România literară, ianuarie-martie 1974 (Anul 7, nr. 1-13)
1974-01-03 / nr. 1
1973 - ROMÂNIA in viaţa internaţională CONTINUÎND şi completind in mod strălucit munca intensă şi rezultatele atit de rodnice ale construcţiei economice, social-politice şi culturale pe planul intern, activitatea internaţională a partidului şi statului nostru s-a caracterizat, în anul 1973, prin promovarea cu desăvârşit succes a intereselor fundamentale ale poporului român, a cauzei socialismului, păcii şi cooperării. Consecvent, zi cu zi, România socialistă a contribuit la afirmarea, multiplicarea şi consolidarea unor relaţii interstatale de tip nou, a fost partener de seamă în importante dialoguri la cel mai înalt nivel, şi-a pus semnătura prestigioasă pe acorduri şi convenţii, a dat publicităţii, împreună cu parteneri de înaltă autoritate, Declaraţii de principii care sunt consemnate la loc de frunte în analele politicii mondiale. IIE CEL mai mare şi mai frumos răsunet s-au bucurat vizitele tovarăşului Nicolae Ceauşescu în străinătate şi convorbirile substanţiale purtate cu şefii de state pe care i-a întîlnit. în ordine cronologică, statele vizitate au fost : Republica Islamică Pakistan, Iranul, Republica Socialistă Cehoslovacă, Olanda, Italia, Republica San Marino, Vaticanul, Republica Federală Germania, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, Republica Cuba, Republica Costa Rica, Republica Venezuela, Republica Columbia, Republica Ecuador, Republica Peru, Senegalul, Regatul Maroc, Algeria, Statele Unite ale Americii. O însemnătate deosebită au avut declaraţiile solemne comune, semnate cu prilejul vizitelor oficiale peste hotare ale preşedintelui Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sau cu prilejul vizitelor unor şefi de state în ţara noastră. Menţionăm, pentru a avea tabloul complet al acestor documente de excepţională importanţă, că în anul 1972 au fost semnate două declaraţii solemne comune, anume cu Belgia şi Luxemburgul. In anul 1973 au fost semnate şi date publicităţii Declaraţiile solemne comune ale Republicii Socialiste România cu : Republica Islamică Pakistan (la 9 ianuarie), Republica Democratică Sudan (6 aprilie), Regatul Ţărilor de Jos — Olanda (12 aprilie), Republica Italiană (22 mai), Iranul (4 iunie), Republica Volta Superioară (14 iunie), Republica Federală Germania (29 iunie), Republica Populară Congo (12 iulie). Tratatul de prietenie şi cooperare intre Republica Socialistă România şi Republica Costa Rica (4 septembrie). Declaraţia comună a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi a preşedintelui Republicii Venezuela (10 septembrie), Declaraţiile solemne comune ale statului nostru cu Republica Columbia (12 septembrie) şi Republica Ecuador (14 septembrie), Declaraţia comună a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a peşedintelui Republicii Peru, general de divizie Juan Velasco Alvarado (20 septembrie), Declaraţia comună a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon (5 decembrie). IN ANUL încheiat au avut loc numeroase şi interesante ■ convorbiri, schimburi de păreri şi de experienţă cu conducători ai partidelor comuniste şi muncitoreşti. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a participat la întîlnirea prietenească din Crimeea a conducătorilor unor partide comuniste şi muncitoreşti, împreună cu tovarăşii T. Jivkov, prim-secretar al C.C. al P.C. Bulgar, președintele Consiliului de Stat al R. P. Bulgaria, G. Husak, secretar general al C.C. al P.C. din Cehoslovacia, E. Honecker, prim-secretar al C.C. al P.S.U.G., J. Tedenbal, prim-secretar al C.C. al P.P.R.M., președintele Consiliului de Miniştri al R.P. Mongole, E. Gierek, prim-secretar al C.C. al P.M.U.P., J. Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., L.I. Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S. Preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, a participat în fruntea delegaţiei române la cea de-a XXVII-a sesiune a C.A.E.R. de la Praga, a avut o întilnire la Moscova cu A.N. Kosîghin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., președintele Consiliului de Miniștri al U.R.S.S., a făcut o vizită oficială în Iran. In anul 1973 România a dezvoltat intens legăturile multiple de colaborare şi cooperare cu ţările membre ale C.A.E.R., cu toate celelalte ţări socialiste, »e astfel încheiate cu Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.P. Chineză, R.P.D. Coreeană, Cuba, R.D. Germană, Iugoslavia, R.P. Mongolă, Polonia, Ungaria, U.R.S.S., R.D. Vietnam, un număr de 27 protocoale, înţelegeri şi programe de colaborare în domeniile economic, tehnico-ştiinţific şi cultural , la acorduri şi protocoale comerciale şi bancare ; 4 convenţii consulare. Trebuie subliniat că în 1973 activitatea internaţională a partidului şi statului nostru a contribuit, în cea mai mare măsură, la consacrarea principiilor dreptului şi eticii internaţionale, astfel formulate : dreptul inalienabil al fiecărui stat la existenţă, libertate, independenţă şi suveranitate naţională ; dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi alege sistemul politic, economic şi social pe care il doreşte şi de a se dezvolta corespunzător voinţei şi intereselor sale proprii ; egalitatea deplină în drepturi a tuturor statelor, fără deosebire de sistem social şi indiferent de mărime sau grad de dezvoltare ; dreptul suveran al fiecărui stat de a folosi bogăţiile sale naturale şi toate resursele naţionale conform intereselor poporului, de a aplica cuceririle ştiinţei şi tehnologiei moderne, de a obţine avantajul reciproc în relaţiile de colaborare ; dreptul şi îndatorirea statelor, indiferent de sistem social, de a coopera între ele în scopul progresului economic şi securităţii internaţionale. ŞiŞA CUM s-a subliniat în Hotărirea Plenarei C.C. al P.C.R. , din 27-28 noiembrie 1973, cu privire la activitatea internaţională a partidului şi statului nostru, Plenaris a relevat, cu satisfacţie, „acţiunile întreprinse de România în slujba cauzei socialismului, păcii şi colaborării internaţionale, aportul constructiv la soluţionarea problemelor majore ale contemporaneităţii“. Toate aceste acţiuni au contribuit la consolidarea tendinţelor pozitive în relaţiile statelor, au crescut prestigiul ţării noastre în lume, ne-au adus prieteni noi pe toate meridianele globului, întreaga opinie publică a salutat cu satisfacţie iniţiativele şi acţiunile constructive ale României socialiste pentru creşterea rolului şi eficienţei O.N.U. în menţinerea şi întărirea păcii şi a colaborării internaţionale. De asemenea, a fost subliniată poziţia şi activitatea ţării noastre în privinţa Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa, ale cărei lucrări se află în desfăşurare, avînd un curs pozitiv. Bilanţul anului politic internaţional 1973 se încheie, aşadar, cu constatarea, foarte îmbucurătoare, că politica externă promovată de România socialistă, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a înregistrat succese de mare prestigiu, a însemnat o contribuţie excelentă şi fecundă pentru climatul de pace şi de prietenie, căruia ţara noastră ii consacră toate puterile. Cronicar 2 România literară Pro domo Scurt metraje AM VĂZUT recent o selecţie dintre cele mai bune filme produse in acest an la studioul „Al. Sahia“ şi trebuie să mărturisesc că au existat adevărate momente de regal, pe care nu mi le-au dat „lung metrajele“ noastre. Toată lumea ştie că a existat o şcoală importantă a documentarului românesc. Dar ce este important este faptul că ea n-a murit. Desigur, „in nuce“, putem observa și aici unele defecte ale filmului românesc în general, mai ales uneori un gongorism al comentariului la filmul „de actualitate“, care prefigurează frazele cam goale din unele „dialoguri“ la lung metraje. Insă deosebirea vine în existenţa mai întîi a unei varietăţi nu de stiluri, ci de viziuni — ceea ce e important în artă, „varietate tematică“, de la filmul de „idee“ pînă la documentarul propriu-zis, cu sublinieri istorice de o mare forţă de convingere. Filmele au fost politice direct sau numai indirect, însă aproape nici unul din cele prezentate nu erau lipsite de idee şi structură, iar argumentaţia — şi de aici vine valoarea — este cu adevărat argumentaţie — adică există un substrat polemic. Pentru că a demonstra ceea ce este incontestabil — şi necontestat — este o pură gugumănie. O „dezbatere“ care nu este o înfruntare de opinii posibile ca adevărate poate exista — ironic — doar în piese gen Eugen Ionescu, şi atunci se presupune detaşare şi batjocură. Mă voi opri la două filme care mi-au plăcut deosebit, comune ca temă, obsedante prin actualitate culturală, cu adevărat filme cu „probleme“, adică adevărate. Mai întîi un film al lui Titus Mesaros, o ilustrare, prin patru pictori naivi, a unui cîntec popular. Rar am văzut o atît de pregnantă ilustrare, pregnantă dar și amorescă, a deosebirilor individuale care fac pe un artist un artist. Aş putea spune cum este fiecare pictor, ca om, numai din aceste ilustraţii care denotă inhibiţia unuia, vitalitatea altuia, ceremonia reţinută sau ironia misogină. Interiorul, firea, experienţa, viziunea, conflictele ascunse, poate neştiute nici de ei înşişi sînt cele ce se manifestă pe pînză, deşi fidelitatea faţă de cîntec este perfectă. Iată o pledoarie simultană şi psihologică despre varietate ca indiscutabilă condiţie a creaţiei artistice, indiferent de posibilităţile tehnice. Se pot spune multe despre acest film riguros, demonstrativ şi neostentativ. Al doilea, nu mai slab, enumerarea este fortuită, este o pledoarie despre expresivitate şi realitate, o lecţie de istorie plastică, o polemică împotriva realismului plat , care nu există decit ca non-artă. E tot un film despre pictură. O glumă cinematografică reuşită şi, aş zice, gravă, cum ar fi pictat un autobuz oameni din epoci istorice deosebite, ce ar fi urmărit, de ce ar fi fost surprinşi, ce ar fi exprimat. Este o pledoarie succesivă, nu simultană, a aceleiaşi varietăţi, a importanţei selective a actului de creaţie artistică. Poate că uneori comentariul e prea didactic, dar nu strică în măsura în care continuă să fie riguros şi sprijinit pe imagine. Autobuzul în viziunea hieratică şi ierarhizantă la egipteni este colosal şi deosebit de pregnant, ca şi transformarea lui în balaur la bizantini. Iar fraza finală, sacrificarea unor caracteristici ale realului pentru a obţine expresivitatea e memorabilă. Văzînd aceste filme, şi alte cîteva, am plecat reconfortat. Orice artist şi Alexandru Sîrbu şi Titus Mesaroş sînt artişti, nu pot gîndi decît în acest mod, care e evident pentru noi, dar nu pentru toţi. In lupta împotriva platului şi flascului, există mulţi aliaţi. E o urare de Anul Nou. Alexandru Ivasiuc Confluenţe Noul an al noilor visuri FIINDCĂ în tot timpul anului am vorbit despre întîlnirea artelor încercînd să descoperim secretele lor , fiindcă măcar odată pe an aveţi dreptul să fiţi nostalgici sau să cîntaţi, ca Mary Poppins, atit de minunatul şi interminabilul song, „supercalifragilistic expiraly dulce“ ; fiindcă nici eu, mărturisesc cu modestia-mi proverbială, nu mă pricep la literatură şi nu vreau să fiu plictisitor ; şi, în fine, fiindcă acum, la început de An Nou, vă propun să vă întrebaţi o dată cu mine (aşa cum anumiţi reporteri indiscreţi întrebau cîndva „ce-aţi face în cea de-a douăzeci şi cincea oră a zilei?“), v-aţi putea imagina viaţa fără Revelioane ? Aţi putea crea, iubi, visa, îmbătrâni, dacă noaptea care desparte doi ani ar trece neobservată ? Dacă, vorba lui Marin Sorescu, nu „va veni o vreme cînd vom trage sub noi o linie neagră“ şi nu ne vom încheia socotelile cu noi înşine ? Valoarea (sau nonvaloarea) realizărilor noastre aşteaptă, uneori. Domnule Corneille, şi numărul anilor. Un scriitor ale cărui piese, din păcate, nu au văzut lumina rampei în ultimii ani, Felix Aderca, exclama cîndva cu o dureroasă justeţe: „O, cîţi ani neîntrerupţi trebuie să lucrezi la un roman ca să iasă Intr-adevăr spontan Parafrazîndu-1, mă gîndesc acum că nici pe Hamlet nu-1 poţi interpreta fără să-l visezi ani la rând ; eu, însumi, în prima zi a fiecărui Nou An, ridic o cupă pentru rolul pe care mi-l doresc încă de pe băncile Institutului : Lorenzaccio ! Şi profit de ocazie ca să vă mărturisesc că de trei ani m-am pregătit pentru clipa festivă a recent inauguratei noi săli a Teatrului Naţional. Pentru clipa în care l-am interpretat pe Rareş alături de marele, inegalabilul Calboreanu — Ştefan. Şi că şi de mai mulţi ani aşteptam rolul din ecranizarea Fraţilor Jderi ai lui Sadoveanu. Ce lucru mai frumos îmi puteam dori acum un an ? Ce omagiu mai sincer pot aduce teatrul şi filmul literaturii ? Fiindcă în 1974 vom aniversa cîteva evenimente importante ; fiindcă literatura şi teatrul nu pot exista una fără cealaltă, aşa cum noi, cei care iubim arta, nu putem trăi singuri ; fiindcă am fost împreună în acea clipă a „numărătorii inverse“, clipa în care aspiraţiile noastre s-au suprapus fericit, închei invitîndu-vă încă o dată să fredonăm minunatul cîntec al lui Mary Poppins. La mulţi ani ! Florin Piersic