România Liberă, februarie 1989 (Anul 47, nr. 13759-13782)

1989-02-01 / nr. 13759

Pagina a 2-a — 7 februarie 1989 EROU ALES AL UNUI TIMP DE AUR Volume omagiale dedicate tovarăşului Nicolae Ceauşescu S-a statornicit, printr-o fru­moasă tradiţie, ca in zilele cinci „din toate inimile ţării“ se înal­ţă Urările pline de neţărmurită dragoste şi adîncă recunoştinţă adresate secretarului general al partidului, preşedintele Re­publicii, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Erou intre eroii neamului, patriot înflăcărat şi revoluţionar consecvent, strălu­cit ginditor şi om politic de lar­gă recunoaştere internaţională, parte dintre aceste grăitoare ex­presii ale respectului şi afecţiu­nii cu care este înconjurat de întreaga colectivitate naţională ilustrul nostru conducător să fie inmănunchiate în volume oma­giale de versuri şi proză. Editura Eminescu, căreia îi revine meritul de a fi publicat pînă acum o bogată suită de ast­fel de volume, ne oferă, anul acesta, sub auspiciile Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialis­te, antologia semnificativ inti­tulată „EROUL“, iar Editura Mi­litară culegerea de versuri „ÎNALT ONOR SUB FLAMURI DE EROI“. Primul volum cu­prinde articole şi versuri oma­giale scrise de oameni de cultu­ră, slujitori ai artelor — o sută de voci distincte dintr-un emo­ţionant coral sărbătoresc — cel de-al doilea este alcătuit din creaţii reprezentative ale mem­brilor cenaclurilor literare ,din armată, înalta vibraţie patrio­tică la care sunt scrise aceste texte, fie că apelează la versuri inspirate, fie că desfăşoară, cu argumente peremptorii, convin­gătoare demonstraţii se reflec­tă in „dedicaţiile“ preliminare care prefaţează, In mod fericit, şi intr-un caz şi în altul, volu­mele : „Tu porți drapelul ţării fără moarte , ducindu-l către viitor departe ; / Ţăranul, mun­citorul, cărturarul / Cu tine sunt şi tu eşti vremii farul / Eşti fiul ăstor plaiuri româneşti / Neam de pandur venit din Scorniceşti“ („Eroul“). In cuget şi simţire cu întregul popor, ostaşii pa­triei încolonaţi sub drapelul tri­color aduc, in zilele sărbăto­reşti de ianuarie, omagiul lor fierbinte comandantului suprem, marelui fiu al patriei, erou în­tre eroii neamului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, inspi­ratorul şi ctitorul victoriilor noastre socialiste, tovarăşei ELENA CEAUŞESCU, ilustră personalitate şi savant de renu­me mondial. In versurile noastre răsu­nă gindul ţării / Şi gloria străbună căre-nfloreşte glia ! Un cintec ne uneşte sub târgu­rile zării / PARTIDUL — CEAUŞESCU — ROMANIA“­. („înalt onor sub flamuri de eroi“). Aceste texte în care răsună, într-adevăr, intr-un armonios acord, gîndul şi glasul ţării, fac însă, cum spuneam, dovada unor voci inconfundabile, fiecare din­tre ele reprezentind o contri­buţie unică, prin punerea in lu­mină, într-o expresie origina­lă, a unor aspecte semnificative ale vieţii noastre social-politice şi ideologice , o diversitate de unghiuri, pornite din perspecti­va unor repere fundamentale ale realităţii noastre, în care se regăsesc, într-o elocventă sinteză, gindirea şi acţiunea to­varăşului Nicolae Ceauşescu, di­mensiunile spirituale ale titani­cei sale personalităţi. Se reali­zează astfel o imagine poliedri­că, întrutotul reprezentativă pentru personalitatea omagiată şi pentru epoca pe al cărei fron­tispiciu strălucește numele ma­relui nostru conducător. „In fiecare an, in luna de albe ninsori a lui ianuarie — scrie Alexandru Bălăci — între­gul popor român aniversează pe conducătorul Ţării, pe acela care, în urmă cu douăzeci şi trei de ani a îndreptat cursul de dezvoltare a României pe un fă­gaş nou, a determinat punerea în practică, printr-un complex de metode vii, originale, confir­mate de viaţă a dezideratului unirii socialismului cu democra­ţia, singura cale in măsură să asigure progresul economic şi social al ţării, în condiţiile lumii moderne a acestui ultim, deceniu al mileniului. Un bilanţ al în­făptuirilor din anii care au tre­cut de la acel eveniment istoric care a fost Congresul al IX-lea al Partidului, al istoricelor iz­­binzi din această perioadă, La profunde temeiuri numită Epo­ca Nicolae Ceauşescu are stră­lucirea solemnă a muncii echi­valentă cu însăşi demnitatea umană. Acest bilanţ are şi sem­nificaţia unei înalte şi merita­te cinstiri aduse omului care creează pentru progresul ţării, ridicat, prin complexul cadru organizatoric, legislativ, prin întregul climat politic şi social din ultimele trecenii, la adevă­rata calitate de stăpin al desti­nelor sale“. Despre realizarea dezideratului imperios necesar al „unirii so­cialismului cu democraţia", realizare de care partidul nos­tru, secretarul său general, s-au arătat preocupaţi încă de la is­toricul Congres al IX-lea, des­pre demnitatea omului care creează conştient şi mindru de statutul său de proprietar, pro­ducător şi beneficiar se vorbeşte şi într-un alt text : „Fiecare din­tre noi s-a simţit in aceşti ani mai responsabil pe tot ce în­seamnă produs naţional şi mai stăpin pe tot ce înseamnă bun naţional. Tot mai stăpin şi tot mai responsabil, mult mai stăpin şi mult mai responsabil, azi de­cit ieri şi mîine decit astăzi. Fie­care s-a simţit participant la faptă şi decizie, fiecare şi-a în­fipt rădăcinile mai trainic in so­lul fertil al afirmării plenare ca proprietar şi producător, con­­turindu-i-se certitudinea ace­lei mentalităţi de cetăţean al unei patrii socialiste in care are datoria să-şi spună tot mai răspicat cuvîntul pentru o viaţă bună, echitabilă, înfloritoare“. (Corneliu Leu). „Cind spunem Ceauşescu, noi spunem România“ sună un vers intrat în conştiinţa noastră. Ideea de a ne identifica „toţi nn unul" potrivit unei devize pie care o găsim înscrisă pe prima stemă a României, la 1859, dar care îşi îndreptăţeşte astăzi, în modul cel mai legitim semnifica­ţia, este dezvoltată din numeroa­se texte : iată un pasaj extras din unul dintre ele. „Pentru acest sfîrşit de secol şi de mi­leniu încărcat de contradicţii, subminat de ambiţii anacronice, ostenit de sporirea nemăsurată a arsenalelor militare, in anul marii sale Uniri, poporul român şi-a născut bărbatul in care a întruchipat toată zestrea nepre­ţuită a iluştrilor­ înaintaşi. In persoana primului preşedinte al României socialiste, poporul ro­mân şi-a ridicat în lumină ca rod al aspiraţiilor de vecii întregi setea sa de libertate, de inde­pendenţă, de dreptate, de unita­te, de egalitate desăvîrşită între toţi fiii săi, fără deosebire de naţionalitate. In persoana secre­tarului general al partidului nos­tru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, poporul român îşi vede întru­chipată dorinţa sa de progres în toate domeniile precum şi cheză­şia că toate marile sale perspec­tive de dezvoltare armonioasă şi multilaterală vor fi împlinite d­in persoana comunistului de ome­nie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, România işi vede întruchipată dorinţa ei de convieţuire paşni­că cu toate ţările planetei nu­mite Pămint (Vasile Rebreanu). Vasta şi prodigioasa operă teoretică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu — ginditor de mare profunzime şi originalitate — inestimabila sa contribuţie la îmbogăţirea tezaurului cunoaşte­rii şi culturii universale, pre­cum şi aportul său determinant la activitatea ideologică, politi­­co-educativă de formare a omu­lui nou, constructor al socialis­mului şi comunismului în România este puternic şi convin­gător reliefată. „Prin monumentala sa operă teoretică, prin activitatea de fie­care zi străbătută de un fierbinte patriotism, conducătorul partidu­lui şi statului nostru a înlătu­rat cu fermitate dogmele şi pre­judecăţile care ne umbreau is­toria, redîndu-ne-o in adevăra­ta ei lumină, a spulberat col­bul uitării de pe comorile ma­teriale şi spirituale, create de popor de-a lungul veacurilor, a făcut dreptate istorică marilor figuri de creatori şi de voievozi, au reintegrat, organic în fluxul vieţii spirituale de azi tradiţii şi obiceiuri din străbuni, cîn­­tecele patriotice cu care ne-am slăvit unitatea, suveranitatea şi independenţa naţională, afir­­mindu-ne demnitatea şi identi­tatea proprie, elementele vitale pentru existenţa unei naţiuni li­bere, fără de care ar fi de neconceput o solidă educaţie pa­triotică şi estetică. Intr-un asemenea climat spiritual şi ideologic, plin de efervescenţă creatoare, sub înţeleaptă îndru­mare a tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, s-au dezvoltat puternic cerce­tarea ştiinţifică, învăţămintul şi cultura, valorile etice şi esteti­ce care ne definesc fiinţa na­ţională, societatea socialistă, precum : dăruirea patriotică, spiritul revoluţionar de iniţiativă creatoare“. (Ion Dodu Bălan). Statornica atenţie, grija exi­gentă de care se bucură din partea secretarului general al partidului literatura, arta în ge­nere, orientările şi îndemnurile sale referitoare la problematica şi menirea acestora in societatea noastră socialistă sînt eviden­ţiate cu înaltă gratitudine, cu hotărîrea de a răspunde şi pe viitor acestei generoase solici­tudini : „Sentimentul viitorului, conştiinţa continuităţii străbat întreaga noastră viaţă literară actuală, legind generaţie de ge­neraţie, operă de operă intr-un unic şi responsabil efort de a sluji năzuinţele poporului, de a fi depozitar al memoriei sale, şi, totodată, factor de progres, cu adinei răsfringeri in con­ştiinţe. Este peisajul spiritual complex şi dinamic, a cărui existenţă se datorează funda­mental climatului inspirat din gindirea şi fapta tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Omagiindu-l pe Preşedintele României, cu­prindem în fierbinţile noastre urări de fericire şi sănătate re­cunoştinţa adresată omului­ care ne-a chemat să fim noi înşine, dimpreună cu angajamentul de a servi statornic acest crez". (Dumitru Radu Popescul. In alte texte este evidenţiată politica desfăşurată de partidul nostru, de România socialistă în sfera vieţii internaţionale în care se regăsesc într-o doctri­nă, organic constituită, princi­piile, concepţiile, iniţiativele şi demersurile care l-au impus pe preşedintele ţării ca pe o perso­nalitate de frunte a lumii con­temporane, ca pe un adevărat Erou al păcii. „In toate dis­cursurile sale, la capitolul „po­litic externă“, liderul nostru a am o cantitate enormă de luă de poziţie memorabile, o lini politică ireproşabilă în care erau puse in aceeaşi urnă o bună credinţă funciară, o credi­bilitate de nezdruncinat, o linie consecvent sinceră, un angaja­ment perpetuu faţă de slujirea păcii universale şi, mai ales, do­rinţa de a media acolo unde se credea că nu se mai putea face nimic. Vocea Conducătoru­lui nostru răsună răspicat şi cu curaj : e loc pentru toată lumea pe pămînt, să trăim în pace, să ne îngăduim unii pe alţii, să înceteze vărsările de singe, ome­nirea are nevoie de linişte, des­tule alte catastrofe se abat asu­pra ei, să fie PACE, e loc pen­tru toţi, să ne dăm mîinile, să îngropăm securea războiului“. (E­ugen Barbu). La ceas sărbătoresc de ianua­rie „gîndul ţării“ îmbracă ade­sea vestmîntul ales al poeziei, unul din cele două volume fiind alcătuit, cum spuneam, în exclu­sivitate din versuri. Vom re­produce, în încheierea acestei prezentări cîteva crîmpeie de poezie, remarcabile deopotrivă prin sugestivitate artistică şi prin vibraţie patriotică şi uma­nă, dedicate celui mai iubit fiu al poporului, prin ale cărui gînd şi faptă, el, poporul işi dă în acest timp fără seamăn întrea­ga măsură a înzestrării sale creatoare. „Nume drag ca steagul trico­lor / Eşti lumina noastră şi min­­diuna I Gîndul tău înseamnă vii­tor, I Viaţa ta se cheamă Româ­nia. /I Pentru toţi simbol de eroism, I Demnitate care nu se-ndoaie I Aliatul pur de co­munism / Este Ceauşescu Nicolae“. (Ion Brad). „Erou prin fapta cărui ni-i tot mai liber zborul / Şi nu cu­noaştem teama de piedici şi de greu ! Căci Ţara, Tricolorul, Partidul şi Poporul I le ştim cu limpezire cuprinse-n gîn­dul său“ (Emil Almăşan). „Improspătaţi-vă pămînturi şi cîntaţi / Noua privelişte, oglinda vredniciei, / Marele Co­munist al României I E demn urmaş al luptătorilor bărbaţi II El este Omul dăruit menirii Erou ales al unui timp de aur / Scris în istoria contemporană, faur / Slăvit de ţară în durata omenirii". (Violeta Zamfirescu). „De ne cîntăm azi vrednic fericirea / In limbă pură şi in cint de dor, / E pentru că ni-i patria-mplinirea, / Partid şi Tri­color şi viitor II Şi dacă ne min­­drim cu tot ce-am fost. / Ve­nind din vremuri, contopiţi cu glia / E pentru că avem in lume rost — Partidul, Ceauşescu, România I“ (Horea Gana). „El este cuvintul devenind faptă / Şi mai mult, e scînteia ce a aprins istoria I El este prietenul porumbeilor albi / Şi al pruncilor şi al florilor // li stă alături mereu I Spre cele mai înalte piscuri ale împlini­rii, I Tovarăşa de viaţă Neasemuită flamură a ideii — II Doi luceferi / Strălucind eterni Pe bolta senină a ţării, I Întru­chiparea vie / A iubirii de pa­trie I“ (Sorin Grecu). „E-un timp solemn, cind şi mai larg ni-i zborul I Spre-nal­­tul crug al zilei viitoare, / Că-n Nicolae Ceauşescu are I Pămin­­tul luptelor izbinditorul II Ră­sune, dar, a inimii urate: I Tră­iască Inaintemergătorul I / Nă­dejdea noastră-n veci nemuri­toare. II Şi-astfel, sărbătorind Conducătorul,­­ Ne înălţăm in cinste fiecare I Noi toţi, Parti­dul, Patria, Poporul! (Niculae Stoian). (R. BUZILA). Societatea noastră socialistă a parcurs un enorm proces de dezvoltare şi are in faţă un al­tul, tot atit de vast şi plin de ţeluri mobilizatoare. In orice clipă am dori să reţinem pe pelicula cinematografică evolu­ţia generală a societăţii, pre­zenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu se impune de la sine, pentru că întreg acest proces de făurire a unei noi vieţi pen­tru poporul român este legat de orientările şi programele gîndi­­te în formularea lor teoretică şi aplicarea lor practică de con­ducătorul partidului şi statului nostru. A fost tot timpul nevoie în anii făuririi propriului nos­tru chin de astăzi, a fost nevoie de muncă, de aspiraţie, de ideal creator, revoluţionar, după cum este necesar ca fiecare zi să fie o mărturie a conştiinţei me­reu treze pe măsura gundului care proiectează transformarea unei ţări şi a ■ unui popor pe o dimensiune exemplară, unică în istoria lui. Când cineaştii oma­giază pe secretarul general al partidului tocmai forţa acestui grund şi a acestei conştiinţe se distinge in primul plan al rela­tării. Documentarul artistic „Cu poporul­­ pentru popor", pro­ducţie a Casei de filme 5 în re­gia lui Gheorghe Vitfmîdis în colaborare cu Pantelie Tuţulea­­sa, omagiază, prin comunicarea imaginii — care ne aduce o lu­me vibrînd intens — pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ctitor şi constructor neobosit al ţării de azi şi pe tovarăşa Elena Ceauşescu, om politic şi om de ştiinţă de largă recunoaştere internaţională. Din film răzbate acea gîndire îndrăzneaţă, constructivă, revo­luţionară, care înseamnă, în via­ţa nouă a societăţii ajunsă în­tr-o fază superioară a existenţei sale materiale şi spirituale, nu numai edificii moderne, tehno­logie avansată, revoluţie tehni­­co-ştiinţifică, revoluţie agra­ră, ci şi spiritul unei epoci, al unei noi etape, al unei noi men­talităţi, către care accede şi as­piră mereu, depăşindu-se şi propunîndu-şi noi obiective, omul contemporan, constructo­rul vieţii noi. Imaginile sunt desprinse din cronica dinamică a existenţei României de astăzi în care milioane de oameni, educaţi şi formaţi in cultul muncii, sunt proprietari, producători şi bene­ficiari. In răspunderea lor se află giganţii industriali, marile platforme moderne, impunătoa­rele hidrocentrale, oraşele şi satele ţării, pămînturile care „învaţă lecţia ştiinţei şi a re­coltelor bogate“, drumul fără de odihnă al apelor, munţii cu pă­durile lor, in fapt, în răspun­derea lor este viitorul tării. Oamenii tării modelează stator­nic edificiile prezentului, pe care pelicula le reţine ca mărturii concrete şi elocvente ale puterii lor de creaţie, in numele unui program trasat în linii precise de secretarul general al parti­dului. Este un program care ex­primă propriile lor idealuri de afirmare şi de situare a României in rîndul celor mai avansate popoare ale lumii. Fiecare imagine aduce cu sine pulsul unei existenţe înnoite, pilduitoare fapte, comentariul (a cărei lectură o fac actorii Adela Mărculescu, Gh. Cozorici şi Mircea Albulescu) venind doar cu sublinierile necesare, cu comparaţiile revelatorii, cu de­limitarea structurilor. Adevărul politic, fundamentul pe care-l constituie sintagma „cu po­porul­­ pentru popor" implică, aşa cum subliniază filmul, am­plul fenomen de adîncire şi per­fecţionare a democratizării vie­ţii noastre sociale şi politice. Marile înfăptuiri ale poporului nostru vin din acest proces continuu de activizare a răspun­derilor individuale şi colective, de îmbunătăţire a formelor con- Omagiul cineaştilor crete de exercitare a democra­ţiei muncitoreşti-revoluţionare — proces social de o anvergură fără precedent. Biografia conducătorului ţării se confundă cu biografia po­porului nostru, conştient de mi­siunea sa în prezentul istoric, între hotarele patriei, dar şi în­tre naţiunile lumii, un popor care şi-a asumat lucid un mesaj de libertate şi demnitate. Şi fil­mul, realizat de studioul cine­matografic „Bucureşti“ în co­laborare cu studioul „Alex. Sa­­hla“, punctează orizonturile largi spre care aspiră, prin fap­te, autentica demnitate a po­porului român. Nu este întîm­­plător că întreţinem relaţii di­plomatice şi economice cu 155 de popoare ale lumii, că apelu­rile pentru pace răsună constant în numele poporului nostru de la toate tribunele importante ale intilnirilor internaţionale, că destinul omenirii este o proble­mă asupra căreia, într-un larg consens, se pronunţă întreaga naţiune. Toate acestea vădesc vocaţia de pace a oamenilor ce trăiesc pe meleagurile noastre, uniţi un cuget spre propăşirea propriei lor ţări, în înţelegere şi colaborare cu toţi oamenii de bine din lume. O voinţă arden­tă mobilizează întreaga suflare românească în jurul conducăto­rului său spre promovarea idei­lor generoase ale păcii şi Înţe­legerii. Programul partidului, aşa cum marchează cu precizie filmul, înseamnă construirea ci­vilizaţiei socialiste In contextul păcii mondiale. Succesiunea cadrelor constr­­ uu- „ii I I . tuia mărturie cu neputinţă de tăgăduit pentru epoca de măreţe împliniri care Îşi au sorgintea în istoricul Congres al IX-lea care a descătuşat energiile crea­toare ale întregului popor şi a Împlinit comuniunea profundă şi durabilă dintre partid, patrie şi popor. Este vorba de anii In care dialogul dintre ţară şi con­ducătorul său­ a Intrat stator­nic in practica vieţii so­cial-politice, fiecare zi mar­­cînd încă un pas spre Împli­nirea Idealurilor ce ne transfor­mă meleagurile în spaţiu de Îm­plinire a civilizaţiei socialiste. Şi pretutindeni unde se mun­ceşte pentru acest Înalt scop se face simţită prezenţa secre­tarului general al partidului, preşedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu al că­rei rol important în desfăşurarea vieţii politice, sociale şi econo­mice, în stimularea creativităţii româneşti, cu orientări funda­mentale pentru oamenii de şti­inţă, cultură şi artă, este sub­liniat de pelicula cinematogra­fică. Un sugestiv montaj aduce, în finalul filmului, cadre Înregis­trate cu ocazia grandioaselor manifestări care Încheie ediţiile Festivalului naţional „Cîntarea României", conturind această inspirată iniţiativă a preşedin­telui ţării, prin care se stimu­lează talentele şi energiile crea­toare ale întregului popor, în anii de când se desfăşoară edi­ţiile festivalului s-a dovedit fe­ricita osmoză între viaţă şi ar­tă, creaţie materială şi creaţie spiritual artistică, în cadrul că­reia oamenii muncii se bucură de artă şi produc valori artisti­ce. Comentariul poetului Nicolae Dragoş se înscrie sugestiv, cu adresă exactă in suita imagini­lor scoţînd in evidentă elemen­tele definitorii pentru societatea noastră în plin elan constructiv. Acest documentar artistic, dublu omagiu a! cineaştilor se leagă de hotărîrea de a valorifica în­treaga lor energie creatoare pen­tru a răspunde, alături de toţi oamenii muncii, cu tot devota­mentul şi cu toată priceperea celor mai înalte exigenţe care stau în faţa întregii ţări. Apor­tul creatorilor de artă trebuie înregistrat în aceeaşi constantă unitate dintre partidul co­munist, ca forţă politică condu­cătoare şi poporul muncitor, ca făuritor al propriului destin, In­­semnînd Împlinirile prezentului şi actele de Înaltă responsabili­tate pentru viitor. Toate acestea se Înscriu sub cuvintele progra­matice ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „Am pornit şi por­nim de la faptul că socialismul îl construim cu poporul, pentru popor, că dezvoltarea democra­ţiei muncitoreşti-revoluţionare, participarea activă a întregului popor la făurirea conştientă a propriului său viitor constituie factorul decisiv al făuririi socia­lismului şi comunismului“. Este ceea ce exprimă in imagini grăitoare şi filmul documentar artistic „Cu poporul , pentru popor“. (FLORICA ICHIM). / / Un mare adevăr al societăţii româneşti de azi: CU POPORUL, PENTRU POPOR EROUL kâ ■ t ^UMU! bui!H--, li ÎNALT ONOR. SUB FLAMURI W. # ■ :i/ IH lkwm& term ; a -Sitiii ■" V ' * i.eiUVS ?i: fcSjRsâ&iiKitiâi RITMICITATE, CALME, EEICIRIA (Urmare din pag. I) * 1 * 1 nu se admită ieșirea pe poarta fabricii sau a uzinei a nici unui produs cu vicii de execuție. Ca­litatea la utilizator trebuie să corespundă intru totul proiectu­lui, caietului de sarcini și pros­pectului sau mostrei pe baza cărora s-a încheiat contractul. Industria românească exportă în prezent bunuri de valoare ri­dicată și nu ne putem permite în nici un fel să compromitem loturi întregi, pentru că un pro­dus sau două s-au dovedit a fi necorespunzătoare. Așadar, aces­tui indicator de însemnătate maximă pentru dezvoltarea nor­mală a economiei noastre na­ţionale să i se acorde atenţia necesară iar experienţa acumu­lată în acest sens să fie valo­rificată din ce în ce mai bine atit în unităţile producătoare, cit şi în cele specializate în co­merţul exterior. Asigurarea calităţii — a ca­racteristicilor fizico-mecanice, funcţionale şi estetice a produ­selor, a fiabilităţii în exploatare a acestora — reprezintă cheia de boltă a întregului proces productiv. Ea determină, in ulti­mă instanţă, eficienţa tuturor acţiunilor promovate pe plan tehnic şi tehnologic pentru creş­terea productivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor materia­le. Dar oricît de avansat şi ve­rificat ar fi un procedeu tehno­logic, tot oamenii sunt cei care 11 pun în valoare, prin modul în care înţeleg să respecte dis­ciplina tehnologică, să manifes­te responsabilitate în execu­tarea fiecărei operaţii, a auto­controlului. De aceea, din grija pentru asigurarea calităţii fie­care colectiv şi fiecare om tre­buie să facă un adevărat cult. Acest mod de a gindi îi va de­termina pe oameni să privească cu aceeaşi grijă şi modul in care este utilizată şi întreţinută baza tehnică, pe care noi înşine am creat-o prin muncă, fiecare ma­şină şi fiecare utilaj, şi modul în care sunt gospodărite mate­rialele — de fapt întreaga ges­tiune a Întreprinderii. Ca pro­prietari şi producători, colecti­vele de oameni ai muncii au datoria să se implice din ce în ce mai responsabil în gestio­narea bunurilor încredinţate de societate, în obţinerea unei efi­cienţe sporite, în primul rind prin calitatea şi nivelul tehnic al producţiei. Referindu-ne la aceste pro­bleme — al căror domeniu cu­prinde toate sectoarele econo­miei naţionale — nu putem să nu le punem în legătură ne­mijlocită cu exigenţele privind înfăptuirea programelor de per­fecţionare şi modernizare a în­tregii activităţi. Din cifrele comparative, din consideraţiile şi perspectivele ce ni se deschid în legătură cu această acţiune de largă deschidere naţională — expuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu atit la întâlnirea de lucru cu membrii consiliilor oamenilor muncii şi alţi repre­zentanţi ai muncitorilor, tehni­cienilor şi inginerilor din între­prinderile vizitate la 23 ianua­rie, cit şi cu prilejul solemnităţii omagiale din 26 ianuarie — rezultă încă o dată avantajele cu adevărat excepţionale ale perfecţionării organizării muncii şi modernizării proceselor de producţie, ca dealtfel ale tutu­ror programelor aflate in curs de realizare. E vorba de impor­tanţi paşi revoluţionari spre o economie de înaltă calitate şi eficienţă, competitivă, condusă de oameni foarte bine pregă­tiţi din punct de vedere profe­sional şi politic şi aşezată sta­tornic pe un cadru larg demo­cratic în interiorul căruia se manifestă tot mai puternic prin­cipiile autoconducerii muncito­reşti, ale autogestiunii economi­­co-financiare şi autofinanţării. Reliefînd posibilităţile pe care le avem în aceste privinţe, pu­­ternica bază materială de care dispunem, existenţa unui va­loros, competent şi numeros corn de specialişti, de la mun­citori la oameni de ştiinţă, ca­pabili să rezolve orice proble­me, secretarul general al parti­dului ne îndeamnă permanent să lucrăm mai bine, cu mai multă răspundere pentru a ob­ţine cit mai recede rezultatele urmărite prm programele aflate In curs de materializare. ..r.»ca ce ne preocupă — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in cuvintarea la solemnitatea oma­gială — este să fie mai multă iniţiativă, să se acţioneze mai intens pentru realizarea acestor programe, să se dezbată şi să se discute cum să perfecţionăm activitatea dintr-un sector sau altul, pornind insă, desigur, de la principiile socialismului şti­inţific, de la asigurarea dezvol­tării socialiste a patriei noastre". Acestui vibrant îndemn, de largă cuprindere, suntem­ datori să-i răspundem prin punerea in valoare a întregului potenţial de cunoştinţe şi experienţă de care dispunem — şi în care secretarul general al partidului are atîta încredere — prin cău­tări novatoare, prin voinţa de a adăuga fiecărei acţiuni ele­mente noi, superioare, de a pune fiecare misiune încredin­ţată, fiecare fază de producţie sub semnul saltului calitativ şi al deplinei responsabilităţi, in­diferent de sectorul sau com­partimentul în care lucrăm. Relaţiile instituite odată pentru totdeauna în societatea noastră, fundamentate pe uriaşa, puter­nica proprietate socialistă, con­stituie un mediu, deosebit de fertil pentru afirmarea iniţiati­vei maselor, a fiecăruia dintre noi. In acest spirit, sarcinile eco­nomice, comandamentele pri­vind gospodărirea cu grijă ma­ximă a resurselor — materii prime, materiale, combustibil, energie electrică, materiale şi energie refolosibile — au ace­eaşi importanţă in fiecare do­meniu de activitate, iar calita­tea de proprietari, producători şi beneficiari ne obligă să ma­nifestăm aceeaşi atitudine, ace­eaşi disciplină faţă de sarcini­le, şi atribuţiile ce ne revin. Pla­nul, în expresia sa fizică, indi­catorii de eficienţă, nivelul costurilor, al consumurilor tre­buie să preocupe în cel mai înalt grad fiecare colectiv. Nu­mai aşa această a doua lună a anului se va adăuga cu plusuri cantitative şi calitative cu sem­nificaţie distinctă la realizarea exemplară a planului pe primul trimestru şi pe întregul an. te ­­i ) (Urmare din pag. 1) Numai pe baza celor mai înain­tate cuceriri ale ştiinţei şi tehni­cii vom putea realiza o societate superioară din toate punctele de vedere.“ Ne apare tot mai limpede în contextul actual, de ce se depun atîtea eforturi pentru trezirea la viaţă a celor mai sensibile resur­se ale conştiinţei in vederea în­făptuirii acelei revoluţionări a mentalităţilor închistate, care obturează încă ici si colo mer­sul înainte al societăţii. Nu de mult, unul dintre bunii specialişti ai întreprinderii de electronică industrială, unitate a unei industrii de vîrf a eco­nomiei noastre, semnala cu o limpezime a rostirii demnă de un expert sociolog, asemenea luptă ce se poartă pentru valorile no­ului. Valori, spunea, el, com­plexe, de vreme ce în conţinutul lor sunt cuprinse atit semnele progresului tehnic, ale cunoaş­terii umane, in general, cit şi termenii ambianţei morale, ai conduitei etice, profesionale şi, desigur, politice, pe un plan mai înalt al conştiinţei sociale a ele­mentului uman. O forţă de mun­că bine pregătită, în linii genete­rale, dar inaptă să preia fără spasmele de reţinere iniţială, sugestiile novatoare, chiar şi cele pornite din interior, din propriul­ mediu de muncă. Aceasta a provocat multă vreme unele probleme, chiar în planul producţiei ; ceea ce se realiza, nu era deloc în concordanţă cu performanţele dotării tehnico-materiale şi nici măcar cu acelea ale pregătirii profesionale, de specialitate. Pîrghia ce a trebuit acţionată a fost aceea a educaţiei în nu­mele noului, un antrenament susţinut şi deloc uşor cu oameni ce trebuiau aduşi la acelaşi nu­mitor cu rigorile obiectivelor de înaltă performanţă ce li se ce­reau. Revoluţionarea conştiinţelor, chiar şi in ordine limitat profesi­onală, este un proces indisolubil legat de penetraţia tot mai e­­nergică a cuceririlor ştiinţifice şi tehnice, inclusiv a celor pri­vitoare la arta conducerii şi or­ganizării proceselor de produc­ţie, în toate sferele de activita­te umană. Indiferenţa faţă de această realitate explozivă a zilelor noastre şi a ci­vilizaţiei industriale de tip Intensiv, moderne, pe care o făurim nu se poate solda decit cu rămînerea in urmă, cu incapacitatea, în ultimă instanţă, de a asigura celor ce muncesc condiţiile unei existenţe, mate­riale şi spirituale, demne şi în­destulătoare. felementele progresului se află în inim­ile noastre. Sistemul, foarte dinamic şi judicios con­ceput al democraţiei noastre muncitoreşti-revoluţionare, îngă­duie o abordare deschisă şi sis­tematică a problemelor legate de­­ impactul noului asupra conştiin­ţei sociale, conştiinţă care nu nu­mai că nu trebuie să mai rămină in urma dezvoltării forţelor de producţie — după cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu —, ci trebuie să devină un propul­­sor al acesteia. In societatea con­temporană, şi mai cu seamă în cea socialistă, atributele motorii ale conştiinţei omului, ale de­mersului său revoluţionar cana­lizat spre acţiuni constructive de amploare şi mare complexi­tate, pot fi modelate şi mobili­zate în numele unei cauze sau al unui obiectiv major — econo­mic sau social — propus de societate în­ folosul general şi in numele progresului multilateral. De aceea, în cadrul fiecărei uni­tăţi economice, in instituţii de tot felul, au fost acţionate pîr­­ghiile îndreptate spre modela­rea celui mai preţios, dar şi mai sensibil material ce intră în compoziţia marelui edificiu al noii societăţi socialiste, pe care ne-am angajat să o făurim cu propriile noastre fapte. E vor­ba, se înţelege, de conştiinţa oa­menilor. Prilejul este cit se poate de prielnic: în ma­gestrala Expune­re din noiembrie 1988, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că in actualul stadiu de dezvoltare a ţării se impun importante sal­turi calitative, profunde revolu­­ţionări structurale ce sunt dia­lectic puse în mişcare de marile acumulări din baza materială a societăţii. Acumulări ce-şi au corespondentul lor, însă, şi în conştiinţa socială, in experienţa politică, profesională şi organi­zatorică a milioanelor de oa­meni ai muncii, care s-au for­mat practic in toţi aceşti ani de creşteri cantitative, odată cu ţara. Aceşti factori reprezintă o forţă ce poate hotărî sensul în­suşi al dezvoltării noastre şi, in­discutabil, calitatea acestui efort de muncă şi de creaţie pe care suntem­ chemaţi să-l depunem in continuare. Condiţiile sunt foarte favorabile, în acest sens, toc­mai datorită impulsului nou­lui val al revoluţiei tehnice şi ştiinţifice, căruia ţara noas­tră prin cutezătoare şi precise programe de acţiune specializată, i s-a circumscris cu fermitate încă de la Congresul al IX-lea. „Realizarea obiectivelor de dez­voltare intensivă a economiei naţionale — preciza cu claritate in Expunerea din noiembrie 1988 secretarul general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu,­­ impune intensifi­carea muncii de cercetare şi creş­terea rolului ştiinţei în perfec­ţionarea, modernizarea şi dez­voltarea industriei, agriculturii şi celorlalte sectoare de activi­tate. Va trebui să facem astfel incit ştiinţa românească, cerce­tarea ştiinţifică din toate dome­niile să devină un puternic fac­tor al întregii dezvoltări a for­ţelor de producţie şi a întregii societăţi socialiste româneşti. Să asigurăm ca România anilor 1995—2900*—2010 — se spune în continuare, în Expunerea din noiembrie anul trecut — să re­prezinte o ţară cu o inaltă acti­vitate ştiinţifică, cu o puternică forţă de cercetare, care să asi­gure soluţionarea noilor şi noilor probleme ale progresului econo­­mico-social, ale ridicării conti­nue a gradului de civilizaţie, a bunăstării generale a poporului nostru..." Iată, aşadar, ce perfectă inter­conexiune găsim în chiar cu­prinsul planurilor noastre de dezvoltare cincinală şi de per­spectivă nu prea îndepărtată. Propria noastră bunăstare, stan­dardul general de civilizaţie pe care le preconizăm în evolu­ţia următoarelor decenii se află în miinile noastre. Mai exact spus, in conştiinţa noastră, în conduita noastră de muncă, de a răspunde cu flexibilitate profe­sională şi cu răspundere politică tuturor solicitărilor pe care noua revoluţie tehnică şi ştiinţifică le pune in faţa societăţii româ­neşti contemporane. Un sistem complex de articulaţii este pus în stare de funcţionare prin mijloace şi metode foarte diver­se pentru a realiza ceea ce în­deobşte numim noul tip de con­structor conştient, revoluţionar al societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate. Un proces de mo­delare intensivă a personalităţii umane, de perfecţionare conti­nuă şi tot mai profundă a da­telor cunoaşterii, acestea ar fi căile prin care conştiinţa soci­ală poate fi şi trebuie să devină o forţă reală a progresului soci­etăţii. Am întîlnit asemenea entităţi umane în institute de cercetări, care au atins în puţini ani un solid prestigiu internaţional şi care au constituit, prin contac­tele statornice — de muncă şi de creaţie pe fronturile chimiei — un model invariabil de con­duită profesională şi civică pusă în slujba progresului necontenit, al ţării prin resurse de putere (umană, se înţelege) proprii. Am intilnit asemenea „academii“ sui-generis ale conştiinţei mun­­citoreşti-revoluţionare şi în mul­te unităţi industriale — la în­treprinderea de aparate de cale din Buzău, la întreprinderea de maşini grele Bucureşti, la „Elec­tronica“, la Întreprinderea de rulmenţi grei din Ploieşti, la „Nicolina" Iaşi, la „Electromu­­reş“ Tirgu-Mureş şi in atîtea alte locuri. Cu asemenea ci­tadela ale conştiinţei înain­tate, deschise­­ mişcărilor no­vatoare,­­perfectibile, care, iată, au cuprins treptat-trep­tat întregul organism indus­trial al ţării, cu o şcoală na­ţională aflată intr-o continuă mişcare lăuntrică de adecvare a proceselor educativ-formative ale noilor generaţii, la cerinţele timpului (prezent şi viitor) şi ale societăţii — aflată, la rindu-i, la porţile unei supercivilizaţii moderne şi dinamice — strădani­ile noastre ne vor situa printre naţiunile dezvoltate şi puternice ale contemporaneităţii. Căile de atingere a acestui ţel ne sunt cunoscute, resurse materiale şi umane avem pe măsura aspiraţi­ilor noastre, aşa incit apelul to­varăşului Nicolae Ceauşescu, se­cretarul general al partidului, făcut la ultima plenară a foru­mului organizaţiilor democraţiei muncitoreşti revoluţionare ne a­­pare mai îndreptăţit ca oricînd. „Să devenim o puternică forţă a ştiinţei şi culturii — se spune în magistrala Expunere din no­iembrie — un popor care să ac­ţioneze cu intreaga conştiinţă şi răspundere, în spirit revoluţio­nar, sâ asigure realizarea obiec­­tivelor dezvoltării sale şi să-şi aducă, totodată, contribuţia la dezvoltarea generală a ştiinţei şi cunoaşterii universale.“ Deziderat ce poate deveni re­alitate prin împlinirea la scara întregului nostru popor de oa­meni muncitori a revoluţionarei opere de modelare si stimulare a conştiinţei sociale in consens cu exigentele tot mai mari si mai complexe ale dezvoltării noastre economice şi social-cul­­turale, ale timpului nostru so­cialist şi ale civilizaţiei contem­porane. Cerinţele noii revoluţii tehnico-ştiinţifice, factori modelatori şi dinamizatori ai conştiinţei sociale . „România liberă“

Next