România Liberă, august 1989 (Anul 47, nr. 13913-13938)
1989-08-01 / nr. 13913
Pagina a 2-a — 7 august 1989 în pofida istoriei sale multiseculare, oraşul de pe malurile Mureşului a stat multă vreme într-un anonimat provincial ca atîtea alte localităţi ale patriei, deşi cartea sa de istorie înmănunchează un trecut inconfundabil, fiind atestat documentar încă din anul 1028, cînd aşezarea este consemnată ca o puternică cetate. O recentă monografie semnată de cunoscutul publicist local Crăciun Bonta prezintă în detalii coordonatele evoluţiei sale de-a lungul timpului, începind din epoca bronzului şi a fierului, mărturii revelatoare descoperite în această vatră de istorie românească, în istoria oraşului sunt apoi incrustate la loc de cinste alte şi alte mărturii care atestă prezenţa arădenilor în primele rinduri ale mişcării muncitoreşti revoluţionare din ţara noastrră. Spaţiul nu ne permite să insistăm dar şi în treacăt merită să amintim faptele de eroism, de sacrificiu ale elevilor militari de la Păuliş, care cu preţul vieţii şi-au apărat glia străbună. Intr-adevăr, Aradul intra in anii noştri socialişti cu un trecut încărcat de istorie, de luptă aprigă împotriva nedreptăţilor sociale şi naţionale, dar nu şi cu o zestre urbanistică — ţine să precizeze din capul locului tovarăşul GH. BURDAN, prim vicepreşedinte al consiliului popular municipal. Prin anii ’50, cind venisem ca ucenic la şcoala profesională C.F.R. din localitate, Aradul era modest ca mărime, liniştit, cu majoritatea caselor ascunse sub coroanele copacilor, cu excepţia celor de pe „strada mare“, singura mai arătoasă. Ca să înţelegeţi mai bine drumul spectaculos parcurs de urbea noastră, mai ales după istoricul Congres al IX-lea, mă voi sluji de citeva cifre şi fapte care vorbesc de la sine. Bunăoară, întreaga producţie a anului 1965 se realizează astăzi nu numai 52 de zile (mai bine de o treime la drumul exportului !), Aradul devenind una din marile citadele industriale ale patriei, care furnizează aproximativ 2 la sută din întreaga producţie industrială a ţării. Precizez că aici se fabrică întreaga producţie de vagoane pentru călătoria ţării, atît pentru calea ferată cit şi pentru metrou, cea de ceasuri şi umbrele, 45 la sută din vagoanele feroviare de marfă, două treimi din producţia de strunguri, mari cantităţi de alte produse. Pe harta oraşului au apărut noi obiective moderne, purtătoare de progres tehnic : întreprinderea de maşini unelte, Combinatul de îngrăşăminte chimice, întreprinderea de orologerie industrială, Trustul petrolului, o nouă platformă a industriei alimentare, toate fiind rodul unei generoase politici de investiţii a partidului şi statului nostru. De bună seamă că acestea s-au răsfrint şi asupra calităţii vieţii oamenilor. Numai în epoca po hărniciei care cu mindrie o numim Epoca Nicolae Ceauşescu au fost construite peste 40 000 locuinţe, numeroase obiective social-culturale , magazine moderne, un spital judeţean cuplat cu policlinică, o nouă centrală telefonică cu 6 000 de numere, o reţea de tramvai lungă de aproape 200 km, instituţii culturale de primă mărime cum sunt Teatrul, de Stat, filarmonica cu orchestră simfonică, populară şi cor academic, muzeu şi bibliotecă judeţeană, două case de cultură, 6 cluburi muncitoreşti, şcoli de toate gradele etc. Dacă oraşul se prezintă de la an la an tot mai frumos şi mai bine gospodărit, un merit aparte revine locuitorilor săi care-i înnobilează in permanentă cartea de vizită, adăugindu-i noi sporuri de prospeţime şi ospitalitate. Numai in acest an, volumul lucrărilor de muncă patriotică efectuate cu sprijinul cetăţenilor va totaliza peste 600 milioane lei, acestea fiind prezente in tot oraşul“. Ca să ne convingem şi mai bine de noua geografie a Aradului, de noua sa configuraţie, suntem invitaţi să parcurgem citeva trasee, care n-au existat cu ani înurmă. Descoperim astfel că un nou cartier cochet, cu deplină personalitate, numit de localnici „Micălaea“, este pe punctul de a-şi finaliza simetriile. El nu este cu nimic mai prejos decit alte cartiere noi ale oraşului, „porţi“ de notorietate ale Aradului. Pentru că in această zonă trăiesc peste 45 000 locuitori în condiţii dintre cele mai civilizate, avind la dispoziţie spaţii comerciale moderne, o şcoală cu 24 săli de clasă, şi alte dotări. S-a amenajat, de asemenea, cu ajutorul cetăţenilor un parc de cartier de peste 4 hectare bine mobilat cu terenuri de joacă pentru copii, cu aleii ospitaliere şi bănci. între timp, s-a finalizat podul care uneşte noul cartier cu centrul oraşului, cel mai mare podde pe rîurile interioare ale tării, cu o deschidere peste Mureş de 330 metri. Intr-o altă zonă, la fel de pitorească, în cealaltă extremitate a orașului, spre Pecica, a prins contur final o nouă arteră de primă mărime — Calea Aurel Vlaicu, în spatele noului cartier, bine armonizat cu construcţii de bun gust, se întinde o mare platformă industrială ce conferă o notă aparte şi cuprinde mai multe unităţi de industrie alimentară : fabrici de zahăr, piine, bere, două abatoare. Constructorii adaugă acum un plus de estetică urbană altor zone : falezaMureşului, Piaţa Spitalului, Banul Mărăcine, această ultimă arteră flancată de o „suită“ de blocuri cu o arhitectonică aparte, care va face legătura intre Piaţa Podgoria şi Piaţa Spitalului. O adevărată revelaţie o constituie şi zona Mureşului, pusă ingenios in valoare de proiectanţi şi constructori, atît prin noile edificii, dominate de o monumentală sală a sporturilor şi de un bazin de înot olimpic, cit şi prin numeroase alte amenajări făcute în toată această parte a oraşului. Ghidul nostru, arhitectul Marin Dinulescu, directorul Centrului de proiectări al judeţului, care a contribuit la proiectarea multor obiective, ne asigură că pecetea ineditului, a inconfundabilului este în ultima vreme tot mai prezentă la Arad în tot ce se întreprinde in materie de urbanizare. Ca argumentare ne propune un alt itinerar arădean care porneşte de data aceasta chiar de la „poarta feroviară“ a municipiului, mai exact gara C.F.R., între cele mai originale din ţară. De fapt, întreaga piaţă este străjuită de sediul administrativ al întreprinderii de Vagoane, decorat cu un mozaic monumental şi noile blocuri de locuit care creează o ambianţă aparte. Continuând traseul spre centrul oraşului ne reţine atenţia peisajul împrospătat de la „Pădurice“ , un lac cu apă limpede, cindva o adevărată sursă de poluare, pe care acum se plimbă în voie bărci şi hidrobiciclete, iar in profunzime monumentalul centru de creaţie şi cultură al sindicatelor, mult căutat de localnici in timpul lor liber. Ajungind pe bulevardul Republicii nu poţi să nu remarci caracterul lui de unicat pe tot traseul (lung de aproximativ 2 km şi lat de 60—115 metri !) de la Piaţa Podgoria pină la Teatrul de Stat în arhitectonica originală a fiecărei construcţii restaurate cu grijă şi cu migală. Edificiile mai recente cum sunt hotelul „Astoria“, complexul Ziridava, Libelula, Venus, blocul Dacia, Palatul Telefoanelor. Unele cu 12 etaje, au fost astfel concepute ca să nu ştirbească cu nimic ci din contră, să îmbogăţească ambianţa arhitectonică a celui mai mare bulevard al oraşului, unul dintre cele mai impresionante din ţară. Dar pe eotgarestaurării, a grijii faţă de valorile patrimoniale se poate desluşi şi pe alte edificii, chiar pe zone întregi de locuinţe, cum sunt Piaţa Avram Iancu, Piaţa Unirii. „Majoritatea acestor clădiri cu valoare arhitectonică deosebită, multe construite in secolul trecut au fost studiate atent de edilii oraşului, de proiectanţii noştri — ne spune interlocutorul — pe bază de fotografii şi alte documente de epocă pentru a fi cit mai bine puse în valoare. S-au restaurat nu numai faţadele ci inclusiv timplăria, balcoanele şi porţile, jaluzelele, feroneria, ornamentele. S-a urmărit ca însuşi coloritul zugrăvelii să agrementeze zonele cu valoare patrimonială. Treptat vor fi readuse la forma originală in concordanţă cu documentele de arhivă parterele acestor clădiri, în această activitate pretenţioasă de restaurare ţinem seama inclusiv de mobilarea spaţiilor şi chiar de destinaţia lor. Nu s-au scăpat din vedere nici corpurile de iluminat stradal, spaţiile verzi, circulaţia autovehiculelor, bine sincronizată cu cea pietonală. Pe planşetele proiectanţilor se află alte variante Îndrăzneţe, de bun gust şi fantezie pentru punerea şi mai bună in valoare a acestei zone centrale a Aradului in folosul cetăţenilor. Anul acesta vor fi încheiate în mare parte lucrările de restaurare a imobilelor cuprinse pe strada Horea, 7 Noiembrie, până la Palatul Cultural, care intersectează Piaţa Unirii din faţa sediului politico-administrativ al judeţului şi municipiului.“ Ajunşi aici, în acest punct central nu poţi să nu admiri un monumental noac lucrat la marmură, operă a unor reputaţi arhitecţi şi artişti plastici din localitate. El sugerează o cuprinzătoare frescă a trecutului şi prezentului acestor meleaguri prospere, cu "rincmal'o îT’r'cmn'"'”, ale locuitorilor, angajaţi plenar pefrontul creaţiei materiala şi spirituale. Sunt elemente simbol, care se regăsesc la loc de cinste şi in stema judeţului, in vocaţia creatoare a ardădenilor. Aici, in locul unde secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a adresat de atîtea ori arădenilor, iar in 1979 cu prilejul aniversării a 950 de ani de la prima atestare documentară a localităţii şi a 2 000 de ani de la întemeierea cetăţii Ziridava a inminat municipiului Înalta distincţie „Steaua Republicii Socialiste România clasa I“ pentru contribuţia adusă de cetăţenii Aradului de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate şi progres social, precum şi participării active la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate in patria noastră. ion Meddia populare Consiliile în viata localităților 19 Arad: Personalitatea municipiului. Festivalul naţional „Cintarea României“ Către sfârşitul anului se va desfăşura la Iaşi o manifestare intrata în tradiţie : Sesiunea de comunicări tehnico-ştiinţifice Fortus ’89. Invitaţia este lansată de către Combinatul de Utilaj Greu în colaborare cu Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi“. Tema propusă de către organizatori : „Tehnologii actuale şi de perspectivă în fabricaţia utilajelor grele“. Pe agenda de lucru a creatorilor tehnici ieşeni mai figurează : simpozionul AGNUS organizat de întreprinderea de maşini agregate şi maşini unelte speciale ; simpozionul tinerilor stagiari din unităţile cu profil de chimie ; concursul de creaţie tehnico-ştiinţifică individuală „Inventica“ şi o mulţime de lucrări care se vor materializa în soluţii tehnice pentru industria ieşeană şi nu numai. Referitor la activitatea de creaţie tehnico-ştiinţifică a inginerilor, tehnicienilor şi muncitorilor, am aflat de la Florentina Creţu, preşedintele Comisiei pentru probleme economice, profesionale, ale întrecerii socialiste şi autoconducerii muncitoreşti din cadrul Consiliului local al sindicatelor că, numai în primele şase luni ale anului au fost trimise la OSIM 371 dosare pentru invenţii şi 174 pentru inovaţii. Ce semnificaţii au aceste cifre pentru judeţul Iaşi, pentru industria acestuia ? în primul rînd, in comparaţie cu anul 1965 cînd din 21 de cereri de invenţii şi inovaţii au fost brevetate doar 10, se poate reliefa procesul intensiv de introducere a progresului tehnic, a noului, de modernizare a producţiei. Relevant in acest sens este şi indicele de creativitate, 64,1 la sută, care situează , pe locuri fruntaşe judeţul. Şi, mai concret vorbind, la Combinatul de Fibre Sintetice prin punerea în funcţiune a „dispozitivului de dozare continuă a materialelor colorante“ a fost redus considerabil importul ; de asemenea, lantreprinderea Mecanică „Nicolina“ perfecţionarea „şasiului tractorului, monoax“ a avut ca rezultat un spor al producţiei marfă de 7 milioane lei pe an şi reducerea costurilor cu 3 mii lei, iar „dispozitivul de apucare pentru roboţii industriali“ a dus la creşterea productivităţii muzicii cu 40 la SUtă. „Şirul exemplelor ar putea continua dlar, aşa cum spunea Florentina Creţu, nn... spatele acestor cifre trebuie să vedem oamenii care le fac posibile, pe cei care scurtează drumul noului de la planşetă la secţie. Omul şi lucrarea devin un toţ, pină la aplicarea celei din urmă in producţie, apoi alte scopuri, alte lucrări, altă muncă şi alte satisfacţii. Profesorul doctor inginer Vitalig Belousov, doctor inginer Iftimie Niţescu, inginer Anghel loan, inginer Alexa Corneliu, muncitorul Constantin Colac sint doar cîţiva dintre cei pe care ii poţi intilni atît la planşetă cit şi la strung. Ei sint aceia care fac Iaşiul contemporan cu viitorul“. De aceste lucruri ne-am convins şi la Expoziţia „Productivitate, calitate, eficienţă“ deschisă la Casa Oamenilor de Ştiinţă, integrată Festivalului Naţional „Cintarea României“. Printre exponate, cele 141 de soluţii tehnice promovate in etapa republicană a festivalului constituie centrul de atenţie datorită gradului de complexitate, a parametrilor tehnico-funcţionali posibil de obţinut, a implicaţiilor economico-organizatorice probabile. Paralel cu aceastăexpoziţie, în unităţile economice ieşene s-a permanentizat realizarea unor microexpoziţii ale creaţiei tehnico-ştiinţifice, ale inovatorilor şi inventatorilor. Fele sunt şi rodul acţiunilor „Audienţa ideilor“ prin care toți oamenii muncii pot participa la activitatea de creaţie tehnică. Orice idee este cercetată şi in funcţie de utilitatea ei, este fructificată. Si pentru cei care vor să-şi perfecţioneze activitatea, la Iaşi, pot frecventa cursul anual de inventică organizat de Consiliul sindicatelor în colaborare cu Comisia de inventică. Acţiuni de modernizare a producţiei pe baza introducerii progresului tehnic, a tot ceea ce este nou in producţia industrială. Acţiuni in vederea reducerii consumurilor de energie, combustibil, materii prime şi materiale. Acţiuni pentru creşterea calităţii produselor şi a producţiei. Acţiuni pentru o industrie modernă. Acţiuni ample in unităţile economice ale oraşului — oraş intre tradiţie şi modernitate. Manuela Dumitru Productivitate, calitate, eficienţă însemnări privind creaţia tehnicoştiinţifica în unităţi economice din judeţul Iaşi .,Románia liberó•• Nobilele trăsături morale ale omului nou constructor conştient al socialismului şi comunismului în ţara noastră (Urmare din par. 1) fundării indatoririlor faţă de societate şi faţă de sine. Se înţelege că la marea investiţie pe care societatea o face un om fiecare este dator să răspundă cu o investiţie personală pe care el trebuie s-o facă în societate. Termenii răspunsului nu pot fi formulaţi decit apelînd la efortul creator, la calitatea muncii efectuate, la pasiunea şi devotamentul faţă de interesele generale şi cauza progresului naţional. Orice atitudine de evaziune, de abdicare de la responsabilităţile sociale ce-i revin fiecăruia, orice tentaţie spre o existenţă de genul izolării intr-un ipotetic turn de fildeş, sunt împotriva a ceea ce presupune modelul omului nou in ordinea socialistă şi comunistă a organizării vieţii oamenilor. Şi atunci, omul nou, departe de a fi şi a rămine un vis, o nobilă aspiraţie de domeniul reveriei, ne apare ca o problemă practică, la ordinea zilei. Faptele de muncă, efortul generos, de îndeplinire exemplară a sarcinilor de producţie, a obiectivelor de dezvoltare a ţării, conduita socială in consens cu legile ţării, cu normele de convieţuire socială acreditate in societatea noastră, atestă realitatea dinamică şi perfectibilă a acestui model care dinamizează şi orientează munca şi viaţa întregului popor. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a insistat in mod deosebit in magistrala cuvintare rostită la Plenara C.C. al P.C.R. din 27—28 iunie a.c. asupra faptului că in procesul educaţiei revoluţionare, comuniste, patriotice, trebuie să se ţină seama neîncetat de faptul că problematica dezvoltării economico-sociale comportă o dimensiune preg-' nant educaţională, educaţia fiind un factor de primă însemnătate in soluţionarea adecvată a acestor probleme. In asemenea condiţii, raportarea la exigentele omului nou exclude cu desăvirşire asocierea acestuia cu o excepţie, cu un ins izolat sau un grup de asemenea indivizi. A fi om nou, ca tip uman comunist, se impune ca o problemă şi o preocupare de fiecare zi, pentru fiecare cetăţean al patriei. Problema care se pune este aceea de a lărgi continuu spaţiul de rezonanţă socială in care se materializează valorile comuniste de muncă şi viaţă. Totodată, un aspect al aceleiaşi probleme îl constituie conduitele sociale de esenţă , revoluţionară care trebuie să capete un caracter pregnant, normal,in munca şi viaţa oamenilor, purtind amprenta imperativelor societăţii. Lucrurile trebuie văzute pe un teren foarte practic, deşi nu un practicism îngust, anume beneficiul pe care societatea îl obţine din manifestările oamenilor pe coordonatele valorice şi normative ale modelului de om nou. In această privinţă, toate realizările noastre dobîndite in sfera dezvoltării generale a României socialiste dau seamă despre gradul in care modelul comunist, principiile eticii şi echităţii socialiste sunt implementate mereu mai profund in conştiinţa şi acţiunea revoluţionară ale întregului popor. Este absolut sigur că fără această responsabilizare şi angajare morală nu am fi putut obţine marile creşteri pe scara progresului naţional, , deschizindu-ne perspective de dezvoltare atît de promiţătoare. Evident, astăzi, problema îşi păstrează aceeaşi acurateţe şi stringenţă, respectiv mărirea încărcăturii morale şi politice a eforturilor pe care suntem chemaţi să le facem pentru înfăptuirea obiectivelor strategice stabilite de partid, avind drept adresă unică şi permanentă ridicarea României spre trepte mai înalte de civilizaţie, şi progres, in libertate şi demnitate. ... . Noua calitate a muncii, eficiența economică superioară, bătălia pentru promovarea noului, pentru o pregătire profesională înaltă, realizînd produse de performanță, competitive, formează împreună criterii fundamentale ce relevă măsura la care ne raportăm constructiv la modelul omului nou. Aceasta in condiţiile cînd în concepţia partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, omul nou este in România socialistă un fenomen de masă, o problemă de politică generală şi de creaţie istorică. Ceea ce elimină cu desăvîrşire orice idee despre uniformizarea oamenilor. Aşa cum accentua tovarăşul Nicolae Ceauşescu, : „Noi acţionăm pentru formarea unui om de omenie, cu o pregătire multilaterală, a unui comunist de omenie. Urmărim crearea condiţiilor celor mai propice ca omul să se manifeste plenar in toate domeniile vieţii sociale, fiecare cu capacităţile, personalitatea şi felul său de a fi, in spiritul comun întregii societăţi, al dragostei de dreptate şi adevăr, al curajului şi cinstei, al simplităţii, al hotăririi de a lucra împreună cu semenii săi pentru fericirea proprie, pentru fericirea întregii societăţi“. Desigur, formarea omului nou este o operă complexă, dificilă, avind largi deschideri temporale. Esenţial este că societatea socialistă asigură condiţiile obiective pentru ca acest model să fie materializat, luind permanent dimensiuni din ce din ce mai ample şi regăsindu-se tot mai profund în felul de a gîndi, a trăi şi acţiona al constructorilor socialismului in România. Prin nobleţea umanistă a acestor exigenţe, prin principiile, hotemele şi valorile de viaţă, pe care le propune, societatea noastră socialistă garantează o şansă unică de realizare umană a tuturor membrilor societăţii. Răminte ca o datorie şi o răspundere majoră a fiecăruia de a fructifica această şansă, impodobindu-şi existenţa cu caratele durabile ale efortului creator, ale plămădirii de valori materiale şi spirituale care conferă substanţă civilizaţiei pe care o făurim,certificind uri sens istoric şi un destin uman superior, emanaţie a strategiei partidului de a ctitori aici, pe pămîntul României, împreună cu poporul şi pentru popor, o ţară prosperă, liberă şi demnă, angajată ferm pe drumul ce duce spre cele mai înalte cote de progres şi bunăstare. Traian Gânju tUrmam din pag. 1) perialistă, era aşteptat cu înfrigurare şi aici, ca în întreaga ţară, ca singura cale de ieşire la un Uman mai bun al vieţii. Şi, fericită coincidenţă, imediat după Naţionalizare, la chiar 23 August 1948, în cinstea revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, locul de bogată tradiţie muncitorească, revoluţionară a primit numele de Uzinele „21 August“. De pe atunci prezent in întreprindere, muncitorul Marian Avram rememorează : „Socialismul a adus muncitorului român demnitatea atit de mult ignorată in trecut. Nici acum, la început, munca nu era uşoară. Dar ştiai pentru ce şi pentru cine munceşti. Şi cind ştii că munceşti pentru tine, pentru poporul tău, se poate vorbi de o schimbare de destin. Treptat s-au modernizat utilajele, s-au îmbunătăţit condiţiile de muncă şi viaţă. Au apărut tot mai multe cărţi, şcoli, am învăţat, ne-am perfecţionat. Astăzi, într-o întreprindere modernă ca a noastră, munca s-a uşurat mult, o faci cu plăcere, a devenit frumoasă. Ea iţi oferă multe satisfacţii, dar mai ales una profundă , de împlinire ca om, ca destin“. întreprinderea „23 August“ din Capitală şi-a forjat un timp, tot mai exact, mai expresiv, conturul unei autentice citadele de sentiment, conştiinţă şi faptă comunistă — numele ei devenind nu doar inconfundabil in peisajul nostru economic, dar rostit cu stimă pe multe din meridianele planetei. Colectivul muncitoresc de aici se înscrie în eşalonul de frunte al clasei noastre muncitoare, făcind zi de zi dovada unei Înalte maturităţi politice şi profesionale. în structura ei actuală şi modernă, aceată mare unitate industrială îşi leagă noul drum de gîndirea şi iniţiativa dinamizatoare ale secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, care la adunarea generală a reprezentanţilor oamenilor muncii din 15 februarie 1971 se adresa muncitorilor de aici : „Cunosc de mult uzina dv. încă din ilegalitate, cind am avut aici organizaţie de partid şi tineret. Cunosc activitatea uzinei şi din perioada de după eliberare, am fost in ultimii ani de citeva ori în unitatea dv. Ştiu bine capacitatea şi posibilităţile muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, ale întregului colectiv“. Prezenţa în atîtea rinduri a secretarului general al partidului în această mare întreprindere bucureşteană, indicaţiile şi orientările date constructorilor de maşini, sarcinile trasate s-au repercutat direct, în modul cel mai pozitiv, asupra producţiei uzinei, a ambianţei de muncă ce s-a statornicit aici. „In cronica întreprinderii noastre — subliniază tovarăşul PETRE RADUCANU, secretarul Comitetului de partid, preşedintele Consiliului oamenilor muncii — stă consemnat cu majuscule faptul că, din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aici, la noi, s-a instituit pentru prima oară alegerea consiliului oamenilor muncii şi legiferarea adunării generale a oamenilor muncii ca for suprem de conducere a întreprinderii. Noua democraţie muncitorească-revoluţionară şi-a trecut astfel aici, cu strălucire, cel dinţii test. Ulterior, formele introduse au fost generalizate în întreaga economie naţională. Demn de remarcat este faptul că, sub aceeaşi generoasă înrâurire, unitatea noastră şi-a modernizat fluxurile tehnologice, şi-a înnoit „repertoriul“ producţiei, din consens cu înaltele exigenţe impuse de timpul prezent şi viitor al construcţiei socialiste“. Eroul Muncii Socialiste Marian Avram luminează aceste mari adevăruri din încă un unghi de vedere şi opţiune : „Am participat la recenta Plenară a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii ca reprezentant al colectivului muncitoresc de la „23 August“ în acest înalt organism al sistemului democraţiei noastre muncitoreşti-revoluţionare. Am luat şi cuvîntul, arătind — cu faptele uzinei noastre, cu faptele ţării — că nu am avut niciodată un conducător mai luminat, mai devotat ţării, partidului şi poporului din care s-a născut, aspiraţiilor sale de progres, libertate şi pace, ca marele conducător al naţiunii noastre socialiste, înflăcăratul patriot şi militant revoluţionar, comunistul dirz şi neînfricat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iată de ce — am susţinut în cuvintul meu — noi, comuniştii, clasa muncitoare, întregul popor, urmăm cu încredere neclintită şi înalt devotament partidul. Iată de ce şi noi, puternicul detaşament muncitoresc de la Întreprinderea „23 August“ din Capitală, susţinem din adîncul inimilor Hotărirea Plenarei Comitetului Central al partidului, ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales la Congresul al XIV- lea in funcţia supremă de secretar general al Partidului Comunist Român“. Veritabila piatră de hotar pentru viitorul Întreprinderii „23 August“ din Capitală a marcat-o adunarea generală a reprezentanţilor oamenilor muncii din februarie 1983, când, la propunerea secretarului general al partidului, s-a hotărit profilarea şi specializarea ei pe produse vizind tehnica de virf. „Să facem în aşa fel — chema tovarăşul Nicolae Ceauşescu — incit întreprinderea „23 August“ să devină o întreprindere model, nu numai in România, dar, in domeniul său — în producţia de motoare, de compresoare şi locomotive — să poată fi competitivă şi chiar mai bună decit multe din Europa, din ţările dezvoltate ! Avem această capacitate, am încredere in colectivul de la „23 August“ şi sunt convins că se va achita cu cinste de această sarcină”. Faptele, proba de foc a conştiinţei muncitoreşti, atestă, prin expresivitatea şi concreteţea lor, efectul acestei mari încrederi ; legitimează adevărul că puternicul colectiv de aici depune eforturi stăruitoare pentru a se achita cut mai bine de sarcina încredinţată. Am reţinut, în acest sens, opiniile a trei interlocutori. Ing. FLORIAN CHIROVICI, şeful serviciului organizarea producţiei şi a muncii : „Ţin să subliniez în mod deosebit că in programul de modernizare a producţiei pe acest an — aflat în fază avansată de finalizare — sunt cuprinse şi măsurile vizînd înfăptuirea indicaţiilor date de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei din ianuarie. Stadiul realizării acestor măsuri este analizat săptămînal în comandamentele pe fabrici şi raportat, tot săptămînal, biroului executiv al Consiliului oamenilor muncii. In ansamblul său, programul cuprinde 422 de măsuri, menite a se solda cu un spor al producţiei marfă in valoare de 193 milioane lei — din care 25 milioane lei la export ; o reducere a cheltuielilor totale cu 100 milioane lei — din care 45 milioane lei cheltuieli materiale. Fiecare măsură are trecute in fişa ei două borne de referinţă : valoarea prevăzută iniţial (antecalculata) şi cea realizată '(postcal-' culată). Totdeauna valoarea postcalculată' a fost, este mai mare decit cea calculată iniţial. Aş aminti, in consecinţă, un exemplu, desprins din indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu vizînd modernizarea Fabricii de motoare. Putem astfel raporta, astăzi, ca realizare : linia pentru prelucrarea carterelor şi arborilor cotiţi ; linia pentru prelucrarea carcaselor colectori ; linia pentru prelucrarea chiulaselor ; linia pentru prelucrarea roţilor dinţate şi liniile pentru prelucrarea reperelor normalizate. In ceea ce priveşte extinderea procedeului de turnare în forme vidate — acţiune aflată in derulare — aş vrea să evidenţiez faptul că liniile mecanizate au fost executate prin autoutilare“. Ing. DOINA BADEA, preşedinta Comisiei inginerilor şi tehnicienilor din întreprindere : „Multe din rezolvările măsurilor din programul de modernizare au făcut şi fac obiectul iniţiativei noastre „Fiecare cadru tehnicoingineresc şi de specialitate să rezolve anual cel puţin o problemă tehnică sau de organizare a producţiei şi a muncii, in afara sarcinilor de serviciu“. Astfel, la cabinetul tehnic al întreprinderii sunt omologate anual circa 10 invenţii şi 80 de inovaţii (fără contribuţia institutului de specialitate grefat, ca şi centrala, de profil, pe această întreprindere — n.m). Aa aminti, ca atare, invenţia „Dispozitiv pentru sertizarea tijelor de supapă“ — cu o eficienţă economică de 3,5 milioane lei anual — aparţinînd inginerilor Virgil Gărduş şi Ştefan Ardeleanu, care a obţinut citeva distincţii la saloanele de invenţii şi inovaţii. Alături, invenţia subinginerului Grigore Apostol, „Recuperator de căldură“, cu peste o jumătate de milion de lei eficienţă economică — şi inovaţia „Realizarea prin extruziune a ghidurilor de supapă“, aparţinînd unui colectiv condus de inginerul Mihai Teodorescu — şi avind o eficienţă economică postcalculată de peste un milion de lei“. Ing. STEJAREL ROŞU, şeful Laboratorului de hidraulică, un tânăr specialist — ca şi ceilalţi interlocutori, de altfel — autor a 6 brevete de invenţie, 16 inovaţii şi 5 lucrări de specialitate publicate . „Fac parte dintr-un compartiment de producţie nou, recent înfiinţat în întreprinderea noastră, avind datoria să cercetăm și să promovăm tehnica de virf in domeniul hidraulicii. Avem citeva realizări notabile și foarte multe în studiu. Precum : modernizarea dispozitivelor de copiat hidraulic; standuri de testare a echipamentelor hidraulice, cu universalitate lărgită ; instalaţii de demontare şi spălare a echipamentelor hidraulice şi pneumatice ; grupuri de acţionare mobile (tester hidraulic). Gindim, în premieră naţională, o pompă cu palete axiale şi un grup hidraulic de echilibrare a grindei de la freza longitudinală cu portal. Ca şi realizarea, în concepţie proprie, a unor manipulatoare şi roboţi industriali acţionaţi hidraulic. Ce vreau să spun cu aceasta : că există în industrie o mare foame de nou, de tehnologii moderne — şi noi, aici, in întreprindere, avem create toate condiţiile pentru a cerceta şi introduce acest nou introducţie“. Am reţinut, în acest reportaj, numai citeva secvenţe, citeva unghiuri ale marilor adevăruri ce luminează viaţa şi munca poporului nostru, a eroicei noastre clase muncitoare şi, ca atare, viaţa şi munca puternicului colectiv de la „23 August“ din Capitală — menite să ilustreze înţeleaptă politică promovată de partidul nostru comunist, de înţeleptul şi clarvăzătorul nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în finalul reportajului intră şi opinia inginerei MARIANA GUŞIŢA, secretară cu probleme de propagandă a Comitetului de partid pe întreprindere . „Alături de întregul popor, şi noi, cei peste 18 000 de oameni ai muncii de la „23 August“, întropinăm cu emoţie şi fapte animate de spirit revoluţionar şi patriotic marea noastră sărbătoare naţională. In cinstea ei, raportăm partidului, ilustrului nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, obţinerea in primul semestru al acestui an, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, a unor importante creşteri de producţie, precum : la producţia marfă — cu 45 la sută , la productivitatea muncii — cu 43 la sută ; la export — cu 10 la sută ; la producţia marfă vîndută şi încasată — cu 86 la sută. La această oră, ponderea produselor noi şi modernizate, în totalul producţiei marfă, este de 73 la sută. In cinstea Zilei Naţionale ne angajăm să îndeplinim prevederile de plan şi să realizăm măsurile de modernizare a producţiei in întregul sector cald al Întreprinderii. Gîndul şi inima noastră însă bat, mai departe , către Congresul al XIV-lea al partidului. In cinstea acestui măreţ eveniment din viaţa partidului şi a ţării ne angajăm să livrăm peste plan 2 locomotive magistrale, 5 locomotive Diesel hidraulice și 25 de compresoare — alăturindu-ne astfel eforturilor întregului popor în înfăptuirea exemplară a planului pe anul 1989, a obiectivelor strategice cuprinse în Programul partidului, pentru ridicarea continuă a patriei pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie“. Ion Andreitci Oameni care onorează numele unei prestigioase citadele muncitoreşti