România, august 1938 (Anul 1, nr. 76-91)

1938-08-16 / nr. 76

anul I Nr. 76 Noua aşezare administrativă In cadrul unei înălţătoare solemnităţi, Suveranul a promulgat Sâmbătă legea prin care ţara capătă o nouă întocmire administra­tivă. Este neîndoelnic că după Constituţia din Februarie, care avea să pună ţara în noui făgaşe, marcând o răscruce hotărîtoare în istoria poporului românesc, legea administrativă este opera cea mai importantă a noului regim. Constituţia aducea principii de ordin general, legea administrativă înseamnă coborîrea acestor principii pe şantierul înfăptuirilor concrete. Adânc şi competent studiată, noua lege constitue un titlu de glorie pentru cei cari au alcătuit-o şi, de bună seamă, istoria nepărtinitoare va recunoaşte deopotrivă meritele celor cari înalţă pereţii falnici ai noului edi­ficiu naţional, ca şi celor care i-au pus în Februarie piatra funda­mentală. Este vorba de o acţiune continuă, lucidă, dârză şi în­ţeleaptă, care pune capăt nenorocitelor şovăeli şi reveniri neconte­nite din trecut. Incompetenţa şi improvizaţia au făcut loc planului limpede şi faptei imediate. Odinioară, de la proect până la realizare, drumul era lung, întortochiat şi semănat cu obstacole şi capcane. Proectul trebuia să străbată de la start până la potou, — pentru a utiliza o imagine sportivă — un lanţ întreg de slăbiciuni, combinaţii şi obligaţii, astfel încât dacă nu se împotmolea definitiv în mlaş­­tinele măruntelor socoteli de familie sau de partid, realizarea era în orice caz un palid şi caricatural reflex al gândului iniţial. Astăzi toate aceste socoteli, combinaţii şi obligaţii de familie sau de partid s’au dus în neagra veşnicie. Să punem lumii vechi, fără nici o remuşcare, o piatră cât mai grea la căpătâi. A fost pli­nă de păcate. Să o învăluie iertarea. Cu timpul va veni şi uitarea. Prin ferestrele larg deschise în Februarie, intră un vânt, proas­păt şi înviorător. Ţara se înoieşte, capătă de la o zi la alta o faţă mai bărbătească, mai surâzătoare, mai împăcată! Legea administrativă creiază poporului român căi noi de pro­gres şi desvoltare. Prin ea se realizează trei mari principii : des­centralizarea, controlul efectiv al statului modern şi răspunderea personală a şefilor de autorităţi administrative. Vechiul regim politicianist avea tot interesul ca resorturile po­litice şi economice ale întregei ţări să fie concentrate la Bucureşti, pentru ca simplul cetăţean să fie silit să recurgă la sprijinul atot­puternicului club al partidului de la putere. In felul acesta, clubul îşi asigura toate pârghiile, ţinând pe cetăţeni legaţi într’un vast păienjeniş de servituţi electorale. Legea administrativă, întocmită de d. ministru Armand Căli­­nescu, descentralizează viaţa publică a ţării pe regiuni, sfărâmând cătuşele centralismului ucigător de iniţiative şi dorinţi de mai bine. ■ Totodată ea asigură însă şi un control permanent al Statului, căci statul român modern nu se poate desinteresa de mersul co­munităţilor politice în subordine, după cum nu se poate desinte­resa nici de viaţa fiecărui individ în parte, care îndeplineşte, în cercul său,de activitate, o funcţie socială de cea mai mare impor­tanţă., , De aici decurge în mod logic răspunderea şefilor de autorităţi administrative,­ faţă­­de colectivităţile respective şi prin urmare faţă de stat. . . , c O asemenea reformă, care să aibă în vedere numai intere­sele mari ale ţării, nu putea fi înfăptuită decât de un regim scu­turat de orice servitute electorală. E tocmai regimul actual, a cărui operă este azi încoronată prin promulgarea legei administrative. ’ DIN FUNDUL MUNŢILOR Păstorită cu oile şi cu tulnic RECORD IN TRAVERSAREA ATLANTICULUI PE APĂ LONDRA, 14. (Rador). — Transatlanticul britanic „Queen Mary“ a bătut recordul mondial de traversare a Atlanticului cu 1. oră 28 minute. Distanţa Statele­ Unite—Marea Britanie a fost parcursă în­­ 3 zile, 20 ore şi 42 de minute, cu o viteză medie de 31,69 noduri pe oră. I MARŢI 16 AUGUST 1938 JUSTIŢIE PENTRU MAGISTRAT I­ n orice ţară care ţine la con­solidarea temeiurilor şi la pro­păşirea fiinţei ei morale, garan­ţia legilor şi puterea acestora este una dintre primele griji ale condu­cătorilor. Sentimentului de încredere una­nimă, din justiţie , urmează, în chip firesc, un sentiment de siguranţă personală şi colectivă, pe care con­ştiinţa publică îl reflectează în a­­cest caz cu o fidelitate care e însăşi cheia solidarităţii şi progresului. Fără punerea la punct a unui ase­menea mecanism, capabil de o per­fectă funcţionare, — imponderabi­lele care urzesc forţa morală a na­ţiunii nu ar fi posibile, iar ţesătura strânsă, de infinite întrepătrunderi, a tuturor răspunderilor şi dreptu­rilor cetăţeneşti, nu ar ţine decât de neprevăzut şi de întâmplare. Intre regulatoarele mecanismului social, pe bună dreptate aşadar ma­gistratura este socotită ca unul din­tre cele mai de frunte. Modul înţelept în care a fost fă­cută recenta mare mişcare în ma­gistratură o dovedeşte din nou. A­tât în ce priveşte organizarea cât şi latura etică, sunt mo­dificări esenţiale intervenite în aşezarea de azi a ţării, care au impus — mai întâi — drastice dar exemplare măsuri de epuraţie: deu­năzi, sancţionarea cu destituirea câtorva înalţi magistraţi (pentru vini asupra gravităţii cărora am relatat la vreme) curăţa terenul,­­ astăzi importanta mişcare efectua­tă, lărgeşte orizonturile justiţiei româneşti, îi împrospătează cadrele, şi-i întăreşte prestigiul. Peste tot în ocuparea locurilor vacante, la înalta Curte de Casaţie, Curţile de Apel, Tribunalele şi Ju­decătoriile noastre, d. Victor Ia­­mandi, ministrul Justiţiei, a avut în vedere ca unic criteriu de alegere MERITUL profesional, dacă s’a întâmplat de astăda­­tă, ceea ce magistraţii români se resemnaseră, după toate dezolările încercate, să nu mai spere. Lucrul trebueşte spus fără ocoluri şi satisfacţia împărţitorilor de dreptate subliniată cum i se cuvine; mişcările în magistratură, din anii trecuţi, avansaseră bunul plac şi interesele miniştrilor de resort ca unici factori de apreciere. Ceea ce atrăgea, c­a o monstruoasă necesitate, într’un joc de incredi­bile abuzuri şi supralicitări, imagini ajutătoare de „sfinţi la Ierusalim“ acolo unde nu-şi are locul — după adevărata sfântă dreptate — decât judecata meritelor şi întrecerea ca­lităţilor. M­etoda politică a partidelor canalizase o parte din scur­sorile ei şi pe acest teren un­de cei mai mărunţi sâmburi de incur­e, de injustiţie, pot da naştere la un dezechilibru extrem de pri­mejdios şi la enorme repercusiuni, nenorocite, asupra întregului orga­nism social. Puterea de rezistenţă a magistra­ţilor noştri a mers totuşi până la­­ furnizarea unor cazuri de real e­­roism. — ei i se şi datoreşte eşafo­dajul pe care, cu mistrie puternică şi mână fericit inspirată, constru­­eşte din nou d- ministru Victor Ia­­mandi. E­fectele acţiunii întreprinse de ministrul justiţiei trec astfel dincolo de moment şi dincolo chiar de fireasca sete de dreptate a celor obligaţi să o aline numai pe a altora, lor nealinându-le-o nimeni. Efectele acestei acţiuni salvatoa­re, pătrund până în fibrele cele mai intime ale conştiinţei magistraţilor, redând înaltului corp patosul curat al misiunii lui şi injectându-i toni­ce aşteptate şi reîmprospătătoare. Dacă deprimau injustiţiile prac­ticate, în trecut, faţă de chiar re­prezentanţa justiţiei, restaurarea dreptăţii LOR, e menită — cum a­­rătam dintru început — să aibe în­semnate şi adânci consecinţe în în­seşi temeiurile, şi propăşirea, fiinţei morale a ţării. Cicerone Theodorescu A Grija Statului pentru muncitorime „Vrem să creiem o armonie între capital şi buncă" Nu cred că s’a insistat îndeajuns asupra cuvântării, pe care d. minis­tru Mihail Ralea a ţinut-o la inau­gurarea căminului muncitoresc din Brăila. In acel discurs — mai mult convorbire prietenească, înţelegă­toare, decât discurs, — ministrul muncii n’a atacat „probleme”, nici nu a vroit să înşiruie ascultătorilor o sclipitoare şi mincinoasă garde­robă de făgădueli, ce prea arareori ştiu să iasă din crisalida lor ab­stractă. D. ministru Mihail Ralea nu este, de altfel, după câte ştim, omul sfo­­răielilor articulate, de tribună pu­blică, iar gesturile d-sale nu au ni­mic din ceea ce caracterizează tea­trul de a treia mână al glorioşilor, pe vremuri, „tribuni ai poporului”. D-sa este un ministru, care-şi cântăreşte prea bine vorbele şi un intelectual cu destul simţ al labili­tăţii­ lucrurilor, pentru a nu alerga după ieftine succese de aplauze şi pentru a nu ieşi niciodată din ca­drul raţiunii. Cuvintele d-sale n’au ştiut să ex­prime, decât adevărul. „La ministerul muncii — a spus d-sa, — mă străduiesc să înfăptuiesc legi, care să înlăture nemulţumirile de până acum şi să creiez o armo­nie intre capital şi muncă". In creiarea acestei armonii din­tre capital şi muncă, d. ministru Mihail Ralea vede, cu multă lucidi­tate şi cu mult bun simţ, însă, cheia menită să rezolve întreaga proble­mă muncitorească. O problemă, de a cărei rezolvare depinde, în cea mai mare măsură, armonia socia­lă. Dar ministrul muncii nu se mul­ţumeşte să vadă numai, să constate numai. Tot ceea ce a făcut, în cele­ câteva luni de când se află in fruntea de­partamentului d-sale, dovedeşte că — prin sprijinul Statului — ne pu­tem apropia, încetul cu încetul, fără agitaţii, fără greve, doar cu bună­voinţă din toate părţile, de mult visata armonie dintre capital şi muncă. Prin organizaţia „Muncă şi voie bună”, care dă o utilizare recreta­­toare timpului liber al muncitori­mii, prin reglementarea celor opt ore de lucru pentru funcţionarii particulari, prin reglementarea con­cediilor şi a dreptului de vechime, prin înlocuirea unei legi a asigu­rărilor sociale, menită să protegu­iască, în mod special pe bătrânii muncitori — d. Mihail Ralea î dove­­deşte că se tinde efectiv şi spornic la atingerea armoniei dintre capital şi muncă. „Conjunctura economică (a su­bliniat ministrul muncii) e de mul­te ori nefavorabilă, dar aceasta nu trebuie să descurajeze pe muncitori.­­ „încetul cu încetul, vom ajunge să ridicăm clasa muncitoare la un nivel onorabil”. Prin răbdare, prin înţelegere —şi ne gândim la o înţelegere şi socială şi sufletească — nu se poate ca ni­velul acesta onorabil de care a a­­mint­it: d-.ministru, Mihail Ralea, la Brăila, să nu fie atins. Eugen Jebeleanu REGENTUL HORTY a cărui apropiată vizită în Germa­nia stârnește comentarii în toată presa Reichului o brăţară şi un oltean Oricine poate pierde câte ceva. Şi oricine poa­te să ofteze după ceea ce a pierdut. Unul de meserie, po­litic — că şi-a pierdut, de când cu desfiinţarea regimului elec­­toral, meseria ca şi glasul. Un altul că a pier­dut o scrisoare. Şi totul nu e că ai pierdut. Ci să ştii cine a găsit-o, că restul e uşor. Cu poliţia sau cu recompensă poţi reintra in posesia a ce ai pierdut. Aceasta era practica de până acum. Dar se În­tâmplă şi alt­fel. Cum i s’a Întâmplat unei doamne, care a cinat la un res­taurant central mai deunăzi. Doamna a ci­­nat şi a plecat. Ca să constate, o oră mai târ­ziu, că a pier­dut brăţara. O brăţară cu ru­bine mari ce sclipeau de foc. Cercetările po­liţiei au dus la descoperirea ce­lui ce a găsit-o. E un oltean. Dar nu s’a gă­sit la el bră­ţara. Brăţara, dela oltean, a ajuns la altă doamnă, cadou. Intre sclipi­­rile de foc ale rubinelor şi fo­cul ce sclipea în ochii doa­mnei, olteanul i-a ales pe aceştia. Şi cum oltea­nul e obicinuit să dea lipsă la cântar, poliţia se întreabă cine este păcălitul. DUELUL FRANCO-ITALIAN AL PAŞAPOARTELOR Presa franceză crede că înăsprirea relaţiilor cu Italia este o urmare a discursului rostit de d. Mussolini la Genua. (Citiţi telegrame in pag 12) Țăran din Muntenia Bogăţia anotimpului Direcţia căilor ferate a stabilit un program care să înlesnească transportul fructelor din Basarabia către restul ţării. Sunt măsuri de bună gospodărie lăuntrică care se pot schimba de la un anotimp la altul, dar ideia care se desprinde din această îndrumare este pune­rea în valoare a bogăţiilor din această provincie. Trebue să recunoaştem fără ocol, că dacă anar­hia preţurilor domină incă piaţa alimentară, dacă în unele părţi ale ţării fructele bunăoară, de îndată ce au fost culese putrezesc pentru că nu-şi găsesc cumpă­­rători la vreme, cauza trebueşte căutată şi într-o criză a transporturilor. Am experimentat cu mai bune rezultate practice expoziţiile sezoniere de fructe, struguri şi vinuri, şi procedeul acesta şi-a dovedit roadele. Podgorenii au participat la­ emulaţia care pornea de la Ministerul A­­griculturii. Chiar publicul consumator începuse să se iniţieze,să se intereseze de calitatea produselor şi să preţuiască un vin bun atunci când îi se dădeau in­dicaţii asupra originii şi procedeelor costisitoare şi în­delungate de vinificare. Dovada cea mai convingătoare că publicul con­­sumator a început să preţuiască cum se cuvine calita­tea vinurilor, o găsim în faptul că foarte multe maga­zine de desfacere au început să facă reclamă vinului de Cotnari. Viţa strămutată de la Tokai în pământul minunat al Cotnarilor de Ştefan-Vodă, pentru pasiona­ţii de gustători ea nu avea nevoie de nici un fel de reclamă, cel mult de chezăşia vechimei şi a pritocirii în pivniţă anume amenajate pentru aceasta. Am vă­zut însă apărând peste tot „Vinul de Cotnari”, până chiar la cele mai scârbavnice crâşme, când toată în­tinderea celebrei podgorii deabea dacă se ridică la 200 de hectare. Totuşi, acest fapt dovedeşte că gustul consuma­torului este în căutarea calităţii, şi dacă vinul de Cot­nari a apărut prefăcut, vina este a depozitarilor prea lacomi de câştig. S-au putut vedea la expoziţiile din anii trecuţi vinuri româneşti de superioară cali­tate, care puteau oricând sta cu cinste înaintea ace­­lora din­ străinătate, s’au putut vedea fructe care ne încredinţau că pământu­l californian se află şi la noi, atunci când intervine mâna harnică şi priceperea pod­­goreanului. Toată această bogăţie a ţării cară să fie pusă în valoare, fie prin expoziţii şi târguri bine organizate, fie­ printr’o reclamă documentată şi , cinstită, iar în­­ ul­tima vreme prin trenuri care să asigure transporturile rapide. Partea de Sud a ţării a devenit o adevărată gră­dină. Un drum de la Bucureşti până la Giurgiu, ne în­credinţează că pe mii de hectare, unde odinioară se fă­cea agricultură astăzi sunt plantate livezi de pomi ro­ditori- Nicolae Roşu Muncitorii din Valea Jiului, pe B-dul Brătianu, in corpore spre Mormântul Eroului Necunoscut .

Next