România Liberă, februarie 1989 (Anul 47, nr. 13759-13782)
1989-02-01 / nr. 13759
Pagina a 2-a — 7 februarie 1989 EROU ALES AL UNUI TIMP DE AUR Volume omagiale dedicate tovarăşului Nicolae Ceauşescu S-a statornicit, printr-o frumoasă tradiţie, ca in zilele cinci „din toate inimile ţării“ se înalţă Urările pline de neţărmurită dragoste şi adîncă recunoştinţă adresate secretarului general al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Erou intre eroii neamului, patriot înflăcărat şi revoluţionar consecvent, strălucit ginditor şi om politic de largă recunoaştere internaţională, parte dintre aceste grăitoare expresii ale respectului şi afecţiunii cu care este înconjurat de întreaga colectivitate naţională ilustrul nostru conducător să fie inmănunchiate în volume omagiale de versuri şi proză. Editura Eminescu, căreia îi revine meritul de a fi publicat pînă acum o bogată suită de astfel de volume, ne oferă, anul acesta, sub auspiciile Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, antologia semnificativ intitulată „EROUL“, iar Editura Militară culegerea de versuri „ÎNALT ONOR SUB FLAMURI DE EROI“. Primul volum cuprinde articole şi versuri omagiale scrise de oameni de cultură, slujitori ai artelor — o sută de voci distincte dintr-un emoţionant coral sărbătoresc — cel de-al doilea este alcătuit din creaţii reprezentative ale membrilor cenaclurilor literare ,din armată, înalta vibraţie patriotică la care sunt scrise aceste texte, fie că apelează la versuri inspirate, fie că desfăşoară, cu argumente peremptorii, convingătoare demonstraţii se reflectă in „dedicaţiile“ preliminare care prefaţează, In mod fericit, şi intr-un caz şi în altul, volumele : „Tu porți drapelul ţării fără moarte , ducindu-l către viitor departe ; / Ţăranul, muncitorul, cărturarul / Cu tine sunt şi tu eşti vremii farul / Eşti fiul ăstor plaiuri româneşti / Neam de pandur venit din Scorniceşti“ („Eroul“). In cuget şi simţire cu întregul popor, ostaşii patriei încolonaţi sub drapelul tricolor aduc, in zilele sărbătoreşti de ianuarie, omagiul lor fierbinte comandantului suprem, marelui fiu al patriei, erou între eroii neamului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, inspiratorul şi ctitorul victoriilor noastre socialiste, tovarăşei ELENA CEAUŞESCU, ilustră personalitate şi savant de renume mondial. In versurile noastre răsună gindul ţării / Şi gloria străbună căre-nfloreşte glia ! Un cintec ne uneşte sub târgurile zării / PARTIDUL — CEAUŞESCU — ROMANIA“. („înalt onor sub flamuri de eroi“). Aceste texte în care răsună, într-adevăr, intr-un armonios acord, gîndul şi glasul ţării, fac însă, cum spuneam, dovada unor voci inconfundabile, fiecare dintre ele reprezentind o contribuţie unică, prin punerea in lumină, într-o expresie originală, a unor aspecte semnificative ale vieţii noastre social-politice şi ideologice , o diversitate de unghiuri, pornite din perspectiva unor repere fundamentale ale realităţii noastre, în care se regăsesc, într-o elocventă sinteză, gindirea şi acţiunea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, dimensiunile spirituale ale titanicei sale personalităţi. Se realizează astfel o imagine poliedrică, întrutotul reprezentativă pentru personalitatea omagiată şi pentru epoca pe al cărei frontispiciu strălucește numele marelui nostru conducător. „In fiecare an, in luna de albe ninsori a lui ianuarie — scrie Alexandru Bălăci — întregul popor român aniversează pe conducătorul Ţării, pe acela care, în urmă cu douăzeci şi trei de ani a îndreptat cursul de dezvoltare a României pe un făgaş nou, a determinat punerea în practică, printr-un complex de metode vii, originale, confirmate de viaţă a dezideratului unirii socialismului cu democraţia, singura cale in măsură să asigure progresul economic şi social al ţării, în condiţiile lumii moderne a acestui ultim, deceniu al mileniului. Un bilanţ al înfăptuirilor din anii care au trecut de la acel eveniment istoric care a fost Congresul al IX-lea al Partidului, al istoricelor izbinzi din această perioadă, La profunde temeiuri numită Epoca Nicolae Ceauşescu are strălucirea solemnă a muncii echivalentă cu însăşi demnitatea umană. Acest bilanţ are şi semnificaţia unei înalte şi meritate cinstiri aduse omului care creează pentru progresul ţării, ridicat, prin complexul cadru organizatoric, legislativ, prin întregul climat politic şi social din ultimele trecenii, la adevărata calitate de stăpin al destinelor sale“. Despre realizarea dezideratului imperios necesar al „unirii socialismului cu democraţia", realizare de care partidul nostru, secretarul său general, s-au arătat preocupaţi încă de la istoricul Congres al IX-lea, despre demnitatea omului care creează conştient şi mindru de statutul său de proprietar, producător şi beneficiar se vorbeşte şi într-un alt text : „Fiecare dintre noi s-a simţit in aceşti ani mai responsabil pe tot ce înseamnă produs naţional şi mai stăpin pe tot ce înseamnă bun naţional. Tot mai stăpin şi tot mai responsabil, mult mai stăpin şi mult mai responsabil, azi decit ieri şi mîine decit astăzi. Fiecare s-a simţit participant la faptă şi decizie, fiecare şi-a înfipt rădăcinile mai trainic in solul fertil al afirmării plenare ca proprietar şi producător, conturindu-i-se certitudinea acelei mentalităţi de cetăţean al unei patrii socialiste in care are datoria să-şi spună tot mai răspicat cuvîntul pentru o viaţă bună, echitabilă, înfloritoare“. (Corneliu Leu). „Cind spunem Ceauşescu, noi spunem România“ sună un vers intrat în conştiinţa noastră. Ideea de a ne identifica „toţi nn unul" potrivit unei devize pie care o găsim înscrisă pe prima stemă a României, la 1859, dar care îşi îndreptăţeşte astăzi, în modul cel mai legitim semnificaţia, este dezvoltată din numeroase texte : iată un pasaj extras din unul dintre ele. „Pentru acest sfîrşit de secol şi de mileniu încărcat de contradicţii, subminat de ambiţii anacronice, ostenit de sporirea nemăsurată a arsenalelor militare, in anul marii sale Uniri, poporul român şi-a născut bărbatul in care a întruchipat toată zestrea nepreţuită a iluştrilor înaintaşi. In persoana primului preşedinte al României socialiste, poporul român şi-a ridicat în lumină ca rod al aspiraţiilor de vecii întregi setea sa de libertate, de independenţă, de dreptate, de unitate, de egalitate desăvîrşită între toţi fiii săi, fără deosebire de naţionalitate. In persoana secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, poporul român îşi vede întruchipată dorinţa sa de progres în toate domeniile precum şi chezăşia că toate marile sale perspective de dezvoltare armonioasă şi multilaterală vor fi împlinite din persoana comunistului de omenie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, România işi vede întruchipată dorinţa ei de convieţuire paşnică cu toate ţările planetei numite Pămint (Vasile Rebreanu). Vasta şi prodigioasa operă teoretică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu — ginditor de mare profunzime şi originalitate — inestimabila sa contribuţie la îmbogăţirea tezaurului cunoaşterii şi culturii universale, precum şi aportul său determinant la activitatea ideologică, politico-educativă de formare a omului nou, constructor al socialismului şi comunismului în România este puternic şi convingător reliefată. „Prin monumentala sa operă teoretică, prin activitatea de fiecare zi străbătută de un fierbinte patriotism, conducătorul partidului şi statului nostru a înlăturat cu fermitate dogmele şi prejudecăţile care ne umbreau istoria, redîndu-ne-o in adevărata ei lumină, a spulberat colbul uitării de pe comorile materiale şi spirituale, create de popor de-a lungul veacurilor, a făcut dreptate istorică marilor figuri de creatori şi de voievozi, au reintegrat, organic în fluxul vieţii spirituale de azi tradiţii şi obiceiuri din străbuni, cîntecele patriotice cu care ne-am slăvit unitatea, suveranitatea şi independenţa naţională, afirmindu-ne demnitatea şi identitatea proprie, elementele vitale pentru existenţa unei naţiuni libere, fără de care ar fi de neconceput o solidă educaţie patriotică şi estetică. Intr-un asemenea climat spiritual şi ideologic, plin de efervescenţă creatoare, sub înţeleaptă îndrumare a tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, s-au dezvoltat puternic cercetarea ştiinţifică, învăţămintul şi cultura, valorile etice şi estetice care ne definesc fiinţa naţională, societatea socialistă, precum : dăruirea patriotică, spiritul revoluţionar de iniţiativă creatoare“. (Ion Dodu Bălan). Statornica atenţie, grija exigentă de care se bucură din partea secretarului general al partidului literatura, arta în genere, orientările şi îndemnurile sale referitoare la problematica şi menirea acestora in societatea noastră socialistă sînt evidenţiate cu înaltă gratitudine, cu hotărîrea de a răspunde şi pe viitor acestei generoase solicitudini : „Sentimentul viitorului, conştiinţa continuităţii străbat întreaga noastră viaţă literară actuală, legind generaţie de generaţie, operă de operă intr-un unic şi responsabil efort de a sluji năzuinţele poporului, de a fi depozitar al memoriei sale, şi, totodată, factor de progres, cu adinei răsfringeri in conştiinţe. Este peisajul spiritual complex şi dinamic, a cărui existenţă se datorează fundamental climatului inspirat din gindirea şi fapta tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Omagiindu-l pe Preşedintele României, cuprindem în fierbinţile noastre urări de fericire şi sănătate recunoştinţa adresată omului care ne-a chemat să fim noi înşine, dimpreună cu angajamentul de a servi statornic acest crez". (Dumitru Radu Popescul. In alte texte este evidenţiată politica desfăşurată de partidul nostru, de România socialistă în sfera vieţii internaţionale în care se regăsesc într-o doctrină, organic constituită, principiile, concepţiile, iniţiativele şi demersurile care l-au impus pe preşedintele ţării ca pe o personalitate de frunte a lumii contemporane, ca pe un adevărat Erou al păcii. „In toate discursurile sale, la capitolul „politic externă“, liderul nostru a am o cantitate enormă de luă de poziţie memorabile, o lini politică ireproşabilă în care erau puse in aceeaşi urnă o bună credinţă funciară, o credibilitate de nezdruncinat, o linie consecvent sinceră, un angajament perpetuu faţă de slujirea păcii universale şi, mai ales, dorinţa de a media acolo unde se credea că nu se mai putea face nimic. Vocea Conducătorului nostru răsună răspicat şi cu curaj : e loc pentru toată lumea pe pămînt, să trăim în pace, să ne îngăduim unii pe alţii, să înceteze vărsările de singe, omenirea are nevoie de linişte, destule alte catastrofe se abat asupra ei, să fie PACE, e loc pentru toţi, să ne dăm mîinile, să îngropăm securea războiului“. (Eugen Barbu). La ceas sărbătoresc de ianuarie „gîndul ţării“ îmbracă adesea vestmîntul ales al poeziei, unul din cele două volume fiind alcătuit, cum spuneam, în exclusivitate din versuri. Vom reproduce, în încheierea acestei prezentări cîteva crîmpeie de poezie, remarcabile deopotrivă prin sugestivitate artistică şi prin vibraţie patriotică şi umană, dedicate celui mai iubit fiu al poporului, prin ale cărui gînd şi faptă, el, poporul işi dă în acest timp fără seamăn întreaga măsură a înzestrării sale creatoare. „Nume drag ca steagul tricolor / Eşti lumina noastră şi mindiuna I Gîndul tău înseamnă viitor, I Viaţa ta se cheamă România. /I Pentru toţi simbol de eroism, I Demnitate care nu se-ndoaie I Aliatul pur de comunism / Este Ceauşescu Nicolae“. (Ion Brad). „Erou prin fapta cărui ni-i tot mai liber zborul / Şi nu cunoaştem teama de piedici şi de greu ! Căci Ţara, Tricolorul, Partidul şi Poporul I le ştim cu limpezire cuprinse-n gîndul său“ (Emil Almăşan). „Improspătaţi-vă pămînturi şi cîntaţi / Noua privelişte, oglinda vredniciei, / Marele Comunist al României I E demn urmaş al luptătorilor bărbaţi II El este Omul dăruit menirii Erou ales al unui timp de aur / Scris în istoria contemporană, faur / Slăvit de ţară în durata omenirii". (Violeta Zamfirescu). „De ne cîntăm azi vrednic fericirea / In limbă pură şi in cint de dor, / E pentru că ni-i patria-mplinirea, / Partid şi Tricolor şi viitor II Şi dacă ne mindrim cu tot ce-am fost. / Venind din vremuri, contopiţi cu glia / E pentru că avem in lume rost — Partidul, Ceauşescu, România I“ (Horea Gana). „El este cuvintul devenind faptă / Şi mai mult, e scînteia ce a aprins istoria I El este prietenul porumbeilor albi / Şi al pruncilor şi al florilor // li stă alături mereu I Spre cele mai înalte piscuri ale împlinirii, I Tovarăşa de viaţă Neasemuită flamură a ideii — II Doi luceferi / Strălucind eterni Pe bolta senină a ţării, I Întruchiparea vie / A iubirii de patrie I“ (Sorin Grecu). „E-un timp solemn, cind şi mai larg ni-i zborul I Spre-naltul crug al zilei viitoare, / Că-n Nicolae Ceauşescu are I Pămintul luptelor izbinditorul II Răsune, dar, a inimii urate: I Trăiască Inaintemergătorul I / Nădejdea noastră-n veci nemuritoare. II Şi-astfel, sărbătorind Conducătorul, Ne înălţăm in cinste fiecare I Noi toţi, Partidul, Patria, Poporul! (Niculae Stoian). (R. BUZILA). Societatea noastră socialistă a parcurs un enorm proces de dezvoltare şi are in faţă un altul, tot atit de vast şi plin de ţeluri mobilizatoare. In orice clipă am dori să reţinem pe pelicula cinematografică evoluţia generală a societăţii, prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu se impune de la sine, pentru că întreg acest proces de făurire a unei noi vieţi pentru poporul român este legat de orientările şi programele gîndite în formularea lor teoretică şi aplicarea lor practică de conducătorul partidului şi statului nostru. A fost tot timpul nevoie în anii făuririi propriului nostru chin de astăzi, a fost nevoie de muncă, de aspiraţie, de ideal creator, revoluţionar, după cum este necesar ca fiecare zi să fie o mărturie a conştiinţei mereu treze pe măsura gundului care proiectează transformarea unei ţări şi a ■ unui popor pe o dimensiune exemplară, unică în istoria lui. Când cineaştii omagiază pe secretarul general al partidului tocmai forţa acestui grund şi a acestei conştiinţe se distinge in primul plan al relatării. Documentarul artistic „Cu poporul pentru popor", producţie a Casei de filme 5 în regia lui Gheorghe Vitfmîdis în colaborare cu Pantelie Tuţuleasa, omagiază, prin comunicarea imaginii — care ne aduce o lume vibrînd intens — pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ctitor şi constructor neobosit al ţării de azi şi pe tovarăşa Elena Ceauşescu, om politic şi om de ştiinţă de largă recunoaştere internaţională. Din film răzbate acea gîndire îndrăzneaţă, constructivă, revoluţionară, care înseamnă, în viaţa nouă a societăţii ajunsă într-o fază superioară a existenţei sale materiale şi spirituale, nu numai edificii moderne, tehnologie avansată, revoluţie tehnico-ştiinţifică, revoluţie agrară, ci şi spiritul unei epoci, al unei noi etape, al unei noi mentalităţi, către care accede şi aspiră mereu, depăşindu-se şi propunîndu-şi noi obiective, omul contemporan, constructorul vieţii noi. Imaginile sunt desprinse din cronica dinamică a existenţei României de astăzi în care milioane de oameni, educaţi şi formaţi in cultul muncii, sunt proprietari, producători şi beneficiari. In răspunderea lor se află giganţii industriali, marile platforme moderne, impunătoarele hidrocentrale, oraşele şi satele ţării, pămînturile care „învaţă lecţia ştiinţei şi a recoltelor bogate“, drumul fără de odihnă al apelor, munţii cu pădurile lor, in fapt, în răspunderea lor este viitorul tării. Oamenii tării modelează statornic edificiile prezentului, pe care pelicula le reţine ca mărturii concrete şi elocvente ale puterii lor de creaţie, in numele unui program trasat în linii precise de secretarul general al partidului. Este un program care exprimă propriile lor idealuri de afirmare şi de situare a României in rîndul celor mai avansate popoare ale lumii. Fiecare imagine aduce cu sine pulsul unei existenţe înnoite, pilduitoare fapte, comentariul (a cărei lectură o fac actorii Adela Mărculescu, Gh. Cozorici şi Mircea Albulescu) venind doar cu sublinierile necesare, cu comparaţiile revelatorii, cu delimitarea structurilor. Adevărul politic, fundamentul pe care-l constituie sintagma „cu poporul pentru popor" implică, aşa cum subliniază filmul, amplul fenomen de adîncire şi perfecţionare a democratizării vieţii noastre sociale şi politice. Marile înfăptuiri ale poporului nostru vin din acest proces continuu de activizare a răspunderilor individuale şi colective, de îmbunătăţire a formelor con- Omagiul cineaştilor crete de exercitare a democraţiei muncitoreşti-revoluţionare — proces social de o anvergură fără precedent. Biografia conducătorului ţării se confundă cu biografia poporului nostru, conştient de misiunea sa în prezentul istoric, între hotarele patriei, dar şi între naţiunile lumii, un popor care şi-a asumat lucid un mesaj de libertate şi demnitate. Şi filmul, realizat de studioul cinematografic „Bucureşti“ în colaborare cu studioul „Alex. Sahla“, punctează orizonturile largi spre care aspiră, prin fapte, autentica demnitate a poporului român. Nu este întîmplător că întreţinem relaţii diplomatice şi economice cu 155 de popoare ale lumii, că apelurile pentru pace răsună constant în numele poporului nostru de la toate tribunele importante ale intilnirilor internaţionale, că destinul omenirii este o problemă asupra căreia, într-un larg consens, se pronunţă întreaga naţiune. Toate acestea vădesc vocaţia de pace a oamenilor ce trăiesc pe meleagurile noastre, uniţi un cuget spre propăşirea propriei lor ţări, în înţelegere şi colaborare cu toţi oamenii de bine din lume. O voinţă ardentă mobilizează întreaga suflare românească în jurul conducătorului său spre promovarea ideilor generoase ale păcii şi Înţelegerii. Programul partidului, aşa cum marchează cu precizie filmul, înseamnă construirea civilizaţiei socialiste In contextul păcii mondiale. Succesiunea cadrelor constr uu- „ii I I . tuia mărturie cu neputinţă de tăgăduit pentru epoca de măreţe împliniri care Îşi au sorgintea în istoricul Congres al IX-lea care a descătuşat energiile creatoare ale întregului popor şi a Împlinit comuniunea profundă şi durabilă dintre partid, patrie şi popor. Este vorba de anii In care dialogul dintre ţară şi conducătorul său a Intrat statornic in practica vieţii social-politice, fiecare zi marcînd încă un pas spre Împlinirea Idealurilor ce ne transformă meleagurile în spaţiu de Împlinire a civilizaţiei socialiste. Şi pretutindeni unde se munceşte pentru acest Înalt scop se face simţită prezenţa secretarului general al partidului, preşedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu al cărei rol important în desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în stimularea creativităţii româneşti, cu orientări fundamentale pentru oamenii de ştiinţă, cultură şi artă, este subliniat de pelicula cinematografică. Un sugestiv montaj aduce, în finalul filmului, cadre Înregistrate cu ocazia grandioaselor manifestări care Încheie ediţiile Festivalului naţional „Cîntarea României", conturind această inspirată iniţiativă a preşedintelui ţării, prin care se stimulează talentele şi energiile creatoare ale întregului popor, în anii de când se desfăşoară ediţiile festivalului s-a dovedit fericita osmoză între viaţă şi artă, creaţie materială şi creaţie spiritual artistică, în cadrul căreia oamenii muncii se bucură de artă şi produc valori artistice. Comentariul poetului Nicolae Dragoş se înscrie sugestiv, cu adresă exactă in suita imaginilor scoţînd in evidentă elementele definitorii pentru societatea noastră în plin elan constructiv. Acest documentar artistic, dublu omagiu a! cineaştilor se leagă de hotărîrea de a valorifica întreaga lor energie creatoare pentru a răspunde, alături de toţi oamenii muncii, cu tot devotamentul şi cu toată priceperea celor mai înalte exigenţe care stau în faţa întregii ţări. Aportul creatorilor de artă trebuie înregistrat în aceeaşi constantă unitate dintre partidul comunist, ca forţă politică conducătoare şi poporul muncitor, ca făuritor al propriului destin, Insemnînd Împlinirile prezentului şi actele de Înaltă responsabilitate pentru viitor. Toate acestea se Înscriu sub cuvintele programatice ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „Am pornit şi pornim de la faptul că socialismul îl construim cu poporul, pentru popor, că dezvoltarea democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, participarea activă a întregului popor la făurirea conştientă a propriului său viitor constituie factorul decisiv al făuririi socialismului şi comunismului“. Este ceea ce exprimă in imagini grăitoare şi filmul documentar artistic „Cu poporul , pentru popor“. (FLORICA ICHIM). / / Un mare adevăr al societăţii româneşti de azi: CU POPORUL, PENTRU POPOR EROUL kâ ■ t ^UMU! bui!H--, li ÎNALT ONOR. SUB FLAMURI W. # ■ :i/ IH lkwm& term ; a -Sitiii ■" V ' * i.eiUVS ?i: fcSjRsâ&iiKitiâi RITMICITATE, CALME, EEICIRIA (Urmare din pag. I) * 1 * 1 nu se admită ieșirea pe poarta fabricii sau a uzinei a nici unui produs cu vicii de execuție. Calitatea la utilizator trebuie să corespundă intru totul proiectului, caietului de sarcini și prospectului sau mostrei pe baza cărora s-a încheiat contractul. Industria românească exportă în prezent bunuri de valoare ridicată și nu ne putem permite în nici un fel să compromitem loturi întregi, pentru că un produs sau două s-au dovedit a fi necorespunzătoare. Așadar, acestui indicator de însemnătate maximă pentru dezvoltarea normală a economiei noastre naţionale să i se acorde atenţia necesară iar experienţa acumulată în acest sens să fie valorificată din ce în ce mai bine atit în unităţile producătoare, cit şi în cele specializate în comerţul exterior. Asigurarea calităţii — a caracteristicilor fizico-mecanice, funcţionale şi estetice a produselor, a fiabilităţii în exploatare a acestora — reprezintă cheia de boltă a întregului proces productiv. Ea determină, in ultimă instanţă, eficienţa tuturor acţiunilor promovate pe plan tehnic şi tehnologic pentru creşterea productivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor materiale. Dar oricît de avansat şi verificat ar fi un procedeu tehnologic, tot oamenii sunt cei care 11 pun în valoare, prin modul în care înţeleg să respecte disciplina tehnologică, să manifeste responsabilitate în executarea fiecărei operaţii, a autocontrolului. De aceea, din grija pentru asigurarea calităţii fiecare colectiv şi fiecare om trebuie să facă un adevărat cult. Acest mod de a gindi îi va determina pe oameni să privească cu aceeaşi grijă şi modul in care este utilizată şi întreţinută baza tehnică, pe care noi înşine am creat-o prin muncă, fiecare maşină şi fiecare utilaj, şi modul în care sunt gospodărite materialele — de fapt întreaga gestiune a Întreprinderii. Ca proprietari şi producători, colectivele de oameni ai muncii au datoria să se implice din ce în ce mai responsabil în gestionarea bunurilor încredinţate de societate, în obţinerea unei eficienţe sporite, în primul rind prin calitatea şi nivelul tehnic al producţiei. Referindu-ne la aceste probleme — al căror domeniu cuprinde toate sectoarele economiei naţionale — nu putem să nu le punem în legătură nemijlocită cu exigenţele privind înfăptuirea programelor de perfecţionare şi modernizare a întregii activităţi. Din cifrele comparative, din consideraţiile şi perspectivele ce ni se deschid în legătură cu această acţiune de largă deschidere naţională — expuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu atit la întâlnirea de lucru cu membrii consiliilor oamenilor muncii şi alţi reprezentanţi ai muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din întreprinderile vizitate la 23 ianuarie, cit şi cu prilejul solemnităţii omagiale din 26 ianuarie — rezultă încă o dată avantajele cu adevărat excepţionale ale perfecţionării organizării muncii şi modernizării proceselor de producţie, ca dealtfel ale tuturor programelor aflate in curs de realizare. E vorba de importanţi paşi revoluţionari spre o economie de înaltă calitate şi eficienţă, competitivă, condusă de oameni foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional şi politic şi aşezată statornic pe un cadru larg democratic în interiorul căruia se manifestă tot mai puternic principiile autoconducerii muncitoreşti, ale autogestiunii economico-financiare şi autofinanţării. Reliefînd posibilităţile pe care le avem în aceste privinţe, puternica bază materială de care dispunem, existenţa unui valoros, competent şi numeros corn de specialişti, de la muncitori la oameni de ştiinţă, capabili să rezolve orice probleme, secretarul general al partidului ne îndeamnă permanent să lucrăm mai bine, cu mai multă răspundere pentru a obţine cit mai recede rezultatele urmărite prm programele aflate In curs de materializare. ..r.»ca ce ne preocupă — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in cuvintarea la solemnitatea omagială — este să fie mai multă iniţiativă, să se acţioneze mai intens pentru realizarea acestor programe, să se dezbată şi să se discute cum să perfecţionăm activitatea dintr-un sector sau altul, pornind insă, desigur, de la principiile socialismului ştiinţific, de la asigurarea dezvoltării socialiste a patriei noastre". Acestui vibrant îndemn, de largă cuprindere, suntem datori să-i răspundem prin punerea in valoare a întregului potenţial de cunoştinţe şi experienţă de care dispunem — şi în care secretarul general al partidului are atîta încredere — prin căutări novatoare, prin voinţa de a adăuga fiecărei acţiuni elemente noi, superioare, de a pune fiecare misiune încredinţată, fiecare fază de producţie sub semnul saltului calitativ şi al deplinei responsabilităţi, indiferent de sectorul sau compartimentul în care lucrăm. Relaţiile instituite odată pentru totdeauna în societatea noastră, fundamentate pe uriaşa, puternica proprietate socialistă, constituie un mediu, deosebit de fertil pentru afirmarea iniţiativei maselor, a fiecăruia dintre noi. In acest spirit, sarcinile economice, comandamentele privind gospodărirea cu grijă maximă a resurselor — materii prime, materiale, combustibil, energie electrică, materiale şi energie refolosibile — au aceeaşi importanţă in fiecare domeniu de activitate, iar calitatea de proprietari, producători şi beneficiari ne obligă să manifestăm aceeaşi atitudine, aceeaşi disciplină faţă de sarcinile, şi atribuţiile ce ne revin. Planul, în expresia sa fizică, indicatorii de eficienţă, nivelul costurilor, al consumurilor trebuie să preocupe în cel mai înalt grad fiecare colectiv. Numai aşa această a doua lună a anului se va adăuga cu plusuri cantitative şi calitative cu semnificaţie distinctă la realizarea exemplară a planului pe primul trimestru şi pe întregul an. te i ) (Urmare din pag. 1) Numai pe baza celor mai înaintate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii vom putea realiza o societate superioară din toate punctele de vedere.“ Ne apare tot mai limpede în contextul actual, de ce se depun atîtea eforturi pentru trezirea la viaţă a celor mai sensibile resurse ale conştiinţei in vederea înfăptuirii acelei revoluţionări a mentalităţilor închistate, care obturează încă ici si colo mersul înainte al societăţii. Nu de mult, unul dintre bunii specialişti ai întreprinderii de electronică industrială, unitate a unei industrii de vîrf a economiei noastre, semnala cu o limpezime a rostirii demnă de un expert sociolog, asemenea luptă ce se poartă pentru valorile noului. Valori, spunea, el, complexe, de vreme ce în conţinutul lor sunt cuprinse atit semnele progresului tehnic, ale cunoaşterii umane, in general, cit şi termenii ambianţei morale, ai conduitei etice, profesionale şi, desigur, politice, pe un plan mai înalt al conştiinţei sociale a elementului uman. O forţă de muncă bine pregătită, în linii geneterale, dar inaptă să preia fără spasmele de reţinere iniţială, sugestiile novatoare, chiar şi cele pornite din interior, din propriul mediu de muncă. Aceasta a provocat multă vreme unele probleme, chiar în planul producţiei ; ceea ce se realiza, nu era deloc în concordanţă cu performanţele dotării tehnico-materiale şi nici măcar cu acelea ale pregătirii profesionale, de specialitate. Pîrghia ce a trebuit acţionată a fost aceea a educaţiei în numele noului, un antrenament susţinut şi deloc uşor cu oameni ce trebuiau aduşi la acelaşi numitor cu rigorile obiectivelor de înaltă performanţă ce li se cereau. Revoluţionarea conştiinţelor, chiar şi in ordine limitat profesională, este un proces indisolubil legat de penetraţia tot mai energică a cuceririlor ştiinţifice şi tehnice, inclusiv a celor privitoare la arta conducerii şi organizării proceselor de producţie, în toate sferele de activitate umană. Indiferenţa faţă de această realitate explozivă a zilelor noastre şi a civilizaţiei industriale de tip Intensiv, moderne, pe care o făurim nu se poate solda decit cu rămînerea in urmă, cu incapacitatea, în ultimă instanţă, de a asigura celor ce muncesc condiţiile unei existenţe, materiale şi spirituale, demne şi îndestulătoare. felementele progresului se află în inimile noastre. Sistemul, foarte dinamic şi judicios conceput al democraţiei noastre muncitoreşti-revoluţionare, îngăduie o abordare deschisă şi sistematică a problemelor legate de impactul noului asupra conştiinţei sociale, conştiinţă care nu numai că nu trebuie să mai rămină in urma dezvoltării forţelor de producţie — după cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu —, ci trebuie să devină un propulsor al acesteia. In societatea contemporană, şi mai cu seamă în cea socialistă, atributele motorii ale conştiinţei omului, ale demersului său revoluţionar canalizat spre acţiuni constructive de amploare şi mare complexitate, pot fi modelate şi mobilizate în numele unei cauze sau al unui obiectiv major — economic sau social — propus de societate în folosul general şi in numele progresului multilateral. De aceea, în cadrul fiecărei unităţi economice, in instituţii de tot felul, au fost acţionate pîrghiile îndreptate spre modelarea celui mai preţios, dar şi mai sensibil material ce intră în compoziţia marelui edificiu al noii societăţi socialiste, pe care ne-am angajat să o făurim cu propriile noastre fapte. E vorba, se înţelege, de conştiinţa oamenilor. Prilejul este cit se poate de prielnic: în magestrala Expunere din noiembrie 1988, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că in actualul stadiu de dezvoltare a ţării se impun importante salturi calitative, profunde revoluţionări structurale ce sunt dialectic puse în mişcare de marile acumulări din baza materială a societăţii. Acumulări ce-şi au corespondentul lor, însă, şi în conştiinţa socială, in experienţa politică, profesională şi organizatorică a milioanelor de oameni ai muncii, care s-au format practic in toţi aceşti ani de creşteri cantitative, odată cu ţara. Aceşti factori reprezintă o forţă ce poate hotărî sensul însuşi al dezvoltării noastre şi, indiscutabil, calitatea acestui efort de muncă şi de creaţie pe care suntem chemaţi să-l depunem in continuare. Condiţiile sunt foarte favorabile, în acest sens, tocmai datorită impulsului noului val al revoluţiei tehnice şi ştiinţifice, căruia ţara noastră prin cutezătoare şi precise programe de acţiune specializată, i s-a circumscris cu fermitate încă de la Congresul al IX-lea. „Realizarea obiectivelor de dezvoltare intensivă a economiei naţionale — preciza cu claritate in Expunerea din noiembrie 1988 secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, impune intensificarea muncii de cercetare şi creşterea rolului ştiinţei în perfecţionarea, modernizarea şi dezvoltarea industriei, agriculturii şi celorlalte sectoare de activitate. Va trebui să facem astfel incit ştiinţa românească, cercetarea ştiinţifică din toate domeniile să devină un puternic factor al întregii dezvoltări a forţelor de producţie şi a întregii societăţi socialiste româneşti. Să asigurăm ca România anilor 1995—2900*—2010 — se spune în continuare, în Expunerea din noiembrie anul trecut — să reprezinte o ţară cu o inaltă activitate ştiinţifică, cu o puternică forţă de cercetare, care să asigure soluţionarea noilor şi noilor probleme ale progresului economico-social, ale ridicării continue a gradului de civilizaţie, a bunăstării generale a poporului nostru..." Iată, aşadar, ce perfectă interconexiune găsim în chiar cuprinsul planurilor noastre de dezvoltare cincinală şi de perspectivă nu prea îndepărtată. Propria noastră bunăstare, standardul general de civilizaţie pe care le preconizăm în evoluţia următoarelor decenii se află în miinile noastre. Mai exact spus, in conştiinţa noastră, în conduita noastră de muncă, de a răspunde cu flexibilitate profesională şi cu răspundere politică tuturor solicitărilor pe care noua revoluţie tehnică şi ştiinţifică le pune in faţa societăţii româneşti contemporane. Un sistem complex de articulaţii este pus în stare de funcţionare prin mijloace şi metode foarte diverse pentru a realiza ceea ce îndeobşte numim noul tip de constructor conştient, revoluţionar al societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Un proces de modelare intensivă a personalităţii umane, de perfecţionare continuă şi tot mai profundă a datelor cunoaşterii, acestea ar fi căile prin care conştiinţa socială poate fi şi trebuie să devină o forţă reală a progresului societăţii. Am întîlnit asemenea entităţi umane în institute de cercetări, care au atins în puţini ani un solid prestigiu internaţional şi care au constituit, prin contactele statornice — de muncă şi de creaţie pe fronturile chimiei — un model invariabil de conduită profesională şi civică pusă în slujba progresului necontenit, al ţării prin resurse de putere (umană, se înţelege) proprii. Am intilnit asemenea „academii“ sui-generis ale conştiinţei muncitoreşti-revoluţionare şi în multe unităţi industriale — la întreprinderea de aparate de cale din Buzău, la întreprinderea de maşini grele Bucureşti, la „Electronica“, la Întreprinderea de rulmenţi grei din Ploieşti, la „Nicolina" Iaşi, la „Electromureş“ Tirgu-Mureş şi in atîtea alte locuri. Cu asemenea citadela ale conştiinţei înaintate, deschise mişcărilor novatoare,perfectibile, care, iată, au cuprins treptat-treptat întregul organism industrial al ţării, cu o şcoală naţională aflată intr-o continuă mişcare lăuntrică de adecvare a proceselor educativ-formative ale noilor generaţii, la cerinţele timpului (prezent şi viitor) şi ale societăţii — aflată, la rindu-i, la porţile unei supercivilizaţii moderne şi dinamice — strădaniile noastre ne vor situa printre naţiunile dezvoltate şi puternice ale contemporaneităţii. Căile de atingere a acestui ţel ne sunt cunoscute, resurse materiale şi umane avem pe măsura aspiraţiilor noastre, aşa incit apelul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, făcut la ultima plenară a forumului organizaţiilor democraţiei muncitoreşti revoluţionare ne apare mai îndreptăţit ca oricînd. „Să devenim o puternică forţă a ştiinţei şi culturii — se spune în magistrala Expunere din noiembrie — un popor care să acţioneze cu intreaga conştiinţă şi răspundere, în spirit revoluţionar, sâ asigure realizarea obiectivelor dezvoltării sale şi să-şi aducă, totodată, contribuţia la dezvoltarea generală a ştiinţei şi cunoaşterii universale.“ Deziderat ce poate deveni realitate prin împlinirea la scara întregului nostru popor de oameni muncitori a revoluţionarei opere de modelare si stimulare a conştiinţei sociale in consens cu exigentele tot mai mari si mai complexe ale dezvoltării noastre economice şi social-culturale, ale timpului nostru socialist şi ale civilizaţiei contemporane. Cerinţele noii revoluţii tehnico-ştiinţifice, factori modelatori şi dinamizatori ai conştiinţei sociale . „România liberă“