România literară, ianuarie-martie 1974 (Anul 7, nr. 1-13)

1974-01-03 / nr. 1

1973 - ROMÂNIA in viaţa internaţională C­ONTINUÎND şi completind in mod strălucit munca intensă şi rezultatele atit de rodnice ale construcţiei economice, social-politice şi culturale pe planul intern, activitatea internaţională a parti­dului şi statului nostru s-a caracterizat, în anul 1973, prin promovarea cu desă­­vârşit succes a intereselor fundamentale ale poporului român, a cauzei socia­lismului, păcii şi cooperării. Consecvent, zi cu zi, România socialistă a contribuit la afirmarea, multipli­carea şi consolidarea unor relaţii interstatale de tip nou, a fost partener de seamă în importante dialoguri la cel mai înalt nivel, şi-a pus semnătura presti­gioasă pe acorduri şi convenţii, a dat publicităţii, împreună cu parteneri de înaltă autoritate, Declaraţii de principii care sunt consemnate la loc de frunte în ana­lele politicii mondiale. IIE CEL mai mare şi mai frumos răsunet s-au bucurat vizi­­­­tele tovarăşului Nicolae Ceauşescu în străinătate şi con­vorbirile substanţiale purtate cu şefii de state pe care i-a întîlnit. în ordine cronologică, statele vizitate au fost : Republica Islamică Pakistan, Iranul, Re­publica Socialistă Cehoslovacă, Olanda, Italia, Republica San Marino, Vatica­nul, Republica Federală Germania, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, Republica Cuba, Republica Costa Rica, Republica Venezuela, Republica Columbia, Republica Ecuador, Republica Peru, Senegalul, Regatul Maroc, Algeria, Statele Unite ale Americii. O însemnătate deosebită au avut declaraţiile solemne comune, semnate cu prilejul vizitelor oficiale peste hotare ale preşedintelui Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sau cu prilejul vizitelor unor şefi de state în ţara noastră. Menţionăm, pentru a avea tabloul complet al acestor documente de excepţională importanţă, că în anul 1972 au fost semnate două declaraţii so­lemne comune, anume cu Belgia şi Luxemburgul. In anul 1973 au fost semnate şi date publicităţii Declaraţiile solemne comune ale Republicii Socialiste Româ­nia cu : Republica Islamică Pakistan (la 9 ianuarie), Republica Democratică Sudan (6 aprilie), Regatul Ţărilor de Jos — Olanda (12 aprilie), Republica Ita­liană (22 mai), Iranul (4 iunie), Republica Volta Superioară (14 iunie), Repu­blica Federală Germania (29 iunie), Republica Populară Congo (12 iulie). Tra­tatul de prietenie şi cooperare intre Republica Socialistă România şi Republica Costa Rica (4 septembrie). Declaraţia comună a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi a preşedintelui Republicii Venezuela (10 septembrie), Declaraţiile solemne comune ale statului nostru cu Republica Columbia (12 septembrie) şi Republica Ecuador (14 septembrie), Declaraţia comună a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a peşedintelui Republicii Peru, general de divizie Juan Velasco Alvarado (20 septembrie), Declaraţia comună a preşedintelui Consi­liului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a preşe­dintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon (5 decembrie). IN ANUL încheiat au avut loc numeroase şi interesante ■ convorbiri, schimburi de păreri şi de experienţă cu condu­cători ai partidelor comuniste şi muncitoreşti. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România, a participat la întîlnirea prietenească din Crimeea a conducă­torilor unor partide comuniste şi muncitoreşti, împreună cu tovarăşii T. Jiv­­kov, prim-secretar al C.C. al P.C. Bulgar, președintele Consiliului de Stat al R. P. Bulgaria, G. Husak, secretar general al C.C. al P.C. din Cehoslovacia, E. Honecker, prim-secretar al C.C. al P.S.U.G., J. Tedenbal, prim-secretar al C.C. al P.P.R.M., președintele Consiliului de Miniştri al R.P. Mongole, E. Gierek, prim-secretar al C.C. al P.M.U.P., J. Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., L.I. Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S. Preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, a participat în fruntea delegaţiei române la cea de-a XXVII-a sesiune a C.A.E.R. de la Praga, a avut o întilnire la Moscova cu A.N. Kosîgh­in, membru al Biro­­ului Politic al C.C. al P.C.U.S., președintele Consiliului de Miniștri al U.R.S.S., a făcut o vizită oficială în Iran. In anul 1973 România a dezvoltat intens legăturile multiple de colaborare şi cooperare cu ţările membre ale C.A.E.R., cu toate celelalte ţări socialiste, »­e astfel încheiate cu Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.P. Chineză, R.P.D. Coreeană, Cuba, R.D. Germană, Iugoslavia, R.P. Mongolă, Polonia, Un­garia, U.R.S.S., R.D. Vietnam, un număr de 27 protocoale, înţelegeri şi pro­grame de colaborare în domeniile economic, tehnico-ştiinţific şi cultural , la acorduri şi protocoale comerciale şi bancare ; 4 convenţii consulare. Trebuie subliniat că în 1973 activitatea internaţională a partidului şi statu­lui nostru a contribuit, în cea mai mare măsură, la consacrarea principiilor dreptului şi eticii internaţionale, astfel formulate : dreptul inalienabil al fiecă­rui stat la existenţă, libertate, independenţă şi suveranitate naţională ; dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi alege sistemul politic, economic şi social pe care il doreşte şi de a se dezvolta corespunzător voinţei şi intereselor sale pro­prii ; egalitatea deplină în drepturi a tuturor statelor, fără deosebire de sistem social şi indiferent de mărime sau grad de dezvoltare ; dreptul suveran al fie­cărui stat de a folosi bogăţiile sale naturale şi toate resursele naţionale conform intereselor poporului, de a aplica cuceririle ştiinţei şi tehnologiei moderne, de a obţine avantajul reci­proc în relaţiile de colaborare ; dreptul şi îndatorirea statelor, indiferent de sistem social, de a coopera între ele în scopul progresului economic şi securităţii internaţionale. Şi­ŞA CUM s-a subliniat în Hotărirea Plenarei C.C. al P.C.R. , din 27-28 noiembrie 1973, cu privire la activitatea interna­ţională a partidului şi statului nostru, Plenaris a relevat, cu satisfacţie, „acţiu­nile întreprinse de România în slujba cauzei socialismului, păcii şi colaborării internaţionale, aportul constructiv la soluţionarea problemelor majore ale con­temporaneităţii“. Toate aceste acţiuni au contribuit la consolidarea tendinţelor pozitive în relaţiile statelor, au crescut prestigiul ţării noastre în lume, ne-au adus prieteni noi pe toate meridianele globului, întreaga opinie publică a salutat cu satisfacţie iniţiativele şi acţiunile con­structive ale României socialiste pentru creşterea rolului şi eficienţei O.N.U. în menţinerea şi întărirea păcii şi a colaborării internaţionale. De asemenea, a fost subliniată poziţia şi activitatea ţării noastre în privinţa Conferinţei pentru secu­ritate şi cooperare în Europa, ale cărei lucrări se află în desfăşurare, avînd un curs pozitiv. Bilanţul anului politic internaţional 1973 se încheie, aşadar, cu constatarea, foarte îmbucurătoare, că politica externă promovată de România socialistă, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a înregistrat succese de mare prestigiu, a însemnat o contribuţie excelentă şi fecundă pentru climatul de pace şi de prietenie, căruia ţara noastră ii consacră toate puterile. Cronicar 2 România literară Pro domo Scurt metraje A­M VĂZUT recent o selecţie dintre cele mai bune filme produse in acest an la studioul „Al. Sahia“ şi trebuie să mărturisesc că au existat adevărate momente de regal, pe care nu mi le-au dat „lung metrajele“ noa­stre. Toată lumea ştie că a existat o şcoală importantă a documentarului românesc. Dar ce este important este faptul că ea n-a murit. Desigur, „in nuce“, putem observa și aici unele de­fecte ale filmului românesc în general, mai ales uneori un gongorism al co­mentariului la filmul „de actualitate“, care prefigurează frazele cam goale din unele „dialoguri“ la lung metraje. Insă deosebirea vine în existenţa mai întîi a unei varietăţi nu de stiluri, ci de viziuni — ceea ce e important în artă, „varietate tematică“, de la filmul de „idee“ pînă la documentarul pro­­priu-zis, cu sublinieri istorice de o mare forţă de convingere. Filmele au fost politice direct sau numai indirect, însă aproape nici unul din cele prezentate nu erau lipsite de idee şi structură, iar argumentaţia — şi de aici vine valoa­rea — este cu adevărat argumentaţie — adică există un substrat polemic. Pentru că a demonstra ceea ce este incontestabil — şi necontestat — este o pură gugumănie. O „dezbatere“ care nu este o înfruntare de opinii posibile ca adevărate poate exista — ironic — doar în piese gen Eugen Ionescu, şi atunci se presupune detaşare şi bat­jocură. Mă voi opri la două filme care mi-au plăcut deosebit, comune ca temă, ob­sedante prin actualitate culturală, cu adevărat filme cu „probleme“, adică adevărate. Mai întîi un film al lui Ti­tus Mesaros, o ilustrare, prin patru pictori naivi, a unui cîntec popular. Rar am văzut o atît de pregnantă ilus­trare, pregnantă dar și amorescă, a deosebirilor individuale care fac pe un artist un artist. Aş putea spune cum este fiecare pictor, ca om, numai din aceste ilustraţii care denotă inhibiţia unuia, vitalitatea altuia, ceremonia re­ţinută sau ironia misogină. Interiorul, firea, experienţa, viziunea, conflictele ascunse, poate neştiute nici de ei înşişi sînt cele ce se manifestă pe pînză, deşi fidelitatea faţă de cîntec este perfectă. Iată o pledoarie simultană şi psiholo­gică despre varietate ca indiscutabilă condiţie a creaţiei artistice, indiferent de posibilităţile tehnice. Se pot spune multe despre acest film riguros, de­monstrativ şi neostentativ. Al doilea, nu mai slab, enumerarea este fortuită, este o pledoarie despre expresivitate şi realitate, o lecţie de istorie plastică, o polemică împotriva realismului plat , care nu există de­cit ca non-artă. E tot un film despre pictură. O glumă cinematografică reu­şită şi, aş zice, gravă, cum ar fi pictat un autobuz oameni din epoci istorice deosebite, ce ar fi urmărit, de ce ar fi fost surprinşi, ce ar fi exprimat. Este o pledoarie succesivă, nu simultană, a aceleiaşi varietăţi, a importanţei selec­tive a actului de creaţie artistică. Poa­te că uneori comentariul e prea didac­tic, dar nu strică în măsura în care continuă să fie riguros şi sprijinit pe imagine. Autobuzul în viziunea hiera­tică şi ierarhizantă la egipteni este co­losal şi deosebit de pregnant, ca şi transformarea lui în balaur la bizan­tini. Iar fraza finală, sacrificarea unor caracteristici ale realului pentru a ob­ţine expresivitatea e memorabilă. Văzînd aceste filme, şi alte cîteva, am plecat reconfortat. Orice artist şi Alexandru Sîrbu şi Titus Mesaroş sînt artişti, nu pot gîndi decît în acest mod, care e evident pentru noi, dar nu pen­tru toţi. In lupta împotriva platului şi flascului, există mulţi aliaţi. E o urare de Anul Nou. Alexandru Ivasiuc Confluenţe Noul an al noilor visuri FIINDCĂ în tot timpul anului am vorbit despre întîlnirea artelor încer­­cînd să descoperim secretele lor , fiindcă măcar odată pe an aveţi dreptul să fiţi nostalgici sau să cîntaţi, ca Mary Poppins, atit de minunatul şi interminabilul song, „supercalifragilis­­tic expiraly dulce“ ; fiindcă nici eu, mărturisesc cu mo­destia-mi proverbială, nu mă pricep la literatură şi nu vreau să fiu plictisi­tor ; şi, în fine, fiindcă acum, la început de An Nou, vă propun să vă în­trebaţi o dată cu mine (aşa cum anu­miţi reporteri indiscreţi întrebau cîndva „ce-aţi face în cea de-a două­zeci şi cincea oră a zilei?“), v-aţi putea imagina viaţa fără Revelioane ? Aţi putea crea, iubi, visa, îmbătrâni, dacă noaptea care desparte doi ani ar trece neobservată ? Dacă, vorba lui Marin Sorescu, nu „va veni o vreme cînd vom trage sub noi o linie neagră“ şi nu ne vom încheia socotelile cu noi înşine ? Valoarea (sau nonvaloarea) realizări­lor noastre aşteaptă, uneori. Domnule Corneille, şi numărul anilor. Un scrii­tor ale cărui piese, din păcate, nu au văzut lumina rampei în ultimii ani, Felix Aderca, exclama cîndva cu o du­reroasă justeţe: „O, cîţi ani neîntrerupţi trebuie să lucrezi la un roman ca să iasă Intr-a­devăr spontan Parafrazîndu-1, mă gîndesc acum că nici pe Hamlet nu-1 poţi interpreta fără să-l visezi ani la rând ; eu, însumi, în prima zi a fiecă­rui Nou An, ridic o cupă pentru rolul pe care mi-l doresc încă de pe băncile Institutului : Lorenzaccio ! Şi profit de ocazie ca să vă mărtu­risesc că de trei ani m-am pregătit pentru clipa festivă a recent inaugura­tei noi săli a Teatrului Naţional. Pen­tru clipa în care l-am interpretat pe Rareş alături de marele, inegalabilul Calboreanu — Ştefan. Şi că şi de mai mulţi ani aşteptam rolul din ecraniza­rea Fraţilor Jderi ai lui Sadoveanu. Ce lucru mai frumos îmi puteam dori acum un an ? Ce omagiu mai sincer pot aduce teatrul şi filmul lite­raturii ? Fiindcă în 1974 vom aniversa cîteva evenimente importante ; fiindcă literatura şi teatrul nu pot exista una fără cealaltă, aşa cum noi, cei care iubim arta, nu putem trăi sin­guri ; fiindcă am fost împreună în acea cli­pă a „numărătorii inverse“, clipa în care aspiraţiile noastre s-au suprapus fericit, închei invitîndu-vă încă o dată să fredonăm minunatul cîntec al lui Mary Poppins. La mulţi ani ! Florin Piersic

Next