în soluţionarea pro­blemelor prioritare legate de creşterea producţiei de cărbune, minereuri feroase şi neferoase, creşterea rolului formativ al practicii în instruirea studenţi­lor, orientarea temelor de pro­iect de diplomă şi a tezelor de doctorat pe probleme tehnice şi tehnologice de deosebită actua­litate pentru industria noastră minieră, antrenarea cadrelor di­dactice în activităţi de exper­tize tehnice“. Aflăm, în continuare că în ultimii ani au fost luate în stu­diu 213 teme de cercetare ştiin­ţifică din care 10 din planul de stat nominalizat, că valoarea acestora reprezintă 30 milioane lei, rezultind o productivitate de peste 42 000 lei pe cadru didac­tic. Au fost făcute însemnate progrese în direcţia valorificării cercetărilor ştiinţifice încheiate. Radu Selejan (Continuare in pag. a 2-a) Preocuparea colectivului Combinatului petro­chimic din Piteşti pentru realizarea integrală şi livrarea ■ ritmică a producţiei destinate ex­portului s-a soldat în perioada care a trecut din acest an, cu expedierea pe adresa unor benefi­ciari externi, a unor însemnate cantităţi supli­mentare de produse — acrilonitril, stiren, toluen, polietilenă, negru de fum — în valoare de peste 14 milioane lei. Datorită Îmbunătăţirii perma­nente a calităţii produselor, precum şi prompti­tudinii cu­­ care sunt onorate comenzile primite din partea partenerilor de peste hotare, com­puşii petrochimici purtind marca acestui com­binat şi-au cîştigat un bun­ renume în 50 de ţări de pe toate continentele. (Agerpres). Actualitatea în agricultură Ritmul arăturilor de vară trebuie accelerat la maximum­ El Se impun măsuri energice ca arăturile de vară să fie încheiate la datele stabilite El Experienţa unităţilor agricole fruntaşe demonstrează cit de important este pentru recoltă ca lucrările solului să fie executate la timp şi la un înalt nivel calitativ ■ Ploile căzute în ultimele sâptâmîni au mărit umidita­tea din sol şi deci uşurează executarea arăturilor de vară . Cu­ mai multe schimburi de noapte pentru depăşirea vitezei zilnice de lucru E1 Atenţie la respectarea parametrilor calitativi ! Agenda agricolă este şi la a­­ceastă oră destul de încărcată. Terminarea secerişului la grîu pe ultimele suprafeţe, conti­nuarea livrărilor la fondul de stat, executarea lucrărilor de întreţinere la­­ culturile duble, intensificarea pregătirilor pen­tru campania de toamnă, strîn­­gerea şi depozitarea furajelor, culesul legumelor şi fructelor, iată doar cîteva din lucrările a­­cestei perioade. Acordind aten­ţia cuvenită tuturor acestor lu­crări, nu trebuie uitat că pe terenurile unde s-au recoltat orz şi griu (şi după care nu s-a prevăzut­ să se semene a doua cultură) trebuie să se execute, in mod obligatoriu, arăturile de vară, respect­indu-se întocmai normele de calitate şi termenele prevăzute în Decretul 405 din 1980. Experienţa unităţilor agricole care au­­obţinut recolte sporite la culturile prăşitoare şi chiar la grîu (atunci cînd griul s-a semănat după el însuşi doar încă un an) a demonstrat clar importanţa executării arăturilor de vară. Eficienţa cea mai mare se obţine atunci cînd această lucrare se execută în cel mai scurt timp de la eliberarea te­renului, deoarece, în felul a­­cesta, se reduc la maximum pierderile de apă din sol. De aceea este deosebit de impor­tant ca arăturile de vară să se execute în ritm accelerat, ast­fel, ca să se încheie pe întreaga suprafaţă — pînă la 15 august în zonele de cimpie şi pînă la 30 auggust în zonele colinare. Iată opiniile specialiştilor în ceea ce priveşte modul în care trebuie să se execute arăturile de vară. Aşa cum am arătat, este de dorit ca arăturile de vară să se facă, pe cit posi­bil, cit mai repede. Aceasta presupune ca terenurile să fie eliberate operativ de paie, ast­fel ca mecanizatorii să poată intra, fără întirziere, la lucru. Arătura se va executa la adîn­­cime de 20—25 cm pe soluri mij­locii şi grele şi la 20—22 cm pe cele uşoare, in funcţie de tipul de sol, uniform, fără bolovani, cu încorporarea completă a res­turilor vegetale, fără greşuri. Arătura se va executa cu plu­,­gul în agregat cu grapa stelată. Ploile care au căzut în ulti­mele săptămîni au contribuit la creşterea umidităţii în sol, ceea ce uşurează executarea arături­lor de vară. Aceste condiţii prielnice trebuie valorificate din plin, de aceea, la arături, tre­buie să se concentreze acum toate tractoarele disponibile. In cazul in care există locuri unde terenul este excesiv de uscat şi arătura iese bolovănoasă, arătura se va discui şi tăvălugi. Preocuparea tuturor mecaniza­torilor repartizaţi la executarea arăturilor este ca solul să fie cit mai bine mărunţit, iar resturile vegetale, puţine cite mai rămîn pe mirişte, să fie bine încorpo­rate. Din sondajele făcute pe te­­ren rezultă că la executarea arăturilor se constată, în uneia judeţe, rămîneri in urmă, deşi condiţiile sînt prielnice. Aceas­ta obligă organele agricole să se preocupe mai mult da exe­cutarea arăturilor de vară, luind măsuri să se respecte în­tocmai termenele fixate. Zilnic, vitezele de lucru stabilite tre­buie realizate şi depăşite, lu­­crîndu-se, dacă situaţia o impu­ne, şi în schimburi de noapte, la lumina farurilor. în acelaşi timp, trebuie să se acorde aten­ţie maximă calităţii lucrărilor, respectîndu-se obligatoriu para­metrii stabiliţi în acest sens. Anul Internaţional al Păcii In deplin consens cu interesele vitale ale omenirii Există, oare, in literatura noas­tră o mai patetică pledoarie pentru pace, întru demnitate naţională, decit tulburătoarea scenă a întîlnirii dintre Mircea şi Baiazid, imaginată de Emi­­nescu ? Poetul, care a cîntat cu atîta patos şi a meditat asupra tuturor problemelor mari ale timpului său, a trăit cu întrea­ga fiinţă istoria zbuciumată a epocii în care compunea celebra Scrisoare a IlI-a. El se dove­dea, fie şi numai prin aceasta, una, din cele mai incandescente inirpi şi mai luminoase conşti­inţe ale veacului său. De aceea, numai pana lui putea să înalţe un asemenea imn de slavă păcii şi să conjuge dobindirea ei cu ideea dragostei neţărmurite a neamului faţă de libertate, de glia străbună : „N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid / Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid !“. La mai bine de un veac după ce înălţătoarele sentimente şi gînduri eminesciene au vibrat pentru intîia oară in sufletele compatrioţilor săi şi la şase sute de ani de la înscăunarea ca domn al Ţării Româneşti a lui Mircea cel Mare, figură proiectată la dimensiunea unui simbol perpetuu al dorinţei ro­mânilor de a trăi in pace, in­tr-o ţară liberă, independentă şi suverană, istoria ne rea­minteşte nobila vocaţie a po­porului nostru de militant ne­obosit pentru liniştea Europei şi a lumii. Promptitudinea şi clarviziunea, specifice politicii noastre externe din­­ ultimele două decenii, au făcut nu o dată ca iniţiativele de pace şi înţe­legere între popoare, ale Româ­niei, ale preşedintelui Nicolae Ceauşescu, să fie întimpinate în viaţa internaţională cu aten­ţie respectuoasă şi să fie aşe­zate la temelia unor eficiente iniţiative ale Organizaţiei Naţi­unilor Unite. Un exemplu convingător îl constituie fermitatea cu care România socialistă s-a implicat în amplele manifestări prile­juite de Anul­ Internaţional al Păcii. Din iniţiativa­ tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, preşedintele Frontului Democra­­ţiei şi Unităţii Socialiste, au fost lansate, cu un amplu ecou internaţional apeluri către partidele şi organizaţiile de­mocratice, guvernele tuturor popoarelor din ţările europene, din Statele Unite, ale Americii, de pe alte continente. Cu prile­jul inaugurării noului Palat al Pionierilor şi Şoimilor Patriei, obiectiv care serveşte prin în­săşi menirea sa nobila cauză a păcii, pac­ea fiind cea dinţii condiţie pentru formarea tine­rei generaţii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu formula această vi­brantă chemare : „Să folosim minunatele cuceriri ale ştiinţei nu pentru a crea arme de dis­trugere ci pentru a asigura pro­gresul economic şi social, pen­tru ridicarea bunăstării mate­riale şi culturale a fiecărui po­por ! Să facem in aşa fel incit tot ceea ce geniul uman a creat mai bun să servească oameni­lor, bunăstării şi fericirii lor !“ Asemenea apeluri însufleţitoare găsim în toate cuvîntările se­cretarului general al partidului, preşedintele Republicii, ca o expresie a voinţei întregului nostru popor de a contribui în continuare la triumful nobile­lor idealuri ale păcii şi liber­­tatii, pentru a asigura condiţi­ile necesare fiecărui popor de a-şi concentra mijloacele mate­riale şi umane exclusiv în slujba bunăstării şi fericirii oamenilor. Un vechi adagio spune că atunci cînd vorbesc armele, mu­zele tac. Noi, cei care ne stră­duim să facem muzele să cînta pentru îmbogăţirea sufletească a oamenilor şi pentru împodo­birea lumii lor cu virtuţile ză­mislite de glasul divin al muze­lor, nădăjduim din toată inima că vocea distonantă a lui Mar­te să amuţească pe vecie. Dorim fierbinte aceasta, suntem­ in con­sens cu poporul nostru, cu epo­ca demnă în care trăim și făp­tuim. Vlad Sorianu .

Next