România Pitorească, 1976 (nr. 1-12)

1976-01-01 / nr. 1

CIVILIZAŢIA ROMANEASCA A LEMNULUI acad. constantin c. giurescu La moara de apă, ca şi la cea de vînt şi la cea cu cai, exceptînd pietrele care măcinau grăunţele, totul era din lemn. De aceea, în documente se şi vorbeşte de «lemnele morii» sau de «lemnăria morii». Astfel, la 16 decembrie 1628, Alexanddru Iliaş Voievod porunceşte lui Moise din Cornăţel să-şi route «lem­nele morii» de pre moşia minăstirii Vi­forâ­ta, de la Vărăşti. Altfel, stareţa va avea voie «să-ţi spargă moara». Iar la 20 iulie 1627, acelaşi voievod, întă­reşte lui Oprea căpitanul şi fiilor acestuia ocină în satul Bucul de Sus din judeţul Ialomiţa. Oprea a înfrăţit pe Petru şi pe fraţii acestuia, Socol şi Sucală, «pe o roată de moară, a patra parte». Cei trei «să ţină din această roată de moară cît timp va dura lemnăria acelei mori, să ia din tot venitul morii a patra parte, dar fără vadul de moară, numai cît... va ţine lemnăria, deoarece a făcut Oprea căpitan toată moara a doua oară, cu cheltuiala lui, de a cheltuit ughi­i». Foarte bogat era şi domeniul celorlalte unelte făcute din lemn în legătură cu agricultura, creşterea vitelor, apicultura, pescuitul, mineritul şi trans­porturile. Multă vreme s-a întrebuinţat plugul de lemn; grapa era formată din crăci de mărăcini sau spini peste care se aşezau bolovani spre a fi mai grea. La strîngerea spicelor rămase ca şi la facerea­ finu­lui se întrebuinţau grebele, la clăditul căpiţelor şi clăilor, furci, la adusul finului, în regiunile de munte, cu denivelări mari, trăgi pe d doua roate, avînd pe margini cîte un şir de ţepi care împiedicau finul să cadă. Toate acestea erau dtat lemn, în pri­­sacă, uleiele, ştiubetele sau budură­ile erau formate, aşa cum am arătat mei înaintea, din segmente de trunchiuri de tei sau de alte esenţe, scobite pe di­năuntru şi avînd o gaură — urdinişul — în partea inferioară pe unde să poata intra şi ieşi albinele. Mierea se păstra în berbîr­ce — nişte putinici de lemn, cu doagele bine strînse. La stînă, mai totul era de lemn, începînd cu ţarcul de răzlogi, în cuprinsul căruia stăteau oile, cu caţa, cîrligul cu miner lung, cu ajutorul căreia opreai oaia, prinzînd-o de picior, cu comarnicul unde se păstra br­înza — în burdufe, băşici, dar şi In berbînţe şi putini — untul, lîna şi isprăvind d­e şiştarele în care se mulgeau oile și cu (Continuare în pagina

Next