România, iunie 1938 (Anul 1, nr. 15-29)

1938-06-16 / nr. 15

* Iunie 193­8 Brăţara de aur Un cântec lăutăresc, moştenit de Pe vremea războiului, pretindea că la Bacău se întâmplă mari danda­nale. Şi probabil că se întâmplau ele ceva mai de multişor, deoarece în zicala populară, „a-ţi găsi Bacăul", însemna o ameninţare cu primejdie. De astădată, in acest târg moldo­venesc al dandanalelor, se desfăşoară o ispravă mai puţin glumeaţă. Con­gresul meşteşugăresc, care a adu­nat lucrătorii şi micii patroni mese­riaşi din întreaga ţară, e poate cea p­ai semnificativă manifestare a aşe­zărilor de nădejde înscrise în noua Constituţie. Până acum asemenea congrese, erau canalizate cu dibăcie spre matca politicei. Sfârşeau cu te­legrame omagiale adresate guvernu­lui ori cu vehemente proteste, după cum biruia în rândurile delegaţilor lotul guvernului sau al opoziţiei. Ne­voile breslelor lunecau pe al doilea plan. Proiectele, doleanţele, strigă­tele de alarmă, rămâneau consem­nate intrio moţiune. Adică pe o les­pede de mormânt. Importantă era concluzia politică a congresului : s’a pronunţat pentru sau contra guvernului? La alegeri, această categorie socială, va vota pentru sau contra guvernului? A fost ori nu o dandana ? Cine şi cum şi-a găsit Bacăul? încolo, desbaterile nu rezolvau nimic, fiindcă propunerile cele mai întemeiate, nu erau luate în considerare la vreo legiuire unde precumpăneau alte interese. Îndeob­şte, cele protivnice breslelor. Congresul meşteşugăresc dela Ba­cău, a decurs în altă atmosferă , în­­tr’o impresionantă concentrare a în­grijorărilor numai şi numai asupra organizaţiei şi nevoilor corporativi. Dintr’un trecut uitat, vitregit, ucis de grăbita şi nesocotită noastră in­dustrializare după chipul şi asemă­narea Occidentului, glorioasele bresle de altădată ale târgurilor, care îşi a­­geau sub Voevozi, steagurile, dreptu­rile şi privilegiile lor, s’au dezmorţit chemate din nou la viaţă. Acei meşteri fauri ce ne-au lăsat atâtea comori, îmbinând utilul cu frumosul, Incrustând In cea mai umilă unealtă de trebuinţi imediate un blazon individual de nobleţe , a­­cei patroni de mici ateliere unde lu­crul lasă un joc liber iniţiativei fără abrutizarea vitezei şi confecţiunei tip­ standard , lată-i că se bucură iarăşi de cinstirea cuvenită. încă din 1875, marele Eminescu întors dela şcolile din Viena şi Ber­lin, atrăgea luarea-aminte asupra acestei nesăbuite năruiri a breslelor care avea să ne transforme in tribu­tari ai industriei occidentale şi avea să deschidă oraşele invaziilor străine. Glasul n’a impresionat pe nimeni. Era pe atunci, numai glas de poet. Abia timpurile de mai târziu, au dovedit că fusese glas de profet. Toată economia ţării s’a destrămat printr-o politică absurdă, ce prote­­guia o industrie mare şi artificială, înăbuşind meşteşugurile cu vechi şi frumoase datini. Fizionomia oraşelor s’a schimbat. Structura lor etnică de aşijderi. Meşteşugul, brăţară de aur, s’a prefăcut in cătuşă grea de fier şi robie, pentru puţinii supravieţuitori ai breslelor, părăsiţi de guverne, lă­saţi pradă unei concurenţe neloaiale, a aşa zisei mari industrii, protejate de tarifele prohibitive şi de mănoa­sele consilii de administraţie unde se oploşeau ca viermele în fruct, pără­siţii politicei de partid. Şcolile de meserii fabricau funcţio­nari, viitori profesori, nu meşteşu­gari cu dragoste de breasla lor. O în­treagă latură a vieţii noastre econo­mice a fost falsificată. Congresul de la Bacău arată calea îndreptărilor. Nu erau prea departe, nici prea com­plicate. Numai că în trecutul de până mai eri, nu se potriveau cu mentali­tatea și interesele partidelor aservite capitalului străin, printr’o mare in­dustrie numită în derâdere­a naţio­nală ! CEZAR PETRESCU­ In PAGINA 16-a Descoperrea unei bande­­ contrabandiști , stupefiante R­ONARIo D­A GINI L­a Ministerul de Interne s’a in­stituit o serie­ de examene pentru admiterea in posturile vacante de pretori, notari şi In ser­viciile exterioare ale Direcţiunei ge­nerale a Poliţiei.­­ • Asemenea examene obiective, de-o severă selecţie, pun capăt vechilor numiri pe bază de hatâruri politice. S'ar spart o veche şi urâtă bubă a administraţiei noastre. Şi în acest corp regenerat, în loc de toată cli­entela cluburilor, dăr­ăuşi şi neis­prăviţi ai învăţământului, ce intro­duc astăzi elemente de­ o verificată pregătire intelectuală, titraţi de di­ferite grade, oameni fără pată şi re­proş. A­stfel, la ultimul examen pen­tru posturile vacante din Ser­viciile exterioare al Direcţiei generale a Poliţiei, s-au înscris 936 candidaţi, repartizaţi după cum ur­mează: 85 licenţiaţi In drept pentru postul de comisar; 337 absolvenţi de liceu, 1ficeitru postul de comisar ajutor; 371 absolvenţi de gimnaziu şi şcoli echivalente pentru postul de agent de poliţie­ ,142 absolvenţi de liceu şi şcoli e­­chivalente pentru p­ostul de impie­gat, şi­­ 1 ofiţer de reservă candidat pen­­­tru postul de şef de detaşament. I­n lumina cifrelor, 936 candi­daţi titraţi, pentru 236 posturi vacante, pe când în persona­lul poliţienesc existent astăzi, cifre­le arată 24 comisari-ajutori licen­ţiaţi în drept şi 43 agenţ­i.... "Su­absolvenţi de liceu sau h­oare normale şi de comerţ.­ Toţi a­­ceşti ofiţeri şi agenţi de poliţie, în­deplinind condiţiile cerute de sta­tutul funcţionarilor publici şi legea de organizare a poliţiei, ar urma să fie înaintaţi. Locurile vacante pen­­ru candidaţii de mai sus se împu­ţinează prin avansări, dar selecţia va fi cu atât mai severă. N­e-am depărtat cu­­ totul de­­vremurile de pomină‘tile eroi­lor caragialeşti în poliţie, care nu s’au ilustrat, vai! numai pe sce­na Teatrulu­i Naţional, ci dăinuiau până mai­ dătim­ăzi in carne, şi oase, pe stradă, la comisariate şi la poli­ţiile din Capitală, şi din provincie, copiaţi, aidoma după­ modelul­ faimo­sului Pristanda. Pe nedrept, o cate­gorie de slujbaşi ai statului, care a­­veau în pază viaţa, avutul şi cin­stea cetăţenilor, ordinea şi siguran­ţa publică, purtau portosul criterii­lor viciate, politicianiste, de recru­tare. Cei buni şi vrednici, în opinia nediferenţiată a mulţimei, se topeau în­ devălmăşia celorlalţi, pa fecare satrap politic local, îşi­­ alătura o gardă aleasă pe z­ sprinceană, pe-o anumită sprinceană, împănând poliţia cu ,a­­genţi electorali de nădejde, pentru care nu exista nimic sfânt şi ilegal. Ilegalitatea era acoperită la centru de atotputernicia patronului politic. Iar singuratecele elenjente care se înverșunau­­ să respecte legea și dreptatea, se aflau puse la index, fiindcă îndrăzneau să reziste abu­zului din ordin. L­a ce am mai recapitula oare stările vechi, cu năravurile vechi? Vântul tonic de puri­ficare se resimte în toată aşezarea nouă a administraţiei. Cum omul sfinţeşte locul, oamenii vor reabilita ceia ce tot prin oamenii a fost tăvă­lit în toate noroaiele electoral omu­­lui deşănţat. Deocamdată, examenele de la Mi­nisterul de Interne, îşi vădesc două rosturi. Pe deoparte preocuparea de a ri­dica nivelul personalului prin in­troducerea titraţilor în toate servi­ciile, de la pretor şi notar, până la modeştii agenţi şi impiegaţi de poli­ţie. Pe de altă parte, se deschide o nouă posibilitate de plasare a inte­lectualilor, într’o epocă de şomaj, moştenire a nefericitei politici de dumping cultural, care a împânzit ţara cu muritori de foame şi cu di­plome la buzunar. A­ceşti titraţi, rămaşi fără mij­loace de existenţă, neîncadraţi în societate, asvârliţi la mar­ginea ei, prin firea lucrurilor se a­­flau svârliţi şi în braţele ideologiilor disperate. Noua aşezare, din duş­mani ai ordinei, îi transformă în paznici ai ordinei. Şi e o măsură a cărei semnificaţie, nu se mai rezu­mă astfel numai la bilanţul unor examene, cu liste de admişi şi res­pinşi. PERMAPGNNCA UNU­I EXAMEN P­entru o administraţie sipolifip or­identală IN ТОЛП KYTURIH VACANTE învăţătura Marelui Voevod Aflăm că, Măria Sa Marele Voe­vod Mihai, însoţit de cinci din clasa Sa, de un grup de sori de d. comandor Fundăţeanu se află in excursie pe Valea Jiului; că a vizitat satul Vladimir unde se găseşte casa lui Tudor Vladimirescu şi că, vizitând mănăstirea Polovrac­, şi satul Novaci, Măria Sa Va ră­mâne in judeţul Gorj timp de şapte zile pentru a cunoaşte întreaga re­giune. Faptul acesta trebuieşte reţinut şi înţeles aşa cum se cuvine, deoa­rece cuprinde in el un învăţământ rodnic. Măria Sa Marele Voevod Mi­hai nu este la prima sa excursie, de câţiva ani El colindă tara­­n lung şi în lat pentru a o cunoaşte cu ochii săi, pentru a o auzi cu ure­chile Sale, pentru a o trăi cu sufle­tul Său. Odinioară, se obişnuia ca Moştenitorul Tronului să stea în­chis in Palat iar acolo, cărturari bătrâni, mai mult preocupaţi de ştiinţa lor decât de sufletul viitoru­lui Rege, Ii spuneau lucruri pe care El, Moştenitorul, avea să le stăpâ­nească fără sa le vadă, fără să le cunoască şi de multe ori să le iu­bească. Astăzi, principiile educaţiei care se cuvine Moştenitorului Tronului se cuvin să fie altele. Şi de aceea M. S. Regele ocupăndu-se nu deaproape de creşterea Augustului Său fiu, a hotărât ca, paralel cu obişnuita în­văţătură de clasă, Măria Sa Voe­­vodul să călătorească mult în toată ţara, pentru a o cunoaşte, deoarece pe cunoştinţele şi sentimentele pe care Măria Sa şi Le însuşeşte acum, se va sprijini Domnia Sa de mâine dusţinută de legăturile stabilite, în­­e El şi popor, in lungile excursii e astăzi. Cu fiecare nouă excursie,­ăria Sa pătrunde tot mai adânc sufletul neamului Său şi de fie­­are dată tot mai mult se logodeşte ţa­ra cu Ţara Sa. Iată înţelesul acestor excursii, şi fă de ce prezenţa Măriei Sale în ■ijlocul poporului trebuieşte privită , ca un semn trainic al dragostei grijei pe care M.­s. Regele o poart­ă Neamului şi Ţării. Erasm DIRECŢIA ŞI REDACŢIA: STRADA REGALĂ No. IV ETAJ V TELEFOANE: Nr. 15 Moştenitoarea tronului Angliei cu bunica sa O nouă axă:Helsingfors-Varşovia-Bucureşti PARIS, 14. (Telor). — „Le Temps" se ocupă azi, de vizita mi­nistrului de externe al Poloniei, d. Beck, la Tallin şi cu posibilităţile unei axe Helsingfors - Varşovia - Bucureşti. Ziarul subliniază că din punct de vedere teoretic formarea unui bloc al statelor mai mici, care n Щ1 vor să se ralieze unui bloc ideo­logic, ar fi numai de salutat. Rea­lizarea practică a unei asemenea grupări de state, însă, ar întâmpina greutăţi serioase, în primul rând din cauza antagonismului care exi­stă între Poltinia şi Cehoslovacia, şi în al doilea rând fiindcă statele baltice mici se vor teme că într’o asemenea grupare, Polonia ar pu­tea exercita o influentă prea puter­nică. In orice caz, spune ziarul fran­cez, este vorba de un plan pentru o durată lungă, si acest bloc va avea la epoci diferite o valoare diferită, în conformitate cu împrejurările politice și schimbările lor. In Bolivia a isbucnit ciuma neagră BUENOS AIRES, lt (Rador). — O gravă epidemie de variolă a isbucnit in provincia Jujuy. Cazurile constatate sunt în număr de 351. Autorităţile provinciale au luat severe măsuri pentru a împiedica întin­derea epidemiei. Pe de altă parte, autorităţile din provincia Salta au ce­rut guvernului să închidă frontiera din Bolivia, deoarece în zonele de frontieră din Bolivia a izbucnit epidemia de ciumă neagră. PRUNA MEXICANĂ „A fi fără sâmbure! Ce mare pro­gres pentru o prună! Fireşte din punctul de vedere al aceluia care o mănâncă”,­­ spunea în trio aeriană maximă un fantezist poet francez. Reflectaţi la această inocentă cu­getare şi priviţi în jurul dv. Fiecare suntem „pruna” cuiva, şi fiecare suntem felicitaţi — la timp felicitaţi — pentru lipsa noastră de sâmbure. Toată arta constă—dintr’un punct de vedere — să te laşi mai fără oste­neală mâncat. După cum, din punc­tul de vedere opus, ţinta supremă este să fărâmi măseaua. Epoca numără destule exemplare dintr’un soiu, şi nu puţine din celă­lalt. Nimeni n’ar putea să explice va­labil, cum este mai bine şi cum este mai rău. Dealtminteri, cine ar putea să-şi aroge în acest capitol exage­rata pretenţie la liber arbitru? Natura a croit indivizi cu persona­litate şi indivizi maleabili pentru toate nevoile care s-ar imagina, în viaţa privată şi în viaţa publică. Mai mult, pe scara mai largă a rapor­turilor internaţionale, sunt state uşor digerabile şi altele rezistente până la aproape nepermise limite. Rândurile de faţă ne-au fost pri­lejuite de extraordinara aventură a Mexicului. Iată un stat mărunt — o, relativ mărunt! — care nu vrea, care se o­­pune. Nu discutăm dreptatea sau nedrep­tatea cauzei. Nici nu ne interesează motivele pentru care Cedillo a murit înainta lui Cardenas. E așa departe Mexicul și de la noi de aici atât de relative disputele mexicane. Dar cine ne poate opri să salutăm, în calitate de membri ai unei na­ţiuni cu interese limitate, îndârjirea de dincolo de ocean? Nu e poveste chiar mexicană fără sâmbure. N. Carandino RECOLTA Problema cardinală a sezonului e desigur aceia a preţurilor recoltei. Există o grije părintească în a­­ceastă privinţă, acolo unde trebue. Se poate spune deocamdată atât: vom avea preţuri cu mult sporite celor­a de pe piaţa actuală. La grâu de pildă, sporul va atinge între 8-10.000 lei la vagon. Exportul ne va fi avantajat. Se stochează cu asiduitate — şi pasiu­ne — în Orientul Europei. România, cu o recoltă excepţional de bună a­­nul acesta, va fi un punct de specia­lă atracţie şi atenţie. Se supralici­tează. Atât putem preciza: se va reedita situaţia din 1914. Avem în această privinţă asigura­tă o bună politică economică. Şi o bună politică economică totdeauna coincide cu o bună politică propriu zisă. 1 ннпвввш Anglia a început să aibă iniţiative în Europa, începe să-şi facă simţită prezenţa. Pe planuri multiple. In Turcia de pildă a înregistrat, un mare succes. Recentul acord turco­­englez asigurând guvernului din An­kara 3 miliarde credit, atestă că po­litica otomană a obţinut­­deplina în­credere a financiarilor din City. Acest acord marchează sfârşitul po­liticei de izolare şi de independenţă faţă de Europa, inaugurată de Mus­taţa Kemal şi continuată de guver­nele prezidate de Ismet Paşa. Turcia intra în orbita marelor puteri paci­fice. Apropierea de Anglia atrage şi pe cea faţă de Franţa. Noua schimbare de front pare a fi enervat neobişnuit statele de pe axa totalitară. TEMEIU D. iff. Rare a readuce în discuţie publică problema primatului muncii româneşti. Inovează, prin aceia că dă chestiunii adevăratul ei suport ideologic. Se vădeşte că problema se poate rezolva pe linia marilor principii de drept fără a trece la şo­vinism, fără a milita persecuţia sau împilarea. E un act de dreptate să promovezi naţiunea dominantă în posturile prime ale creaţiei technice. Prezentându-se deficitară, în acea­stă direcţie, „o operă democrată de a susţine pe cel slab“ să­ i se acord­e cu generozitate protecţia necesară. Dacă în lupta cu industria străină se impune protecţionismul, aceiaşi stare de justiţie impune protecţia elementului autochton în concuren­ţă neloială cu străinii bine pregătiţi. A protegui munca românească, nu presupune ură, violenţă ci numai dreptate­, CREDITE Noul regim a promis o politică de extindere a creditului. Ar însemna o politică de valorificare a bogăţiilor naţionale care-şi aşteaptă de ani mâna providenţială. Extinderea creditului ar mări vo­lumul muncii, ar micşora quantu­­mul şomerilor; implicit ar spori ca­pacitatea de cumpărare de pe piaţă. Intr’un cuvânt, ar aduce­ propăşire. Se resimte nevoia de extindere a creditului mai ales în­spre agricul­tură. Recenta vizită în România a d-lui Louis Tardy, directorul caselor de credit agricol din Franţa, dele­gat de Liga Naţiunilor, repune che­stiunea în vie actualitate. E de re­ţinut că într-o ţară în care majori­tatea venitului naţional îl formea­ză agricultura, i se acordă din­ tota­lul plasamentelor de credit doar... 26 la sută. E o situaţie mai mult de­cât minoră. Sir G­RANDUR). Oraşul Canton a suferit a 14-a bombardare in 15 zile. Este un record. Crapii din Dunăre au emigrat în mari cantităţi in mare. Sâmbătă are loc un pa­rastas pentru regretatul Octavian Goga. S-a semnat Decretul Re­gal pentru numirea a şap­te controlori superiori,

Next