România Liberă, august 1989 (Anul 47, nr. 13913-13938)

1989-08-01 / nr. 13913

Pagina a 2-a — 7 august 1989 în pofida istoriei sale multise­culare, oraşul de pe malurile Mureşului a stat multă vreme într-un anonimat provincial ca atîtea alte localităţi ale patriei, deşi cartea sa de istorie înmă­nunchează un trecut inconfunda­­bil, fiind atestat documentar încă din anul 1028, cînd aşezarea este consemnată ca o puternică cetate. O recentă monografie semnată d­e cunoscutul publicist local Crăciun Bonta prezintă în detalii coordonatele evoluţiei sale de-a lungul timpului, înce­­pind din epoca bronzului şi a fierului, mărturii revelatoare descoperite în această vatră de istorie românească, în istoria oraşului sunt apoi incrustate la loc de cinste alte şi alte mărturii care atestă prezenţa arădenilor în primele rinduri ale mişcării muncitoreşti revoluţionare din­ ţara noastrră. Spaţiul nu ne per­mite să insistăm dar şi în trea­căt merită să amintim faptele de eroism, de sacrificiu ale elevilor militari de la Păuliş, care cu preţul vieţii şi-au apărat glia străbună. Intr-adevăr, Aradul intra in anii noştri socialişti cu un trecut încărcat de istorie, de luptă aprigă împotriva nedreptă­ţilor sociale şi naţionale, dar nu şi cu o zestre urbanistică — ţine să precizeze din capul locului tovarăşul GH. BURDAN, prim vicepreşedinte al consiliului popular municipal. Prin anii ’50, cind venisem ca ucenic la şcoa­la profesională C.F.R. din loca­litate, Aradul era modest ca mă­rime, liniştit, cu majoritatea ca­selor ascunse sub coroanele co­pacilor, cu excepţia celor de pe „strada mare“, singura mai ară­toasă. Ca să înţelegeţi mai bine drumul spectaculos parcurs de urbea noastră, mai ales după istoricul Congres al IX-lea, mă voi sluji de citeva cifre şi fapte care vorbesc de la sine. Bună­oară, întreaga producţie a anu­lui 1965 se realizează astăzi nu numai 52 de zile (mai bine de o treime la drumul exportului !), Aradul devenind una din marile citadele industriale ale patriei, care furnizează aproximativ 2 la sută din întreaga producţie in­dustrială a ţării. Precizez că aici se fabrică întreaga producţie de vagoane pentru călători­a ţării, atît pentru calea ferată cit şi pentru metrou, cea de ceasuri şi umbrele, 45 la sută din vagoa­nele feroviare de marfă, două treimi din producţia de strun­guri, mari cantităţi de alte pro­duse. Pe harta oraşului au apă­rut noi obiective moderne, pur­tătoare de progres tehnic : între­prinderea de maşini unelte, Com­binatul de îngrăşăminte chimice, întreprinderea de orologerie in­dustrială, Trustul petrolului, o nouă platformă a industriei ali­mentare, toate fiind rodul unei generoase politici de investiţii a partidului şi statului nostru. De bună seamă că acestea s-au răsfrint şi asupra calităţii vieţii oamenilor. Numai în epoca po­ hărniciei care cu mindrie o numim Epoca Nicolae Ceauşescu au fost con­struite peste 40 000 locuinţe, nu­meroase obiective social-cultu­­rale , magazine moderne, un spital judeţean cuplat cu policli­nică, o nouă centrală telefonică cu 6 000 de numere, o reţea de tramvai lungă de aproape 200 km, instituţii culturale de primă mărime cum sunt Teatrul, de Stat, filarmonica cu orchestră simfonică, populară şi cor acade­mic, muzeu şi bibliotecă jude­ţeană, două case de cultură, 6 cluburi muncitoreşti, şcoli de toate gradele etc. Dacă oraşul se prezintă de la an la an tot mai frumos şi mai bine gospodă­rit, un merit aparte revine lo­cuitorilor săi care-i înnobilează in permanentă cartea de vizită, adăugindu-i noi sporuri de pros­peţime şi ospitalitate. Numai in acest an, volumul lucrărilor de muncă patriotică efectuate cu sprijinul cetăţenilor va totaliza peste 600 milioane lei, acestea fiind prezente in tot oraşul“. Ca să ne convingem şi mai bine de noua geografie a Aradu­lui, de noua sa configuraţie, sun­tem­ invitaţi să parcurgem citeva trasee, care n-au existat cu ani în­­urmă. Descoperim astfel că un nou cartier cochet, cu deplină personalitate, numit de localnici „Micălaea“, este pe punctul de a-şi finaliza simetriile. El nu este cu nimic mai prejos decit alte cartiere noi ale oraşului, „porţi“ de notorietate ale Ara­dului. Pentru că in această zonă trăiesc peste 45 000 locuitori în condiţii dintre cele mai civiliza­te, avind la dispoziţie spaţii co­merciale moderne, o şcoală cu 24 săli de clasă, şi alte dotări. S-a amenajat, de asemenea, cu aju­torul cetăţenilor un parc de car­tier de peste 4 hectare bine mo­bilat cu terenuri de joacă pen­tru copii, cu aleii ospitaliere şi bănci. între timp, s-a finalizat podul care uneşte noul cartier cu centrul oraşului, cel mai mare pod­­de pe rîurile interioare ale tării, cu o deschidere peste Mu­reş de 330 metri. Intr-o altă zonă, la fel de pitorească, în cealaltă extremitate a orașului, spre Pecica, a prins contur final o nouă arteră de primă mărime — Calea Aurel Vlaicu, în spa­tele noului cartier, bine armoni­zat cu construcţii de bun gust, se întinde o mare platformă in­dustrială ce conferă o notă apar­te şi cuprinde mai multe unităţi de industrie alimentară : fabrici de zahăr, piine, bere, două aba­toare. Constructorii adaugă acum un plus de estetică urbană altor zone : faleza­­Mureşului, Piaţa Spitalului, Banul Mărăci­ne, această ultimă arteră flan­cată de o „suită“ de blocuri cu o arhitectonică aparte, care va face legătura intre Piaţa Podgo­ria şi Piaţa Spitalului. O adevă­rată revelaţie o constituie şi zona Mureşului, pusă ingenios in va­loare de proiectanţi şi construc­tori, atît prin noile edificii, do­minate de o monumentală sală a sporturilor şi de un bazin de înot olimpic, cit şi prin nume­roase alte amenajări făcute în toată această parte a oraşului. Ghidul nostru, arhitectul Marin Dinulescu, directorul Centrului de proiectări al judeţului, care a contribuit la proiectarea multor obiective, ne asigură că pecetea ineditului, a inconfundabilului este în ultima vreme tot mai prezentă la Arad în tot ce se întreprinde in materie de urba­nizare. Ca argumentare ne pro­pune un alt itinerar arădean care porneşte de data aceasta chiar de la „poarta feroviară“ a municipiului, mai exact gara C.F.R., între cele mai originale din ţară. De fapt, întreaga piaţă este străjuită de sediul admi­nistrativ al întreprinderii de Va­goane, decorat cu un mozaic monumental şi noile blocuri de locuit care creează o ambianţă aparte. Continuând traseul spre centrul oraşului ne reţine atenţia peisajul împrospătat de la „Pă­durice“ , un lac cu apă limpede, cindva o adevărată sursă de po­luare, pe care acum se plimbă în voie bărci şi hidrobiciclete, iar in profunzime monumentalul centru de creaţie şi cultură al sindicatelor, mult căutat de lo­calnici in timpul lor liber. Ajun­­gind pe bulevardul Republicii nu poţi să nu remarci caracte­rul lui de unicat pe tot traseul (lung de aproximativ 2 km şi lat de 60—115 metri !) de la Piaţa Podgoria pină la Teatrul de Stat în arhitectonica originală a fiecărei construcţii restaurate cu grijă şi cu migală. Edificiile m­ai recente cum sunt hotelul „Asto­ria“, complexul Ziridava, Libe­lula, Venus, blocul Dacia, Pala­tul Telefoanelor. Unele cu 12 etaje, au fost astfel concepute ca să nu ştirbească cu nimic ci din contră, să îmbogăţească am­bianţa arhitectonică a celui mai mare bulevard al oraşului, unul dintre cele mai impresionante din ţară. Dar pe eotga­­­restaură­rii, a grijii­ faţă de­ valorile pa­trimoniale se poate desluşi şi pe alte edificii, chiar pe zone în­tregi de locuinţe, cum sunt Piaţa Avram Iancu, Piaţa Unirii. „Ma­joritatea acestor clădiri cu va­loare arhitectonică deosebită, multe construite in secolul tre­cut au fost studiate atent de edilii oraşului, de proiectanţii noştri — ne spune interlocutorul — pe bază de fotografii şi alte documente de epocă pentru a fi cit mai bine puse în valoare. S-au restaurat nu numai faţa­dele ci inclusiv timplăria, bal­coanele şi porţile, jaluzelele, fe­roneria, ornamentele. S-a urmă­rit ca însuşi coloritul zugrăvelii să agrementeze zonele cu va­loare patrimonială. Treptat vor fi readuse la forma originală in concordanţă cu documentele de arhivă parterele acestor clădiri, în această activitate pretenţioa­să de restaurare ţinem seama in­clusiv de mobilarea spaţiilor şi chiar de destinaţia lor. Nu s-au scăpat din vedere nici corpurile de iluminat stradal, spaţiile verzi, circulaţia autovehicule­lor, bine sincronizată cu cea pie­­tonală. Pe planşetele proiectanţi­lor se află alte variante Îndrăz­neţe, de bun gust şi fantezie pentru punerea şi mai bună in valoare a acestei zone centrale a Aradului in folosul cetăţenilor. Anul acesta vor fi încheiate în mare parte lucrările de restau­rare a imobilelor cuprinse pe strada Horea, 7 Noiembrie, până la Palatul Cultural, care inter­sectează Piaţa Unirii din faţa sediului politico-administrativ al judeţului şi municipiului.“ A­­junşi aici, în acest punct central nu poţi să nu admiri un monu­mental no­a­c lucrat la marmu­ră, operă a unor reputaţi arhi­tecţi şi artişti plastici din loca­litate. El sugerează o cuprinză­toare frescă a trecutului şi pre­zentului acestor meleaguri pros­pere, cu "rincmal­'o îT’r'cmn'"'”, ale locuitorilor, angajaţi plenar pe­­frontul creaţiei materiala şi spirituale. Sunt elemente simbol, care se regăsesc la loc de cinste şi in stema judeţului, in vocaţia creatoare a ardădenilor. Aici, in locul unde secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a adresat de atîtea ori arădenilor, iar in 1979 cu pri­lejul aniversării a 950 de ani de la prima atestare documentară a localităţii şi a 2 000 de ani de la întemeierea cetăţii Ziridava a inminat municipiului Înalta dis­tincţie „Steaua Republicii Socia­liste România clasa I“ pentru contribuţia adusă de cetăţenii Aradului de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate şi progres social, pre­cum şi participării active la în­făptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate in patria noastră. ion Meddia populare Consiliile în viata localităților 1­9 Arad: Personalitatea municipiului. Festivalul naţional „Cintarea României“ Către sfârşitul anului se va desfăşura la Iaşi o manifestare intrata în tradiţie : Sesiunea de comunicări tehnico-ştiinţifice Fortus ’89. Invitaţia este lan­sată de către Combinatul de Uti­laj Greu în colaborare cu Insti­tutul Politehnic „Gheorghe Asa­­chi“. Tema propusă de către or­ganizatori : „Tehnologii actuale şi de perspectivă în fabricaţia utilajelor grele“. Pe agenda de lucru a creato­rilor tehnici ieşeni mai figurea­ză : simpozionul AGNUS organi­zat de întreprinderea de maşini agregate şi maşini unelte speci­ale ; simpozionul tinerilor stagi­ari din unităţile cu profil de chimie ; concursul de creaţie tehnico-ştiinţifică individuală „Inventica“ şi o mulţime de lu­crări care se vor materializa în soluţii tehnice pentru industria ieşeană şi nu numai. Referitor la activitatea de cre­aţie tehnico-ştiinţifică a ingine­rilor, tehnicienilor şi muncitori­lor, am aflat de la Florentina Cre­ţu, preşedintele Comisiei pentru probleme economice, profesionale, ale întrecerii so­cialiste şi autoconducerii mun­citoreşti din cadrul Consiliului local al sindicatelor că, numai în primele şase luni ale anului au fost trimise la OSIM 371 do­sare pentru invenţii şi 174 pen­tru inovaţii. Ce semnificaţii au aceste cifre pentru judeţul Iaşi, pentru in­dustria acestuia ? în primul rînd, in comparaţie cu anul 1965 cînd din 21 de cereri de invenţii şi inovaţii au fost brevetate doar 10, se poate re­liefa procesul intensiv de intro­ducere a progresului tehnic, a noului, de modernizare a pro­ducţiei. Relevant in acest sens este şi indicele de creativitate, 64,1 la sută, care situează , pe locuri fruntaşe judeţul. Şi, mai concret vorbind, la Combinatul de Fibre Sintetice prin punerea în funcţiune a „dispozitivului de dozare conti­nuă a materialelor colorante“ a fost redus considerabil im­p­ortul ; de asemenea, la­ntreprinderea Mecanică „Ni­­colina“ perfecţionarea „şa­­siului tractorului, monoax“ a avut ca rezultat un spor al producţiei marfă de 7 milioa­ne lei pe an şi reducerea costu­rilor cu 3 mii lei, iar „dispozi­tivul de apucare pentru roboţii industriali“ a dus la creşterea productivităţii muzicii cu 40 la SUtă. „Şirul exemplelor ar putea continua dlar, aşa cum spunea Florentina Creţu, nn... spatele acestor cifre trebuie să vedem oamenii care le fac posibile, pe cei care scurtează drumul nou­lui de la planşetă la secţie. Omul şi lucrarea devin un toţ, pină la aplicarea celei din urmă in pro­ducţie, apoi alte scopuri, alte lu­crări, altă muncă şi alte satis­facţii. Profesorul doctor inginer Vitalig Belousov, doctor inginer Iftimie Niţescu, inginer Anghel loan, inginer Alexa Corneliu, muncitorul Constantin Colac sint doar cîţiva dintre cei pe care ii poţi intilni atît la planşetă cit şi la strung. Ei sint aceia care fac Iaşiul contemporan cu vii­torul“. De aceste lucruri ne-am con­vins şi la Expoziţia „Producti­vitate,­ calitate, eficienţă“ des­chisă la Casa Oamenilor de Şti­inţă, integrată Festivalului Na­ţional „Cintarea României“. Printre exponate, cele 141 de so­luţii tehnice promovate in etapa republicană a festivalului con­stituie centrul de atenţie datori­tă gradului de complexitate, a parametrilor tehnico-funcţionali posibil de obţinut, a implicaţii­lor economico-organizatorice probabile. Paralel cu această­­expoziţie, în unităţile economice ieşene s-a permanentizat realizarea unor microexpoziţii ale creaţiei tehnico-ştiinţifice, ale inovatori­lor şi inventatorilor. Fele sunt­ şi rodul acţiunilor „Audienţa idei­lor“ prin care toți oamenii mun­cii pot participa la activitatea de creaţie tehnică. Orice idee este cercetată şi in funcţie de utilitatea ei, este fructificată. Si pentru cei care vor să-şi per­fecţioneze activitatea, la Iaşi, pot frecventa cursul anual de inventică organizat de Consiliul sindicatelor în colaborare cu Co­misia de inventică. Acţiuni de modernizare a­­ producţiei pe baza introducerii progresului tehnic, a tot ceea ce este nou in producţia industri­ală. Acţiuni in vederea reducerii consumurilor de energie, com­bustibil, materii prime şi mate­riale. Acţiuni pentru creşterea calităţii produselor şi a produc­ţiei. Acţiuni pentru o industrie modernă. Acţiuni ample in­ uni­tăţile economice ale o­raşului — oraş intre tradiţie şi modernitate. Manuela Dumitru Productivitate, calitate, eficienţă însemnări privind creaţia tehnico­­ştiinţifica în unităţi economice din judeţul Iaşi .,Románia liberó•• Nobilele trăsături morale ale omului nou constructor conştient al socialismului şi comunismului în ţara noastră (Urmare din par­. 1) fundării indatoririlor faţă de so­cietate şi faţă de sine. Se înţelege că la marea inves­tiţie pe care societatea o face un om fiecare este dator să răspun­dă cu o investiţie personală pe care el trebuie s-o facă în so­cietate. Termenii răspunsului nu pot fi formulaţi decit apelînd la efortul creator, la calitatea mun­cii efectuate, la pasiunea şi de­votamentul faţă de interesele generale şi cauza progresului naţional. Orice atitudine de evaziune, de abdicare de la responsabilităţile sociale ce-i revin fiecăruia, orice tentaţie spre o existenţă de genul izolă­rii intr-un ipotetic turn de fil­deş, sunt împotriva a ceea ce presupune modelul omului nou in ordinea socialistă şi comunis­tă a organizării vieţii oamenilor. Şi atunci, omul nou, departe de a fi şi a rămine un vis, o nobi­lă aspiraţie de domeniul reve­riei, ne apare ca o problemă practică, la ordinea zilei. Fap­tele de muncă, efortul generos, de îndeplinire exemplară a sar­cinilor de producţie, a obiecti­velor de dezvoltare a ţării, conduita socială in consens cu legile ţării, cu normele de con­vieţuire socială acreditate in so­cietatea noastră, atestă realitatea dinamică şi perfectibilă a aces­tui model care dinamizează şi orientează munca şi viaţa între­gului popor. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a insistat in mod deosebit in magistrala cuvintare rostită la Plenara C.C. al P.C.R. din 27—28 iunie a.c. asupra fap­tului că in procesul educaţiei re­voluţionare, comuniste, patrioti­ce, trebuie să se ţină seama ne­încetat de faptul că problemati­ca dezvoltării economico-sociale comportă o dimensiune­­ preg-' nant educaţională, educaţia fiind un factor de primă însemnătate in soluţionarea adecvată a aces­tor probleme. In asemenea con­diţii, raportarea la exigentele omului nou exclude cu desăvir­­şire asocierea acestuia cu o excepţie, cu un ins izolat sau un grup de asemenea indivizi. A fi om nou, ca tip uman comu­nist, se impune ca o problemă şi o preocupare de fiecare zi, pentru fiecare cetăţean al pa­triei. Problema care se pune este aceea de a lărgi continuu spaţiul de rezonanţă socială in care se materializează valorile comuniste de muncă şi viaţă. Totodată, un aspect al aceleiaşi­ pr­­obleme îl constituie conduitele sociale de esenţă , revoluţionară care trebuie să capete un carac­ter pregnant, normal,­in munca şi viaţa oamenilor, purtind am­prenta imperativelor societăţii. Lucrurile trebuie văzute pe un teren foarte practic, deşi nu un practicism îngust, a­nume bene­ficiul pe care societatea îl obţi­ne din manifestările oamenilor pe coordonatele valorice şi nor­mative ale modelului de om nou. In această privinţă, toate realizările noastre dobîndite in sfera dezvoltării generale a României socialiste dau seamă despre gradul in care modelul comunist, principiile eticii şi echităţii socialiste sunt imple­mentate mereu mai profund in conştiinţa şi acţiunea revolu­ţionară ale întregului popor. Este absolut sigur că fără această responsabilizare şi­ angajare mo­rală nu am fi putut obţine ma­rile creşteri pe scara progresului naţional, , deschizindu-ne pers­pective de dezvoltare atît de promiţătoare. Evident,­­ astăzi, problema îşi păstrează aceeaşi acurateţe şi stringenţă, respectiv mărirea încărcăturii morale şi politice a eforturilor pe­­ care suntem­ chemaţi să le facem pen­tru înfăptuirea obiectivelor stra­tegice stabilite de partid, avind drept adresă unică şi permanen­tă ridicarea României spre trep­te mai înalte de civilizaţie, şi progres, in libertate şi demni­­­­tate. ... . Noua calitate a muncii, efi­ciența economică superioară, bătălia pentru promovarea nou­lui, pentru o pregătire profesio­nală înaltă, realizînd produse de performanță, competitive, for­mează împreună criterii funda­mentale ce­ relevă măsura la care ne raportăm constructiv la modelul omului nou. Aceasta in condiţiile cînd în concepţia parti­dului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, omul nou este in­­ Româ­nia socialistă un fenomen de masă, o problemă de po­litică generală şi de creaţie istorică. Ceea ce elimină cu de­­săvîrşire orice idee despre uni­formizarea oamenilor. Aşa cum accentua tovarăşul Nicolae Ceauşescu, : „Noi acţionăm pen­tru formarea unui om de ome­nie, cu o pregătire multilate­rală, a unui comunist de ome­nie. Urmărim crearea condiţiilor celor mai propice ca omul să se manifeste plenar in toate do­meniile vieţii sociale, fiecare cu capacităţile, personalitatea şi felul său­ de a fi, in spiri­tul comun întregii societăţi, al dragostei de dreptate şi ade­văr, al curajului şi cinstei, al simplităţii, al hotăririi de a lu­cra împreună cu semenii săi pentru fericirea proprie, pentru fericirea întregii societăţi“. Desigur, formarea omului nou este o operă complexă, dificilă, avind largi deschideri temporale. Esenţial­­ este că societatea so­cialistă asigură condiţiile obiec­tive pentru ca acest model să fie materializat, luind perma­nent dimensiuni din ce d­in ce mai ample­ şi regăsindu-se tot mai profund în felul de a gîndi, a trăi şi acţiona al constructori­lor socialismului in România. Prin nobleţea umanistă a acestor exigenţe, prin principiile, hote­mele şi valorile de viaţă, pe care le propune, societatea noas­tră socialistă garantează o şansă unică de realizare umană a tu­turor membrilor societăţii. Ră­­minte ca o datorie şi o răspun­dere majoră a fiecăruia de a fructifica această şansă, impo­­dobindu-şi existenţa cu caratele durabile ale efortului creator, ale plămădirii de valori mate­riale şi spirituale care conferă substanţă civilizaţiei pe care o făurim,­­certificind uri sens isto­ric şi un destin uman superior, emanaţie a strategiei partidului de a ctitori aici, pe pămîntul României, împreună cu poporul şi pentru popor, o ţară prosperă, liberă şi demnă, angajată ferm pe drumul ce duce spre cele mai înalte cote de progres şi bună­stare. Traian Gânju tUrmam din pag. 1)­­ perialistă, era aşteptat cu înfri­gurare şi aici, ca în întreaga ţară, ca singura cale de ieşire la un Uman mai bun al vieţii. Şi, fericită coincidenţă, imediat după Naţionalizare, la chiar 23 August 1948, în cinstea revolu­ţiei de eliberare socială şi na­ţională, antifascistă şi antiimpe­­rialistă, locul de bogată tradi­ţie muncitorească, revoluţionară a primit numele de Uzinele „21 August“. De pe atunci prezent in întreprindere, muncitorul Marian Avram rememorează : „Socialis­mul a adus muncitorului român demnitatea atit de mult ignorată in trecut. Nici acum, la început, munca nu era uşoară. Dar ştiai pentru ce şi pentru cine mun­ceşti. Şi cind ştii că munceşti pentru tine, pentru poporul tău, se poate vorbi de o schimbare de destin. Treptat s-au moder­nizat utilajele, s-au îmbunătă­ţit condiţiile de muncă şi viaţă. Au apărut tot mai multe cărţi, şcoli, am învăţat, ne-am perfec­ţionat. Astăzi, într-o întreprin­dere modernă ca a noastră, mun­ca s-a uşurat mult, o faci cu plăcere, a devenit frumoasă. Ea iţi oferă multe satisfacţii, dar mai ales una­­ profundă , de împlinire ca om, ca destin“. întreprinderea „23 August“ din Capitală şi-a forjat un timp, tot mai exact, mai expresiv, contu­rul unei autentice citadele de sentiment, conştiinţă şi faptă comunistă — numele ei devenind nu doar inconfundabil in peisa­jul nostru economic, dar rostit cu stimă pe multe din meridia­nele planetei. Colectivul munci­toresc de aici se înscrie în eşa­lonul de frunte al clasei noas­tre muncitoare, făcind zi de zi dovada unei Înalte maturităţi politice şi profesionale. în struc­tura ei actuală şi modernă, a­­cea­tă mare unitate industrială îşi leagă noul drum de gîndirea şi iniţiativa dinamizatoare ale secretarului general al partidu­lui, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, care la adunarea generală a reprezentanţilor oa­menilor muncii din 15 februarie 1971 se adresa muncitorilor de aici : „Cunosc de mult uzina dv. încă din ilegalitate, cind am avut aici organizaţie de partid şi tineret. Cunosc activitatea uzinei şi din perioada de după eliberare, am fost in ultimii ani de citeva ori în unitatea dv. Ştiu bine capacitatea şi posibili­tăţile muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, ale întregului co­lectiv“. Prezenţa în atîtea rinduri a secretarului general al partidu­lui în această mare întreprinde­re bucureşteană, indicaţiile şi orientările date constructorilor de maşini, sarcinile trasate s-au repercutat direct, în modul cel mai pozitiv, asupra producţiei uzinei, a ambianţei de muncă ce s-a statornicit aici. „In cronica întreprinderii noastre — subli­niază tovarăşul PETRE RADU­­CANU, secretarul Comitetului de partid, preşedintele Consiliului oamenilor muncii — stă consem­nat cu majuscule faptul că, din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aici, la noi, s-a in­stituit pentru prima oară alege­rea consiliului oamenilor muncii şi legiferarea adunării generale a oamenilor muncii ca for su­prem de conducere a întreprin­derii. Noua democraţie muncito­­rească-revoluţionară şi-a trecut astfel aici, cu strălucire, cel din­ţii test. Ulterior, formele intro­duse au fost generalizate în în­treaga economie naţională. Demn de remarcat este faptul că, sub aceeaşi generoasă înrâurire, uni­tatea noastră şi-a modernizat fluxurile tehnologice, şi-a înno­it „repertoriul“ producţiei, d­in consens cu înaltele exigenţe im­puse de timpul prezent şi vi­itor al construcţiei socialiste“. Eroul Muncii Socialiste Ma­rian Avram luminează aceste mari adevăruri din încă un unghi de vedere şi opţiune : „Am participat la recenta Ple­nară a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii­­ ca reprezen­tant al colectivului muncitoresc de la „23 August“ în acest înalt organism al sistemului demo­craţiei noastre muncitoreşti-re­­voluţionare. Am luat şi cuvîn­­tul, arătind — cu faptele uzinei noastre, cu faptele ţării — că nu am avut niciodată un conducă­tor mai luminat, mai devotat ţării, partidului şi poporului din care s-a născut, aspiraţiilor sale de progres, libertate şi pace, ca marele conducător al naţiunii noastre socialiste, înflăcăratul patriot şi militant revoluţionar, comunistul dirz şi neînfricat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iată de ce — am susţinut în cu­­vintul meu — noi, comuniştii, clasa muncitoare, întregul popor, urmăm cu încredere neclintită şi înalt devotament partidul. Iată de ce şi noi, puternicul detaşa­ment muncitoresc de la Între­prinderea „23 August“ din Capi­tală, susţinem din adîncul ini­milor Hotărirea Plenarei Comi­tetului Central al partidului, ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales la Congresul al XIV- lea in funcţia supremă de secretar general al Partidului Comunist Român“. Veritabila piatră de hotar pen­tru viitorul Întreprinderii „23 August“ din Capitală a marcat-o adunarea generală a reprezen­tanţilor oamenilor muncii din februarie 1983, când, la propune­rea secretarului general al parti­dului, s-a hotărit profilarea şi specializarea ei pe produse vi­­zind tehnica de virf. „Să facem în aşa fel — chema tovarăşul Nicolae Ceauşescu — incit în­treprinderea „23 August“ să de­vină o întreprindere model, nu numai in România, dar, in do­meniul său — în producţia de motoare, de compresoare şi lo­comotive — să poată fi compe­titivă şi chiar mai bună decit multe din Europa, din ţările dezvoltate ! Avem această capa­citate, am încredere in colectivul de la „23 August“ şi sunt con­vins că se va achita cu cinste de această sarcină”. Faptele, proba de foc a con­ştiinţei muncitoreşti, atestă, prin expresivitatea şi concreteţea lor, efectul acestei mari încrederi ; legitimează adevărul că puterni­cul colectiv de aici depune efor­turi stăruitoare pentru a se a­­chita cut mai bine de sarcina în­credinţată. Am reţinut, în acest sens, opiniile a trei interlocu­tori. Ing. FLORIAN CHIROVICI, şeful serviciului organizarea producţiei şi a muncii : „Ţin să subliniez în mod deosebit că in programul de modernizare a producţiei pe acest an — aflat în fază avansată de finalizare — sunt cuprinse şi măsurile vizînd înfăptuirea indicaţiilor date de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei din ianuarie. Sta­diul realizării acestor măsuri este analizat săptămînal în coman­damentele pe fabrici şi raportat, tot săptămînal, biroului executiv al Consiliului oamenilor muncii. In ansamblul său, programul cu­prinde 422 de măsuri, menite a se solda cu un spor al producţiei marfă in valoare de 193 milioa­ne lei — din care 25 milioane lei la export ; o reducere a cheltuielilor totale cu 100 mili­oane lei — din care 45 milioane lei cheltuieli materiale. Fiecare măsură are trecute in fişa ei două borne de referinţă : va­loarea prevăzută iniţial (antecal­­culata) şi cea realizată '(postcal-' culată). Totdeauna valoarea post­­calculată' a fost, este mai mare decit cea calculată iniţial. Aş aminti, in consecinţă, un exem­plu, desprins din indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu vizînd modernizarea Fabricii de motoare. Putem astfel raporta, astăzi, ca realizare : linia pentru prelucrarea carterelor şi arbo­rilor cotiţi ; linia pentru prelu­crarea carcaselor colectori ; linia pentru prelucrarea chiulaselor ; linia pentru prelucrarea roţilor dinţate şi liniile pentru prelucra­rea reperelor normalizate. In ceea ce priveşte extinderea pro­cedeului de turnare în forme vi­date — acţiune aflată in derula­re — aş vrea să evidenţiez fap­tul că liniile mecanizate au fost executate prin autoutilare“. Ing. DOINA BADEA, preşedin­ta Comisiei inginerilor şi tehni­cienilor din întreprindere : „Multe din rezolvările măsurilor din programul de modernizare au făcut şi fac obiectul iniţiativei noastre „Fiecare cadru tehnico­­ingineresc şi de specialitate să rezolve anual cel puţin o pro­blemă tehnică sau de organiza­re a producţiei şi a muncii, in afara sarcinilor de serviciu“. Astfel, la cabinetul tehnic al în­treprinderii sunt omologate anu­al circa 10 invenţii şi 80 de inovaţii (fără contribuţia insti­tutului de specialitate grefat, ca şi centrala, de profil, pe această întreprindere — n.­m). A­a amin­ti, ca atare, invenţia „Dispozitiv pentru sertizarea tijelor de su­papă“ — cu o eficienţă econo­mică de 3,5 milioane lei anual — aparţinînd inginerilor Virgil Gărduş şi Ştefan Ardeleanu, care a obţinut citeva distincţii la sa­loanele de invenţii şi inovaţii. Alături, invenţia subinginerului Grigore Apostol, „Recuperator de căldură“, cu peste o jumăta­te de milion de lei eficienţă eco­nomică — şi inovaţia „Realiza­rea prin extruziune a ghidurilor de supapă“, aparţinînd unui co­lectiv condus de inginerul Mi­­hai Teodorescu — şi avind o eficienţă economică postcalcula­­tă de peste un milion de lei“. Ing. STEJAREL ROŞU, şeful Laboratorului de hidraulică, un tânăr specialist — ca şi ceilalţi interlocutori, de altfel — autor a 6 brevete de invenţie, 16 ino­vaţii şi 5 lucrări de specialitate publicate . „Fac parte dintr-un compartiment de producţie nou, recent înfiinţat în întreprinde­rea noastră, avind datoria să cercetăm și să promovăm teh­nica de virf in domeniul hidra­ulicii. Avem citeva realizări no­tabile­­ și foarte multe în stu­diu. Precum : modernizarea dis­pozitivelor de copiat hidraulic­; standuri de testare a echipamen­telor hidraulice, cu universali­tate lărgită ; instalaţii de de­montare şi spălare a echipa­mentelor hidraulice şi pneuma­tice ; grupuri de acţionare mo­bile (tester hidraulic). Gindim, în premieră naţională, o pom­pă cu palete axiale şi un grup hidraulic de echilibrare a grin­­dei de la freza longitudinală cu portal. Ca şi realizarea, în con­cepţie proprie, a unor manipu­latoare şi roboţi industriali ac­ţionaţi hidraulic. Ce vreau să spun cu aceasta : că există în industrie o mare foame de nou, de tehnologii moderne — şi noi, aici, in întreprindere, avem cre­ate toate condiţiile pentru a cer­ceta şi introduce acest nou in­troducţie“. Am reţinut, în acest reportaj, numai citeva secvenţe, citeva unghiuri ale marilor adevăruri ce luminează viaţa şi munca po­porului nostru, a eroicei noastre clase muncitoare şi, ca atare, viaţa şi munca puternicului co­lectiv de la „23 August“ din Capitală — menite să ilustreze înţeleaptă politică promovată de partidul nostru comunist, de înţeleptul şi clarvăzătorul nos­tru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în finalul reportaju­lui intră şi opinia inginerei MARIANA GUŞIŢA, secretară cu probleme de propagandă a Comitetului de partid pe între­prindere . „Alături de întregul popor, şi noi, cei peste 18 000 de oameni ai muncii de la „23 Au­gust“, înt­ropinăm cu emoţie şi fapte animate de spirit revolu­ţionar şi patriotic marea noastră sărbătoare naţională. In cinstea ei, raportăm partidului, ilustru­lui nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, obţinerea in primul semestru al acestui an, în comparaţie cu aceeaşi peri­oadă a anului trecut, a unor im­portante creşteri de producţie, precum : la producţia marfă — cu 45 la sută , la productivitatea muncii — cu 43 la sută ; la ex­port — cu 10 la sută ; la produc­ţia marfă vîndută şi încasată — cu 86 la sută. La această oră, ponderea produselor noi şi mo­dernizate, în totalul producţiei marfă, este de 73 la sută. In cinstea Zilei Naţionale ne anga­jăm să îndeplinim prevederile de plan şi să realizăm măsurile de modernizare a producţiei in în­tregul sector cald al Întreprin­derii. Gîndul şi inima noastră însă bat, mai departe , către Congresul al XIV-lea al parti­dului. In­ cinstea acestui măreţ eveniment din viaţa partidului şi a ţării ne angajăm să livrăm peste plan 2 locomotive magis­trale, 5 locomotive Diesel hidra­ulice și 25 de compresoare — alăturindu-ne astfel eforturilor întregului popor în înfăptuirea exemplară a planului pe anul 1989, a obiectivelor­ strategice cu­prinse în Programul partidului, pentru ridicarea continuă a pa­triei pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie“. Ion Andreitci Oameni care onorează numele unei prestigioase citadele muncitoreşti

Next