România Liberă, februarie 1989 (Anul 47, nr. 13759-13782)

1989-02-01 / nr. 13759

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE | Anul XLVII Nr. 13759 | Miercuri 1 februarie 1989 | _6j^vii^50jani_^| In spiritul sarcinilor subliniate DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Din primeie^ziieT RITMICITATE, CALITATE, Ellem ale lunii . i • I l • februarie pinitru realizarea exemplara a planului Zi de debut în a doua lună a anului, tncepînd de astăzi, în toate întreprinderile se întoc­mesc bilanţurile definitive ale lunii ianuarie, paralel cu deschi­derea evidenţelor pe februarie. Unele unităţi, destul de multe, şi-au cunoscut chiar mai devre­me primul bilanţ pe ’89. Sunt cele care , printr-o pregătire temeinică, încă din noiembrie­­decembrie 1988, a producţiei acestui prim trimestru, prin aplicarea fermă a măsurilor de organizare superioară a produc­ţiei şi a muncii , au ştiut să valorifice la maximum condiţi­ile favorabile existente în luna încheiată ieri. Veştile primite la redacţie zilele trecute consem­nează asemenea succese în toate ramurile, de la unităţi din sec­torul extracţiei cărbunelui pen­tru cocs şi energie electrică, pînâ la acelea care s-au înscris cu primele cantităţi de produse livrate suplimentar la export. Sigur, aprecierea generală pri­vind modul în care s-a lucrat pe ianuarie o vom cunoaşte peste citeva zile, însă nu poate r scăpa atenţiei faptul că , urmare a concluziilor şi indicaţiilor subli­niate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, atit în consfătuirile de lucru de la C.C. al P.C.R. cit şi la şedinţa din 13 ianuarie a Comitetului Politic Executiv — activitatea întreprinderilor a fost, în debutul anului, mai bine ordonată pe priorităţi, consiliile oamenilor muncii au organizat in aşa fel realizarea sarcinilor Incit, concomitent cu producţia curentă, să fie asigurată şi în­deplinirea obligaţiilor impuse de necesitatea lichidării, în ter­menele prevăzute, a restanţelor din 1988 la export şi investiţii, precum şi materializarea obiec­tivelor scadente din programele de organizare şi modernizare. Sub semnul acestor comanda­mente intrăm în februarie. O lună mai scurtă, dar deosebit de densă, avind in vedere că este puternic marcată de desfășura­rea adunărilor generale ale oa­menilor muncii — pe întreprin­deri, cooperative agricole, insti­tute de cercetare, trusturi, an­treprize, centrale industriale —, că reprezintă termenul-limită, stabilit de conducerea partidu­lui şi­ statului, pentru vămuirea şi expedierea tuturor produse­lor de export aflate încă in stocuri şi că, în ceea ce priveşte capacităţile cu termene repro­­gramate, constituie o perioadă de efort maxim, îndeosebi pen­tru furnizorii de utilaje care au obligaţia să livreze cit mai grab­nic echipamentele al căror mon­taj şi probe durează mai mult, astfel ca peste tot să fie crea­te premisele necesare punerii in funcţiune, pînă la 1 mai, a tu­turor obiectivelor restante. De fapt, cele mai sus-amintite sunt probleme a căror soluţionare re­vine ca sarcină suplimentară, aşa cum s-a hotărit. Baza şi scopul întregii activităţi rămî­­ne insă, după cum este şi firesc, realizarea ritmică, integrală a planului pe februarie, pe pri­mul trimestru şi pe tot anul. De aceea, atit prevederile „la zi“ ale planului, cit şi cele refe­ritoare la restanţe trebuie privi­te cu deplină responsabilitate şi trebuie să conducă la o mobili­zare exemplară a tuturor co­lectivelor, atit din industrie, construcţii şi transporturi, cit şi din unităţile care răspund de buna pregătire a apropiatei campanii agricole de primăvară, înseşi dezbaterile din actuala sesiune a forumurilor democra­ţiei muncitoreşti-revoluţionare trebuie să aibă în primul rind in vedere, ca direcţie principală de acţiune, modalităţile şi mă­surile de asigurare a realizării intru totul a indicatorilor de plan pe primul trimestru şi pe întreg anul, aprofundînd, prin analiză exigentă, critică şi auto­critică, cu învăţămintele cuve­nite — aşa cum a arătat tova­răşul Nicolae Ceauşescu, la în­­tîlnirea de lucru din 23 ianua­rie— nu numai felul cum s-a desfăşurat activitatea în anul trecut, ci şi modul în care a fost început acest an, întreaga capacitate tehnică şi organizatorică a organelor de conducere colectivă, a specialiş­tilor, a tuturor oamenilor mun­cii din unităţile economice se cere a fi concentrată în continua­re spre asigurarea ritmicităţii în realizarea producţiei fizice. Cre­dem că nu mai este nevoie să accentuăm importanţa acestui indicator, de a cărui îndeplinire depind atit satisfacerea cerinţe­lor privind exportul şi investi­ţiile, cit şi onorarea contracte­lor la fondul pieţei. De altfel, contractele — la export sau pentru intern — reprezintă te­meiul întregii producţii, iar in­troducerea lor ca indicator de plan reprezintă, aşa cum au con­firmat oamenii din întreprin­deri, în cadrul documentărilor noastre din luna trecută, o mă­sură bună, menită să uşureze programarea, pregătirea, lansa­rea şi urmărirea producţiei, să garanteze îndeplinirea ritmică a obligaţiilor faţă de beneficiari. La ora actuală, în toate ramu­rile există condiţii pentru o ac­tivitate ritmică, de calitate pen­tru realizarea, la nivelul pla­nului, a tuturor sortimentelor care compun producţia fizică prevăzută în primul trimestru — accentul principal fiind pus pe producătorii de combustibil, energie şi materiale. Facem pre­cizarea „in primul trimestru“, deoarece pentru această perioa­dă a anului întreaga producţie este acoperită cu contracte, în ceea ce priveşte trimestrele ur­mătoare, se cuvine să subliniem necesitatea unor eforturi în plus, întrucît ramuri importante — precum industria metalurgică, industria construcţiilor de ma­şini, industria electrotehnică — au intrat în 1989 cu serioase res­tante in contractarea producţiei pe trimestrele II—IV. De pildă, cu două decade în urmă, pe an­samblul Ministerului Industriei Metalurgice, producţia planifica­tă pe aprilie-decembrie era aco­perită cu contracte (in valoare) doar in proporţie de circa 45 la sută, situaţie ce se reflectă direct (şi logic) şi în volumul producţiei contractate la aceeaşi dată pe totalul unităţilor Minis­terului Industriei Construcţiilor de­ Maşini , aproximativ 73 la sută. Aşadar, februarie repre­zintă şi din acest punct de ve­dere o lună de efort maxim, pentru că nu se poate prelungi, in unele sectoare, starea de in­certitudine privind contracta­rea întregului volum de produ­se — contractele stînd la baza atit a aprovizionării tehnico­­materiale, cit și a eliberării fon­dului de retribuire. In plus, con­form prevederilor legii, trebuie respectat decalajul necesar pen­tru crearea condiţiilor de reali­zare a produselor cu ciclu mai lung de fabricaţie. In cadrul acestor preocupări, întregul proces de realizare a producţiei de export şi a expor­tului poartă în continuare atri­butul de prioritate absolută. Po­trivit indicaţiilor date de Comi­tetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trebuie ca, odată cu lichidarea stocurilor, chiar din această lună să se intre in nor­mal cu întreaga activitate de realizare a exportului. În acest sens, este nevoie ca întregul plan la export să fie acoperit cu comenzi ferme şi contracte, producţia fiecărei luni să fie încheiată in primele două de­­cade, astfel ca in decada a treia să se facă pregătirea pentru luna următoare, iar produsele, realizate să fie imediat recep­ţionate. in conformitate cu exi­genţele prevăzute în contractele încheiate cu partenerii externi, să fie vămuite şi expediate la termen. Fiecărui colectiv îi re­vine obligaţia profesională şi morală, patriotică, de a acorda maximă atenţie calităţii produ­selor destinate exportului — pe fiecare fază şi operaţie —, să Ing. Artur loan « V1' '■ •• •• ••• ~ ■ ■ .• X" (Continuare ín pag■ a 2-a) Experienţa valoroasă a unui judeţ se generalizează în întreaga ţară In toamna anului 1987, a apă­rut în ziarul nostru articolul cu titlul : „BACĂU — O EXPERI­ENŢA VALOROASA CU POSI­BILITĂŢI DE GENERALIZA­RE“ în care ne refeream, pe larg, la modul cum s-a reuşit in acest judeţ, ca, în ultimii ani, aplicînd noul mecanism econo­­mico-financiar, unităţile agri­cole cooperatiste (cooperative agricole de producţie şi asociaţii economice intercooperatiste cu profil agricol) să-şi acopere cheltuielile din venituri proprii, să-şi încheie activitatea cu sub­stanţiale beneficii. Să recapitu­lăm, pe scurt, în ce constă con­cret­ experienţa acestui judeţ in­tr-un domeniu în care la Con­sfătuirea de lucru pe probleme de agricultură din 1988, to­varăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat, în mod deosebit : „Să se acţioneze neabătut pentru re­ducerea cheltuielilor şi creşte­rea rentabilităţii şi beneficiilor in fiecare unitate de stat şi co­operatistă. Să facem totul pen­tru creşterea mai puternică a eficienţei economice in întreaga agricultură. Nu trebuie să mai avem produse sau unităţi agri­cole nerentabile“. In şedinţa Co­mitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 13 ianuarie, secretarul general al partidului referindu-se la necesitatea creş­terii eficienţei economice în toate sectoarele a subliniat că acest lucru este valabil , inclusiv pentru agricultură, domeniu în care se înregistrează şi multe cheltuieli inutile. Ceea ce se remarcă în primul rând în agricultura cooperatistă a judeţului Bacău este faptul că s-a mutat centrul activităţii de planificare şi de conducere a proceselor de producţie de la nivelul unităţilor la cel al fer­melor care au devenit verigi de bază în repartizarea principale­lor componente ale bazei mate­riale, delimitîndu-se precis pa­trimoniul încredinţat spre ges­tionare personalului la nivelul acestei verigi. Pe această bază anual, planul de producţie şi bugetul de venituri şi chel­tuieli a fost defalcat pe fer­me, sporindu-se în acest mod autonomia, dar şi responsabili­tatea conducerilor fermelor nu numai pentru îndeplinirea şi de­păşirea sarcinilor de plan, dar şi pentru gospodărirea cu efici­enţă maximă a resurselor mate­riale şi financiare, incepind cu oportunitatea diferitelor cheltu- Criteriul rentabilităţii în agricultura cooperatistă ieri şi până la valorificarea su­perioară a producţiei obţinute. Localizarea mecanizatorilor pe ferme şi a mijloacelor mecani­ce adecvate structurilor de pro­ducţie ale acestora a dus la eli­minarea formalismului care şi-a făcut uneori loc în recepţia lu­crărilor mecanice efectuate, de­contarea acestora făcîndu-se in funcţie de calitatea efectivă şi nu pentru justificarea consumu­lui de motorină. Cheltuielile cu lucrările mecanice şi de tran­sport efectuate cu mijloace în­chiriate s-au dimensionat la strictul necesar prin utilizarea mai intensă a atelajelor pentru transporturi în interiorul unităţi­lor şi folosirea autocamioanelor din dotare. Tot pe linia raţio­nalizării cheltuielilor de produc­ţie in unităţile agricole din ju­deţul Bacău este de subliniat acţiunea de distribuire dirijată a îngrăşămintelor chimice de la depozitele special amenajate lingă gările Bacău şi Sascut, în funcţie de necesităţile şi priori­tăţile stabilite de direcţia agri­colă judeţeană, manipularea acestora fiind realizată prin Asociaţia intercooperatistă de prestări servicii. Dacă pină în 1982, sistemul de evidenţă era concentrat la cen­trul unităţilor, fermele — adică celulele in care se realizează producţia — nefiind suficient de antrenate în reducerea cheltuie­lilor, de la acea dată s-a trecut la perfecţionarea sis­temului de planificare şi de urmărire a indicatorilor fizici şi valorici ai producţiei agricole, a veniturilor şi cheltuielilor. Cen­trul de greutate al evidenţei s-a mutat de la nivelul unităţii la cel al fermei, adică acolo unde se iau deciziile de angajare a cheltuielilor. In actualul sistem pe baza evidenței contabile, a dărilor de seamă economico-fi­nanciare ale fermelor, consiliul de conducere al fiecărei unități face lunar analiza realizării in­dicatorilor de plan, pe ferme si produse, cu accent deosebit pe rezultatele financiare. Este cazul să amintim ca sis­temul Informaţional din agri­cultura băcăoană constă din simplificarea şi adaptarea la specificul cooperativelor agrico­le a formularelor de evidenţă tehnico-operativă din unităţile agricole de stat. Aşa cum am mai arătat, în felul acesta, s-a creat posibilitatea planificării şi urmăririi costurilor pe unitatea de produs şi pe ferme, corelate cu veniturile, ceea ce permite efectuarea de analize economice şi comparative prin care să se Ing. Th. Marcarov % (Continuare in pag. a 5-a) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞI» ” .■7 ......... , a primit pe V.A. Medvedev, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.C.U.S. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu,­­ secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, marţi, 31 ianuarie, pe tovarăşul V.A­ Medvedev, mem­bru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.C.U.S., care, la in­vitaţia C.C. al P.C.R., a efectuat o vizită in ţara noastră. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost transmise, cu acest prilej, din partea tovarăşului Mihail Gorbaciov, secretar ge­neral al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele Prezidiu­lui Sovietului Suprem al U.R.S.S. un cald salut, Împreu­nă cu urări de succes în întreaga activitate. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat tovarăşului Mihail Gorbaciov salutul său şi cele mai bune urări de succes in întreaga activitate. In timpul întrevederii, au fost subliniate relaţiile de prietenie şi colaborare dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, dintre România şi Uniunea So­vietică, dintre popoarele celor două ţări, care, în spiritul înţe­legerilor convenite cu prilejul intîlnirilor la nivel inau­, cu­nosc o continuă dezvoltare. S-au relevat, de asemenea, po­sibilităţile existente pentru ex­tinderea, pe mai departe, a con­lucrării româno-sovietice pe plan politic, economic, tehnico­­ştiinţific şi în alte sectoare de interes comun. In acest cadru, a fost­ evidenţiată însemnătatea intensificării contactelor şi a schimburilor de experienţă, a amplificării , colaborării dintre cele două partide,­in toate do­meniile. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat că intensificarea ra­porturilor bilaterale, precum şi a contactelor cu celelalte parti­de din ţările socialiste trebuie să ducă la sporirea contribuţiei acestora la rezolvarea probleme­lor ce privesc construcţia noii orinduiri, la progresul tuturor popoarelor. S-a apreciat că dezvoltarea şi mai puternică a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre cele două partide şi ţări este in folosul şi spre binele popoare­lor român şi sovietice, al cauzei generale a socialismului, păcii, înţelegerii şi cooperării inter­naţionale. La primire a participat to­varăşul Constantin Olteanu, membru al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. A fost de­ faţă E.M. Tiajelni­­kov, ambasadorul Uniunii­ So­vietice la Bucureşti. . ....­­ . Arhitectonica modernă in municipiul Craiova TEZELE ŞI ORIENTĂRILE FORMULATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU­­-Ş­J PROGRAM MOBILIZATOR DE MUNCĂ ŞI ACŢIUNE REVOLUŢIONARĂ PENTRU ÎNTREGUL POPOR Cerinţele noii revoluţii tehnico-ştiinţifice, factori modelatori şi dinamizatori ai conştiinţei sociale Este neîndoielnic faptul că so­cietatea viitorului se va afla in proporţie covîrşitoare sub in­fluenţa valurilor tot mai dense ale cuceririlor ştiinţifice şi teh­nice, că umanitatea însăşi tin­de spre o formulă de civilizaţie dominată de tehnologii ultraper­­fecţionate şi de o cultură struc­turată pe datele ştiinţelor exacte şi a disciplinelor adiacente. In consens cu asemenea tendinţe manifestate pe plan mondial, po­litica partidului nostru şi-a înte­meiat, încă de la Congresul al IX-lea, linii orientative clare spre implementarea cit mai ra­pidă a germenilor progresului tehnic şi ştiinţific în procesele generale ale dezvoltării. Ulte­rior, au fost elaborate programe­­de sine-stătătoare în vederea stimulării creativităţii tehnice şi ştiinţifice originale, de sporire a contribuţiei revoluţiei tehnico­­ştiinţifice la efortul general de edificare, pe baze moderne, a u­­nei structuri industriale şi a unei vaste reţele de instituţii specia­lizate în cercetarea ştiinţifică şi­ proiectarea tehnologică. In ace­laşi timp, s-a declanşat un am­plu proces de adaptare a învăţă­­mintului la noile cerinţe ale dezvoltării multilaterale a ţării, paralel cu instituirea unui ca­dru organizatoric adecvat de modelare şi perfecţionare conti­nuă a cadrelor de muncitori, tehnicieni şi de specialişti. Toate aceste acţiuni, coordo­nate politic de la cel mai înalt nivel, se află în desfăşurare şi reprezintă părţi componente ale complexului mecanism social şi organizatoric pus în evidenţă de cerinţele tot mai presante ale noii revoluţii tehnice şi ştiinţi­fice, de obiectivele înseşi ale dezvoltării economiei naţionale pe baze intensive, m­ai­ produc­tive şi tot mai competitive. Sunt, in fond, cerinţele unei re­­voluţionări atotcuprinzătoare pusă in slujba unei noi calităţi, superioare, a muncii şi a rezul­­tatelor ei. Pentru aceasta, sunt stabilite obiective precise şi de perspectivă, ce angajează poten­ţialul creator şi energiile tuturor categoriilor de oameni ai muncii. Factorii progresului economic şi industrial se află intr-o strinsă interdependenţă cu elementele subiective din organismul socie­tăţii şi anume, forţele de produc­ţie. În acest sens, secretarul ge­neral al partidului,­ tovarăşul Nicolae Ceauşescu, atrăgea aten­ţia în , magistrala .Expunere ţi­nută în luna noiembrie 1988, in faţa forumului democraţiei mun­citoreşti revoluţionare că „acum, cînd trecem intr-o etapă superi­oară de dezvoltare a societăţii noastre socialiste, trebuie să fim conştienţi că se impune ca o ne­cesitate obiectivă să ridicăm ni­velul general de cunoştinţe şi în­deosebi să asigurăm înarmarea întregului popor cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii umane în general. Corneliu Antim (Continuare in pag. a 2-a) La zi, pe şantierul de amenajare complexă a rîului Dîmboviţa Am revenit, la început de an, pe unul din cele mai mari şan­tiere ale Capitalei, şantierul în­treprinderii de amenajare com­plexă şi exploatare a riului Dîmboviţa, ai cărei constructori au înscris şi înscriu prin mun­ca lor plină fee­hărnicie şi ab­negaţie o pagină glorioasă în noua şi moderna istorie urba­nistică a Bucureştiului, însoţiţi de inginerul Ioan Da­mian, directorul tehnic al între­prinderii, ne-am oprit la înce­put la unul din punctele cele mai fierbinţi, cel mai mare şantier la ora actuală, amena­jarea lacului din zona Văcă­reşti. O mare concentrare de forţe — basculante, buldozere, excavatoare şi instalaţii com­plexe împînzesc şantierul. — Amenajarea şi­ execuţia viitorului lac, obiectiv de primă mărime menit să confere Capi­talei pe lingă un plus de fru­museţe şi un microclimat cores­punzător acestei zone a ora­şului, ce va acoperi o suprafaţă de 150 hectare, avind o capaci­tate de 10 000 000 mc de apă impune realizarea unui dig de umpluturi care însumează pes­te două milioane mc de pă­­mint. Interesează, cu siguranţă, si­tuaţia la zi. Pînă acum, au fost puse în operă peste 700 000 mc de pămînt, „umpluturi“, cum le spunem noi. Lacul va avea o adincime de circa 10 metri. Fundul acumulării il constituie terenul natural in a cărui struc­tură există un strat de argilă, care ii va asigura impermeabili­tatea. O noutate o constituie :-realizarea „prizelor“ terminale de la Mihăileşti şi intrarea in lac, prize ce vor asigura ali­mentarea cu apă a lacului din zona Văcăreşti. Aşadar, apa vi­itorului lac va proveni din noua acumulare realizată la Mihăi­leşti, pe riul Argeş, printr-o aducţiune — conducte îngro­pate — în lungime de circa 25 de kilometri, avind un debit de 2 mc/secundă. Viitoarea aduc­ţiune va servi şi ca sursă de apă industrială. La cele spuse de interlocuto­rul nostru mai trebuie să adău­găm turnarea primelor betoane pentru protecţia terasei dinspre şoseaua Olteniţei, executarea terasamentelor grinzilor de ghi­daj­ şi a ecranelor de etan­­şare, lucrări realizate în pro­porţie de circa 50 la sută. Părăsim marele şantier unde se lucrează continuu, în schim­bul de zi şi de noapte, pe vre­me bună sau rea. Ne despăr­ţim de cunoştinţele noastre, mai vechi, aceşti constructori încer­caţi care numai cu doi ani în urmă raportau încheierea lucră­rilor la cea mai mare acumulare de apă a Capitalei, Lacul Dîmbo­viţa. Constructori mai tineri şi mai virstnici, angajaţi intr-o permanentă bătălie cu timpul, încercaţi făuritori de nou, mulţi dintre ei rodaţi la şcoa­la şantie­rului naţional al tineretului. Brigadieri-constructori. Le-am urmărit pe parcursul timpului munca plină de devotament, ab­negaţie şi dăruire totală, de înalt spirit revoluţionar. Pentru toţi cei care am stat de vorbă, fie­­rari-betonişti sau zidari excava­­torişti sau mecanici, maiştri sau ingineri, indiferent dacă i-am întilnit în amonte sau in­ aval, pe Dimboviţa, pentru toţi cuvin­tele datorie şi răspundere au fost cele mai des rostite. Da­torie şi răspundere pentru fău­rarii noii magistrale albastre a Capitalei. Două cuvinte onorate şi oglindite prin excepţionale fapte de muncă. Ele vin să ilus­treze permanent, zi de zi, oră de oră, hotărirea constructorilor de a-şi respecta şi onora întocmai angajamentele luate în faţa se­cretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a preda la termenele prevăzute toate obiectivele încredinţate. Portul Glina. Şi aici aveam să consemnăm aceleaşi ritmuri Înalte de muncă. Cheiul a fost realizat in întregime şi lui i se adaugă acum lucrările de exca­­vare a bazinului din perimetrul Marius Georgescu Foto : MIHAI P­­STOENEȘTI ! (Continuare in pag. a 2-a) V MOBILIZATOARE CHEMĂRI LA ÎNTRECERE (Paginile 3 si 5) | f­­ . 'l...V

Next